Solar, care purta numele zeului Marduk
și care avea o orbită inversă acelor de
ceasornic.
Când planeta „Marduk” a trecut prin
dreptul lui Neptun, traiectoria ei a inceput
săcapete o formă rotundă.
Când planeta „Marduk” a trecut prin
dreptul lui Uranus, a căpătat 4 „vânturi”,
iar de la Saturn a luat alte 3 „vânturi”,
sateliți.
Când planeta „Marduk” a trecut prin
dreptul lui Saturn și Jupiter rotația ei a
fost deviată și a fost îndreptată spre
Tiamat.
Apropierea de Tiamat a dus la
desprinderea a 11 monștri, „sateliți” din
„Monstrul Apos”, principalul satelit fiind
Kingu, reprezentat sub forma Lunei.
Astfel, planeta Marduk în drumul ei a
născut 7 sateliți.
Odată cu înaintarea spre Tiamat,
Marduk s-a ciocnit de Tiamat, iar
Monstrul Apos, a rupt-o în două.
Un satelit al lui Marduk s-a prăbușit pe
una dintre jumătățile lui Tiamat și astfel
s-a format Terra.
A doua jumătate a devenit o „brățară”,
ceea ce azi cunoaștem a fi centura de
asteroizi.
Kingu a fost împinsă pe o nouă
traiectorie, dar a rămas mereu alături,
devenind satelitul ei, respectiv Luna.
Luna și Terra sunt stratificate, ceea ce
înseamnă că s-au consolidat singure,
infirmând teoria desprinderii Lunii din
Terra. Acest fapt este întărit și de teoria
lui Bill Hartmann, care afirmă că Luna s-
a format din ciocnirea Terrei cu o
planetă.
Formarea Terrei, conform teoriei Proiect de grup
sumerienilor, este pusă pe seama
planetei Marduk. Versiuni despre formarea Terrei
Crearea cometelor, spulberarea
sateliților lui Tiamat în comete mai mici,
Teoria Științifică
au rezultat în urma ciocnirii lui Marduk cu
Tiamat.
Prin urmare, Terra s-a format prin
ciocnirea lui Tiamat cu o planetă atrasă
de Neptun din afara Sistemului Solar.
De la „Monstrul Apos”, noua planetă
formată a moștenit apa, element esențial
vieții.
Planeta noastră este o sferă enormă,
care se roteşte în jurul unei stele:
Soarele. Pământul s-a format cu circa
4,6 miliarde de ani în urmă, din gaze
fierbinţi şi praf, care au devenit o sferă
din rocă topită şi incandescentă.
Cum s-a format Pământul
Spre deosebire de teoria științifică,
textele sumeriene au o explicație mult
mai plauzibilă a „formării” apei. Imediat
după ciocnirea planetei, satelitul vechi al
lui Tiamat i s-a alăturat, datorită
gravitației, devenind singurul satelit:
Luna.
1  În primii săi ani, Pământul era o sferă
de rocă topită şi incandescentă. Când s-
a format scoarţa, gazele au ţâşnit prin
vulcani, creând o atmosferă în jurul
planetei.

Timp de milioane de ani după
formarea Pământului, aici nu au fost
condiţii de viaţă. Nu a existat apă, aer
respirabil şi nici o protecţie împotriva
razelor dăunătoare ale soarelui. Vulcanii
azvârleau rocă fierbinte lichidă, iar
suprafaţa Pământului era lovită de roci
uriaşe, numite meteoriţi, roci care
cădeau din spaţiu.
2 Vulcanii de la suprafaţa Pământului
au scos nori uriaşi de vapori şi gaze,
care s-au adunat într-un strat gros
deasupra Pământului. Roca topită,
prezentă la suprafaţă, a devenit solidă.
Pe măsură ce norii se îngroşau şi se
răceau, aburii s-au transformat în apă şi
a început să plouă. A plouat de-a lungul
a mii de ani, ploaia a inundat Pământul şi
au apărut oceanele şi mările s-au umplut
cu apă.
3 Uriaşii meteoriţi au continuat să
lovească Pământul până acum 3,8 miliarde
de ani.
Ei eliberau cantităţi mari de căldură .
Cantitatea de căldură eliberată era atât de
mare, încât apa oceanelor a fiert.
Aceasta ar fi distrus orice formă primară
de viaţă
În urmă cu aproximativ 3 milioane de
ani, în oceane au apărut primele forme
de viaţă. La început erau organisme
simple. Apoi s-au dezvoltat plantele,
animalele au început să evolueze şi viaţa
s-a mutat treptat din apă pe uscat.
4  Acum pe Pamânt există foarte multe
plante şi animale diferite. Planeta s-a
răcit, dar nucleul său este încă foarte
cald. Există încă vulcani şi furtuni, dar nu
la fel de multe ca atunci când Pământul
era încă în formare.
Văzut de pe Lună, Pământul pare
rotund, dar, în realitate, este uşor turtit la
cei doi poli şi bombat la mijloc. O mare
parte din suprafaţa sa este acoperită de
apă, ceea ce îl face să pară de culoare
albastră.
Teoria Sumeriană
Sumerienii fac parte din poporul
Mesopotamian, considerați chiar prima
civilizație a omenirii. Aceștia trăiau între
fluviile Tigru și Eufrat, astăzi fiind
teritoriul Irakian.
Oamenii de știință au găsit tăblițe cu
texte scrise de sumerieni, care dezvăluie
o teorie despre formarea Terrei.
Ei înlocuiau planetele cu nume de zei.
Pe un desen vechi de 4.500 de ani, s-
a găsit o reprezentare a Sistemului
Solar, în care apare și a XII-a planetă,
între Marte și Jupiter. Luna este
reprezentată precum o planetă, iar Pluto
apare ca un satelit lângă Saturn.
La început exista Soarele, Mercur și
planeta Tiamat numită și „Monstrul
Apos”.
Mai târziu, din Soare și Tiamat s-au
format planetele Marte și Venus. Apoi s-
au format Saturn și Jupiter. Jupiter avea
un satelit: Pluto. Au urmat Uranus și
Neptun. Atrase de Tiamat, planetele
aveau orbite dezordonate. Apoi planeta
Neptun a atras o planetă în Sistemul