Literatura (sau beletristica) este arta compozițiilor scrise.

O traducere literală a termenului indică

sensul de „cunoaștere cu ajutorul literelor” (de la latinescul littera, literă), iar studiul academic al
literaturii este cunoscut ca Litere.

Termenul de „literatură” are diverse sensuri, în funcție de uzul acestuia. În linii mari, poate desemna
orice înregistrare simbolică, cuprinzând totul de la imagini și sculpturi la scrisori. Un înțeles mai
concentrat ar fi doar textul compus din litere sau simboluri precum hieroglifele egiptene. Un sens
chiar mai condensat este acela a unui text cu formă fizică, precum hârtia sau altă formă portabilă,
excluzând inscripțiile sau mijloacele de comunicare digitale. Savantul și filosoful musulman Imam
Ja’far al-Sadiq (702-765 d.Hr) definește „literatura” astfel: „Literatura este veșmântul pe care cineva
îmbracă pe ceea ce scrie sau spune astfel încât să pară mult mai atractivă”, adăugând că literatura
este o bucată din viață, căreia i-a fost dată o direcție și înțeles, o interpretare artistică a lumii în
funcție de observatorul acesteia. Frecvent, textele fac literatura să traverseze aceste granițe.
Formalistul rus Roman Jakobson definește literatura ca fiind „violență organizată pentru un discurs
banal”, evidențiind îndepărtarea literaturii de vorbirea de zi cu zi. Poveștile ilustrate, textele mari,
picturile rupestre și implicit monumentele, toate în același timp sau pe rând au lărgit granițele
„literaturii”.

Mihai Floarea, profesor român, definește astfel: „artă al cărei mijloc este cuvântul scris. În sens
curent, reprezintă totalitatea operelor scrise într-o limbă (sau în toate limbile) cu valoare estetică. În
sens restrâns, mai ales în formularea „literatură de specialitate”, reprezintă totalitatea lucrărilor
publicate într-un domeniu, bibliografia necesară aprofundării unei probleme”.