Sunteți pe pagina 1din 15

Ministerul Afacerilor Interne a Republicii Moldova

Academia ”Ștefan cel Mare”


Facultatea ”Drept, Ordine publică și Securitate Civilă”

Catedra : Procedură Penală, Criminalistică și Securitate Informațională

Disciplina: Asistența juridică internațională în materie penală

Referat
Tema : Motivele de refuz ale
asistentei juridice internationale în
materia penal

A elaborat A verificat
Inspector lector universitar
Stolearenco Alexandru doctor în drept
Andrei Pântea

Chișinău, 2020
Cuprins:

1. Introducere…………………………………………………………………. 3

2. Aspecte generale despre asistenta internațională în materie penală…… 4-7

3. Modalitatea de transmitere a cererilor


de asistenţă juridică internațională……........................................................ 7-10
4. Motivele de refuz ale asistentei juridice
internationale în materia penal……………………………………………... 11-
13
5. Concluzie………………………………………………………………….... 14

6. Bibliografie…………………………………………………………………. 15

2
1. Introducere.
Asistența juridică internațională în materie penală, de altfel ca și multe alte diomenii de
reglementare a relațiilor de drept, reprezintă un spațiu juridic de comunicare în plan național și
internațional care lasă în permanență loc pentru studiere și perfecționare, atît pentru reprezentanții
mediului academic cît și pentru practicieni, păstrîndu-și actualitatea prin necesitatea reglementării
locurilor albe și a vidului normativ, în raport cu perfecționarea, apariția metodele noi utilizate de
mediul infracțional la comiterea faptelor infracționale, inclusiv în plan tranfrontalier
După cum este indicat în literatura de specialitate, noţiunea de asistenţă penală internaţională
îmbracă două accepţiuni: o accepţiune mai restrânsă, aşa-numita asistenţă juridică cu caracter
judiciar sau procesual (in foro), prin care se înţelege asistenţa pe care organele judiciare din diferite
state şi-o acordă în cursul procesului penal şi care se manifestă în mod obişnuit în efectuarea sau în
trimiterea actelor procedurale devenite necesare în cadrul acelui proces şi o accepţiune mai largă,
prin care se înţelege asistenţa oferită în general în cadrul luptei împotriva infracţionalităţii (in et
extra foro) şi anume cooperarea organelor de urmărire penală, comisiile rogatorii internaţionale în
materie penală, recunoaşterea hotărîrilor judecătoreşti penale, extrădarea, etc
Asistenţa judiciară în materie penală se solicită de autorităţile judiciare competente din statul
solicitant şi se acordă de către autorităţile judiciare din statul solicitat. De aici, cel mai adesea şi o
terminologie diferită: asistenţă judiciară pentru prima accepţiune, asistenţă juridică pentru cea de-а
doua, fiind însă frecvente cazurile în care termenul de asistenţă juridică este întrebuinţat pentru a
desemna exclusiv activitatea de cooperare între state în materie penală.
Astfel asistenţa juridică internaţională se referă la asistenţa juridică cu caracter judiciar (sau
procesual) prin care se înţelege asistenţa pe care organele judiciare dintr-un stat o acordă în cursul
procesului penal organelor judiciare din statul în care are loc activitatea judiciară şi care constă în
efectuarea, predarea sau comunicarea unor acte procedurale necesare soluţionării acelei cauze. Sunt
frecvente cazurile în care termenul de asistenţă juridică este întrebuinţat pentru a desemna exclusiv
activitatea de cooperare între state în materie penală.
Prin urmare cererea de conlucrare între organele judiciare inetrnaționale poate fi refuzată din
considerentul că aceasta nu îmbracă forma necesară precum și aceasta nu este folosită ca fiid cea
mai extremă situație adică fără a fi consummate toate posibilitățile legale prevăzute și de doctrina
națională precum și cea internațională.

3
2. Aspecte generale despre asistenta internațională în materie penală
În sens larg, asistenţa juridică internaţională constă în ajutorul dintre două state în vederea
realizării activităţilor jurisdicţionale în afara competenţei teritoriale a acestora.
Ca manifestare tradiţională a suveranităţii, exercitarea funcţiilor jurisdicţionale de către
autorităţile judecătoreşti ale unui stat se circumscrie în interiorul frontierelor acestui stat. Cu toate
acestea, aşa provocări ca migrația şi interdependenţa crescândă dintre indivizi şi întreprinderi (în
materie civilă), securitatea şi lupta contra delicvenţei internaţionale (în materie penală) obligă la
adoptarea mecanismelor juridice care ar permite o acţiune extrateritorială în exercitarea jurisdicţiei,
cu respectarea suveranităţii statelor şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Dicţionarul juridic defineşte asistenţa judiciară în domeniul dreptului internaţional public ca
fiind „un fel de asistenţă acordată de către statul solicitat în privinţa anchetelor şi a procedurilor în
materie penală, desfăşurate în statul solicitant indiferent dacă asistenţa este cerută sau acordată de
către o instanţă sau de o altă autoritate competentă” 1. La începutul secolului al XX-lea normele
internaţionale în materia asistenţei juridice internaţionale din considerentul numărului limitat al
acestora nu formau o instituţie juridică independentă.
În special, în afară de extrădarea infractorilor, convenţiile sau actele speciale destul de rar
conţineau prevederi privind „alte forme de asistenţă juridică a statelor” care presupuneau în acea
perioadă comisiile rogatorii, facilitarea prezenţei martorilor, comunicarea documentelor, furnizarea
de informaţii, dosare şi documente2. Astăzi, graţie sporirii considerabile a numărului tratatelor
specifice, cooperarea internaţională în domeniu se realizează în diferite direcţii şi la mai multe
niveluri. Aceasta, după caracterul său, poate fi oficială sau neoficială, iar după întindere – bilaterală
sau multilaterală.
Desăvârșirea instituţiei asistenţei juridice internaţionale în materie penală s-a realizat prin
crearea unui sistem de norme internaţionale specializate, consacrate în tratate internaţionale distincte
sau în secţiuni separate ale tratatelor (spre exemplu, la nivelul Consiliul Europei: art. 8 din
Convenţia europeană din 1977 pentru reprimarea terorismului; Protocolul din 2003 de amendare a
Convenţiei europene pentru reprimarea terorismului; art. 8-31 din Convenţia europeană din 1990
privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii; art. 26-31 din
Convenţia penală din 1999 privind corupţia; Protocolul din 15 mai 2003 la Convenţia penală privind
corupţia etc.) care reglementează relaţiile internaţionale interstatale în procesul asistenţei juridico-
penale internaţionale.
1
http://www.dreptonline.ro/dictionar_juridic/dictionar_juridic.php (accesat la 15.11.2020)
2
Мартенс, Ф.Ф. Современное международное право цивилизованных народов (по изданию 1905 г.). Т.2.
Москва: Издательство «Юридический колледж МГУ», 1996. P. 258.
4
Astfel, asistenţa judiciară internaţională în materie penală se solicită de către autorităţile
judiciare competente din statul solicitant şi se acordă de autorităţile judiciare din statul solicitat, în
baza tratatelor internaţionale sau, în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate. În opinia cercetătorului
V. Milinciuc, de regulă, mai efective sunt tratatele bilaterale în domeniu. Concomitent, acelaşi autor
susţine că, există situaţii când apar relaţii între state cu un nivel diferit de dezvoltare, când o
asemenea cooperare nu beneficiază de susţinere în statul mai slab dezvoltat. În asemenea
circumstanţe, din punct de vedere politic, este mai binevenită cooperarea multilaterală.
Suntem de părerea că, diversele nivele ale cooperării în domeniu se completează reciproc,
nefiind alternative. Tratatele bilaterale, fiind mai detaliate, exprimă într-o măsură mai reuşită
interesele părţilor. Totuşi, astfel nu se reduce importanţa tratatelor multilaterale în dezvoltarea
practicii în domeniu, acestea consacrând esenţa instrumentelor juridice necesare pentru reglarea
problemelor în materia asistenţei juridice internaţionale, în baza standardelor din domeniul
drepturilor omului şi a principiului suveranităţii.
Este important ca, cooperarea internaţională în domeniu să se bazeze pe o recurgere echilibrată
la elementele proprii. Aplicarea unei abordări flexibile în domeniul asistenţei juridice internaţionale,
bazată pe dezvoltarea unui ansamblu de relaţii bilaterale în complex cu prevederile unor tratate
multilaterale care stabilesc direcţiile de bază ale acestei cooperări, prezintă avantaje în ce priveşte
eficienţa luptei contra criminalităţii transnaţionale. Considerăm că asistenţa juridică internaţională în
materie penală reprezintă un mecanism, o formă largă, directă şi eficientă a cooperării judiciare
internaţionale care permite unui stat de a obţine de la un alt stat mijloace de probă necesare în cadrul
anchetei sau a urmăririi penale.
De aceeaşi părere este şi cercetătorul canadian Kimberly Prost care susţine că „asistenţa
juridică internaţională în materie penală reprezintă un proces prin care un stat solicită sau oferă unui
alt stat ajutor în vederea colectării probelor în cauzele penale” 3.
Merită atenţie şi definiţia formulată de către V. Milinciuc care consideră că „asistenţa juridică
internaţională în materie penală reprezintă activitatea autorităţilor competente ale unui stat
(solicitant), bazată pe legislaţia internă a acestuia, desfăşurată în vederea realizării, în conformitate
cu condiţiile fixate un tratate internaţionale, a unor însărcinări judecătoreşti, de anchetă sau a celor
care parvin de la alte autorităţi publice competente, în vederea realizării pe teritoriul altui stat
(solicitat) a unor acţiuni procesuale şi de anchetă în vederea dobândirii probelor necesare pentru
cauza penală anchetată în statul solicitant”.

3
http://web.oas.org/mla/en/Pages/default.aspx (accesat la 15.11.2020)
5
De multe ori, noţiunea de asistenţă penală internaţională îmbracă două accepţiuni: o
accepţiune mai restrânsă, aşa numită asistenţă juridică cu caracter judiciar (in foro), prin care se
înţelege asistenţa pe care organele judiciare din diferite state şi-o acordă în cursul procesului penal şi
care se manifestă în mod obişnuit în efectuarea sau în trimiterea actelor de procedură necesare în
cadrul acelui proces; şi o accepţiune mai largă, prin care se înţelege asistenţa oferită în general în
cadrul luptei împotriva infracţionalităţii (in et extra foro), care este întrebuinţată pentru a desemna
activitatea de cooperare între state în materie penală.
Asistenţa juridică internaţională în materie penală (pentru că aceasta nu exista încă în calitate
de instituţie distinctă), a indicat două particularităţi de bază ale acesteia: 1. Modul de realizare de
către state a forţei de pedeapsă în interiorul acestora, determinată de legi teritoriale, constituie baza
pentru asistenţa juridică internaţională în materie penală, deoarece cea din urmă presupune existenţa
unei proceduri penale normale, fiind imposibilă în afara acesteia.
Condiţiile şi volumul asistenţei juridice reciproce acordată de către state în materie penală pot
fi determinate cel mai bine prin intermediul tratatelor internaţionale. Tratatele încheiate de către
state completează şi modifică ordinea teritorială de realizare a forţei de constrângere (de pedeapsa,
de reprimare) conform scopurilor fixate de către state în domeniu.
Două trăsături importante ale instituţiei asistenţei juridice internaţionale în materie penală pot
fi deduse din expunerile lui Fyodor Martens, şi anume: fixarea în textul tratatelor internaţionale a
obligaţiilor reciproce ale statelor în domeniul asistenţei juridice şi realizarea unei asemenea asistenţe
în baza legislaţiei interne a statului solicitat.4 În acelaşi context, constatând că obiectul asistenţei
juridice internaţionale în materie penală constituie organizarea unei colaborări internaţionale între
organele judiciare din diferite state în vederea asigurării unei bune administrări a justiţiei, am
încercat să mai evidenţiem unele particularităţi ale acestei instituţii juridice:
1. Asistenţa juridică internaţională în materie penală poate fi acordată la orice etapă a
procesului penal.
2. Asistenţa juridico-penală internaţională este oferită ca răspuns la o cerere care se bazează pe
un tratat, un acord, pe dispoziţii legislative reciproce sau pe curtoazie internaţională (comitas
gentium).
3. O particularitate care diferenţiază asistenţa juridică internaţională de alte forme ale
cooperării judiciare internaţionale constă în transmiterea parţială de către statul solicitant celui
solicitat a competenţei sale exclusive asupra cauzei penale.

4
Victoria Țarălungă, revista de drept, Asistenţa juridico-penală internaţională: noţiune, forme, particularităţi, dr., conf.
univ. usarb 2017.
6
4. Un mare avantaj al asistenţei juridico-penale internaţionale constă în faptul că această poate
îmbrăca diverse forme.
Acestea constituie latura substanţială în organizarea asistenţei juridice internaţionale, iar
activitatea prin care formele sunt aduse la îndeplinire constituie latura formală a cooperării dintre
state în domeniul acestei asistenţe juridice
Tratatul-tip privind asistenţa juridică în materie penală adoptat de către Adunarea Generală a
ONU la 14 decembrie 19905 prevede următoarele forme de asistenţă:
a) obţinerea de mărturii şi declaraţii;
b) punerea la dispoziţie a persoanelor arestate sau a altor persoane pentru a da declaraţii sau
pentru a acorda ajutor la desfăşurarea anchetei;
c) remiterea documentelor judiciare;
d) percheziţiile şi sechestrările;
e) examinarea obiectelor şi a locurilor;
f) furnizarea de informaţii şi a mijloacelor de probă;
g) furnizarea originalelor sau a copiilor certificate conforme dosarelor şi a documentelor
pertinente, acestora atribuindu-se documentele bancare, financiare, registrele care demonstrează
modul de funcţionare al întreprinderilor sau activităţile comerciale ale acesteia 6.
Aceasta însă nu reprezintă o enumerare exhaustivă a formelor de asistenţă juridică
internaţională în materie penală. După cum se indică şi în Ghidul asupra Tratatului tip privind
asistenţa juridică în materie penală, din enumerarea inclusă în acest tratat „părţile vor alege formele
de asistenţă solicitate, şi, de asemenea, vor recurge la alte forme considerate necesare de către statele
- părţi.
Unele state însă pot opta pentru recurgerea la formulări generale după exemplul p.1 al art.1”,
adică vor negocia doar sfera de aplicare a tratatului, soluționând ulterior problema formelor de
asistenţă 366 în dependenţă de solicitările parvenite. Important este ca formele de asistenţă
consacrate printr-un tratat internaţional să reflecte necesităţile părţilor, în conformitate cu
prevederile legislaţiei procesual-penale naţionale.
3. Modalitatea de transmitere a cererilor de asistenţă juridică internațională
Modul de transmitere a adresărilor privitor la asistenţa juridică internaţională în materie penală
este reglemantat în instrumentele de ratificare a tratatelor internaţionale de asistenţă juridică în
materie
5
Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 45/ 117 din 14.12.1990. [on-line]
https://www.unodc.org/pdf/model_treaty_mutual_assistance_criminal_matters.pdf (accesat la 15.11.2020)
6
Tratatul-tip al Naţiunilor Unite privind asistenţa juridică în materie penală, adoptat de către Adunarea Generală a
ONU la 14.12.1990. Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 45/ 117 din 14.12.1990. [on-line]
www.unodc.org/.../model_treaty_mutual_assistance_criminal_matters.pdf (accesat la 15.11.2020)
7
penală. În conformitate cu prevederile articolului 4 din Hotărărea Parlamentului Republicii Moldova
nr.1332 din 26.09.1997 "Pentru ratificarea Convenţiei europene de asistenţă juridică în materie
penală" toate cererile de asistenţă juridică trebuie să fie adresate Ministerului Justiţiei sau
Procuraturii Generale[2].
Prin urmare, există trei căi de transmitere: directă, prin intermediul autorităţilor centrale şi pe
cale diplomatică.
Noţiunea de „autoritate centrală", potrivit art. 2 al Legii nr.371/2006, înseamnă autoritatea
competentă a statului solicitat desemnată pentru transmiterea cererilor de asistenţă juridică 7. Art. 7 al
Legii concretizează că cererile de asistenţă juridică se adresează prin intermediul autorităţilor
centrale - Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală. Prin intermediul Ministerului Justiţiei se
transmit cererile de asistenţă juridică formulate în fazele de judecată şi de executare a pedepsei, iar
prin intermediul Procuraturii Generale - cele formulate în faza de urmărire penală. Cererile de
asistenţă juridică pot fi transmise fie direct, de către autorităţile străine, fie pe cale diplomatică sau
prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol). Conform actelor de
ratificarea a Convenţiilor ori Protocoalelor adiţionale la acestea, Republica Moldova a specificat, în
mai multe rînduri, care sunt autorităţile competente de examinare a cererilor de asistenţă juridică. Cu
referire la Hotărârea Parlamentului nr.1332-XIII din 26.09.97 ,,Pentru ratificarea Convenţie
europene de asistenţă juridică în materie penală”, ,,... în temeiul art.24 din Convenţie, pentru
Republica Moldova autorităţi judiciare se consideră: judecătoriile, Curtea de Apel, Curtea Supremă
de Justiţie, Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, precum şi organele acesteia”.
La ratificarea Convenţiei privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea
veniturilor provenite din activitatea infracţională, în afară de Procuratura Generală, s-a mai stabilit,
ca o autoritate responsabilă pentru realizarea prevederilor convenţiei menţionate, şi Centrul pentru
Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, actualmente CNA. Potrivit art.5 din Convenţia
europeană asupra transferării persoanelor condamnate, cererile de transferare şi răspunsurile la
acestea se formulează în scris şi trebuie să fie adresate de către Ministerul Justiţiei al statului
solicitant Ministerului de Justiţie al statului solicitat.
După cum s-a remarcat, calea diplomatică, de asemenea, reprzintă o posibilitate de transmitere
a cererilor de asistenţă juridică internaţională, cale care poate fi stabilită de părţi în Convenţia
respectivă. O astfel de stipulare găsim în paragraful 1 art.l2 din Convenţia europeană de extrădare,
în sensul că cererea se va formula în scris şi se va prezenta pe cale diplomatică. însă această
prevedere a

7
Legea Nr. 371 din 01-12-2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală
8
fost completată prin articolul 5 din al doilea Protocol adiţional la Convenţia europeană de extrădare,
conform căruia textul paragrafului 1 art.l2 al Convenţiei s-a înlocuit cu următorul text:„Cererea va fi
formulată în scris şi adresată de Ministerul Justiţiei al părţii solicitante Ministerului Justiţiei al părţii
solicitate; totuşi calea diplomatică nu se exclude", în ceea ce priveşte transmiterea directă a cererilor
de asistenţă juridică, varianta dată este prevăzută de alin. (2) al art.7 din Legea nr. 371/2006, care
prevede că, în cazul în care cererile se transmit direct organelor de urmărire penală ori autorităţilor
judecătoreşti ale Republicii Moldova, acestea din urmă vor fi în drept să le examineze numai după
obţinerea autorizaţiei de executare din partea autorităţilor centrale.
La concret, ne referim la autorizaţia Procuraturii Generale, iar în cazurile ce rezultă din
prevederile Convenţie privind spălarea banilor - a Centrului Național Anticorupție, succesorul
CCCEC. În caz de urgenţă, cererea de asistenţă juridică poate fi transmisă prin poştă, inclusiv
electronică, prin telegraf, telex, fax sau prin orice alte mijloace de comunicare adecvate, care lasă
urmă scrisă, cu garantarea transmiterii ei ulterioare pe cale oficială. 8
Dar, în toate cazurile, transmiterea directă a cererilor de asistenţă juridică poate avea loc
numai dacă instrumentul juridic internaţional, aplicabil în relaţia dintre statul solicitant şi statul
solicitat reglementează acest mod de transmitere. În cadrul Uniunii Europene, art. 6 din Convenţia
de asistenţă reciprocă în materie penală între statele-membre ale UE stabileşte că în relaţiile dintre
autorităţile statelor membre se aplică, ca regulă generală, contactul direct.
Cererea de asistenţă judiciară se face în scris, în afară de cazul în care autoritatea centrală a
statului solicitat, în situaţii urgente, acceptă o cerere într-o altă formă cum ar fi: prin intermediul
mijloacelor electronice de comunicare sau prin orice alt mijloc de telecomunicaţie, posibilitate
prevăzută de art.4 pct.9 din al Doilea protocol adiţional la Convenţia europeană de asistenţă
judiciară în materie penală. 9
Dacă cererea nu este făcută în scris, ea va fi confirmată în scris în termen de 10 zile, în afară
de cazul în care autoritatea centrală a statului solicitat convine altfel. Obligaţia autorităţilor
competente din Moldova de a formula în scris cererea în domeniul cooperării judiciare sau de a
executa o asemenea cerere este stabilită în majoritatea Convenţiilor enumerate în pct. 2, capitolul I.
Cererea trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
1. Instrumentul juridic in baza căruia se solicită asistenţa (pct.2, capitolul I). Este important să
se indice în mod corect instrumentul aplicabil (Convenţia,Tratatul, Protocolul adiţional, etc.),

8
Stepan Untura, Asistenţa juridicăinternaţională înmaterie penală Manualul judecătorului şi al procurorului 2019
9
Tatiana Zbancă, NOTE DE CURS ASISTENŢA JURIDICĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ (Ciclul I) CHIŞINĂU – 2013
9
denumirea, articolul, paragraful care oferă temei de a solicita asistenţa, nefiind acceptabilă invocarea
legii interne în cazul în care în relaţia dintre Moldova şi statul solicitat este aplicabil un tratat
bilateral sau multilateral în materie penală. În lipsa instrumentului judiciar internaţional, asistenţa
poate fi solicitată în baza principiului reciprocităţii.
2. Autoritatea care formulează cererea. Ca regulă generala, cererea este formulată de către
autorităţile centrale competente - Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, Centrul Național
Anticorupție. Se va preciza calitatea autorităţii solicitante - judiciare, administrative sau poliţieneşti -
şi se vor indica coordonatele autorităţii respective (adresa, telefon, fax, persoana de contact).
3. Activitatea ce se solicită a fi efectuată şi motivele formulării cererii Este important să se
descrie cât mai clar şi cât mai exact activităţile solicitate. Vor fi evitate frazele prea lungi sau
formulările greu de înţeles - aceasta cu atât mai mult cu cât cererea trebuie tradusă, astfel încât
persoana care efectuează traducerea să fie lipsită de posibilitatea de a da propria interpretare
textului, în măsura în care este posibil, de prezentat datele exacte şi complete de identificare ale
persoanei (nume, prenume, data şi locul naşterii, cetăţenia, adresa) sau informaţii care să ajute la
identificarea ei (ex: numărul şi seria paşaportului sau numărul permisului de conducere, profesia)
4. Calificarea şi natura juridică a faptei. Reproducerea literală a dispoziţiilor legale (textul de
lege integral). Simpla indicare a articolului din Codul Penal sau din legea care incrimează fapta nu
este suficientă. Se va preciza, totodată, şi natura infracţiunii.
5. Descrierea sumară a faptei care face obiectul cauzei Este important să se descrie fapta într-o
manieră cât mai exactă şi clară. Descrierea trebuie să fie sumară, dar trebuie să conţină elementele
esenţiale. Aceste aspecte sunt importante, în special în cazul în care statul solicitat acordă asistenţa
numai dacă condiţia dublei incriminări este îndeplinită. Ele sunt necesare întrucât este vorba de
activităţi precum percheziţia, predarea ori disponibilizarea mijloacelor de probă sau documente
pentru a căror realizare se verifică dubla incriminare.
O astfel de prezentare poate fi inclusă în cererea de asistenţă sau poate fi întocmită separat şi
anexată la cerere. Ea trebuie întocmită astfel, încât autoritatea solicitată să poată aprecia dacă şi în ce
măsură cererea de asistenţă poate fi executată. Prezentarea trebuie să cuprindă informaţii cu privire
la locul, timpul şi modul de săvârşire a infracţiunii.
6. Dacă este cazul unei cereri de comunicare a actelor de procedură, aceasta trebuie să
cuprindă numele şi adresa destinatarului, calitatea lui procesuală, precum şi natura documentului ce
urmează să fie comunicat. În cazul în care se doreşte participarea la efectuarea activităţii solicitate,
se va face
o menţiune despre aceasta în cerere şi se vor prezenta coordonatele persoanelor desemnate de către
autoritatea solicitantă.

10
4. Motivele de refuz ale asistentei juridice internationale în materia penal

Republica Moldova este parte la numeroase instrumente internationale in materie si dispune de


un cadru juridic national armonizat, care impreuna constituie o baza normativa adecvata pentru
realizarea cu succes a activitatii de asistenta juridica internationala in materie penala.
Asistenta juridica internationala poate fi solicitata sau acordata in executarea unor activitati
procesuale prevazute de legislatia de procedura penala a Republicii Moldova si a statului strain
respectiv.
Raporturile cu tarile straine sau curtile internationale referitoare la asistenta juridica in materie
penala sunt reglementate de tratatele internationale sau in temeiul unor obligatii scrise in conditii de
reciprocitate.
Conform articolului 532 din Codul de procedura penala al Republicii Moldova adresarile
privitor la asistenta juridica internationala in materie penala se fac prin intermediul Procuraturii
Generale direct sau al Ministerului Justitiei si / sau prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe
al Republicii Moldova, cu exceptia cazurilor cand, in baza de reciprocitate, se prevede o alta
modalitate de adresare.
Procuratura Generala este autoritatea centrala pentru asistenta juridica internationala in faza de
urmarirepenala.
Ministerul Justitiei este autoritatea competenta a Republicii Moldova in materie de comisie
rogatorie, extradare si transferare a persoanelor condamnate si a celorlalte forme de asistenta juridica
in materie penala in faza de judecata si de executare a pedepsei.
Conform Convenţiei Europene de asistenţă juridică în materie penală din 20 aprilie 1959
Strasbourg, asistenţa judiciară va putea fi refuzată: → dacă cererea se referă la infracţiuni
considerate de partea solicitată fie ca infracţiuni politice, sau infracţiuni conexe cu cele politice, fie
ca infracţiuni fiscale; → dacă partea solicitată cosideră că îndeplinirea cererii este de natură să aducă
atingere suveranităţii, securităţii, ordinii publice sau altor interese esenţiale ale ţării sale[13].
Conform Legii cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală nr.371-XVI din
01.12.2006 prevede că cererea de asistenţă juridică este refuzată în următoarele cazuri:
 procedura din statul solicitant nu prevede sau nu respectă condiţiile Convenţiei Europene
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale încheiate,la Roma 4 noiembrie 1950
sau al oricărui alt tratat internaţional pertinent în domeniu, ratificat de Republica Moldova;
 cererea de asistenţă juridică este formulată într-o cauză aflată pe rolul unei instanţe
extraordinare altele decît cele constituite prin tratate internaţionale pertinente sau în vederea
executării unei pedepse aplicate de o asemenea instanţă;
11
 fapta care motivează cererea de asistenţă juridică face obiectul unei proceduri în curs, sau
această faptă trebuie sau poate face deasemenea obiectul unei urmăriri penale ce ţine de competenţa
organelor de urmărire penală a Republicii Moldova[2]. Legislaţia Republicii Moldova prin Codul de
procedură penală şi anume art.534 prevede că asistenţa juridică poate fi refuzată dacă:
 cererea se referă la infracţiuni politice sau conexe acestora. Refuzul nu se admite şi în cazul
cînd persoana este banuită, învinuită sau a fost condamnată pentru săvîrşirea faptelor prevăzute de
articolele 5-8 al Statutului de la Roma al Curţii Internaţionale Penale;
 cererea de asistenţă juridică se referă la o faptă ce constituie o încălcare a disciplinei
militare; dacă prin cererea de asistenţă juridică se poate aduce daune securităţii, suveranităţii sau
ordinii publice a statului;
 dacă sunt motive pentru a crede că bănuitul este urmărit sau pedepsit penal din motive de
rasă, naţionalitate, religie, cetăţenie, apartenenţa la un grup politic sau dacă situaţia lui se va agrava
şi mai mult pentru unul din motivele descrise;
 dacă fapta săvîrţită de bănuit este pedepsită cu moartea în statul solicitant şi statul solicitant
nu oferă garanţii în vederea neaplicării sau neexecutării pedepsei capitale;
 dacă faptele invocate în cererea de asistenţă juridică potrivit Codului Penal al Republicii
Moldova nu întrunşte elementele infracţiunii[1]. În sensul aceluiaşi articol al Codului de Procedură
Penală nu sunt considerate infracţiuni de natură politică:
 atentatul la viaţa unui şef de stat sau a unui membru de familie al acestuia;
 crimele împotriva umanităţii prevăzute de Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei
de genocid,adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, la care
Republica Moldova a aderat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.707-XII din 10 septembrie 1991;
 infracţiunile prevăzute în Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii
răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie la art.50, forţelor armate maritime art.51, în
Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de război la art.129 şi în
Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de război la
art.147, la care Republica Moldova a aderat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1318-XII din 2
martie 1993;
 orice violare similară a legilor războiului care nu este prevăzută în convenţiile de la Geneva
enumerate mai sus;

12
 →infracţiunile prevăzute în Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului la art.1,
adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, în alte tratate internaţionale pertinente;

 → acţiunile prevăzute în Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente


crude, inumane sau degradante, adoptată la 17 decembrie,1984 de Adunarea Genarală a Naţiunilor
Unite;
 → orice altă infracţiune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele internaţionale la
care Republica Moldova este parte. În caz că cererea de asistenţă juridică penală internaţionlă este
refuzată, atunci va fi necesar motivarea acesteia. Republica Moldova ratificînd Convenţia europeană
privind asistenţa juridică internaţională în materie penală a declarat că se va refuza de asistenţă
juridică în cazurile:  infractorului i s-a aplicat actul de amnistie;
 în conformitate cu legislaţia naţională persoana nu poate fi trasă la răspundere penală;
 fapta comisă nu constituie infacţiune conform legislaţiei Republicii Moldova;
 în privinţa aceleiaşi persoane şi pentru aceleaşi fapte este deja intentată o procedură penală
în curs; 10
 după comiterea crimei infractorul a avut o dereglare psihică de lungă durată care exclude
responsabilitatea penală a acestuia, cu alte cuvinte persoana devine iresponsabilă. Responsabilitatea
presupune starea psihologică care are capacitatea de a înţelege caracterul prejudiciabil al faptei, de-
aşi manifesta voinţa de a-şi dirija acţiunile. Iresponsabilitatea poate fi privită sub două forme din
punct de vedere juridic:
 persoana care în timpul săvîrşirii faptei prejudiciabile nu-şi putea dădea seama de acţiunile
sau inacţiunile sale, sau nu le putea dirija din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice
temporare sau a altei stari patologice. Persoana dată nu va fi pasibilă de răspundere penală.
 nu va fi pasibilă de răspundere penală persoana care a săvîrşit fapta prejudiciabilă în stare de
responsabilitate, însă înainte de pronunţarea sentinţei de către instanţa de judecată s-a îmbolnăvit de
o boală psihică care a limitat-o de posibilitatea de a-şi da seama sau de a-şi dirija acţiunile sau
inacţiunile sale. În cazul nostru refuzul cererii de asistenţă jurică va fi motivat de forma a doua a
iresponsabilităţii persoanei care a comis infracţiunea. în privinţa aceleiaşi persoane şi aceleiaşi fapte
esxistă deja o sentinţă sau o hotărîre în vigoare a organelor competente de clasare a urmăririi penale.

10
http://www.procuratura.md/md/actint/ (accesat la 15.11.2020)
13
5. Concluzie

Asistenţă judiciară penală, relevă asistenţa pe care organele judiciare dintr-un stat o acordă în
cursul procesului penal organelor judiciare din alt stat. Astfel are loc activitatea judiciară şi care
constă în efectuarea, predarea sau comunicarea de acte procedurale necesare soluţionării acelui caz.
Cererile de asistenţă judiciară adresate statelor care nu sunt parte la instrumentele Consiliului
Europei vor fi formulate în baza tratatelor bilaterale, în baza convenţiilor ONU aplicabile sau în
lipsa oricărui instrument juridic multilateral sau bilateral, pe bază de reciprocitate.
Asistenţa juridică reciprocă între ţări trebuie să furnizeze rapid, constructiv şi eficient cea
mai largă gamă de asistenţă judiciară reciprocă în ceea ce priveşte spălarea banilor, infracţiuni
predicat aferente şi investigaţiile privind finanţarea terorismului, urmăririle penale, şi procedurile
aferente.
Ţările ar trebui să dispună de un temei juridic adecvat pentru acordarea asistenţei şi, dacă
este cazul, trebuie să dispună de tratatele în vigoare, acorduri sau alte mecanisme pentru a spori
cooperarea.
În acest context putem defini, asistenţa juridică internaţională în materie penală, ca fiind
sprijinul reciproc pe care şi-l acordă statele în activitatea de descoperire, judecare şi pedepsire a
infractorilor. Această activitate se realizează în temeiul prevederilor legii procesual penale, a
tratatelor internaţionale, ratificate de Republica Moldova ori pe bază de reciprocitate[24], adică
îndeplinirea în baza tratatelor internaţionale şi actelor juridice normative naţionale de către un stat în
interesele altui stat a cererilor privind efectuarea acţiunilor procesuale sau privind extrădarea
învinuitului (bănuitului) pentru tragerea lui la răspunderea penală conform cauzei penale concrete,
care se examinează în cadrul urmăririi penale sau se soluţionează în instanţa de judecată a statului
solicitant, sau privind executarea sentinţei sau altor decizii (încheieri) judecătoreşti, inclusiv
transferul persoanei condamnate într-un stat pentru executarea pedepsei sale în alt stat
Astfel importanța asistenței internaționale în materie penală denotă și faptul că aceasta
necesită o implicare specific, adică abordare planificată pentru indeplinirea scopului universal al
justiției, adică respectarea princiipilor de drept, însă care pot fi supuse anulării dacă cererea de
asistență internașională în materie penală este refuzată de către statul terț, adică statul care urma a

14
oferi acest ajutor în materie penală. Deci simpla respectarea tuturor normelor de drept internaționat
prevăzute de actele legislative succesiv oferă conlucrarea corectă și rezultativă a justiției.

Bibliografie

1. Legea Nr. 371 din 01-12-2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în


materie penală
2. Tratatul-tip al Naţiunilor Unite privind asistenţa juridică în materie penală, adoptat
de către Adunarea Generală a ONU la 14.12.1990. Rezoluţia Adunării Generale a
ONU nr. 45/ 117 din 14.12.1990. [on-line]
www.unodc.org/.../model_treaty_mutual_assistance_criminal_matters.pdf (accesat la
15.11.2020)
3. Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 45/ 117 din 14.12.1990. [on-line]
https://www.unodc.org/pdf/model_treaty_mutual_assistance_criminal_matters.pdf
(accesat la 15.11.2020)
4. Stepan Untura, Asistenţa juridicăinternaţională înmaterie penală Manualul
judecătorului şi al procurorului 2019
5. Tatiana Zbancă, NOTE DE CURS ASISTENŢA JURIDICĂ INTERNAŢIONALĂ
ÎN MATERIE PENALĂ (Ciclul I) CHIŞINĂU – 2013
6. Victoria Țarălungă, revista de drept, Asistenţa juridico-penală internaţională:
noţiune, forme, particularităţi, dr., conf. univ. usarb 2017.
7. Мартенс, Ф.Ф. Современное международное право цивилизованных народов
(по изданию 1905 г.). Т.2. Москва: Издательство «Юридический колледж МГУ»,
1996. P. 258.
8. http://www.dreptonline.ro/dictionar_juridic/dictionar_juridic.php (accesat la
15.11.2020)
9. http://web.oas.org/mla/en/Pages/default.aspx (accesat la 15.11.2020)
10. http://www.procuratura.md/md/actint/ (accesat la 15.11.2020)

15