Globalizarea este una dintre cele mai discutate teme în zilele noastre, este ceva de

actualitate, care include mai multe paliere, dar care este legătura ei cu cultura? O explicație care
ar trebui să vină ca răspuns la întrebarea adresată anterior este aceea că „Simbolurile cele mai
cunoscute ale globalizării sunt Coca- Cola, Madonna sau știrile de la CNN. Oricare ar fi
semnificația cauzală și practică a acestor fenomene, fără îndoială că una dintre cele mai direct
percepute și trăite forme ale globalizării este cea culturală”.1
Altfel spus, mileniul în care trăim reprezintă trecerea de la o lume închisă și un
spațiu închis, fiecare stat fiind izolat în propria cultură, la o lume deschisă, la un spațiu unic, în
care mijloacele de interacțiune cu ceea ce se întâmplă la nivel internațional și global sunt cu mult
simplificate prin intermediul tehnologiei care a avansat, în ea fiind incluse internetul cu site-urile
de socializare, accesul la toate informațiile și mass-media.
După cum am precizat anterior, cultura a însemnat pentru foarte multă vreme un
spațiu închis, fix, însă avântul globalizării aduce în prim- plan ideea de o ”cultură globală”, pe
care Ulf Hannerz o discuta acum aproximativ trei decenii: „Există în prezent o cultură mondială,
dar e indicat să înțelegem ce înseamnă asta. Omogenizarea completă a sistemelor de semnificație
și expresie nu a avut loc încă și nici nu pare să se întrevadă în viitor. Dar lumea a devenit o rețea
de relații sociale și, între diferitele sale regiuni, există o circulație a sensurilor tot așa cum există
circulația oamenilor și a bunurilor”.2 Ceea ce vrea să spună Hannerz este faptul că acest termen
de „cultură mondială” poate reprezenta pentru majoritatea dintre noi o cultură unică, pe când el
reprezintă, de fapt, o conexiune a culturilor la un nivel mai complex.
De altfel, această idee a culturii mondiale nu este relativ nouă, oamenii
încercând dintotdeauna să descopere și să transmită dincolo de granițe anumite texte culturale
sau mari capodopere, însă ceea ce i-a împiecat a fost atât traducerea acestora în diferitele limbi
ale comunităților, cât și mijloacele de deplasare. În acest sens, odată cu globalizarea și, implicit,
modernizarea și avântul tehnologiei, schimburile culturale devin tot mai facile și se bucură de un
ritm accelerat de răspândire. Astfel, statele nu pot ține sub control circulația informațiilor, a
ideilor și opiniilor, acest fapt ducând la amestecarea culturilor și a civilizațiilor.
În ceea ce privește schimburile culturale, factorul esențial al îndeplinirii
acestui scop a constat în limba de circulație. Mai exact, engleza este în fruntea ierarhiei limbilor
străine dintre cele mai folosite în toate domeniile, atât scrisă, cât și vorbită. A devenit, de-a
1
D. Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J. Perraton, „Transformări globale: politică, economie și cultură”, p. 372
2
U. Hannerz, Cosmopolitans and Locals in World Culture, Featherstone, Londra, 1990, p. 237
lungul anilor, limba centrală a comunicațiilor din mai multe domenii, fiind și o limbă care
domină cultura populară și publicistica globală. Ea joacă un rol important mai ales în domeniul
tehnologiei, întrucât rețelele de socializare, mijloacele de operare Windows și Microsoft,
telefoanele, aparatele electronice, toate au legătură în special cu limba engleză.
Alt aspect important care trebuie menționat este și traducerea de carte,
astfel că o explicație este aceea că „ într-un anumit sens, această dominație nu surprinde deloc.
După cum arată destinul celorlalte limbi, utilizarea unei limbi se află în strânsă legătură cu
ritmurile puterii. Engleza este limba maternă a celor două puteri hegemonice moderne, Marea
Britanie și SUA. Mai mult, această putere este exercitată în toate domeniile vieții omenești:
economic, politic, militar și nu în ultimul rând, cultural.”3
Odată cu transformarea limbii engleze în una de circulație
internațională apare problema imperialismului cultural, care se referă la faptul că o cultură poate
reuși să le domine pe toate celelalte, problemă care este mult discutată la finalul secolului XX. În
opinia lui J. Friedman, imperialismul cultural care s-a manifestat în anii ’60 reprezenta o
„pregătire” a ceea ce avea să însemne globalizarea în domeniul culturii, el precizând că era „un
aspect al naturii ierarhice a imperialismului, adică hegemonia din ce în ce mai mare a anumitor
culturi centrale, difuziunea valorilor, a bunurilor de consum și a stilurilor de viață americane” 4
(fapt care s-a și întâmplat).
Așadar, putem spune că în zilele noastre, stilul de viață american (de la
Coca- Cola și jeans la hamburgeri) poate fi ușor atribuit termenului de cultură globală. Acest fapt
este semnalat foarte bine și de Th. L. Friedman, care afirmă că: „Astăzi globalizarea are urechile
lui Mickey Mouse, se hrănește cu Big Macs, bea Coke sau Pepsi și lucrează pe un laptop
IBM...în majoritatea societăților, oamenii nu mai pot face distincție între puterea americană,
exporturile americane, asalturile culturale americane, exporturile culturale americane și
globalizarea nefardată”.5
Putem, astfel, enumera o multitudine de mărci care aparțin mesei globale,
dar mă voi rezuma doar la câteva: Nike, MTV, Calvin Klein, Microsoft, precum și multe altele.
Ce înseamnă acest fapt? Explicația ar fi aceea că ele reprezintă firme capitaliste care reușesc tot

3
D. Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J. Perraton, „Transformări globale: politică, economie și cultură”, p. 391
4
J. Friedman, Cultural Identity and Global Process, Sage, Londra, 1994, p. 195
5
Th. L. Friedman, „Lexus și măslinul, Cum să înțelegem globalizarea”. Editura Fundației PRO, București, 2001, p.
400
mai mult să controleze piețe destul de largi pe tot globul, însă dacă presupunem că acest fapt
duce către monocultura capitalistă ne îndepărtăm de înțelesul adevărat și atribuim termenul de
cultură bunurilor materiale, ceea ce ar fi greșit.
În acest sens, cultura necesită a fi văzută ca un simbol semnificativ la
nivel existențial, iar acest fapt este consemnat foarte bine de către B. Barber: „McLumea e
experiență a cumpărăturilor ca divertisment, ce aduce alături centrele comerciale,
cinematografele multi-plex, parcurile tematice, stadioanele, lanțurile de autoserviri și
televiziunea (cu înfloritoarele canale de teleshopping) care pentru a-și maximiza profiturile,
transformă ființele umane”. 6
Un alt aspect foarte important și definitoriu al globalizării este
comunicarea virtuală, oamenii devenind de-a lungul anilor de avânt tehnologic dependenți de tot
ceea ce înseamnă spațiu virtual. Până nu demult, foarte puține persoaane ar fi prevăzut impactul
pe care tehnologia informației o să-l aibă în rândul oamenilor, astfel că mulți experți afirmă:
„Revoluția IT reprezintă cea mai semnificativă transformare globală de la Revoluția Industrială
de la mijlocul secolului al XVIII-lea.” 7 Astfel, domeniul IT s-a bucurat de un succes semnificativ
de-a lungul anilor datorită creșterii cererii și scăderii costului la nivel de echipament.
În anii ’90 apare conceptul de „noua economie”, a cărei dezvoltare s-a
bazat pe infrastructura care avea în compoziție rețelele electronice, de aici rezultând o creștere
econimică și a pieței muncii. Această societate informațională este reprezentată de bunurile
informaționale și piața informației.
În ceea ce privește bunurile informaționale, ele sunt reprezentate de toate
produsele care pot fi transmise pe cale digitală, de la conversații telefonice până la filme și cărți.
De cealaltă parte, piața informațională este explicată foarte bine de către M. Dertouzos: „Piața
informațională este compusă din oameni, calculatoare, comunicații, sotfware și servicii, toate
aceste elemente fiind implicate în tranzacțiile de informații între organizații și persoane. Aceste
tranzacții au aceeași motivație economică a piețelor tradiționale de bunuri, materiale și servicii.”8
Astfel, comerțul electronit a luat naștere și s-a dezvoltat de-a lungul
anilor, devenind o arie importantă și o piață în sine. De ce? Pentru că acesta vine cu o serie de

6
B. R. Barber, ”Jihad vs McWorld”, Editura Incitatus, București, 2002, p. 97
7
” Global Trends 2015. A dialogue about the future with nongovernment experts”, National Foreign Intelligence
Board, december 2000, p. 22
8
M. Dertouzos, „Ce va fi? Cum vom trăi în lumea nouă a informației”, Editura Tehnică, București, 2000, p. 56
avantaje precum informarea mult mai rapidă a cumpărătorului cu privire la bunul care urmează a
fi achiziționat, dar și vizualizarea variantelor pe care le are și a prețurilor cerute. De asemenea,
comerțul electronic oferă posibilitatea de a evalua cererea și producția în timp real, spre
deosebire de comerțul tradițional, fapt care amplifică eficiența pentru cel care vinde și poate duce
la scăderea prețurilor pentru cel care cumpără.
Revenind la limba engleză, ea facilitează acest tip de comunicare virtuală
și a devenit chiar esențială. Datorită ei, comunicarea prin intermediul internetului a devenit
principalul mod de a transmite opiniile, gâdurile față de un lucru sau o persoană. Mai mult,
cunoașterea unei limbi globale ajută la îmbunătățirea cunoștințelor și aptitudinilor, făcând
posibilă citirea aproape a oricărei cărți, fapt care stă „doar la un click distanță”, întrucât în ziua
de azi se găsesc o multitudine de cărți online în pdf care sunt gratis, existând și varianta ușoară
de a achiziționa cartea virtual. De asemenea, cunoaștere limbii engleze sau a unei limbi străine
de circulație internațională ne ajută să descoperim mai ușor frumusețea altor culturi, tradiții,
precum și documentarea despre acestea.
Prin intermediul internetului putem comunica la orice oră din zi sau din
noapte, însă acest lucru este benefic? Trebuie să recunoaștem că sunt mai multe părți negative
decât pozitive. Prin acest fapt, devenim mai mult virtuali decât reali fără să ne dăm seama.
Ajungem să ne simțim singuri, să ne pierdem identitatea, să ne dorim să fim în tiparul impus de
mediul online și uităm cine suntem cu adevărat, ajungem să ne vedem mai mult defectele decât
calitățile în viața reală, iar in mediul virtual „să ne simțim noi, mai bine, mai frumoși”, fapt care
este de-a dreptul greșit.
Această idee a dezumanizării oamenilor din cauza internetului a fost
prezentată într-un mod cât se poate de simplu și de adevărat de către Thomas Friedman:
„Mergeam odată cu mașina prin Washington și am auzit la radio o știre. Se anunța că o companie
particulară de televiziune prin cablu din New York oferea următoarea nouă posibilitate: Dacă
vreți să vorbiți cu o ființă umană, apăsați tasta 1.”9
Revenind la aspectul cultural al globalizării, trebuie recunoscută și
discutată interdependența dintre Statele Unite ale Americii și spațiul european. Timp de multe
secole, Europa a fost cel mai puternic continent din punct de vedere cultural, un fel de „centru al
lumii”, însă astăzi, această poziție este ocupată de SUA. De ce? Pentru că odată cu izbucnirea

9
Th. L. Friedman, „Lexus și măslinul, Cum să înțelegem globalizarea”, Ed. Fundației PRO, București, 2001, p. 448
celor două războaie mondiale, liderii europeni erau mult prea preocupați de dominarea
continentului, în timp ce SUA se bucura de o creștere demografică și culturală, creștere care a
fost făcută și cu ajutorul numărului mare de imigranți europeni, intelectuali, de altfel.
În acest sens, este cunoscut deja faptul că intelectualul exilat reprezintă o
„tradiție” pe continentul european, lucru care este amplificat odată cu venirea lui Hitler la putere
în Germania, urmând să aibă loc o serie de emigrări ale intelectualilor către Paris: „Se apreciază
că aproximativ 2000 de scriitori, ziariști, cercetători, profesori universitari au părăsit
Germania.”10 Parisul a fost foarte mult timp un centru al exilului, dar acest lucru s-a schimbat în
momentul în care a izbucnit cel de-Al Doilea Război Mondial, iar toți intelectualii exilați și-au
găsit drum către Statele Unite ale Americii, principalele destinații fiind Los Angeles sau New
York. În felul acesta, putem spune că SUA a devenit un fel de Ierusalim al intelectualilor
europeni, acest fapt însemnând sfârșitul supremației culturale de pe continentul nostru.
Valul de emigranți intelectuali care a secătuit Europa și a îmbogățit
America pe plan cultural (și nu numai) a fost unul fără precedent, astfel că în numai un deceniu,
„ ochii lumii s-au întors de la marile capitale europene pentru a se fixa în alte regiuni, adesea în
America”11, iar unul dintre puternicele motivele pentru care s-a produs acest fapt a fost
„europenizarea culturii americane”.12 Prin acest fapt se poate foarte ușor înțelege realitatea:
îmbogățirea pe plan cultural a Statelor Unite ale Americii, o națiune tânără și fără vaste
cunoștințe, prin intermediul „preluării” culturii sofisticate și înalte a Europei, dezvoltând SUA pe
mai multe domenii, dintre care amintim: lingvistica, fizica nucleară, logica și psihanaliza.
Revenind în prezent, numărul intelectualilor europeni care migrează
spre Statele Unite ale Americii este vizibil mai mic în comparație cu anii 1930-1940, iar acum
este privit acest fapt mai mult ca o călătorie, un schimb sau o vizită, exilul fiind scos din discuție.
De altfel, rapiditatea cu care călătoriile se efectuează în zilele noastre în orice colț al lumii face
ca locul în care un cercetător sau intelectual trăiește pe o anumită perioadă de timp să nu mai fie
atât de important sau fix, pierzându-și din semnificație. De asemenea, cei care au trecut de
granițeke culturale într-o manieră vitală, nu au făcut-o în totalitate, fiind priviți mai mult
intermediari:„ Să treci peste o graniță culturală nu înseamnă să părăsești propria cultură fără

10
A. Betz, ”Exil et engagement. Les intellectuels allemands et la France, 1930-1940”, Sage, Paris, 1991, p. 30
11
Laura Fermi, ”Illustrious immigrants. The intellectual migration from Europe 1930-1940”, Sage, Paris, p. 382
12
Idem, p. 383
posibilitate de întoarcere, înseamnă să accepți drept contingență, să accepți să devii un străin
parțial și/sau provizoriu”.13
În concluzie, globalizarea este și va fi un fenomen complex, chiar
contradictoriu, dar rămâne în același timp un fenomen real, cu care trebuie să ne confruntăm.
Unul dintre cele mai mari pericole la care ne supune globalizarea este dezumanizarea noastră, a
oamenilor; acest fenomen face parte din viața noastră în orice secundă și ne urmărește peste tot.
Desigur, are și aspecte pozitive, precum dezvoltările pe toate planurile,
schimburile inter-culturale etc., dar cel mai important aspect al vieții este omul, astfel că trebuie
să ne debarasăm puțin de această lume virtuală în care tindem să trăim și să deschidem ochii
către realitate, către adevăratul sens al vieții, către descoperirea noastră ca individualitate în acest
întreg.
Mai mult, acest om globalizat, mondial poate deveni foarte ușor un robot
al societății, care trăiește doar pentru consum și producție, care va ajunge să fie golit de orice
urmă de cultură, conștiință, sens sau religie. În ciuda acestor aspecte, globalizarea nu poate fi
stopată, nici nu trebuie. Ceea ce trebuie făcut pentru bunul mers al lucrurilor este conștientizarea
părților negative ale acestui fenomen, întrucât ele trebuie să fie diminuate sau, de ce nu, stopate.

13
G. Leclerc, „Mondializarea culturală. Civilizațiile puse la încercare”, Editura Știința, Chișinău, 2003, p. 342
Bibliografie:
 D. Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J. Perraton, „Transformări globale: politică,
economie și cultură”
 U. Hannerz, Cosmopolitans and Locals in World Culture, Featherstone, Londra, 1990
 J. Friedman, Cultural Identity and Global Process, Sage, Londra, 1994
 Th. L. Friedman, „Lexus și măslinul, Cum să înțelegem globalizarea”. Editura Fundației
PRO, București, 2001
 B. R. Barber, ”Jihad vs McWorld”, Editura Incitatus, București, 2002
 ” Global Trends 2015. A dialogue about the future with nongovernment experts”,
National Foreign Intelligence Board, december 2000
 M. Dertouzos, „Ce va fi? Cum vom trăi în lumea nouă a informației”, Editura Tehnică,
București, 2000
 A. Betz, ”Exil et engagement. Les intellectuels allemands et la France, 1930-1940”, Sage,
Paris, 1991
 Laura Fermi, ”Illustrious immigrants. The intellectual migration from Europe 1930-
1940”, Sage, Paris
 G. Leclerc, „Mondializarea culturală. Civilizațiile puse la încercare”, Editura Știința,
Chișinău, 2003
 http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2010-01/1_ADRIAN_GORUN.pdf?
fbclid=IwAR1roqX04_UfCsDF_mDej9Rde3cnc2MIupdHuv3IolJJW1QDRgh7zQG8ifE
 https://www.scribd.com/doc/93392153/Avantajele-Si-Riscurile-Dezvoltarii-Culturale-
Nationale-in-Conditia-Globalizarii
 https://www.scribd.com/document/358803491/Globalizare-Si-Cultura