Născut în Siliştea-Gumeşti, jud.

Teleorman, ca penultim copil, din opt, ai

părinţilor Tudor Călăraşu şi Joiţa Preda; mama mai avea două fete din căsătoria cu
un prim soţ care a murit în război, iar tatăl mai având trei băieţi dintr-o
căsătorie în care soţia murise, probabil la o naştere; viitorul scriitor a făcut
şcoala primară în satul natal, alte două clase la Balaci, în vecinătate, mereu
excepţional la carte, deşi prezenţa era fluctuantă, din motivele îndeobşte
ştiute...după care, îndrăgostit de carte şi impresionat de învăţătorii pe care îi
avusese, se decide pentru şcoala normală; însă nu cea din Turnu Măgurele, în
apropiere, unde se percepeau taxe mari, ci se prezintă la Câmpulung Muscel, fiind
respins la vizita medicală, pentru miopie. Merge tocmai la Abrud şi va face doi
ani acolo, următorul an se transferă la Criatur-Odorhei, însă în 1940, datorită
Diktatului de la Viena este nevoit să revină în Regat, de data asta la Bucureşti.
Înainte de ultimul an la şcoala normală, se hotărăşte să renunţe la învăţământ, să
se dedice scrisului... Geo Dumitrescu îl ajută să devină corector la ziarul Timpul;
mai apoi va fi secretar de redacţie la Evenimentul zilei, condus de Ion Vinea. Sunt
însă intervale când trăieşte la voia întâmplării, fără adăpost, fără mijloace
materiale. Debutase în 1942, cu o proză Pârlitu, dar scrie multe alte povestiri şi
schiţe, adunate abia în 1948 în volumul Întâlnirea din pământuri. În anul 1943
participase la Cenaclul Sburătorul unde citeşte schiţa Calul, făcând tuturor o
foarte bună impresie. Între 1943 şi 1945 face serviciul militar. Va fi corector la
România liberă, apoi din 1950 redactor la Viaţa românească. În 1954 se căsătoreşte
cu scriitoarea Aurora Cornu, dar vor divorţa în 1959; se căsătoreşte cun Eta
Vexler, iar în final cu Elena, cu care va avea doi fii.. Îi apar, pe rând romanele
ciclului Moromeţii şi altele, care vor face din el cel mai respectat scriitor din
lumea literară, temut şi de autoritaţile comuniste. Traduce Ciuma, de Camus,
Demonii, de Dostoievski. În 1968 este ales vice-preşedintele Uniunii Scriitorilor,
în 1970 devine directorul editurii Cartea românească; în 1974 este ales la
Academie.
Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Preda
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Marin+Preda
http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/marele-singuratic-marin-preda-537865.htm
http://www.marinpreda.net/