1.5.

1 Transportul rutier

Este o formă de transport terestru şi totodată un subsistem al sistemului naţional al

transporturilor care asigură deplasarea în spaţiu a mărfurilor şi persoanelor cu ajutorul
vehiculelor (mijloace de transport autopropulsate) şi a mijloacelor tractate (remorci, trailere).
Se situează pe primul loc în derularea traficului turistic, atât pe plan internaţional cât şi intern.
Se realizează cu ajutorul autocarelor, autobuzelor, microbuzelor, autoturismelor.

Transportul reprezintă una din componentele de baza ale prestaţiei turistice, asigurând
deplasarea turiştilor de la locul de reşedinţă la locul de petrecere a vacantei sau pe diferite
trasee turistice cât şi a diferitelor produse de la producător la beneficiarul operator turistic.
Altfel spus, permite întâlnirea cererii cu oferta şi transformarea potenţialului turistic într-unul
efectiv. Timpul total de vacanta este compus din doua elemente majore: timp de transport şi
timp de sejur.
Dezvoltarea serviciilor din industria turismului intern şi internaţional precum şi
cerinţele de produse agricole şi alimentare, necesitatea dezvoltării economice, intensificarea
schimburilor pe plan intern între localităţi şi pe plan extern între ţări, au determinat sporirea
de la an la an a volumului de transport în condiţiile ridicării calităţii respectiv a siguranţei
prestaţiei.
Organizarea transporturilor trebuie să ţină seama de asocierea într-un sistem de
atribute rapid-confortabil-sigur.

Logistica se referă la ansamblul operaţiunilor: de transport, de stocare, de distribuţie,

de vămuire a mărfii permiţând punerea acesteia la dispoziţie la/în termenele şi în cantităţile
cerute pe/în/la nivelul: spaţiile de producţie, de distribuţie sau de cumpărători. Este o funcţie
destul de cuprinzătoare care depăşeşte cadrul simplu al transportului internaţional.

Finalitatea sa este de a optimiza costurile de aprovizionare şi de stocare, de a face

întreprinderea cât mai competitivă pe pieţele (externe) şi de a pune în valoare eforturile cu
caracter de marketing care vor (care se vor realiza ulterior) urma a fi realizate.

Deci prin această optică întreprinderea trebuie să realizeze mai multe alegeri ce îi vor
conduce la o mai bună stăpânire a fluxului de informaţii şi a mărfurilor. Aceste alegeri
intervin în cadrul unei gândiri globale care asigură coerenţa politicii logistice a
întreprinderii.

Transporturile rutiere se realizează cu următoarele mijloace:

 autocare şi microbuze pentru transporturile de grup;

 autoturisme proprietate personală pentru transporturile individuale şi
familiale;
 autoturisme închiriate în sistem “rent-a-car”, cu sau fără şofer, pentru
transport individual;
 autoturisme închiriate sau comandate în sistem de taximetrie;
 transport în comun.
Autocarele şi microbuzele se folosesc în forme organizate de turism, pentru
transporturile în grup, fiind administrate de firmele organizatoare de turism.
 Autoturismele utilizate sunt de regulă proprietatea turiştilor, dar pot aparţine şi
societăţilor specializate, care le oferă prin sistemul de închiriere, cu sau fără conducător auto.
Opţiunea majoritară a turiştilor pentru transportul rutier este motivată de avantajele pe care le
oferă, în mod deosebit, autoturismul, adică - libertatea de mişcare, accesabilitatea în locuri în
care nu pot pătrunde alte mijloace de transport, atractivitatea voiajului, costurile călătoriei.

Avantajele transportului rutier sunt:

 autonomia în alegerea rutelor pe care turiştii vor călători în circuitele lor sau spre
destinaţiile de vacanţă pentru care au optat;
 o disponibilitate mai mare a mijlocului de transport pe perioada unui sejur în
cadrul unei anumite destinaţii turistice;
 o posibilitate mai mare pentru turistul automobilist de a controla traseul ales,
plecarea şi timpul de sosire, precum şi orice oprire făcută pe parcurs;
 uşurinţa în transportul bagajelor personale şi în utilizarea acestora fără
constrângeri de vreun fel;
 facilitarea accesului pentru atingerea mai multor destinaţii; dorinţa turistului de a
cunoaşte cât mai multe într-un interval cât mai scurt primează faţă de comoditatea
călătoriei, uneori, chiar şi faţă de distanţă, făcând ca autoturismul, prin
accesibilitatea pe care o asigură, să fie preferat altor mijloace de transport;
 diminuarea costului personal, când două sau mai multe persoane călătoresc cu
acelaşi automobil.
Transportul cu autocarul sau microbuzul:

 poate fi considerat corespondentul transportului automobilistic adaptat la turismul

de grup
 preţ rezonabil, accesibil
 o contribuţie importantă la dezvoltarea turismului
 ameliorare semnificativă a echipamentelor şi serviciilor (confort, climatizare,
radio, TV, bar, ghizi, asistenţi), securităţii; adaptare la necesităţile turismului
 coeficientul de utilizare a capacităţii autocarelor depăşeşte 75%, fiind superior
celor din transportul feroviar şi aerian
 clientela turismului cu autocarul este formată, în special, din tineri sau din
membrii unor asociaţii, întreprinderi.
 tariful se calculează în funcţie de capacitatea autocarului sau microbuzului,
distanţa efectiv parcursă, numărul de ore sau zile efective, taxele rutiere, parcarea,
întreţinerea autovehiculului.
Serviciile oferite de transportatori specialişti în domeniu se divizează în:

 rute expres – interne şi internaţionale.

 închirierea de autocare sau rute la cerere (charter).
 organizarea de circuite sau excursii.
 operaţiuni de transfer.
Organizatorii de voiaje în autocar pot fi de trei tipuri:

 cei care asigură, cu propriile vehicule, pe întreaga perioadă a anului şi pe linii

regulate, servicii de transport pentru anumite categorii de călători (elevi,
muncitori), completate cu excursii şi activităţi turistice sezoniere (prin curse
speciale).
  cei care, posedând vehicule proprii, se pun la dispoziţia unui tour-operator sau a
unei agenţii receptive (ori care îşi organizează propriile producţii de voiaje).
 cei care, nedispunând de vehicule proprii, au servicii specializate în organizarea
de voiaje de autocar (apelând la mijloacele de transport ale altora).

Închirierea automobilelor:

 închirierile de maşini, cu sau fără şofer, reprezintă astăzi un sector important al

turismului auto;
 dezvoltarea închirierilor de maşini fără şofer este în mare parte legată de
progresele realizate în domeniul transportului aerian, peste 2/3 din agenţiile de
închiriere de maşini fiind situate pe aeroporturi;
 mai multe formule permit combinarea închirierii de autoturisme cu alte modalităţi
de transport, de exemplu, combinaţia „Fly and drive” , „Rail-route” (avion +
maşină şi tren + maşină) sau “Package-tour” (aranjament semi-organizat de
transport rutier şi croaziera maritimă).
Tendinţe în dezvoltarea turismului automobilistic

 dezvoltarea continuă, pe traseele turistice rutiere, a reţelei de unităţi de cazare

dotate la nivelul actual al cerinţelor turiştilor;
 dezvoltarea reţelei de terenuri de campare;
 completarea echipării şoselelor cu staţii de benzină, unităţi de întreţinere,
comerciale şi de alimentaţie;
 diversificarea itinerariilor şi a produselor “Package-tour”, cu noi destinaţii;
 rezervarea prealabilă şi a unor servicii complementare, specifice turismului
automobilistic;
 dezvoltarea formulelor combinate: transport rutier cu transportul aerian, cu cel
feroviar (vagoane-platformă pentru autoturisme) sau cel maritim (similar,
autoturismul se transportă separat, pe autocamioane-platformă);
 o serie de factori influenţează dezvoltarea turismului automobilistic:
– producţia industriei de automobile;
– evoluţia preţului energiei;
– dezvoltarea întreprinderilor care închiriază automobile şi tarifele practicate;
– reţeaua rutieră şi de autostrăzi;
– facilităţi vamale şi de frontieră.
Rent-a-car

Agenţiile oferă 3 tipuri de servicii de închiriere de autoturisme:

 închirieri de maşini fără şofer

 închirieri de maşini cu şofer
 închirieri pe termen lung, sub forma unui contract de leasing.
Tarifele practicate sunt de 2 tipuri:

 standard (se aplică pentru un interval de timp şi un număr limitat de km)

 cu număr nelimitat de km.
Unele agenţii de transport derulează activităţi de rent a car, în baza unor contracte de
franciză (licenţă) cu firme de prestigiu internaţional (Hertz, considerat cel mai mare prestator
în domeniu, Avis, Budget, National, Dollar şi Eurodollar, Eurocar etc.), cu acoperire foarte
largă, conectate la sisteme de rezervare computerizate, colaborând cu diverse formule cu
companiile aeriene sau feroviare.

Închirierile de autoturisme pot fi asociate cu programe diverse, atractive pentru turişti,

oferindu-se pachete speciale – programe combinate. Spre exemplu, firma Hertz oferă tarife
speciale pentru vizitarea complexului de agrement „Disneyland-Paris”, pentru programe cu
tarife la zi, tarife per număr de persoane, pachetele includ: transport, asigurare de accidente,
asigurare personală, acces nelimitat la mijloacele de agrement. Pentru asemenea programe
turistice, turistul contactează oficiul Hertz şi alege produsul care îl interesează.

În România activitatea de rent a car s-a dezvoltat mai ales după 1990.

Principalele agenţii rent a car sunt: AVIS (in parteneriat cu TAROM şi British
Airways), HERTZ (parteneriat cu Austrian Airlines), EUROPCAR, BUDGET,
EURODOLAR, la care se adaugă alte agenţii naţionale de închirieri maşini.

Principalii clienţi sunt oameni de afaceri străini.

Datorită acestor calităţi autoturismul devine tot mai prezent în formulele combinate de
transport. Dinamica transportului rutier este direct influenţată de gradul de dezvoltare a
reţelelor de drumuri, în privinţa densităţii acesteia şi mai ales a calităţii, la care se mai adaugă
numărul staţiilor de întreţinere/reparare (service-uri), semnalizarea orizontală şi verticală
(marcaje, indicatoare).

Infrastructura tehnică a transporturilor turistice rutiere:

 dotări şi servicii necesare: staţii de benzină, service auto, servicii mobile de

asistenţă rutieră, hanuri, moteluri şi hoteluri de tranzit, popasuri turistice,
magazine specifice pentru turişti automobilişti, puncte de schimb valutar, servicii
sanitare, locuri de parcare etc. – toate concentrate în complexe comerciale şi de
servicii.
 investiţiile pentru construcţia şi întreţinerea şoselelor şi autostrăzilor sunt foarte
mari; în plus, şi alţi factori pot frâna derularea traficului rutier: caracterul
pronunţat sezonier al traficului, blocaje, dependenţa de condiţiile meteo, restricţii
de viteză, etc.
Durata deplasării este un element important în adoptarea deciziei de vacanţă, în
opţiunea pentru o anumită destinaţie, mai ales în cadrul turismului internaţional.

Confortul vizează condiţiile oferite în interiorul mijloacelor de transport, dar şi alte

elemente legate de organizarea deplasării, cum ar fi asigurarea transportului de la staţia de
destinaţie la locul de cazare şi invers, transferul intre diferite mijloace de transport, efectuarea
unor operaţii similare (transportul bagajelor, produselor, servicii de ghid).

Costul călătoriei este avantajos, cheltuielile de transport rămânând relativ constante,

indiferent de gradul de ocupare.

Un aspect important se referă la ponderea relativ ridicată a serviciilor de transport, în

cadrul industriei turismului. Sub acest aspect, este necesar să se asigure corespondenţa între
conţinutul serviciilor prestate la nivelul tarifelor, precum şi o stabilitate a acestora sau în
anumite situaţii, facilităţi/reduceri în perioadele cu slaba activitate turistică. Reducerea
costurilor nu trebuie sa se realizeze prin diminuarea calităţii serviciilor, ci printr-o utilizare
raţională a capacităţii de transport şi prin corespondenţa avansată intre diferite modalităţi de
transport.

Se apreciază ca în cazul traficului rutier turistic, transporturile deţin 70 % din media

transporturilor iar traficul rutier turistic internaţional din România ajunge la 50%.

Fiind un domeniu sensibil la modernizări tehnice şi ştiinţifice, există în permanenţă

posibilitatea optimizării duratei de deplasare, a gradului de confort oferit respectiv capacitatea
şi siguranţa transportului.