Toamna în poezie a fost des asociată cu melancolia.

Posibilitățile verii au dispărut, iar

răcoarea toamnei este la orizont. Cerul devine gri și posomorât. Rainer Maria Rilke, un poet
de limba germană și-a exprimat aceste sentimente în cele mai cunoscute poeme ale lui,
Herbsttag (Zi de toamnă), din care unele versuri spun:

Wer jetzt kein Haus hat, baut sich keines mehr.

Wer jetzt allein ist, wird es lange bleiben,
wird wachen, lesen, lange Briefe schreiben
und wird in den Alleen hin und her
unruhig wandern, wenn die Blätter treiben.

Toamna în Doorn, Țările de Jos

Culori de toamnă la Westonbirt Arboretum, Gloucestershire, Marea Britanie.

Deoarece nu există nicio traducere oficială, o traducere oarecare ar fi:

 în limba engleză:

Who now has no house, will not build one (anymore).

Who now is alone, will remain so for long,
will wake, and read, and write long letters
and back and forth on the boulevards
will restlessly wander, while the leaves blow.

 în limba română:

Cine nu are o casă acum nu-și va mai clădi una,

Cine este acum singur, va rămâne așa mult timp,
va veghea, va citi și va scrie scrisori lungi
înapoi și înainte pe bulevarde
va hoinări neliniștit, când frunzele vor cădea.