Conceptele clinice ale psihanalizei si umbra!

Umbra preia uneori controlul in viata noastra, din cauza ca ne temem sa infruntam direct anumite
problem ale realitatii. Atunci REPRIMAM, EVITAM, DISOCIEM, PROIECTAM asupra altora si gasim
EXPLICATII RATIONALE. Acestea sunt mijloacele noastre principale si primitive de a ne apara impotriva a
ceea ce pare sa ne ameninte eul nostrum nesigur si imatur.

Confruntat cu fragilitatea sa, eul elaboreaza reflex anumite strategii de aparare a teritoriului sau. Cea
mai obisnuita, cea mai protectoare strategie de aparare a eului este cu siguranta- NEGAREA. Noi toti
avem largi sfere de negare. Constientul nostrum, daca ar examina fiecare ungher al trecutului, daca ar
zgandari in mod repetat Umbra, s-ar tulbura intr-un mod si mai dureros. Si atunci ne spunem ca ceea ce
nu stim nu ne poate rani. Dar ne raneste, si noi toti o stim foarte bine. Un alt aliat al negarii este
EVITAREA. In vietile noastre exista domenii ample, pe care le consideram amenintatoare si pe care le
evitam pe cat posibil. De pilda, predilectiile tipului nostrum de personalitate ne face sa preferam unele
domenii ale realitatii si sa evitam altele. Prezenta din UMBRA a asa- numitelor “ functii inferioare” ne va
ataca mai devreme sau mai tarziu de la spate. ( JUNG- tipologia personalitatii bazata pe cuplul
conceptual introvertire/ extravertire, cu functiile variabile: reflexive, afectiva, senzoriala si intuitive.
Toate aceste functii exista la noi toti, dar una dintre ele este cea dominant, iar noi ne lasam condusi de
puterea selective a acesteia si evitam problemele tulburatoare ale functiilor mai putin dezvoltate).

Urmatoarea strategie este REPRIMAREA, ingroparea refexa a adevarurilor neplacute. Acest mechanism
functioneaza inconstient si este menit sa ne protejeze eul, insa daca uitam ceea ce reprezinta o
amenintare pentru noi nu inseamna ca aceasta amenintare si dispare. Foarte apropiata de reprimare
este REFULAREA, prin intermediul careia impinge, constient, inauntru ceea ce se iveste in afara, pentru
ca acest lucru sa nu submineze atentia pe care o acordam momentului present. Putem de asemenea
PROIECTA asupra altora acele parti ale vietii inconstiente pe care le intuim ca problematice; astfel, nu
mai suntem obligati sa ne asumam aceste parti ca pe niste component ale propriei vieti.

Toate aceste strategii de management al a anxietatii pot fi trecute la rubric generala a mecanismelor
DISOCIATIVE. Tulburari dissociative mai grave sunt AMNEZIA, FUGA si PERSONALITATEA MULTIPLA, prin
care individual se protejeaza impotriva unor continuturi dureroase, construindu-si o realitate alternative
si evadand in acesta ori de cate ori este necesar.

Noi toti avem sisteme de management al anxietatii, pentru ca fara ele, fara adaptarile uimitor de
flexibile ale psihicului, sensibilitatea noastra ar fi coplesita de forta vietii. Invatam sa ne tocim
sentimentele, pentru a nu simti prea mult. Invatam sa negam, sa reprimam, sa refulam, sa proiectam
asupra altora, sa deviem, sa disociem – numai pentru a evita ceea ce percepem ca pe o amenintare
coplesitoare.

Ne lovim mereu de propria noastra Umbra si credem ca este ceva din afara, de care ne putem distant.
Cu fiecare proiectare a Umbrei, instrainarea nostra potentiala de realitate sporeste; cu cat aruncam mai
multe resturi din noi asupra altora, cu atat mai distorsionata este perspective nostra asupra realitatii.
Ceea ce nu constientizam va continua sa ne bantuie vietile – si lumea din jur.