”Sub vraja armenilor și a evreilor

Gheorgheni/Țara secuilor: un nod comercial multicultural, aflat între Moldova și

Transilvania
De: Nina May, duminică, 4 februarie 2018

Figuri încântătoare decorează amvonul – biserica armenească este plină de detalii neobișnuite.

Frunze tomnatice, galbene și aurii, sunt împrăștiate pe gazon. Din verdeața

luxuriantă răsar pietre funerare: aici un bloc roșiatic, Madonna cu Pruncul,
înconjurată de arabescuri orientale nebunative. Acolo, o cruce din granit cu
amoniți din piatră – este detaliul original sau o parte a lui? Cruci împrejur, care
împodobesc zidul cimitirului. Biserica Armenească tronează în centru, umbrită de
ceața dimineții, ca o insulă a unei depresii dulci-amărui. Au trecut vremurile în
care comercianții armeni prosperi donau candelabre de aur...

Gheorgheni constituie una dintre etapele călătoriei jurnaliștilor, organizată de

Departamentul pentru Relații Interetnice al Guvernului României (DRI) în
octombrie 2017, pe urmele minorităților din Țara Secuilor (vedeți cotidianul ADZ,
22.10.2017: „În Regatul prințului stelelor Csaba“/*articol în limba germană).
Orășelul de 18000 locuitori din Harghita se prezintă cenușiu și monoton.

Istoria armenească
Ușa din lemn se deschide scârțâind. În partea dreaptă se află o tăbliță cu caractere
rare, cifra „1733“ este singura care poate fi citită – anul construcției bisericii
catolice a armenilor, care s-au stabilit în Gheorgheni în anul 1670, Gheorgheni
ffind o piață importantă pe drumul comercial dintre Transilvania și Moldova încă
din anul 1609. Nimeni de aici nu mai poate citi scrisul armenesc, nici limba nu
mai este utilizată.

Imigranții armeni, care au jucat un rol important în Moldova încă din sec.XIV, și-
au adus propriul Sfânt : Grigore Luminătorul. Tradiția spune că fiul orfan al unui
aristocrat part din Cappadocia a fost crescut de creștini. In anul 301, a reușit să
devină, după un lung martiriu, regele Tiridat III al Armeniei. Astfel, Armenia
devine primul stat creștin al lumii. Grigore Luminătorul este considerat
întemeietorul Bisericii Armene Apostolice, care există până astăzi și întreține și în
România lăcașuri de cult și mănăstiri.

Gheorgheni este influențat din punct de vedere religios de catolici (77%), dominat
din punct de vedere etnic de unguri (84%). Din punct de vedere turistici, Biserica
Armenească este considerată cea mai importantă atracție turistică.
Deși este mai puțin frecventată, nu înseamnă că sinagoga evreiască este mai puțin
interesantă. Oferta de vizitare se învârte în jurul parcului dendrologic Csiky,
întemeiat în anul 1884 de către Dr. Denes Csiky, un avocat armean. Parcul avea la
început 185 de specii, iar astăzi numărul speciilor este în jur de 20. În jurul anul
1900 au avut loc defrișări masive, iar în perioada 1980-1993 parcul a fost neglijat.
Ca o curiozitate, pe suprafața de 16 hectare a parcului natural protejat există doi
arbori-mamut Sequoia, singurii de acest fel din zona Harghita.

În regatul Luminătorului
Lumina multicoloră inundă încăperea din toata direcțiile. Cade dinspre
splendidele ferestre cu vitralii, care îi prezintă pe Grigore Luminătorul, regele
Ștefan al Ungariei sau pe Sfânta Ana. Luminează fresce scumpe, este reflectată de
altare aurite. Piese deosebite sunt amvonul, poleit cu șapte kilograme de aur
(foiță) și împodobit cu figuri încântătoare, sau icoana Botezului regelui Tiridat III,
realizată în anul 1752 în Veneția. Încântătoarele candelabre de la sfârșitul
secolului al nouăsprezecelea dovedesc o bunăstare deosebită a armenilor. Un
steag armenesc – portocaliu-albastru-roșu – este amplasat lângă altarul principal.
În biserica strămoșilor, ridicată în anul 1637 pe un vechi cimitir străin, se
păstrează încă un vas de botez și un recipient pentru apă sfințită. Deodată, nava
bisericii tresaltă sub tonurile orgii enorme – preotul, apărut pe nesimțite, slujește.
Bine-întreținuta orgă Rieger a fost achiziționată în anul 1901 din Budapesta. In
anul 2004 a fost curățată și recondiționată.

Aproximativ 120 de credincioși, dintre care 15-20% sunt tineri, frecventează încă
slujbele religioase, care sunt ținute în limba maghiară, povestește curatorul.
Majoritatea turiștilor vin din Armenia sau din America și Ungaria – urmași ai
emigranților, care-și caută rădăcinile. Armenii locali și-au pierdut tradițiile, cu
excepția cântecelor bisericești și a gastronomiei. Meserii tipice în trecut se înscriu
în registrul comerțului, avocaturii, finanțelor, medicinei și meșteșugurilor.

Viața evreiască
Nu în ultimul rând, prezentăm chestiunea emigranților evrei, hasidici din Galiția,
Polonia și Bucovina, care s-au stabilit în Gheorgheni , la sfârșitul secolului XIX-
începutul sec.XX, venind prin Maramureș și Nordul Transilvaniei. Deoarece
comerțul era concentrat în mâinile armenilor, iar ziua oficială de târg era sâmbăta
– adică în timpul Sabatului evreiesc, în care activitățile sunt strict interzise, astfel
evreii se ocupă cu comerțul intermediar, cu afaceri forestiere, cu morile mecanice
și administrează fabrici. Deoarece comunitatea evreiască se împărțea în bogați și
săraci, existau două case de rugăciuni. Mai întâi, sinagoga a fost clădită în anul
1920, care îi unea pe toți, indiferent de starea materială. Acasă vorbeau idiș și
maghiara. Exista o școală evreiască cu patru clase, trei rabini și o măcelărie cușer.
Gheorgheni era o localitate multiculturală și multietnică: majoritatea erau secui,
dar trăiau armeni, evrei, sași, șvabi, români și țigani.
Până în anii '30 ai secolului trecut, s-a trăit într-o comuniune prietenoasă. Evreii
puteau să vorbească limba maternă în școală, dar, pentru că nu existau suficienți
profesori pentru cursul superior, frecventau ulterior școlile românești, unde
majoritatea copiilor erau evrei.
La finele anilor '40 ai secolului trecut, au pătruns primele legi antisemite din
Ungaria: evreilor li se interzice să frecventeze școala, nu mai puteau să cumpere
din magazine creștine și nici să fie angajați. S-a stabilit domiciul forțat, deși nu
exista temei. În anul 1943, primii evrei au fost duși pe front în Transnistria, unde
au servit drept carne de tun sau au murit în mine. In anul 1944 au venit alte legi
antisemite din Ungaria ocupată de Germania. În luna mai au fost deportați toți
evreii în ghetoul din Târgu mureș. Trei săptămâni mai târziu, au fost trimiși mai
departe, la Auschwitz, Birkenau sau Dachau...

Sinagoga în calitate de casă de cultură

O tăbliță din sinagoga construită în stil ecclectic ne amintește: „Am fost 986, abia
am rămas 92“. 45 s-au întors la Gheorgheni, însă casele lor au fost confiscate.
Unii au emigrat în SUA sau în Palestina, majoritatea însă a plecat spre Israel în
anii '60-'70 ai secolului trecut. 798 dale de marmură, 45-46 aplicate în sala mare,
amintesc de victime. Deoarece germanii au distrus arhiva, nu sunt menționate
nume, astfel că unele plăcuțe sunt goale sau lipsesc date.

Stilul de construcție corespunde celui al sinagogilor din Polonia. În interior

domină culoarea albastră : cerul albastru cu stele, zodiacul pe partea inferioară,
de un albastru-cobalt, arabescuri albastru-aurii. Pe pereți sunt reprezentate cele
douăsprezece triburi ale lui Israel, dintre care doar două au mai rămas, adică
Așkenazii și Sefarzii. Evreii din Gheorgheni aparțin Așkenazilor.

Actualmente, sinagoga este utilizată pentru evenimente culturale: concerte, piese

de teatru, comemorări. Slujbe religioase au loc doar dacă vin grupuri din Israel,
căci comunitatea evreiască din Gheorgheni a scăzut mult. Așadar, Tora nu mai
este păstrată în Aron-Kodeș, chivotul sfânt. Turiștii vin îndeosebi din Israel și
Ungaria, urmași ai evreilor emigrați, care-și caută rădăcinile.”