UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ ID

PROIECT LA DISCIPLINA:
Teoria generală a statului si dreptului

SUCEAVA 2021
Raportul juridic

Raportul juridic
 1. Premisele raportului juridic
Raportul juridic este o relatie/ legatura sociala intre subiecte de drept. Pentru a exista
raportul juridic trebuie sa existe o lege/o norma de drept; subiecte de drept (persoane fizice
sau juridice) si fapte juridice.

2. Definiția raportului juridic

Raportul juridic este relația socială,intersubiectivă,volitivă și valorică întemeiată pe
normele juridice în vigoare stabilită între subiecții de drept în vederea realizării drepturilor
subiective și îndatoririlor juridice.

3. Trăsăturile  raportului juridic:

Caracterul social -raporturile juridice se realizează (apar, se modifică, încetează) în cadrul
social şi între  membrii societăţii.
Caracterul intersubiectiv – în relațiile juridice se întilnesc între subiecții de drept .
Caracterul volitiv – exteriorizează voința subiecților de drept.
Caracterul valoric– valorile sociale sânt valorificate, protejate şi promovate prin raporturi
juridice.
Caracterul istoric (evolutiv) – raporturile juridice au evoluat în timp concomitent cu tipurile şi
formele dreptului.
Caracterul normativ- juridic-raporturile juridice sânt prevăzute de legiuitor în normele
juridice, care reglementează relaţiile sociale, transformându-le ulterior în raporturi juridice1.
Raporturile juridice coexist cu alte relații sociale,economice,religioase,interpersonal .

4. Elementele raportului juridic

Raporturile juridice au o structură tripartită:
a) subiectele – ca părţi ale raportului juridic (cel puțin două);
b) conţinutul – drepturile şi obligaţiile corelative ale subiectelor care le leagă în acel raport;
c) obiectul – elementul în legătură cu care subiectele îşi stabilesc acele drepturi şi obligaţii.
4.1 Subiectele raportului juridic
Subiectele raportului juridic pot fi doar ființele umane, fie ca persoane fizice, fie ca
subiecte colective dedrept (colectivităţi de indivizi, persoane juridice). Într-un raport juridic
pot participa cel puţin două subiecte de drept.
Pentru ca o persoană să devină subiect al unui raport juridic, trebuie să aibă capacitate
juridică. În funcţie deinstituţia juridică sau ramura de drept, în funcţie de natura “persoanei”
căreia i se recunoaşte calitatea de subiect alraportului juridic, capacitatea juridică a
1
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/teoria-generala-a-dreptului/curs-15-raportul-juridic/
persoanelor are diferite accepţiuni sau denumiri, se dobândeşte de la vârste diferite,are
întindere diferită a drepturilor şi obligaţiilor. Astfel, există: capacitate de folosinţă, capacitate
de exerciţiu, capacitate dea moşteni, capacitate de a testa, capacitate de a răspunde, capacitate
electorală etc.
După natura lor, persoanele ce pot avea calitatea de subiect al raportului juridic sunt:
A.Persoana fizică – individul uman cu calitatea generică de subiect de drept – “fiinţa
umană privită prin prismacalităţii ei de virtual participant la raporturi juridice şi de virtual
titular de drepturi şi obligaţii2”.
Pentru persoana fizică, subiect al raportului juridic ,legea stabileşte că aceasta
dobândeşte capacitatea juridică înfuncţie de două criterii corelative: o anumită limită minimă
de vârstă şi, respectiv, criteriul discernământului normal,neafectat de imaturitate sau de vreo
boală mintală. Astfel, capacitatea juridică – premisă a calităţii de subiect al raportuluijuridic –
este aptitudinea generală şi abstractă, stabilită de lege în funcţie de vârsta şi discernământul
persoanei de adobândi sau exercita drepturi şi obligaţii într-un raport juridic, adică de a fi
titulară de drepturi şi obligaţii.
Capacitatea de folosinţă este aptitudinea generală recunoscută de lege pentru orice
fiinţă umană indiferent devârstă sau discernământ de a dobândi şi a avea drepturi şi obligaţii
în sfera dreptului civil3. Capacitatea de folosinţă o autoate fiinţele umane de la naştere şi până
la deces6, indiferent de puterea lor de discernământ.
Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea stabilită de lege pentru persoanele cu
discernământ de a-şi exercitasingure, în nume propriu, drepturile şi obligaţiile pe care le au
sau şi le asumă. De aceea, sunt lipsite de această formă decapacitate minorii sub 14 ani
precum şi persoanele puse sub interdicţie din lipsa discernământului lor (debilitate
mintală,boală psihică etc.), drepturile şi obligaţiile acestora ce rezultă din capacitatea lor de
folosinţă fiind exercitate de reprezentanţii lor legali sau judecătoreşti4.
B.Subiectele colective - colectivităţile de persoane fizice pot deveni părţi sau subiecţi
ai unui raport juridic, deexemplu, prin asociere simplă, contract colectiv de muncă,
răspundere solidară etc. a două sau mai multe persoane fizice(exemplu: societatea civilă
profesională de avocaţi).
C.Persoana juridică - dobândeşte calitatea de subiect într-un raport juridic numai în
temeiul şi limitele stabilitede lege. În sistemul nostru juridic actual Noul Cod Civil stabileşte
ca principale elemente constitutive ale persoaneijuridice următoarele:
a) să aibă organizare de sine stătătoare;
b) să dispună de un patrimoniu propriu, distinct de cel al persoanelor care o compun,
afectat realizării unui
c) anumit scop licit şi moral5.
Pe lângă aceste condiţii generale cerute de lege, constituirea persoanei juridice
presupune şi cerinţa procedurală a existenţei, într-o formă sau alta, a acordului organelor de
stat competente pentru înfiinţarea lor, acord care poate fi, dupăcaz: al organelor de stat
2
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și actualizată.
3
Ionel REGHINI, Şerban DIACONESCU, Introducere în dreptul civil, vol. 1, Editura „Sfera juridică”, Cluj-Napoca, 2004,
p. 118
4
art. 34 Cod civil
5
Art. 187 Cod civil; Ionel REGHINI, Şerban DIACONESCU, Introducere în dreptul civil, vol. 1, 2004, p. 343
superioare care au competenţa de a le constitui; al organelor de stat investite cu competenţa de
a leautoriza sau recunoaşte (instanţele judecătoreşti); al organelor de stat cu competenţa de a
le înregistra în evidenţele publice(Camere de comerţ, Administraţii financiare) etc.

5. Conținutul raportului juridic

Conţinutul raportului juridic este format din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor ce revin
subiectelor din relaţiadată, drepturi şi obligaţii prevăzute de norma juridică.
În funcţie de titularii de drepturi şi titularii de obligaţii, există:
a) raporturi juridice simple — când una din părţile raportului este numai titular de
drepturi, iar cealaltă parte numaititular de obligaţii;
b) raporturi juridice complexe , când fiecare din părţile participante la raport sunt atât
titulari de drepturi, cât şi deobligaţii. Semnificaţia noţiunii de „drept” sau „drepturi”
al/ale subiectelor unui raport juridic este acela de „drept subiectiv”
Drepturile subiective din cadrul raportului juridic sunt drepturile concrete ale subiectelor
participante laraportul juridic respectiv. Ele reprezintă posibilitatea (conferită de norma
juridică) subiectelor participante(persoana fizică sau subiect colectiv de drept), în calitate de
titulare ale dreptului respectiv, de a acţiona într-un anumit fel şi de a pretinde din partea
celorlalţi subiecţi o conduită corespunzătoare (care poate consta în ada, a face sau a nu face
ceva de natură a aduce atingere drepturilor sale)
Dreptul obiectiv este aşa cum s-a arătat independent faţă de subiectele raportului juridic
concret. Drepturile subiective decurg din dreptul obiectiv.
6. Obiectul raportului juridic – elementul sau fenomenul în legătură cu care se naşte
raportul juridicrespectiv, în legătură cu care subiectele îşi stabilesc sau revendică
anumite drepturi şi obligaţii prevăzute în normele de drept. Obiectul raportului juridic
desemnează scopul, interesul ori finalitatea drepturilor şi obligaţiilor corelative din
conţinutul raportului juridic.

7. Concluzii

Raporturile juridice reprezintă o categorie aparte a raporturilor sociale. Sunt raporturi

juridice numai acele relaţii sociale care sunt cuprinse în sfera unor reglementări ale dreptului.
Raporturile juridice au totdeauna o structură tripartită:
 a) subiectele raportului juridic trebuie să aibă capacitate juridică şi sunt în număr de
cel puţin două;
 b) cuprinsul raportului juridic constă în drepturile şi obligaţiile corelative ale
subiectelor;
 c) obiectul raportului juridic este elementul în legătură cu care subiectele intră în
acel raport juridic.
Pe această structură tripartită se grefează şi raportul juridic de constrângere, cu precizarea
că în această situaţieunul dintre subiecte este întotdeauna statul, prin organele
abilitate să constate săvârşirea faptei ilicite şi să aplicesancţiunea, iar celălalt subiect
este autorul faptei ilicite

8. Bibliografie
 Suport Curs Norma Juridică conf.univ.dr. Camelia Ignatescu;
 Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și
actualizată.
 Ionel REGHINI, Şerban DIACONESCU, Introducere în dreptul civil, vol. 1, Editura
„Sfera juridică”, Cluj-Napoca, 2004, p. 118
 art. 34 Cod civil
 Art. 187 Cod civil; Ionel REGHINI, Şerban DIACONESCU, Introducere în dreptul
civil, vol. 1, 2004, p. 343
 https://dreptmd.wordpress.com./cursuri-universitare/teoria-generala-a-dreptului/curs-
15-raportul-juridic/