Capitolul I.

1. In calitate sa de sursa de mesaje , emitatorul trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici

a) Credibilitatea,atractivitatea si puterea;

b) Credibilitatea , expertiza si familiaritatea;

c) Atractivitatea ,similitudinea si puterea

d) Atractivitatea,familiaritatea si ca[pacitatea de a se face placuta.

2. Puterea unei surse de comunicatie este utilizata in special in situatiile care implica:

a) Comunicare personala ;

b) Comunicare impersonala;

c) Comunicare formala

d) Comunicare informala.

3. Dimensiunile credibilitatii unei surse de comunicatie sunt:

a) Increderea si onestitatea;

b) Expertiza si increderea;

c) Onestitatea si familiaritatea;

d) Increderea si puterea;

4. Conceperea unui mesaj presupune luarea unor decizii cu privire la:

a) Continutul,forma si destinatarul mesajului;

b) Continutul ,forma si structura mesajului;

c) Codificarea ,destinatarul si structura mesajului;

d) Forma , codificarea si strucrura mesajului.

5. Faptele , opiniile , ideile sau alte argumente convingatoare in legatura cu un produs , serviciu
sau o organizatie , care sunt comunicate audientei tinta , se refera la:

a) Continutul mesajului;

b) Forma mesajului;
 c) Structura mesajului;

d) Codificarea mesajului.

6. Decizia pe care specialistii in comunicare trebuie sa o ia in legatura cu tipul de argumente

prezentate intru-un mesaj , se refera la:

a) Continutul mesajului;

b) Forma mesajului;

c) Structura mesajului;

d) Codificarea mesajului.

a) Feedback-ul;

b) Raspunsul.

7. Actiunea fizica, semantica sau contextuala care distorsioneaza receptarea mesajelor de catre
audienta tinta poarta denumirea de:

a) Perceptie;

b) Conexiune inversa;

c) Element perturbator;

d) Distorsiune selectiva.