Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului al Republicii Moldova

Centrul de Excelență în Horticultură și Tehnologii Agricole din Ţaul

Referat:
Tema: Recunoașterea și evaluarea
stocurilor de mărfuri și
materiale,contabilitatea efecientă a acestora.

Profesor: Palii Raisa

A elaborat eleva grupei 43-C: Bodorin Elena

1
 Țaul 2021.

O condiţie necesară pentru asigurarea procesului de producţie este existenţa

permanentă a activelor circulante în formă materială.
Stocurile reprezintă active circulante care sînt:
 destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
 în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
 sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale consumabile care
urmează a fi folosite în procesul de producţie, pentru prestarea serviciilor şi/sau
în alte scopuri gospodăreşti

Stocuri de
materiale includ

Piese Materiale
de Materii Semințe Nutrețuri
Combustibil de prime
schimb construcție

Stocurile de materiale se recunosc ca active circulante la respectarea simultană a

următoarelor condiţii:
 sânt controlate de entitate, adică se află în proprietatea acesteia;
 există probabilitatea obţinerii de către entitate a beneficiilor economice viitoare
din utilizarea stocurilor;
 sânt destinate utilizării în ciclul normal de producţie/prestări servicii sau vor fi
vîndute în termen de 12 luni;
 costul de intrare poate fi determinat în mod credibil.
2
Stocurile de materiale recunoscute iniţial se evaluează la cost de intrare care se
determină în funcţie de sursa de provenienţă cum ar fi:

 achiziţionarea;
 fabricarea;
 intrarea ca aport în natură la capitalul social;
 primirea cu titlu gratuit;
 ieşirea/reparaţia activelor imobilizate şi obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;
 înregistrarea deşeurilor recuperabile

În costul de intrare al stocurilor de materiale nu se includ:

 pierderile de materiale, costurile cu personalul şi/sau alte costuri de producţie
suportate peste limitele normelor şi normativelor admise;
 costurile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care astfel de costuri sânt
necesare în procesul de achiziţionare şi/sau de producţie;
 cheltuielile administrative;
 cheltuielile de distribuire;
 alte costuri care nu sânt legate direct de intrarea stocurilor.
Ieşirea stocurilor de materiale are loc în urma consumului în cadrul entităţii,
vînzării, transmiterii terţilor etc. Stocurile ieşite se evaluează la valoarea contabilă
care se determină prin aplicarea uneia din următoarele metode de evaluare curentă:
 metoda identificării specifice;
 metoda FIFO (primul intrat – primul ieşit);
 metoda costului mediu ponderat.
Contabilitatea producţiei în curs de execuţie, produselor şi mărfurilor
Producţia în curs de execuţie reprezintă bunuri care nu au trecut toate stadiile de
prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor
tehnice şi recepţiei sau necompletate în întregime, precum şi costurile aferente
serviciilor şi lucrărilor în curs de execuţie.
Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate
la finele perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a

3
 stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costul
efectiv.
Produsele agricole obţinute din recolta perioadei de gestiune se evaluează la cost
planificat cu ajustarea acestuia la cel efectiv la data raportării.
Contabilitatea produselor se ţine în expresie cantitativă şi valorică. Evidenţa
cantitativă a produselor se ţine în unităţi de măsură, pornind de la calităţile fizice
ale acestora: volum, greutate, suprafaţă, unităţi liniare, bucăţi etc.
Produsele agricole obţinute din recolta perioadei de gestiune se evaluează la cost
planificat cu ajustarea acestuia la cel efectiv la data raportării.
Contabilitatea produselor se ţine în expresie cantitativă şi valorică. Evidenţa
cantitativă a produselor se ţine în unităţi de măsură, pornind de la calităţile fizice
ale acestora: volum, greutate, suprafaţă, unităţi liniare, bucăţi etc.
La sfârşitul lunii, în baza documentelor privind intrarea şi ieşirea produselor, şeful
depozitului întocmeşte situaţia privind mişcarea valorilor materiale, la care se
anexează toate documentele privind intrarea şi ieşirea produselor.
Stocurile de mărfuri
şi materiale (SMM)
cuprind activele aflate
la dispoziţia
întreprinderii

destinate vînzării în destinate consumului

aceeaşi stare sau după în procesul de
prelucrarea lor în producţie şi la
procesul de producţie; prestarea de servicii.

înregistrate ca
producţie neterminată;

Luînd în consideraţie faptul că la întreprindere se utilizează diverse stocuri, este

necesară clasificarea lor, care se efectuează după următoarele criterii:

4
  1. Conţinutul economic şi destinaţie;
 2. Apartenenţa la patrimoniul întreprinderii;
 3. Sursa de provenienţă
 4. După direcţiile de utilizare

 După primul criteriu stocurile se împart în :

 materie primă şi materiale;

 animale la creştere şi îngrăşat;
 obiecte de mică valoare şi scurtă durată;
 producţie în curs de execuţie;
 produse;
 mărfuri, inclusiv terenuri şi alte active materiale curente şi pe termen lung
achiziţionate şi destinate revînzării.

Materia primă şi materialele participă direct la fabricarea produsului şi constituie

conţinutul substanţial al acestuia.

Materii prime sînt acele bunuri care n-au parcurs nici un stadiu de prelucrare (fructele
şi legumele achiziţionate pentru producerea sucurilor ş.a.)

Materialele pînă la achiziţionare au parcurs deja anumite stadii de prelucrare

(cimentul, stofa, materialul pentru costume ş.a.).

Materialele se clasifică în:

 a) materiale de bază care constituie conţinutul substanţial al produsului

fabricat;
 b) materiale auxiliare, care iau parte la fabricarea produselor, dar nu constituie
conţinutul lor substanţial, atribuind produsului fabricat un oarecare aspect, gust
etc. (lacul la mobilă, condimentele la conserve).

După rolul pe care-l joacă în procesul economic materialele auxiliare cuprind

combustibilul, ambalajele circulante, piesele de schimb. Însă, daca aceste materiale
ocupă o pondere însemnată în activitatea întreprinderii, ele pot fi evidenţiate separat.

Animalele cuprind animalele tinere aflate la întreprindere în scopul creşterii pentru a

fi trecute la îngrăşat sau în componenţa mijloacelor fixe.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată reprezintă bunurile cu o valoare mai

mică decît limita stabilită pentru a fi considerate mijloace fixe (în prezent – 3 000 lei),
indiferent de durata lor de exploatare, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de
valoarea lor unitară, precum şi bunurile similare acestora (echipament şi îmbrăcăminte
de protecţie, alte obiecte similare).

5
În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sînt incluse şi construcţiile
speciale provizorii, cum ar fi îngrăditurile construcţiilor, alte construcţii (neprevăzute
în lista de titluri).

Producţia în curs de execuţie cuprinde producţia care nu a trecut prin toate fazele de

prelucrare, prevăzute pentru produsele finite.

Produsele reprezintă bunurile obţinute în procesul de producţie, destinate livrării

terţilor, iar în unele cazuri, pentru consumul intern. De asemenea, în componenţa
produselor sînt incluse semifabricatele din producţia proprie, produsele procesul
tehnologic al cărora a fost terminat într-o anumită fază tehnologică, transferate în
continuare altei secţii sau livrate în această stare terţilor.

Mărfurile sînt bunurile pe care întreprinderea le cumpără în scopul revînzării.

Conform celui de-al doilea criteriu Stocurile de mărfuri şi materiale se împart în:

 a) stocuri care aparţin întreprinderii cu drept de proprietate şi fac parte din

patrimoniul acesteia;
 b) stocuri care nu se află în proprietatea întreprinderii, dar care se află la
dispoziţia acesteia (stocuri primite în custodie, consignaţie).

Conform celei de-al treilea criteriu stocurile se împart în:

 a) stocuri provenite din afară întreprinderii (cumpărate, primite de la fondatori

sau primite cu titlu gratuit);
 b) stocuri provenite din producţia proprie (ambalaje, instrumente, semifabricate
ş.a.).

În dependenţă de direcţiile de utilizare Stocurile de mărfuri şi materiale se clasifică în

felul următor :

 Stocurile de mărfuri şi materiale utilizate în activitatea de comerţ (mărfurile)

 Stocurile de mărfuri şi materiale utilizate în activitatea de producţie (stocuri
destinate consumului în procesul de producţie (la prestarea de servicii), stocuri
în stare de prelucrare, stocuri destinate vînzării).

Pentru a organiza evidenţa analitică materialele se clasifică în afară de criteriile de

clasificare examinate la întreprindere, în clase, grupe, subgrupe, sortimente.

În baza acestei clasificări la întreprinderile mari pot fi întocmite nomenclatoare de

materiale în care se indică codul, denumirea, unitatea de măsură, costul de evidenţă
(normativ), simbolul etc.

6
Simbolul este compus din 5-7 cifre.

Prima cifră simbolizează clasa, a doua – grupa, a treia-a cincia – contul sintetic, a
şasea – subcontul, a şaptea – sortimentul. Nomenclatoarele de materiale servesc ca
bază la întocmirea documentelor privind organizarea contabilităţii la preţuri de
evidenţă (intrarea, livrarea materialelor în producţie ş.a.).