Ivan

de Javier de Dios
traducerea din limba spaniolă: Luminița Voina-Răuț

Personaje:

Ivan, 18 ani
Alvaro, tatăl lui, 45 de ani
Marta, profesoara lui Ivan, 30-35 de ani
Luna, prietena lui Ivan, 17 ani
Rafael, director adjunct la liceul unde învață Ivan și Luna, 40 de ani

Acțiunea se desfășoară în prezent.

1
Episodul 1
Toți sunt așezați pe scaune
Alvaro: Bună seara. Mă numesc Alvaro Lainez. Am venit să-mi denunț fiul.

Episodul 2
Rafael - Marta
Scris video: Cu trei săptămâni în urmă

Marta: Spune-mi doar dacă da sau nu.

Rafael: ...
Marta: Îți cer să intervii, să rezolvi o problemă? Exagerez? Nu pot veni la
directorul meu adjunct, când nu mai știu ce să fac cu un asemenea
specimen?
Rafael: Ivan e intelligent și tu știi asta...
Marta: Exmatriculează-l!
Rafael: Liniștește-te!
Marta: Ivan e inteligent, da, și tocmai de-aceea știe foarte bine ce zice și
face. (Bărbatul privește textul pe care-l are în mână). Crezi că eu merit așa
ceva? De câte ori m-am plâns eu de când a început școala? De ce trebuie să
suport eu ca un elev să-mi pună la îndoială profesionalismul și să-și bată joc
de mine?
Rafael: OK, Marta. Îl dăm afară din școală. Cât timp? Două săptămâni? O
lună? Crezi că-i mai bine așa? Bine. Scăpăm de el cu totul. Adio, Ivan, adio,
problemă. Asta vrei?
Marta: (Privindu-l fix pe Rafael) Eu trebuie să mă simt vinovată acum, sau
ce??

2
Rafael: Vorbește deschis cu Ivan. Apropie-te de el, în fond tu ești adulta. L-
ai chemat să discutați între patru ochi?
Marta: (Consimte) Da. Nu a venit.
Pauză.
Rafael: Nu pot să iau decizii care să înrăutățească o situație și-așa foarte
grea, Marta. Familia lui Ivan ...
Marta: Da, știu de situația lui! Sunt o mulțime ca el, poate mai rău...
Rafael: Să-ți pierzi mama 16 ani nu i se întâmplă chiar oricui.
Marta: Aproape 18.
Rafael: Marta, te rog, nici măcar n-a terminat doliul… era un copil când a
venit aici… Nu-l putem face să piardă definitiv școala… Nu acum.
Marta: Spune-mi, Rafael: eu nu contez deloc??
Rafael: (Se gândește bine ce să răspundă; nu vrea s-o contrazică pe Marta.)
O să vorbesc cu Ivan și o să-l cert pentru textul ăsta și pentru toate
obrăzniciile din timpul orelor. O să încerc să aflu și eu de ce se poartă așa…
E doar un puști într-o perioadă critică. N-o să-l dau afară când a mai rămas
doar o lună până la terminarea școlii. Te rog, să-nțelegi.
Marta: Ar trebui să-l vezi cum mă privește când explic. Mi se strânge
stomacul când mă apropii de clasă! Mă aștept la ce-i mai rău și abia-mi
stăpânesc nervii față de elevi. Mi-e greu să mă concentrez, iar ceilalți își dau
seama… Îl văd acolo în banca a treia, privindu-mă disprețuitor, îl aud râzând
și comentând cu colegii.
Rafael: (o întrerupe) Marta, în situația actuală nu-l dau afară! Oricâte zile
fripte îți face el… sau tu lui. Vorbește cu Ivan și vezi care-i de fapt adevărata
lui problemă, ca s-o rezolvați împreună. E mai OK așa decât să-l dăm afară.
Și o să te simți și tu mai bine, o să vezi. (Marta se pregătește să iasă)
Rafael: Marta.

3
Rafael îi înapoiază lucrarea lui Ivan. Marta o ia și pleacă.
Muzică
Episodul 3
Scris video
Ivan – Luna

Luna: E o frustrată, e destul să te uiți la ea. Ascultă-mă pe mine: uit-o!

Ivan: Am uitat-o.
Luna: N-ai uitat-o! O să te dea afară din școală, care-i treaba?
Ivan: Da’ dacă află taică-meu...
Luna: Directorul e un tip mișto, nu-i ca Gintonic asta, îți zic eu. Deși... Știi
ceva, nici gagica nu-i chiar așa cățea, trebuie doar să știi cum s-o iei... Eu era
să repet un an, frate, pentru o teză de căcat. Nu citisem cartea, așa c-am
copiat ceva repede de pe net, da’ ticăloasa și-a dat seama. Mi-a zis că nu-i
din capu’ meu chestia aia, ce să zic! Da’ când am văzut c-o să repet anul din
cauza ei, m-am dus bocind la cancelarie, știi, și pân’la urmă mi-a pus un 5...
Așa că, vezi tu, o fi ea afurisită, nu zic nu, da’ pân’la urmă tot se înmoaie.
Eu, în locu’ tău, aș încerca...
Ivan: Tipa nu mă-nghite!
Luna: Hai, vorbește cu Gintonic, ascultă-mă pe mine...
pauză
Luna: (Se uită în telefon) Ai mei. Ce să zic... Eu credeam c-or să divorțeze
după ce s-au dat în stambă la nunta soră-mii. Când colo, uită-te la ei! Love,
love...
Ivan: Și??

4
Luna: Păi șefu’ lui taică-meu a întins-o și s-a închis agenția de turism, iar
după cinci luni au dat-o afară și pe maică-mea de la clinică, fiin’că le ajunge
o secretară, nu le mai trebuie încă una, așa că valea, în stradă amândoi.
Ivan oftează.
Luna: O porcărie!! Taică-meu avea de gând să-mi caute o excursie faină, iar
maică-mea acceptase să-mi măresc țâțele dacă termin anu’ cu note bune...
Așa că, vezi tu, nici voiaj, nici țâțe! Iar ei pe stradă toată ziua, ducând CV-
uri dintr-un loc într-altu’, nervoși că n-au de lucru. Mai sunt și rate la casă.
Până într-o zi, când li s-a acrit și nu s-au mai dus nicăieri, așa c-acum stau și
trag câte-un futai de câte ori li se scoală... Mizeria i-a unit, frate, mizeria! La
început nu se înghițeau, da’ acu’ să vezi ce se mai mozolesc pe hol, prin baie
și-n bucătărie...
Ivan: Mai rău ar fi să se bată...
Luna: Un căcat de viață. Un căcat de țară.
Ivan: N-ai de ce să te operezi. Ai niște țâțe grozave.
Luna: (Zâmbește încântată. Își aranjează sânii, punându-i și mai mult în
vedere. Pauză scurtă.) Și taică-tu?
Ivan: Ce-i cu taică-meu?
Luna: Are de lucru, sau și el se fute toată ziua?
Ivan: N-are de lucru dar n-ar strica să și-o mai tragă din când în când. Taică-
meu e un amărât.
Ivan: Ascultă...(îi dă căștile de la telefon)
pauză
Ivan: Auzi? Închide ochii. Hai, închide-i... Da, asta e... (Ivan închide şi el
ochii.) Parc-am fi lângă plajă... Ce mișto ar fi să avem marea aici, aproape,
ți-închipui?? În loc de străzi, valuri...

5
Rămân câteva clipe cu ochii închişi. Apoi Luna îi deschide şi-l priveşte fix
pe Ivan.
Luna: Bă, tu ești friki rău. Friki, friki... Valuri? Da-mi placi, țăcănitule, fir-
ai tu să fii!
Ivan râde în hohote.
Luna: Eşti nebun, frate, nebun de legat...
Ivan râde şi mai tare.
Se sărută. Luna se desprinde brusc din îmbrăţişare. Scoate mobilul din
buzunar. Îşi fac un selfie, apoi bagă mobilul la loc, în buzunar. Tăcere.
Luna: O să vorbeşti cu Gintonic?
Ivan nu răspunde şi se uită în altă parte.
Ivan: Cât e ceasul?
Luna: Opt... Ce facem?
Ivan: (Ridică din umeri.) Ne-o tragem?

Muzică
Plan profesoara
Plan directorul

Episodul 4
Scris video
Ivan - Alvaro

Alvaro: Trebuie să înveți mult, Ivan. Trebuie. O să termini liceul. O să

mergi la universitate: mereu ne-am dorit să-ţi faci o carieră. Maică-ta şi cu
mine. Poţi învăța chiar și în străinătate. Or să fie burse, cred. Iar când o să
termini şcoala, o să fii un tânăr bine pregătit. Unul dintre cei mai buni. Cel

6
mai bun. (Pauză.) Singur o să-ți faci proiectele. N-ai vrea să ai firma ta? Să
fii propriul tău șef? Să ai angajați? Ia închipuie-ţi... Să realizezi ceva în viață,
și ceilalţi să te respecte. (Pauză.) Asta înseamnă să-ţi croiești un drum în
viaţă, să lupți pentru ce vrei să fii și ce vrei să obţii. O familie, o casă... Un
loc al tău. (Pauză.) Mereu e nevoie de un loc, Ivan. (Pauză.) Dar obţii asta
doar dacă te pregăteşti bine. Nu te mulţumi să fii unul din mulțime. Trebuie
să fii cel mai bun, Ivan. (Pauză.) Nu-i o întâmplare faptul c-am lucrat 25 de
ani la aceeaşi firmă. 25 de ani, Ivan, la aceeaşi firmă.
Ivan râde de ceea ce citește în telefonul mobil.
Alvaro: Ivan, tu auzi ce zic eu?
Ivan îşi priveşte tatăl.
Alvaro: Azi ai venit foarte târziu.
Ivan: Am stat şi eu puţin...
Alvaro: Cu fata aia?
Ivan: Da.
Alvaro: Eşti foarte tânăr.
Ivan: Tată...
Alvaro: Distrează-te, dar ai grijă, nu-ţi poţi permite
Ivan: Tată...
Cei doi se privesc, fără a şti dacă celălalt mai vrea să spună ceva.
Ivan: Pentru ce-i interviul la care te duci mâine?
Alvaro: Ţi-am mai zis o dată. Pentru supermarket.
Ivan: Dar pentru ce post?
Alvaro: Deocamdată ca să aranjez mărfurile pe raft. E un loc de muncă
serios. Nu ţi se pare o veste bună?
Ivan: Vestea bună ar fi să te angajeze.
Pauză tensionată.

7
Alvaro: Cum a fost azi la şcoală?
Ivan: Bine.
Alvaro: Ţi-au pus vreo notă?
Ivan: Nu.
Alvaro: Nicio notă? N-au început tezele?
Ivan neagă, fără să-şi privească tatăl.
Alvaro: Trebuie să tragi tare, Ivan. O să termini liceul și o să mergi la
universitate: mereu ne-am dorit să-ţi faci o carieră. Maică-ta şi cu
mine...Ivan, uită-te la mine când vorbesc cu tine. De ce ţi-e aşa de greu să
faci ce-ţi cer? De ce nu mă asculţi? (Pauză.) M-ai înţeles, Ivan?
Ivan: Tată...Succes mâine la interviu.
Ivan pleacă.
Muzică
Plan Luna

Episodul 5 – Ivan singur

Ivan uitându-se în telefonul mobil. Are în mână o poză.
Camera video live
Ivan: Ivan Lainez, clasa a XI-a D. Lucrare: „O imagine în cuvinte.”
(Scurtă pauză. Priveşte poza, fără să-şi ridice privirea de pe ea) E vară.
Cred că aici am doi ani. Cel mult trei. Stau jos, într-o piscină gonflabilă.
Piscina e mică şi apa mă acoperă abia până la mijloc. Mă uit în aparatul de
filmat. Nu-mi aduc aminte bine. E prea multă lumină. Mă arde. Sau aşa pare.
Dar zâmbesc. Sunt moale, sunt bleg. În zare se vede plaja. Sunt oameni în
costume de baie, demodate acum, și copii care fac castele de nisip departe de
valuri. Eu am un slip roșu, cu o ancoră într-o parte. Și piscina e roșie.

8
(Pauză.) În stânga pozei se vede un cap c-o panglică albă și părul lung. Părul
lung e brunet, și-i cade pe față, așa că se vede doar un pic din frunte.
(Se uită în cameră.) E maică-mea care mă sprijină.
(Se uită iar la poză.) Poza are două margini albe și e deja puțin îngălbenită.
Hârtia e lucioasă. Nu știu ce aparat a folosit taică-meu, nu cred că-l mai are,
tata nu mai face poze, din câte știu. Și nu știu nici ce plajă e, nici în ce an...
Să fie vreo 15 ani de-atunci, cam așa ceva. Eu aveam 2-3 ani. E mult de-
atunci. Și era vară. Normal.

Muzică. Video Mama-Ivan

Episodul 6
Video scris
Marta - Ivan

Marta: N-ai nimic de zis?

Ivan ridică din umeri.
Marta: Am crezut că în sfârșit ai de gând să rezolvi problema.
Ivan: Directorul m-a obligat să vin.
Marta: Dar a trecut o săptămână de-atunci.
Ivan: Și-s aici, nu-i așa?
Marta: Tocmai de-asta ziceam. Mă îndoiesc că vrei să te schimbi.
Ivan: De ce-ar trebui să mă schimb?
Marta: De ce?
Ivan: Rafa m-a chemat la el în birou, mi-a zis că vrei musai să-mi zici nu
știu ce, și că-i bine să vin. Am venit.
Marta: După o săptămână.

9
Ivan: După o săptămână.
Marta: Ce-ai zice dac-am colabora?
Ivan: În ce fel?
Marta: Colaborăm sau nu, Ivan?
Ivan: Da. În ce fel vrei să colaborăm?
Pauză.
Marta: Vreau să profităm de ocazie. Să terminăm odată cu înfruntarea asta
absurdă, care o să-ți creeze doar probleme. Să stăm de vorbă. Sincer. Spune-
mi de ce dau mereu peste expresia ta sarcastică și disprețuitoare când te
privesc la ore?? Hai, Ivan. Dă-mi un motiv ca să găsim împreună o soluție;
am nevoie de un motiv ca să-ți înțeleg comentariile impertinente și
provocările.
Ivan: Chiar te interesează?
Marta: Da, chiar mă interesează.
Ivan: Vrei doar să te dai bine pe lângă Rafael.
Marta: Și dac-ar fi așa, în fond mi-aș face doar datoria. Ți se pare ceva rău?
Ivan: Că vorbești cu mine din obligație?
Marta: Nu, că-ți ofer șansa să ne înțelegem.
Ivan: N-am nevoie de prieteni. Te apropii de mine doar ca să nu te mai
deranjez.
Marta: Deci recunoști că mă deranjezi?
Ivan ridică iar din umeri.
Ivan: Ce credeți că sunteți voi, profesorii? Școala-i o obligație, atâta tot. Iar
ăla care se poartă mișto cu tine, vrea doar o notă mare. Acu´ pot să plec?
Marta: Ești un elev dotat, Ivan. Ai putea să treci la materia mea, dacă te
străduiești puțin... Ce ți-am făcut eu de mă disprețuiești în halul ăsta? N-ai
decât să zâmbești, dar răspunde. Atitudinea ta arată că-i ceva personal, așa

10
că spune-mi cu ce ți-am greșit... Sau de ce anume mă acuzi... Ce-am făcut
rău, după părerea ta.
Ivan: Nu știu despre ce vorbești.
Marta: Negarea realității nu-i o strategie bună, Ivan.
Ivan: Depinde de ce-o faci.
Marta: N-are importanță: nu te face mai puțin responsabil.
Ivan: (Râzând) Responsabil de ce?
Marta: Dar cum poți fi atât de cinic? Ție chiar nu-ți pasă ce simt ceilalți
când tu te porți așa? Crezi că eu sunt plătită ca să-ți suport permanent
mizeriile și lipsa de respect?
Ivan: Nu țipa la mine.
Marta: Să nu țip la tine??
Ivan nu răspunde. Îi susține Martei privirea. Profesoara nu cedează. Ivan
vrea să plece, dar Marta îi taie drumul.
Ivan: Vreau să plec. Cine te crezi?
Marta: Cineva care vrea să ai un minim de cunoștinţe, ca să n-ajungi un
ratat.
Ivan: Te crezi mai bună decât mine?
Marta: După ce-ți dai toate corigențele, dacă nu-ți iei bacalaureatul, o să
ajungi în stradă... Și-atunci ce-o să te faci??
Ivan: Mă rog frumos, doamna profesoară, cu ce mă ajută orele tale ca să nu
ajung un ratat?
Marta: Vezi că nu ajungem nicăieri?
Ivan: (Brusc) Nicăieri?? Cu tine n-ajung nicăieri, fiindcă puțin îmi pasă de
tine, să-ţi fie clar! În loc să-mi vii cu căcaturi de-asta, mai bine învaţă-mă
ceva util și nu mă mai fute atâta la icre!!
Marta: Ivan!

11
Ivan: La ce dracu’ îmi foloseşte mie în viaţa de zi cu zi... căcatul ăsta de
materie? (exemple) Ia zi, la ce?? N-ai decât să-mi ceri ce vrei, OK., dar nu
te aştepta să fac frumos şi să-ţi dau raportu’ cât învăţ sau cât mă omor să
rețin din tâmpeniile alea absurde pe care le predai, fiindcă asta sunt, nişte
tâmpenii, şi să ştii că nu-s singurul care gândește așa în clasă, sau tu ce
mama naibii-ţi închipui? C-o să-mi oferi mie un viitor mai bun??
Marta: Taci din gură!
Ivan: Mai întâi zici să vorbesc și-acum să tac, păi cum rămâne?? De fapt, ce
mama dracului vrei tu de la mine? Zii, femeie, ce dracu vrei de la mine?
Marta se apropie agresiv de Ivan, abia abţinându-se să nu-l pocnească.
Caută ceva de care să se sprijine. Respiră anevoie. Ivan o privește, în timp
ce femeia îşi recapătă cu greu suflul.
Marta: Ieşi afară.
Ivan nu se clinteşte din loc.
Marta: Am zis să ieşi afară!
Pauză lungă

Muzică.
Episod video Coșmar

Episodul 7
Video scris
Ivan - Luna

Ivan: Ivan înseamnă Juan. În rusă.

Luna: Da’ ai tăi nu-s ruşi!
Ivan: Nu.

12
Luna: Şi-atunci de unde până unde Ivan?
Ivan face un gest a lehamite, ca şi cum subiectul nu-l interesează.
Luna: N-am fost niciodată cu un tip cu nume rusesc. (Se gândeşte) Nu, nu,
nu cred. Tu eşti primul.
Râd amândoi.
Luna: Măcar taică-tu nu te mai bate la cap, acu’ că lucrează... Ce noroc pe
tine...
Ivan nu răspunde.
Luna: Maică-ta lucra?
Ivan: Da. La o grădiniţă. Îi plăceau la nebunie copiii.
Luna: Ce mişto!
Ivan: Era fericită, înconjurată mereu de copii.
Luna: Şi taică-tu, ce lucra înainte?
Ivan: Drace, da ce interogatoriu!
Luna: Ce, nu pot să întreb şi eu? Suntem sau nu împreună? Dup-o lună,
putem avea încredere unu’ în celălalt, nu-i aşa?
Ivan: Taică-meu lega cărţi. Punea coperţi şi chestii de-astea. Uneori mai
aducea acasă câte-o carte legată de el. Devenea așa plictisitor când explica
toți pașii pe care-i făcea până lega cartea. Dar îi plăcea ce făcea. Când eram
mic, până şi cărţile de poveşti le aveam legate pe toate-n piele, cu titlul scris
auriu…
Luna: Ce tare!...Cât de aiurea să-l dea afară!
Ivan: Da, aiurea rău... Au închis tipografia, atelierele, fabrica de ciment și
aia de mobilă...Au mai rămas doar chinezii. Pe toate au pus mâna.
Luna: Eu când îţi spun? Uită-te la ai mei.
Ivan: Şi-au găsit de lucru?

13
Luna: (Dând din cap că nu) Da’ de unde! Și-o trag cât e ziua de lungă. Dacă
nu se angajează odată, or să moară de atâta futai.
Ivan: Păi să-şi trimită CV-ul la un site porno; măcar dacă şi-o trag pe net,
salvează şi ipoteca şi familia.
Râd iar amândoi.
Luna: Şi... cum a fost cu Gintonic?
Ivan: Apropo...Am luat un 9 la cultură audiovizuală.
Luna: Tocilaru’ naibii!!
Ivan: La o lucrare: “O imagine în cuvinte”. Tu îi descrii unui coleg o
imagine. După un desen, o poză, orice. Și ce-i spui tu, lui trebuie să-i inspire
altceva. Alt desen, un scurtmetraj... fără să copieze nimic din ce-ai zis tu. Pe
urmă faci tu același lucru: te inspiri din ce ți-a povestit colegu’
Luna: Mișto. Și tu din ce te-ai inspirat?
Ivan zâmbește, fără să răspundă.
Luna: Vreo poză de-a mea? Eu am fost? Hai zi, eu te-am inspirat?
Ivan dă din cap că nu.
Luna: Și-atunci ce? Hai, zi-mi, ce... Nu vrei să-mi spui?
Ivan refuză din nou, jucăuș.
Luna: Fir-ai tu să fii! (Scurtă pauză.) Păi atunci nu-ți spun nici eu secretu’
meu.
Pauză
Luna: Tu te gândești la viitor?
Ivan: Așa, vrei să vorbim de dragu’ de-a vorbi?
Luna: Ce naiba, frate, eu vorbesc serios!
Ivan: Bine…și ăsta e secretul tău?
Luna: Nu... (Șovăie) Mă rog, într-un fel... (Pauză intenționată.) Secretul
meu e c-o să fiu actriță. Dacă n-o să fiu actriță, n-o să fiu nimic. Da’ o să fiu

14
una mișto, faimoasă rău. O să-mi meargă, o să vezi. Știu c-o să fie greu, al
naibii de greu, da, o să reușesc. În viață trebuie să-ți urmezi visele, nu? Mie
așa-mi zicea bunica mereu.
Ivan: Eu nu visez atât la viitor, cât la...
Luna: La ce?
Ivan: Nu știu, la lucrurile care ar putea fi iar… la fel ca...Nu știu.
Luna: Da’ tu nu-ți faci niciodată planuri?
Ivan nu răspunde.
Luna: Hei…Parcă ești picat în cap…Nu-mi zici și mie cum a fost cu
Gintonic?
Pauză
Luna: Știi ce, Ivan, ești un tip mișto, și-mi placi. Da’ nu pricep de ce nu-mi
spui mai nimic despre tine. (Mestecă gumă. Tăcere. Se uită la el.) Ne-o
tragem?
Muzică

Episodul 8
Video scris
Rafael
Rafael discută cu psihologul liceului.

Rafael: Din câte știu eu, e o familie obișnuită. Părinți muncitori. O familie
din clasa de mijloc ca atâtea altele, ce să zic... Iar mama, colega noastră,
educatoare la grădiniță. Tatăl, nu știu prea bine cu ce se ocupă. Da, pe mamă
am cunoscut-o mai bine. Era dintr-acelea care-i punea la treabă pe părinți,
prin comitet... Nu, nu știu. Cred că de cancer, dar nu știu detalii.

15
(Oftează.) Păi... Păi închipuie-ți, tatăl rămâne șomer și imediat se
îmbolnăvește și mama... Și cu toate astea, băiatul n-a fost niciodată violent.
Niciodată. Da, da, firește, trebuie chemat și tatăl. Trebuie să se implice. Dar
ai grijă cu el, da, că-i cam impulsiv. Important e ca tu, ca psiholog, să-i
explici tatălui cum stau lucrurile, așa, cât de cât... Și să-l facem pe băiat să
termine școala. Că de Marta mă ocup eu.
OK, n-ai decât să vorbești și tu cu ea, cum dorești, dar cam știi cum e; poate
c-o nimerești într-o zi proastă...e o persoană dintr-acelea ce suferă dacă
elevii nu-s atenți la fiecare cuvânt al ei. Dacă pe noi ne amuză o chestie,
Martei i se pare lipsă de respect. Nu-i prima oară când se supără, amintește-ți
de...Nu, eu nu zic că Marta nu-i o bună profesoară, dimpotrivă.
Nu, n-am văzut cum se poartă Ivan cu ea, dar puștiul zice că nu-i chiar așa...
Trebuie să rezolvăm problema asta; Hai, că am și niște hârțoage de făcut...
Ce greșesc unii dintre colegii noștri, ca Marta de exemplu e că sunt
hipersensibili, și totuși incapabili să se pună în pielea unui elev. Mă rog,
uneori cred că educația ține de noroc.

Episodul 9
Video scris
Alvaro - Ivan
Ivan se uită în mobil. Alvaro e nehotărât, însă în cele din urmă îi smulge
mobilul din mână. Ivan e uluit. Încearcă să-l recupereze, dar nu poate,
Alvaro e mai puternic.
Alvaro: (Cu mobilul lui Ivan în mână.) La naiba, Ivan, uită-te la mine când
vorbesc cu tine! Spune-mi adevărul! E spre binele tău. Ce-ai făcut? Tu n-
auzi ce zic eu? M-a sunat diriginta ta, mi-a zis să vin mâine ca să vorbim
despre ceva important, și tu zici că n-ai făcut nimic? Mă crezi tâmpit? Ivan...

16
(Pauză.) Ivan, eu vreau doar să te ajut. Dar dacă nu-mi spui ce s-a întâmplat,
dacă nu-mi zici de ce m-au chemat, cum vrei să... Ce să-i spun mâine
dirigintei? E vorba despre note? De ce nu răspunzi? Ce fel de educație
primiți voi la școală?
Tăcerea persistă, în timp ce Alvaro încearcă să-l facă pe Ivan să răspundă.
Alvaro: Ivan, noi ți-am vrut întotdeauna binele. Ți-am oferit mereu de toate.
Și nu ne-ai dezamăgit niciodată. Ți-a lipsit ceva? Ce-ți trebuie? (Pauză.) Nu
mai ești un copil. Acum... Ești deja bărbat, Ivan, ce naiba, nu vezi? Ești
ditamai bărbatul! Iar un bărbat trebuie să... Ce-ar zice maică-ta dacă ne-ar
vedea?
Ivan se întoarce către taică-său.
Alvaro: Mă gândesc câteodată la asta. Ce-ar zice. (Își susțin unul altuia
privirea.) Ce s-a întâmplat la școală?
Ivan: Nimic...
Alvaro: Nimic?
Ivan: Am vreo două corigențe.
Alvaro: Și-asta înseamnă nimic?
Ivan: Pot să le iau.
Alvaro: Sigur, poți să le iei... Dac-ai fi imbecil, n-aș avea ce face; ar trebui
să accept. Dar nu înțeleg de ce-ți faci viața grea când ai așa o minte bună, ce
dracu’, Ivan, nu înțeleg... Ești deștept și tu ai două corigențe?
Ivan: Nu țipa la mine.
Alvaro: Cum să nu țip!! Tu pierzi anul și vrei să nu țip? Ce-ai de gând, ia
spune? Când o să înțelegi că trebuie să te străduiești mai mult, s-o apuci într-
o direcție? Ce dracu’, doar nu mai ești un copil, Ivan. Trebuie să te hotărăști
odată!!
Ivan: Dă-mi înapoi mobilul.

17
Alvaro: Maică-ta și cu mine ne-am spetit muncind, ca să nu-ți lipsească ție
nimic, ne-am sacrificat pentru tine și n-am de gând să te văd cum te
nenorocești. N-am nevoie de putori în casa mea, așa că ori îți bagi mințile în
cap ori te cari de aici, ai înțeles?
Băiatul își privește în continuare tatăl, care i-a întors spatele și respiră
sacadat.
Ivan: Îmi dai înapoi mobilul?
Pauză. Alvaro se apropie de Ivan. Îi înapoiază mobilul..
Alvaro: O să-ți iei corigențele alea... Sunt sigur... Uneori... Uneori ne
trebuie puțină voință. Voință și un motiv... Nu crezi?... Tu ai voință, Ivan,
uite, facem un pact. Tu o să treci clasa, chiar dac-ar fi să fii ultimul, și peste
două luni, când o să faci 18 ani, îți iei carnetul. Îți plătesc eu școala de șoferi,
ce zici? Ne-am înțeles?
Ivan nu zice nimic. Alvaro se apropie de fiul lui și-l îmbrățișează,
strângându-l tare la piept. Rămân așa, îmbrățișați.
Ivan: Tată.
Alvaro: Da?
Ivan: La cultură audiovizuală am luat un 9.
Alvaro: (Pupându-l.) Ivan, tu poți.
Ivan: Dar tată... (Pauză.) Noi nu mai avem mașină.
Alvaro: O s-o ai, Ivan. O să ai mașina ta. Îți promit.

Episodul 10
(la telefon)
Marta: Rafael zice, Rafael zice... Rafael nu vrea probleme nici cu tatăl, nici
cu inspecţia. Ieri am fost pentru a nu ştiu câta oară în biroul lui şi m-a sfătuit
acelaşi lucru, „vorbeşte cu Ivan, vorbeşte cu Ivan...”. Până la urmă o să

18
găsească o soluţie birocratică la o problemă sută la sută educativă, c-aşa face
mereu, îl ştii doar... Şi, între timp, iartă-mă că ţi-o spun, dar discuţiile astea
mi se par o pierdere de vreme. Ne prefacem că facem, despre asta e vorba.
Între timp se termină şcoala şi gata problema! Obosim, ne plictisim, c-aşa
suntem noi obişnuiţi...
Nu, nu, nu; obosită nu. Nu-s mai obosită decât tine sau alții din liceul ăsta.
Şi ascultă-mă bine: îmi place la nebunie ce fac. Dar eu n-o pot învia pe
mama lui Ivan şi nici lui taică-su nu-i pot găsi de lucru. Pot doar să-l ajut și
să-i predau literatură. Dar voi vreți să mă port cu el de parc-aş fi eu
psiholoaga, iar Rafael îmi vorbeşte de parc-ar fi vina mea că băiatul... E ca la
nebuni. Iar eu mă simt foarte singură. Da, singură. Da, m-am gândit dacă nu
cumva sunt eu de vină. Dacă nu cumva Ivan are dreptate și n-are niciun rost
să mai predau literatura în vemurile astea... Şi eu de un’să ştiu ce vrea Ivan...
De unde ai vrea să ştiu dacă pentru el sunt doar ținta unor atacuri... Mă
detestă. Singurul mod de a obţine un răgaz a fost să-l sun pe tată și să-l chem
la liceu...Nu ştiu ce are cu mine, nici ce urmăreşte Ivan. Poate că nimic.
(Pauză.) Poate că de fapt Ivan nu vrea nimic.
Muzică
Plan Ivan - Luna

19
Episodul 11
Video scris
Rafael şi Alvaro

Alvaro: Fiul meu nu s-ar purta niciodată aşa.

Rafael: Înţeleg că vă e greu să credeți
Alvaro: Nu el. Se poate să fi avut o izbucnire la un moment dat, ca toată
lumea... Dar e un băiat bun.
Rafael: Ştiţi; îl cunosc bine pe Ivan. E la noi de la 12 ani şi vă asigur că...
Alvaro: Ivan e un băiat bine crescut. Nu s-ar purta niciodată aşa cu o
profesoară.
Rafael: Noi toţi dorim binele fiului dumneavoastră. Nimeni nu-l atacă. Să
fie clar: absolut nimeni. Dar faptele sunt fapte. De aceea, cred că cel mai
bine ar fi să colaborăm, nu-i așa?
Alvaro: Și de ce nu m-aţi chemat mai demult? Dacă problema asta durează
de luni de zile, trebuia să-mi fi spus de la început, nu acum, când se apropie
sfârşitul anului. Acum ce să fac?
Rafael: N-aţi observat nimic ciudat acasă?
Alvaro: Nu.
Rafael: Fiul dumneavoastră e un băiat bun, sunt de acord. Ivan nu ne-a creat
niciun fel de probleme de când e la noi în școală. A mai făcut, poate, vreo
prostioară, dar până acum n-a ajuns în biroul acesta, oricum niciodată pentru
ceva important. Nimeni nu s-a plâns vreodată de Ivan, nici pentru învățătură,
nici pentru disciplină. Chiar dacă sunteți pentru prima oară aici, să știți că eu
am vorbit de multe ori cu soția dumneavoastră; dumneaei făcea parte din
comitetul de părinți și... (Scurtă pauză). Desigur, vă rog să primiți condo...

20
Alvaro face un gest, dându-i de înțeles lui Rafael c-ar fi mai bine să treacă
peste condoleanțe.
Alvaro: Și ce înseamnă asta, de fapt? Ce înseamnă că îi faceți dosar?
Rafael: De regulă e o exmatriculare. Care poate fi de la o săptămână până la
mutarea definitivă într-o altă școală.
Alvaro: (neliniștit.) Și de ce nu-i aici și profesoara?
Rafael: E la ore
Alvaro: Vreau să vorbesc cu ea
Rafael: O să vină imediat după oră
Alvaro: Ea m-a chemat la școală.
Rafael: Vine imediat, nu vă faceți probleme
Alvaro: Să nu-mi fac probleme? Vreți să-l dați afară din școală pe fiul meu
și-mi spuneți să nu-mi fac probleme??
Surprins de reacția lui Alvaro, Rafael își caută greu cuvintele.
Alvaro: Unde-i directoarea? Mă duc până la inspector, dacă-i cazul.
Rafael: Liniștiți-vă, vă rog.
Alvaro: N-am niciun chef să mă liniștesc! Nu vă las să-l trimiteți acasă pe
Ivan, fără ca măcar să-și ia diploma! Când un copil face o greșeală, pe care
voi habar n-aveți s-o îndreptați, vă gândiți imediat la exmatriculare? Ca să-l
distrugeți de tot și să rămână fără nimic și asta, chipurile, doar ca să vă faceți
voi treaba. Ce mai tactică! Scăpăm de problemă şi la gunoi cu cel ce-a avut
un moment prost în viață... halal sistem! Şi ce fac eu cu el acasă?
Rafael: Domnule Lainez, vă rog să...
Scoate dintr-o mapă nişte note, şi lucrarea în care Ivan o insultase pe Marta.
I le întinde tatălui. Alvaro citeşte.
Rafael: Nu putem accepta ca cineva, oricât de grea i-ar fi viața, să-şi verse
nervii asupra unui profesor. Faptele sunt foarte grave, insulte şi sfidări cât

21
cuprinde. Ultima oară chiar ieri. Nu uitaţi că suntem educatori. Gândiţi-vă
ce-am deveni cu toţii dac-am permite cuiva să ia în răspăr, fiindcă aşa i se
năzare, munca celorlalţi.
Alvaro: E scrisul lui?
Rafael consimte. Alvaro îi înapoiază hârtiile.
Rafael: Aşa că haideţi să fim practici. Vă propun o soluţie. O să deschidem
un dosar, da. Dar fiindcă se termină cursurile şi nu vrem să-i facem rău fiului
dumneavoastră, voi propune să fie dat afară după examene. Va fi sancţionat,
dar de fapt dosarul nu-l va împiedica pe Ivan să-şi termine şcoala. În schimb
fiul dumneavoastră va trebui să-şi ceară sincer scuze dirigintei şi să-și
revizuiască atitudinea. Fără scuze nici nu se pune problema.
Alvaro: Vreau să vorbesc cu profesoara.
Rafael: Dacă acceptaţi propunerea mea, Ivan se va putea concentra pe
studii, căci purtarea lui nu-i singura problemă. Are patru materii la care...
Alvaro: Patru?
Rafael: Da, patru. Dacă nu ia aceste patru corigenţe, e foarte posibil să
repete anul.
pauză
Alvaro: Ne-am ocupat foarte mult de educaţia lui, ştiţi? Vă dau cuvântul
meu de onoare c-am încercat. Fiind singur la părinţi, maică-sa şi cu mine am
făcut tot ce-am putut pentru el, cum e şi firesc. Nu i-a lipsit nimic. Ivan a
fost mereu cel mai important pentru noi. Poate că l-am răsfăţat, se prea
poate, nu ştiu… Dar am vrut să nu-i lipsească nimic, să fim lângă el pentru
orice, oricând. Ne-am străduit să crească fără traume, să nu simtă
problemele, greutăţile… Şi nu mă refer aici doar la aspectul economic… L-
am iubit… I-am oferit… Eu… Când am rămas şomer, să nu credeţi că m-am
plâns acasă. Nu, şi vă asigur c-a fost greu, e complicat… Dar am găsit mereu

22
puterea să-i zâmbesc lui Ivan… Maică-sa chiar n-a vrut ca băiatul să simtă
cea mai grea parte a bolii… Chimioterapia, pierderea mobilităţii, clipele de
demenţă şi uitarea… nu mai ştia cine era şi ce însemnam noi pentru ea… Şi
ea pentru noi… Ştiţi, l-am scutit de toate astea pe Ivan…(Pauză.) Ştiţi, de-
abia ne mai vorbim. Ivan abia dacă-mi răspunde la salut. La început credeam
că vârsta e de vină… pierderea, mă înţelegeţi? Dar parcă nu mai suntem
aceiaşi oameni. Parcă nici nu ne-am mai cunoaşte. Şi nu ştiu ce să fac.
Pauză.
Rafael: Vă sfătuiesc să vorbiţi cu psihologul şcolii. Poate sta de vorbă cu
Ivan şi cu dumneavoastră, ori de câte ori e nevoie.
Intră Marta în birou.
Marta: Bună ziua.
Rafael: Marta, dânsul este domnul Alvaro Lainez, tatăl lui Ivan.
Marta înaintează câţiva paşi spre Alvaro şi îi întinde mâna. Alvaro, cu
braţele lăsate, se uită atent la profesoară.
muzică

Episodul 12
Ivan – Luna

Luna: Mie-mi place la nebunie schimbarea. Și taică-meu zice că școala-i

lângă plajă. Îți dai seama, să mergi la ore în bikini??
Ivan: Și cum a găsit jobu’?
Luna: Păi, printr-un amic.A aflat c-aveau nevoie de oameni, i-a zis lui taică-
meu, și gata.
Ivan: Da-i foarte departe.

23
Luna: Of, începi și tu ca maică-mea, care nu vrea deloc să plece... Iar s-au
certat, știi? Aproape că nu și-o mai trag acu’.
Ivan: Eu nu mi-l închipui pe taică-tu într-un bar.
Luna: Nici eu, frate, da’ ce vrei, e un job și nu-ți trebuie un master ca să faci
pe chelnerul.
Ivan: Și soră-ta?
Luna: Soră-mea rămâne aici, cu bărbatu-său, de ce-ntrebi?
Ivan: Nu știu, rămâne ea-n apartament? Ce fac ai tăi? Îl vând?
Luna: Da’ pe tine ce te interesează?
Ivan: Îl vând sau nu? Fiin’că după ce-au plătit atât...
Luna: Ascultă, frate, ce-i cu tine?
Ivan: Cu mine?
Luna: Da, ce-ai pățit?
Ivan: Nimic.
Luna: De la o vreme vorbești aiurea.
Ivan: N-am nimic.
Luna: Sigur?
Ivan: Da, sigur.
Luna: OK.
Ivan: Da’ tu?
Luna: Eu ce?
pauză
Luna: Nu, n-or să vând casa. Or s-o închirieze. Taică-meu zice c-o să
plecăm imediat ce-o închiriază. Iar dacă durează cu închiriatu’, o să plece el
mai întâi, iar eu și maică-mea venim dup-aia. Eu n-aș prea vrea... E nasol să
schimbi orașu’ în timpul școlii. Mai bine-i vara...
pauză

24
Luna: Și care mai e treaba între taică-tu și Gintonic?
pauză
Ivan: Și-acolo o să ai șanse?
Luna: Ce??
Ivan: Zic c-acolo o să ai șanse? Să te faci actriță, mă refer. Dacă-i greu într-
un oraș mare, într-unul mic tre’ să fie supernașpa, cred. Dacă vrei să afli dac-
ai talent pe bune, trebuie să mergi acolo unde-s cele mai mare șanse. Să
înveți, să te formezi, să concurezi, nu-i așa?
pauză
Ivan: Vrei o schimbare, OK, mișto, da’ într-un loc ca ăla adio vise, adio
gându’ c-o să ajungi o actriță faimoasă.
Luna: Și mă rog, de ce crezi tu că n-o să reușesc, ia zi?? Șansele mai depind
și de talent.
Ivan nu se uită la ea.
Luna: Nu-nțeleg, care-i treaba?... Ce vrei?... Să rămân?... Uită-te la mine...
Să rămân şi să-ţi zic că te iubesc? (Pauză.) Te iubesc, frate, bla bla bla, e
OK?... Ce mai vrei? (Pauză. S-a emoţionat.) Gândeşte-te şi tu, ia să vedem,
care-i planu’? Rămân, terminăm liceul şi...? Ce-avem noi în comun, tu şi cu
mine?
Ivan o sărută impulsiv, de parcă buzele Lunei i-ar oferi preț de o clipă
posibilitatea de a o reţine. Sărutul e iniţial pătimaş, apoi tandru, după care
slăbeşte în intensitate. Luna se desparte de Ivan, fără a-şi lua privirea de la
el. Fata izbucneşte în râs.
Luna: Ce mai sărut!! Şi mai şi turui! Am sau nu talent, ia zi!!... Ia uită-te
aici... (Îşi scoate mobilul, tastează ceva şi-i arată lui Ivan. Se aude o muzică,
apoi se aude Luna recitând ceva asemănător declaraţiilor făcute adineauri

25
băiatului.) Mai am o scenă de înregistrat, şi o pun pe youtube, aşa-i că-i
mişto? Îţi place?
Ivan consimte, mai mult din reflex. Luna e absorbită de ecranul mobilului.
Luna: Sunt ca nişte monologuri scurte. Eu le-am făcut; m-am inspirat din
seriale şi-s mai multe personaje, ca să vadă că pot face mai multe roluri. Ei,
ce zici? Cum ți se par? Aşa-i că-s faine?
Luna: Vino încoa’, mă friki al meu!
De-astă dată Luna ia iniţiativa, sărutându-l pe Ivan.
Luna: Azi-dimineaţă l-am văzut pe taică-tu, frate. Cred că era după
întâlnirea cu Gintonic... Ce te uiți aşa la mine?
Ivan: Unde l-ai văzut pe taică-meu?
Luna: La bar.
Ivan: La bar??
Luna: Da, la bar, bea ceva.
Ivan: Aşa, de unul singur?
Luna dă din cap că da.
Pauză
Luna: Ivan, frate... Pe bune, ce-i cu tine azi?? Eşti ciudat rău, e din cauza lui
Gintonic?
Ivan neagă.
Luna: Ah... Mă rog... ia zi, deci ţi-a plăcut videobook-ul meu?
Ivan: Eşti foarte autentică.
Luna: Super!
pauză
Luna: Şi-acu’ ce facem?
Ivan: Eşti sigură că era el?
Luna: Ce?

26
Ivan: Taică-meu.
Luna: Da, fireşte. (Pauză.) Hai zi, frate... Ce facem?
Muzică
Plan profesoara-directorul

Episodul 13
Ivan - Alvaro

Alvaro: De-astă dată o să mă asculți, Ivan. Vom sta amândoi de vorbă ca

doi adulți. N-o să-ți reproșez faptul că m-ai mințit în privința corigențelor.
Dar ia spune-mi, e adevărat ce mi-a povestit diriginta despre o lucrare de-a
ta?? Lipsa de respect, provocările, purtarea aia de golan prost-crescut, pe
care se pare c-ai avut-o aproape tot anul. Ia zi, e adevărat??
Băiatul consimte.
Alvaro: Și de ce te-ai purtat așa?
Ivan tace.
Alvaro: Te-am întrebat ceva.
Ivan tace în continuare.
Alvaro: Directorul adjunct ne-a propus o soluție. Or să amâne cât pot data
exmatriculării, ca să poți termina școala. În schimb va trebui să-ți dai silința
să iei cele patru corigențe. Toate patru. (Pauză.) Inclusiv la materia
dirigintei. Ai înțeles? Începând de azi până termini școala, o să stai să înveți,
Ivan. Până una-alta, gata cu ieșirile și cu fata aia!
Ivan: Gata cu…
Alvaro: Nu există altă soluție, Ivan. S-a terminat. Fie faci așa, fie s-a
terminat cu școala și iei viața în piept! Ți-am oferit de toate, dar deja... Mi-a

27
ajuns până peste cap! M-am săturat să-ți ofer atâtea și să nu primesc nimic în
schimb, sunt sătul…
Ivan: Ai zis “în schimb”?
Alvaro: Îți cer doar să fii responsabil. Deși dacă știam ce se întâmpla cu
profesoara ta, n-ajungeam așa departe: să îndur rușinea de la școală, azi
dimineață, te-aș fi, te-aș fi... În două luni o să fii major, așa că tu decizi. Deci
hotărăște-te! Fie înveți și treci clasa, fie pleci din casa asta! Fii responsabil,
Ivan, ce naiba, maturizează-te odată! Fii bărbat!
Ivan: Tu n-ai niciun serviciu, așa-i? (Pauză.) Lucrezi la un supermarket,
tată?
Alvaro: Da, firește.
Ivan: Da??
Alvaro: Sigur că da.
Ivan: Da, da, sigur că da....Tu-mi ceri mie să mă maturizez?
Alvaro: Ivan, nu schimba subiectul, că nu despre mine e vorba aici, ci
despre tine, așa că n-o să ieși din camera asta până nu-mi promiți că-ți ceri
scuze și c-o să înveți ca lumea.
Ivan: Cine te crezi tu de-mi vorbești așa?
Alvaro: Sunt tatăl tău!!
Ivan: Eu te întreb de serviciu și tu-mi zici că-i OK!! Îmi ceri să mă port ca
un bărbat, dar tu n-ai curajul să-mi spui că ești tot șomer! Te-a văzut lumea
în bar! Azi dimineață, după ce-ai plecat de la liceu.
Alvaro: Ivan!!
Ivan: Ai grijă, tată.
Alvaro: Cum de îndrăznești să…
Ivan: Tată…
Alvaro: Mă acuzi că…

28
Ivan: Ai grijă ce zici…
Alvaro: Nu voiam să-ți faci griji. Mai ales acum, când termini școala. Asta-i
tot. (Pauză) Dar nu te-am mințit…M-au angajat. Am lucrat la supermarket,
cu Angel, așa cum ți-am zis. Nu te-am mințit. Chiar am lucrat acolo. O
săptămână.
Ivan: O săptămână?
Alvaro consimte.
Ivan: Te-au angajat pentru o săptămână??
Ivan se gândește la ce i-a spus taică-său, inițial perplex... După care nu-și
poate stăpâni râsul. Alvaro se uită la el.
Ivan: Aseară... Ce mai, ieri ziceai să-mi iau carnetul, c-o să-mi iei o mașină,
iar acum zici c-ai lucrat doar o săptămână și că ești iar șomer... Și, culmea, te
ascunzi și stai toată dimineața în bar... Ce, ce... ce-i în capul tău, tată?
Alvaro: N-ai niciun drept să…
Ivan: Să ce, tată?... Îmi ascunzi ceva atât de important, iar mie îmi ceri să
mă port ca un bărbat?? Pentru început, de ce nu mă tratezi tu ce pe-un
bărbat? Pe ce lume trăiești??
Alvaro: Eu îți vreau doar binele.
Ivan: Tată, ești patetic.
Alvaro: Noroc că nu-i aici maică-ta, să te vadă.
Ivan: Taci!! Taci odată! Taci, am zis!! Tu mai știi și altceva decât să te vaiți
de tot ce-ai pierdut și să-mi ții mie discursuri?? Cum îți închipui c-o să-i cred
pe întreprinzătorii ăia de căcat, pe afaceriștii ăia de doi bani, dacă la 40 și
ceva de ani tu ajungi să faci o muncă pe care ar trebui s-o fac eu?? Un job
care-i pentru mine!! Săptămâna aia de căcat, în care-ai aranjat pachete cu
orez în supermarket e a mea, auzi!!! Eu trebuie să fac asta!! De-aia m-ai
mințit, fiin’că ți-e rușine? Sau fiin’că slujba asta de căcat e tot ce-ai găsit?

29
Cine-i ratatul aici, tată, ia zi, cine-i ratatul?? Și mai dai și vina pe mine și-mi
ceri să fiu responsabil, iar când nu știi ce să mai zici fiin’că habar n-ai cum o
să ne descurcăm mâine, o scoți pe mama la înaintare, ca să mă simt ultimul
gunoi... Ascultă-mă bine, tată, fir-ar a naibii de treabă! N-o mai pomeni pe
mama ca să te scoți pe tine basma curată, mă auzi, las-o în pace, fiin’că-i
mama mea și amintirea ei e singurul lucru bun care mi-a mai rămas în
căcatul ăsta de viață, iar tu…
Alvaro îi arde fiului o palmă zdravănă. Ivan nici măcar nu încearcă să se
stăpânească; îi răspunde cu aceeași monedă. Alvaro se prăbușește.
Alvaro: Pleacă din casa asta!
Ivan nu se clintește din loc. Alvaro se ridică, cu mare greutate.
Alvaro: Am zis să te cari!

Muzică
Video Ivan- Fuga

Episodul 14
Luna
Luna leagă un mic trepied de mobilul ei, la o distanță potrivită pentru
înregistrare, se apropie de mobil şi apasă pe butonul de înregistrare. Se
aşază în faţa camerei.
Coregrafie
Camera live
Muzică

30
Episodul 15
Video scris
Marta - Ivan

Marta: Mâine?
Ivan: Da. Mai întâi merg eu. Apoi psihologul o să-l sune pe taică-meu. Aşa
mi-a zis. Cu directorul adjunct a vorbit deja.
Marta: Foarte bine. (Pauză.) Altceva, Ivan?
Ivan nu răspunde. Marta tace câteva clipe.
Marta: Ţi-a zis ceva taică-tău despre dicuţia noastră?
Ivan tace. Marta înţelege şi nu mai insistă.
Marta: Cum stai cu corigenţele?
Ivan: Am dat-o pe cea la engleză. Dar mai am trei.
Marta: Ai vorbit cu profesorii?
Ivan neagă.
Marta: Ai făcut ce ţi-au cerut de-a lungul anului? Mai ai şi alte note care te-
ar putea ajuta?
Ivan: La istorie mai am de făcut nişte comentarii. La tine mai trebuie să dau
vreo lucrare, ceva?
Marta: La materia mea nu trebuie să-ţi faci griji, Ivan.
Ivan: Dar tot cred că mai lipseşte ceva, fiindcă…
Marta: Nu-i nevoie să te mai ascult. Ai trecut.
Ivan: Poftim?
Marta: Așa cum auzi. Ai trecut.
Ivan: Te înşeli. Am luat un 3 la…
Marta: Exact, ai un 3 la lucrarea finală. Şi nişte motive personale foarte
întemeiate. Şi faci 18 ani. Şi nu eşti idiot, de fapt n-am crezut niciodată asta.

31
Şi nu cred că foloseşte cuiva să repeţi clasa, aşa că te rog nu mai insista: cât
priveşte materia mea, într-un an o să ştii tot atâta materie, fiindcă nu te
interesează deloc limba și literatura. Dacă țin cont de alte note de-ale tale şi
dacă trec peste atitudinea ta faţă de mine…
Ivan: Dacă treci peste ce?
Marta: Peste atacurile şi provocările tale... M-am decis să te trec la materia
mea, Ivan.
Ivan: Nu poţi face asta. Nota mea e 3.
Marta: N-o să repeţi clasa din cauza mea.
Ivan: Nu se poate, nu-i drept…
Marta: Ivan!
Ivan: E o nedreptate faţă de…
Marta: Dac-ai trecut la mine, şi la engleză la fel cu lucrarea aia minunată pe
care ai făcut-o, înseamnă c-o să treci şi la celelalte două materii. Şi chiar
dac-o să ai ceva probleme, mai e comisia de evaluare. Şi acolo putem lua
nişte decizii.
Ivan: Dar eu nu vreau să trec la tine, doar aşa...
Marta: La mine şi-aşa nu mai înveți nimic.
Ivan: Nu vreau să-mi dai tu din burtă 5 şi nici să..., în plus tu... nu poţi face
ce vrei, tu nu-mi poți da o notă așa... Ce-ai zice dacă le zic asta colegilor
mei?? Pot să trimit un whatsapp la toată clasa şi dai de bucluc... Da, chiar o
s-o fac, o să vorbesc cu Rafael, poate ajungi la inspector sau mă duc chiar eu
la el. Nu, nu-i legal, nu, nu, nu, e lipsă de profesionalism, eu n-am nevoie să-
mi faci tu cadou corigenţa asta, să ştii, iar dacă mă treci, îți jur c-o să renunţ
la notă şi…
Marta: Şi-o să înveţi mai mult anul viitor?
Ivan: Da, o să învăţ.

32
Marta: Anul viitor n-o să existe, Ivan. Tu o să pleci de-aici. În sfârşit. Adio
liceu, odată pentru totdeauna.
Ivan: La dracu’!
Marta îl privește pe Ivan, care se plimbă furios prin încăpere, ca un animal
sălbatic, ameninţat. Tăcere.
Marta: Aveai dreptate, nu era nimic personal. (Pauză) Eu chiar nu contez
pentru tine. Ți-a cășunat pe mine, dar la fel de bine putea fi profesorul de
istorie, cel de engleză sau oricare altul, nu-i aşa? Ne tot străduim să-ţi
deschidem uşa, să te învăţăm să devii adult, dar cred că nu... De fapt, tu vrei
să rămâi.
Ivan: Ce mă aşteaptă pe mine acolo, afară?
Pauză
Marta: Sincer, Ivan... habar n-am. Poate că te așteaptă un mare bulshit. Da,
da; tot ce se poate... În câteva luni poate vei fi încă unul din miile de tineri
care nici nu lucrează, nici nu învață. Se prea poate... Sau pleci în străinătate
în câțiva ani, ca să lucrezi, să faci bani, la fel ca alte sute de tineri... Cu
timpul poate o să vezi că n-a meritat s-o apuci pe calea asta și-o să te întrebi
ce-ai fi făcut dac-ai fi ales altceva...E foarte posibil să devii nefericit și să te
simți un ratat. Dar știi ce-i surprinzător? Că-s două posibilități: fie ai noroc
cu oamenii din jur, fie n-o să-i pese nimănui de soarta ta! Singur, fără niciun
viitor, dezorientat. Poate că asta te așteaptă... Sau poate că nu. Poate o să
găsești pe cineva cu care să-ți împarți viața și să fii rezonabil de fericit, fără
să te afecteze prea mult trecutul, cine știe... Oricum, să te oprești din drum
nu-i o soluție, Ivan. Asta e singura regulă. Unica. (Pauză) Distruge-te dacă
vrei, hai, dă-i drumul... Fă-ți singur rău, du-te direct la fund și gândește-te c-
o să fii singur... Dar dacă vrei să răzbești, fă tot ce poți, chiar dacă mori de
frică…Nu ești un om special, Ivan, și ți-am mai spus asta. (Pauză) Sigur, nu-

33
i o tragedie să mai rămâi un an. Dar e groaznic să te copleșească teama la
vârsta ta. Trebuie să te miști, Ivan. Doar așa vei descoperi că viața înseamnă
și altceva.
Ivan o privește fix pe Marta, apoi o îmbrățișează, impulsiv și o sărută.
pauză
Marta: Pot să te-ntreb ceva? E o simplă curiozitate. De ce m-ați poreclit
Gintonic?
Ivan tace.
Marta: Eu nu beau.
Ivan zâmbește. Dă să plece.
Marta: Ivan.
Băiatul se întoarce.
Marta: Eu doar predau literatură.
Ivan consimte. Dă iar să plece.
Marta: Și nu mi-ai dat lucrarea despre Proverbe și cântece de Antonio
Machado.
“Patru lucruri are omul
care nu-i servesc pe mare:
cârmă, ancoră și vâsle,
și teama de scufundare.”
Dacă mă gândesc bine, n-o să-ți dau așa, pe degeaba, nota 5.
Iva: Cârmă??
Pauză.
Marta: Pune mâna și învață.
Muzică
Plan profesoara
Plan Ivan

34
Episodul 16

Ivan: Mi-a fost frică. Treceau orele și nu apărea, așa că mi s-a făcut frică,
da. M-am gândit... M-am gândit că poate n-o să mai apară. Dar deodată am
auzit cheia și s-a deschis ușa. N-a zis nimic. Mă rog, nu vorbește cu mine.
Din ziua aia abia dacă-mi mai adresează un cuvânt.
Da, da, asta da. Treaba aia cu denunțul mi-a povestit-o. Că polițistul care era
acolo i-a oferit o cafea și că pân’ la urmă l-a convins să renunțe... Că dacă n-
ar fi fost polițistul ăla, nu mai locuiam acum împreună, mi-a zis. Suna ca o
amenințare. Din nou. Taică-meu e un amărât.
Nu știu…Am zis că nu știu, tu ești psihologul! Nu știu de ce. Nu m-am
gândit. Doar i-am tras una. Nu, prefer să nu vorbesc despre maică-mea.
Nu știu….Pe bune, chiar nu știu, ce vise să-ți povestesc, nu-i nimic care, nu
știu... Nu simt nimic special...Să merg la mare. Da, asta vreau. Să merg la
mare. Vreau să trăiesc lângă mare….Dacă termin școala, o să-mi caut de
lucru….Da, dacă iau examentele. O să încerc….Nu, nu cred c-o să merg la
universitate….Orice găsesc; ce-o fi, o să lucrez oriunde…Mai ales că taică-
meu e tot șomer…Dar nu ți-am zis că abia-mi vorbește? Ce vrei să fac? O
să-i treacă la un moment dat, cred... Ți-am mai zis o dată, e un amărât, o să
se gândească mai bine, zic eu. E tatăl meu, nu mă poate respinge așa, cu una
cu două! Nu mă poate respinge, nu-i așa? Eu sunt viitorul lui.

35
muzică
Planuri paralele
Video
Revin pe scaune
Alvaro: Bună seara. Mă numesc Alvaro Lainez. Am venit să-mi denunț fiul.

Muzică...

sfârșit

36