Influența artei asupra vieții elevului român

"Arta este, în esență, cea mai profundă expresie a creativității umane."

Asta este ceea ce poți afla la o simplă căutare pe Wikipedia, însă nu există
o definiție corectă sau 100% clară deoarece arta se simte și nu se explică.
Până acum am auzit destule păreri din jur asupra impactului artei și despre
viitorul artistului. Indiferent unde te afli, fie la un liceu de informatică sau
la științe sociale, arta ar trebui să existe în viață oricărei persoane, fie că
este elev, student, muncitor sau pensionar. Fiecare are dreptul de a se
bucura și de a-și împărtăși propriile sentimente.
Eu personal încerc să fac o comparație între mentalitatea mea înainte de
contactul real cu lumea artiștilor și gândirea mea de acum și pot trage
concluzia că am învățat să nu judec. Îți este oferită libertatea de cugetare,
de exprimare, ești învățat ce înseamnă să îl accepți pe cel de lângă ține, dar
totodată, din păcate adevărul este că a fi artist înseamnă a-ți asuma riscuri
și de multe ori opinii pe care nu le-ai cerut.
"Arta este fiica libertății" ( www.citatepedia.ro ) este ceea ce afirmă
Friedrich von Schiller, cel ce este considerat "părintele poeziei germane",
Michelangelo afirma ca „Arta este mai presus de orice, o revelaţie, o
binecuvântare şi o sfinţire a vieţii omeneşti”. De-a lungul istoriei, mari
personalități au încercat să definească talentul și măiestria, deși cu toții au
ajuns la concluzia că fiecare percepe în mod subiectiv muzica, teatrul,
baletul sau pictura.
Nu ți se întâmplă deseori că după o zi grea, tot ce îți doreșți este să asculți
muzică bună, să continui să citești o carte care te-a captivat de la primele
rânduri sau să te uiți la un film despre care toți prietenii tăi au vorbit până
acum? Înafară de faptul că un cântec armonios te poate relaxa și îți poate
induce o stare bună iar o lectură adecvată îmbogățește vocabularul, toate
ramurile artei îmbunătățesc cultura generală, ridică stimă de sine și atrag
interesul persoanelor din jur. Cea mai întâlnită nelămurire apare la
noțiunea de "artist". Să ne înțelegem, e o persoană normală, cu două mâini
și două picioare ca noi. Nu poate trăi mai mult de 3 minute fără aer și 3
săptămâni fără mâncare. Ceea ce este însă diferit este ce se întâmplă
înăuntru. Este foarte grea conviețuirea cu o persoană în a cărei minte se
învârt mii de gânduri și idei deoarece pentru ea este foarte importantă
izolarea de viața cotidiană când apare inspirația, ca apoi să- și revină la
normal, dar în cealaltă extremă, când nu pot crea apare frustrarea, un
sentiment cu o intensitate enormă pentru o persoană a cărui singur scop în
viață este să-și exprime gândurile, sentimenele și trăirile. Chiar dacă ești
maestru, asta nu înseamnă că te părăsesc emoțiile! Adevărul este că un
muzician consacrat, cu 2 minute înainte de spectacol, se învârte în culise
ca un leu în cușcă. Un actor renumit care a jucat în 20 de filme apreciate la
toate festivalurile, poate avea emoții așa de mari în timpul unui simplu
interviu încât să nu își dea seama ce evident este gestul său de a-și
frământa mâinile.

Precum artiștii din Franța, Italia, Spania, țara noastră a avut și are în
continuare pictori, cântăreți, actori de renume și sculptori care au făcut
România cunoscută . De exemplu, marele Constantin Brâncuși considerat
de Jean Cassou ( critic de artă francez ) drept "unul dintre cei mai mari
creatori ai tuturor timpurilor", Octav Băncilă renumit pictor realist care a
reușit să surprindă prin operele sale 5 tematici esențiale și anume tematica
proletariatului, tematica țărănească, tematica evreiască, tematica
țigănească și tematica militară fiind unul dintre artiștii care critică prin
opera lor starea materială precară a armatei românești, când vine vorba de
teatru nu pot să nu-l menționez pe marele Florin Piersic, actor cu o bogată
activitate teatrală, distins cu Ordinul Meritul Cultural (1967) "pentru
merite deosebite în domeniul artei dramatice" dar și decorat la 30 mai
2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de cavaler "pentru
prestigioasă carieră artistică și talentul deosebit prin care au dat viață
personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării
unui veac de film românesc". Acestea sunt doar 3 exemple de mari
personalități românești. Esențialul este că în țară noastră au fost și vor
continua să apară persoane care să aducă numai laude României. Ceea ce
mă întristează este mentalitatea multor români. Au trecut 20 de ani de la
Revoluție, dar am rămas la fel. Ca elev la liceu vocațional, pe secția teatru,
pot să afirm că cele mai multe reacții la alegerea mea de a deveni actrița au
fost : " Știi că nu prea se câștigă în țară cu meseria asta, nu?", " O să ai
foarte puțîn timp pentru tine...", "Artiștii nu mai sunt ce au fost, acum toată
lumea își bate joc in țara asta.". Nu-i chiar așa. Noi suntem schimbarea și
noi putem asigura un viitor mai bun și o țară așa cum ne-o dorim. Copiii
nu sunt învățați să viseze. Nu spune nimeni că nu e bine să fi rațional sau
să ai capul pe umeri, doar că o minte deschisă la schimbări și care să
elimine prejudecățile reprezintă o minte modernă.

În cazul meu, impactul artei a fost imens. De la un vag interes asupra

muzicii sau teatrului, am ajuns împătimită de acestea. Activitățile din
trecut au fost lăsate în urmă și persoanele care nu îmi împărtășeau noile
pasiuni erau uitate sau ignorate. Descoperisem o lume nouă în care o stare
negativă putea fi eliminată cu o simplă melodie în al cărei mesaj mă
regăseam sau o piesă dramaturgică să alunge monotonia sau stresul unei
zile obositoare. Totul a fost atât de brusc încât comportamentul și
mentalitatea mea s-au schimbat. Nu am realizat decât după o perioadă că
toate aceste mijloace artistice și-au pus amprenta asupra mea, unele într-un
sens pozitiv iar unele într-unul negativ. Pozitiv se înțelege de ce, devii pur
și simplu mult mai deschis la mine, open-minded, dar negativ în situația
mea prin prisma faptului că "naivii sunt rareori nefericiți." În momentul în
care apuci să afli foarte multe lucruri și anume adevăruri valabile în viață
cotidiană, de cele mai multe ori poți deveni nefericit. Este alegerea
fiecăruia dacă vede paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol.

În concluzie, vă îndemn să vă deschideți către artă pentru că v-ați face un

bine vouă și societății. Citiți, mergeți la spectacole de teatru, de operă și
balet și ascultați muzică de calitate. Puneți-vă cât mai multe întrebări
pentru că niște elevi culți vor deveni niște adulți responsabili.

Buftea Stefania Marina

AXAF