B.

AGENŢII EXTERNI
a. PROCESELE FIZICO-CHIMICE

Dezagregarea

Constă în distrugerea mecanică a rocii care intră în contact cu aerul şi se produce în următoarele condiţii:
- variaţia bruscă a temperaturii de la zi la noapte: exemplu, prin dilatare și contractare repetată a rocilor este
generat nisipul deşerturilor;
- repetarea ritmică a îngheţului şi dezgheţului apei infiltrate în porii rocilor: apa îngheţată îşi măreşte volumul
generând spargerea rocii (grohotişurile din zonele montane);
- alternanţa umezire-uscare: apariţia de crăpături în rocile argiloase şi formarea prafului (deşerturile argiloase)
etc.

Munții Piatra Craiului

Deșertul Namib

Alterarea chimică

Reprezintă distrugerea rocii în urma interacţiunii cu apa prin procese de oxidare, hidratare, hidroliză,
carbonatare etc.

În urma dezagregării şi alterării rezultă un strat de fragmente de rocă numit scoarţă de alterare.
 b. PROCESELE GRAVITAŢIONALE
Se referă la deplasarea gravitaţională a maselor de roci desprinse de pe versanţi. În funcţie de înclinarea
versantului, se disting deplasări bruşte şi lente.

Deplasările bruşte
 - Prăbuşirile: desprinderea bruscă a unor mase de roci mai ales din versanţii montani puternic înclinaţi sau
din falezele înalte

British Columbia, Canada

Sidmouth, Anglia

- Alunecările de teren: sunt condiţionate de prezenţa unui strat de roci permeabile suprapus unui strat
argilos. În prezenţa apei, stratul de argilă devine alunecos şi permite, în virtutea gravitaţiei, glisarea stratului
de la suprafaţă. Acest fenomen este accentuat în funcţie de înclinarea terenului, precum şi de lipsa
vegetaţiei.
Alunecare de teren din Peru (lângă orașul Cuzco)

Elementele unei alunecări:

- râpa de alunecare (locul sau frontul de desprindere);
- corpul alunecării (materialul dizlocat);
- jgheabul de alunecare (forma negativă alcătuită din pereţi şi patul de alunecare);
- fruntea alunecării (prelungirea inferioară a alunecării).
 Deplasările lente

- Solifluxiunea: alunecarea superficială lentă, sub forma unor ondulări, produsă pe versanţii puţin înclinaţi
în timpul dezgheţului;

- Sufoziunea: procesul prin care apa creează, în interiorul unor roci poroase (loess, argile nisipoase etc.)
mici canale numite tuneluri de sufoziune. Atunci când comunică cu suprafaţa, sunt numite hornuri de
sufoziune, iar dacă partea superioară a unui tunel se prăbuşeşte, rezultă o vale de sufoziune.
 - Tasarea: constă în comprimarea unor roci poroase (loess) datorită greutăţii de deasupra sau chiar datorită
propriei greutăţi. Unde tasarea este mai accentuată la suprafaţă se
formează excavaţiuni numite crovuri. Când au dimensiuni mai mari, acestea se numesc găvane şi padine,
în anotimpul ploios formând mici lacuri temporare, uneori chiar lacuri permanente cum ar fi Lacul Sărat de
lângă Brăila.