Vladimir Trebici

Populaţia mondială

©0
E d itu ra Ştiinţifică, B u c u re ş ti, 1974

V.TREBICI
 C u v în t în a in te

Globul pămîntesc număra, la mijlocul anului 1974, aproximativ

3 900 000 000 locuitori. Ritmul deosebit de înalt al creşterii demo­
grafice, de aproximativ 2 la sută anual, datorat mai ales ţărilor
aflate în curs de dezvoltare, deţinînd peste două treimi din populaţia
lumii, i-a determinat pe experţii demografi ai Organizaţiei Naţiu­
nilor Unite să adopte în prognoza mijlocie pentru anul 2000 cifra
de 6 500 000 000 locuitori.
f r

Accelerarea ritmurilor de creştere a populaţiei, survenită după

anul 1950 — proces a cărui dimensiune este redată plastic de meta­
M

fora „explozie demografică” — , generează numeroase implicaţii

şi consecinţe de ordin politic, social şi economic, cu care sînt confrun­
m

tate atît ţările în curs de dezvoltare, cît şi cele dezvoltate. Raportul

nesatisfăcător dintre creşterea economică şi cea demografică în
numeroase ţări, deteriorarea progresivă a relaţiei dintre populaţie
şi mediul înconjurător, agravarea poluării aerului, apei şi solului,
aspectele negative ale repartizării teritoriale a populaţiei, tendinţele
recente ale concentrării urbane concretizate în constituirea de „me-
galopolis”-uri şi „superconurbaţii”, persistenţa unor grave carenţe
în alimentaţia a sute de milioane de oameni sînt tot atîtea probleme
cărora omenirea trebuie să le găsească soluţii. în acest context este
pe deplin explicabil interesul sporit pentru problemele populaţiei,
pentru elaborarea de strategii ale dezvoltării social-economice pe
termen lung.
Tendinţele recente în evoluţia populaţiei, creşterea complexităţii
fenomenelor demografice şi a interacţiunii dintre acestea şi cele so-
ciaJ-economice în ultimii ani, au pus în lumină cu toată claritatea,
dimensiunea mondială a problemei populaţiei. Terra este una sin­
gură, problemele ei sînt comune întregii omeniri, de unde răspun­
derea ce revine comunităţii internaţionale pentru rezolvarea lor.
Ca un corolar firesc, organismele şi instituţiile internaţionale —
Organizaţia Naţiunilor Unite, în primul rîna — şi-au intensificat

V.TREBICI
preocupările pentru aceste probleme, iniţiind şi organizînd acţiuni
de amploare mondială în spiritul solidarităţii şi cooperării interna­
ţionale, la care participă toate ţările membre.
Prin rezoluţia 2683 (XXV ) din 11 decembrie 1970, Adunarea
Generală a Naţiunilor Unite a hotărît ca anul 1974 să fie ,,Anul
Mondial al Populaţiei”. O serie de activităţi concertate se vor desfă­
şura în acest scop, apogeul fiind marcat de „Conferinţa Mondială
a Populaţiei“ 1, de la Bucureşti (19 — 30 august, 1974).
Toate instituţiile specializate O.N.U., avîncl contingenţă cu pro­
blemele populaţiei, vor fi prezente la această vastă acţiune : Orga­
nizaţia Mondiala a Sănătăţii (O.M.S.), Organizaţia Naţiunilor Unite
pentru Alimentaţie şi Agricultură (F.A.O.), Organizaţia Naţiunilor
Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (U.N.E.S.C.O.) Organiza­
ţia Internaţională a Muncii (O.I.M.), Banca Internaţionala pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R .D .), comisiile economice regio­
nale, Fondul Naţiunilor Unite pentru activităţi în domeniul
populaţiei. Un aport însemnat îl vor aduce Comitetul Internaţional
pentru coordonarea cercetării naţionale în demografie (C.I.C.R.E.D.),
înfiinţat în 1971, precum şi organismele internaţionale neguverna­
mentale cum sînt : Uniunea Internaţională pentru studiul ştiinţific
al populaţiei (U .I.S.S.P.), Institutul Internaţional de Statistică (I.I.S.)
Federaţia internaţională pentru planificarea familială. Consiliul
Economic şi Social al O.N.U. a hotărît să confere Comisiei de Popu­
laţie O.N.U. rolul de organ interguvernamental însărcinat cu pregă­
tirea ,,Anului mondial al populaţiei“ şi „Conferinţei Mondiale a
Populaţiei”.
în spiritul politicii sale de cooperare internaţională, ţara noastră
— membră a Comisiei de Populaţie a O.N.U. — participă la cele
două manifestări internaţionale. Pe baza unui amplu program ela­
borat de Comisia Naţională de Demografie—în ale cărei atribuţii intră
şi coordonarea cercetării demografice pe întreg cuprinsul ţării — s-au
iniţiat acţiuni pe planuri multiple, printre care se numără efectuarea
de studii şi cercetări, difuzarea cunoştinţelor de demografie, organi­
zarea de simpozioane şi alte manifestări.
Cartea de faţă îşi propune să informeze cititorul din ţara noastră
asupra populaţiei globului şi a fenomenelor demografice, la scară
mondială, cu scopul de a-i înlesni înţelegerea uneia dintre problemele
cele mai importante ale contemporaneităţii. în ultimii ani au fost
puse în circulaţie numeroase teorii despre populaţie şi raportul
acesteia cu economia — de mare faimă se bucură teoria populaţiei
1 M anifestările anterioare, avînd caracterul unor congrese mondiale de populaţie,
au avut loc : primul, în 1954, la Roma, iar cel de-al doilea în 1965 la Belgrad.

V.TREBICI
staţionare („zero population growth rate”) şi teoria „creşterii eco­
nomice nule” („zero economic growth” ) — , s-au formulat o serie
de soluţii recomandate ţărilor în curs de dezvoltare, se elaborează
politici demografice pe termen lung. De aceea, alături de informaţii
demografice, care sînt însoţite şi de unele referiri economice, se
inventariază, de asemenea, unele teorii demografice.
în cea mai mare parte, informaţia provine din sursele oficiale ale
Organizaţiei Naţiunilor Unite şi instituţiilor sale specializate — anu­
are, buletine, studii — publicate în ultimele două decenii. De un
real folos a,u fost situaţiile statistice publicate de „Population Refe-
rence Bureau” din Washington şi de „Banca Internaţională pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare”
Elaborată în întîmpinarea Anului Mondial al Populaţiei, lucrarea
urmăreşte să aducă o modestă contribuţie la afirmarea spiritului
de comprehensiune internaţională într-o problemă fundamentala
a epocii noastre.

Autorul

V.TREBICI
CAPITOLUL I
C o n c e p t e , s u r s e in fo rm a ţio n a le şi m e t o d e
d e e s tim a ţie a p o p u la ţie i m o n d ia le

Noţiunea de populaţie mondială sau de populaţie a globului îm­

bracă alte caracteristici decît cele ce sînt asociate „populaţiei naţio­
nale” . Aceasta din urmă reprezintă o colectivitate de oameni care
ocupă un teritoriu bine delimitat, acela asupra căruia se exercită
suveranitatea statului respectiv. Strict demografic, populaţia na­
ţională nu este identică cu „poporul” sau cu „societatea naţională”,
categorii sociologice şi politologice de mare complexitate. în lumina
teoriei sistemelor, o populaţie naţională este un „sistem” : ca
populaţie de tip închis, pentru o asemenea populaţie „intrările”
în sistem reprezintă naşterile, „ieşirile” din sistem sînt decesele. în
interiorul ei, populaţia naţională are o serie de subsisteme, consti­
tuite în raport cu diferite caracteristici: populaţia urbană şi populaţia
rurala, populaţia activa şi cea inactivă, categoriile sociale, populaţia
fiecărei unităţi administrative în parte, între care există relaţii’ şi
interdependenţe, condiţionări şi efecte de conexiune inversă. Aceste
trăsături conferă populaţiei naţionale o realitate organică, de aceea
indicatorii determinaţi pentru numărul şi structura ei, pentru de­
scrierea fenomenelor demografice care se produc în sînul ei au
acelaşi caracter real, concret.
Populaţia mondială este un agregat mecanic, o însumare a popu­
laţiilor naţionale, o categorie statistică de maximă generalitate şi,
ca atare, nu-i pot fi atribuite caracteristicile unui sistem global,
în ciuda unor trăsături comune, a unor probleme care interesează
deopotrivă — prin implicaţiile sale — toate statele din lume, nici
ecologia nu poate fi considerată ca sistem global planetar, aşa cum
a propus la timpul său John M. C. H ale1. în mod corespunzător,

1 Jo h n Mc. Hale, Global Ecology : Toward the Planetary Society, în „Am erican
Behavorial Scien tist” , X I , 6, 1968, p. 29 .şi urm., citat de : M. B otez şi P. Dim itriu
în Prognoza sociologică, Editura Ştiinţifică, 1972, p. 90.

V.TREBICI
nu putem vorbi de ,.populaţia activa mondială” sau de „populaţia
urbana mondială” , ca de subsisteme integrate în sistemul ,,popula­
ţiei mondiale”, ci de populaţia activă şi urbană pe glob, adică popu­
laţia activă sau urbană a ţărilor. Semnificativ ni se pare însuşi faptul
că acţiunile propuse de Comisia de Populaţie O.N.U.1 în 1971 pentru
„Anul Mondial al Populaţiei”, iniţial sub denumirea de ,.strategie
globală a populaţiei”, şi-au schimbat denumirea în „plan de acţiune
mondială în domeniul populaţiei” .
Precizările de mai sus sînt dictate de nevoia de a evita o interpre­
tare eronată a problemelor populaţiei globului. în condiţiile în care
se oferă soluţii şi teorii „globale” ale creşterii economice12 şi creşterii
demografice, neţinînd seama de profundele diferenţieri existente în­
tre ţări, de specificitatea problemelor cu care sînt confruntate ţările,
o asemenea optică, profund dăunătoare, este rezultatul unei concepţii
nesistemice. Scăderea fertilităţii populaţiei feminine, de pildă, ca
tendinţă comună multor ţări, are cauze care diferă de la o ţară la
alta şi generează consecinţe şi implicaţii care nu sînt identice pentru
toate ţările. De aceea un indice de mortalitate a populaţiei globului
de 18°/00, nu are aceeaşi semnificaţie cu indicele de mortalitate a
populaţiei unei ţări, care exprimă în mod concret efectul unor condi­
ţii social-economice şi sanitare reale, din ţara respectivă.

Interesul pentru cunoaşterea numărului şi repartizării geografice

a populaţiei globului, ca şi pentru evaluarea perspectivelor, există
de multa vreme. Dovadă sînt estimaţiile şi ipotezele unor demografi,
începînd cu secolul al XV II-lea, cum ar fi aceea a călugărului italian
Giovanni Baptista Riccioli 3, după care numărul populaţiei globu­
lui s-ar fi ridicat, la mijlocul secolului al X V II-lea, la cifra de, 1
miliard, sau a pastorului Johann Peter Süssmilch, de la mijlocul
secolului al X V IIÏ-lea. Modicitatea informaţiei statistice ca şi ab­
senţa unor metode ştiinţifice fac ca asemenea estimaţii să aibă un
caracter foarte aproximativ dacă nu chiar fantezist.
1 Cf. Bourgeois-P ichat, Jean, Le troisième Congres Mondial de la Population (1974)
et l'Année Mondiale de la Population (1974), în „Population, 27-e année, novembre-
décembre” , 1972 numéro 6, pp. 1055— 1074.
2 Avem în vedere teoriile specialiştilor de la „M assachusetts Institu te of Technology’ ’
şi ale Clubului de la Roma care au produs nenumărate discuţii şi luări de poziţie. E le
sînt expuse mai ales în Ja y Forrester, World Dynamics, Cambridge, Mass., W eight-
Allen Press. 1971 ; D. H. Meadows şi colab., The lÀmits to Growth. A Report for the Club
of Rome’s Project, Universe Books, New York, 1972.
3 în „De verisimili hominum numéro” , Geographiae et hydrographiae reformatae,
c ita t în Ph. Hauser şi O. D. Duncan, The Stady of Population. A n Inventory and
Appraisal, The University of Chicago Press, 1963, p. 166,

10

V.TREBICI
 . Estimaţiile cu caracter ştiinţific sînt de dată relativ recentă şi
la aceasta au contribuit cel puţin trei tacton. Se cuvin menţionate,
in primul rînd, progresele pe care le-a înregistrat demografia istorica'.
Nevoia d ell cunoaşte şi de a analiza evoluţia socială şi economică a
diferitelor ţâri, în ¿iienfe~epoci, maîlndepărtate sau marapropiaLeT
~a determinat efectuarea de studii care, vaiorificînd informaţiile dîspo-
nibile şi ~5plicind ipoteze" şi mefocîet~critice,"sâ duca la calcule cu o
~~Îîiti (lamentare mai puţinaiscutaHTaTITelnare autoritate se bucurăln
ac'eS’trs^ns estimaţiile Ist or icului ger man K. J . Beloch 1 sau ale istori­
cului francez F. Lot2. Asemenea studii de demografie istorică s-au în-
mulţit în ultimele decenii,'asi^mindu-^'eliifre estimative ale numărit-
lui poWlăTieîînTiTinferoase ţări, pentru perioade, uneori, îndelungate.
~~îir~aî"cioilea- rînd, creşterea inform aţiei statistice a jucat urTroTg-
ficient în elaborarea estimaţiilorprivind numărul populaţiei. Aproape
toate~ţănle dm Europa "occidentală efectuează recensăminte, cliiăr
de la începutul secolului al X IX -lea, din ,,era entuziasmului statisBc^”’
Suedia cb iix llîn se co lu ia l X Y lll-le a —, care, impreunâ~ciTsta-
tistica stării civile, asigură o cantitate tot m aijnare de informaţii
'djernograficeT"'^ ... ’
^Semnificativă este evoluţia numărului de recensăminte şi a gra­
dului de cuprindere a acestora, după cum rezultă din statistică în ­
tocmită de Axperţîî 'OTNTtTT (tabelul' 1).‘
Tabelai 1
Numărul recensâmintelor populaţiei şi gradul lor de cuprindere *

Numărul de ţări
Numărul de recen­ Procentul populaţiei
care au efectuat
Perioada săminte de sine înregistrate cel puţin
cel puţin un
stătătoare o dată
recensăm înt

1 8 5 5 -1 8 6 4 51 17
1 8 6 5 -1 8 7 4 _ 53 18
1 8 7 5 -1 8 8 4 — 71 39
1 8 8 5 -1 8 9 4 — 73 41
1 8 9 5 -1 9 0 4 — 90 55
1 9 0 5 -1 9 1 4 _ 103 46
1 9 1 5 -1 9 2 4 — 122 51
1 9 2 5 -1 9 3 4 — 120 60
1 9 3 5 -1 9 4 4 — 100 54
1 9 4 5 -1 9 5 4 2 6 3 ., 186 78
1 9 5 5 -1 9 6 3 234 192 67
* După Anuarul demografic O.N.U. 1963, New York, 1964, p. 59.

1 Beloch (Karl) Julius, Die Bevölkerung der griechisch-romanischen Welt, E d itu ra

DunckerÄ H um blot, Leipzig, 1886.
a F . L o t, L ’état des paroisses et des feu x en 1328, Paris, 1939.

II

V.TREBICI
 ^B£Dape patru cincimi din populaţia globului au cuprins recensă­
mintele din deceniul 1945—1954, inclusiv recensămîntul efectuat
în Republica Populară Chineză. Recensămîntul mondial al populaţiei
anului 1970 a sporit desigur această pondere. În"prezent,'pufme'sîhf
"Ţariie care nu au eiectuat nici un recensămInr"ai' po"puIaŢfel7orancKita
'prîn sondaj sau' o estimaţie a populaţiei.
Există, desigur, ţări care nu au încă o statistică a stării civile şi
care nu au efectuat nici un recensămînt, cum este cazul multor ţări
în curs de dezvoltare. Dar şi în aceste ţari s-a procedat la aplicarea
metodelor de anchetă şi la estimaţii, folosind diferite modele — mo­
dele A. J . Coaie şi P. Demeny, modelele lui W. Brass şi altele —, cu
ajutorul cărora se obţin informaţii afectate de un grad mai redus de
eroare. Semnificativă în acest sens este experienţa ţărilor din Africa x.
în al treilea rînd, a contribuit în importantă măsură perfectiona-
rea metodelor statistice, s-au elaborat manuale de demografie istorică^
mu numai penTrţrrstimarea numărului populaţiei în tre c u t, ci şi
pehTriTvntof. S-a elaborat şi se generalizează metdda componentelor
m proiectarea demografică, au fost considerabil dezvoltate metodele
ele elaborare a~ tabelelor de m ortalitatem odelele matematice ale
populaţiei, metodele de simulare electronică. Evaluarea mâi exactă
ă peTspectivelor evoluţiei populaţiei este "şî o premisă pentru esti­
marea mai întemeiată a numărului populaţiei din trecut.
Interesul pentru determinarea numărului populaţiei mondiale
şi cunoaşterea fenomenelor demografice pe glob a crescut conside­
rabil în ultimele trei decenii, în condiţiile ,,exploziei demografice” .
Progresele remarcabile înregistrate în această perioadă, atît sub ra-
portul informaţiei statistice, cît şi al metodologiei de observarejh
analiza demografică se datorează m mareAmsurălrc tm ^ rgani-
zăţîer’NăţiuniloE'tJuite, a .instituţiilor sale speciaEEăte şl^spîrîtETm
de~cddperăre ~al stat efor membre OTN.UTgÂETost , ,omologăTeT> serii
‘ statistice'^ ntrE 'p erioad a începînd cu anul 1650, s a u făcut pro­
iectări demografice, în mai multe variante, pentru populaţia globu­
lui, pînă în anul 2000.
în prezent, Organizaţia Naţiunilor Unite publică în Anuarul demo­
grafic date pmriHdTTTumăr ^ suprafaţa, ritmurile de cres-
Tere, indicii de natalitate, de mortalitate, speranţa de viată la naştere.
mHIcTde fertilitate, densitatea populaţiei pentru un număr de peste
200 detăr iŢt erit on fA c ■ŢVjm şţ^pelgj^az^
oficialeale ţărilor membre ale O.N.U., (135 la număr), dar şi pe esti-12

1 A se vedea VI. Trebici, Statistica demografică şi. prelucrarea electronică în ţările

din Africa, în „Stud ii şi cercetări economice” , n r .l, 1973.
2 Henry, Louis, M anuel de démographie historique, Paris, 1967.

12

V.TREBICI
 mafiile efectuate de experţii.demografi si de statisticienii de la Biroul
^^e^Stătistică Q.N.U. si Divizia de Populaţie O.N.U. ,Datele sînt re-
.şi mari Vegîuni"geografice ale~globului sau
. pe ţUrL
Informaţii statistice valoroase se găsesc în anuarele statistice ale
Biroului International al Muncii — în special pentru populaţia ac­
t iv a şi repartizarea ei — ale Organizaţiei Naţiunilor Unite ^pentru.
Alimentaţie şi Agricultura" (F .A.O.). ale Organizaţiei Naţiunilor
'Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (U.N.E.S.C.O.), ale Orga­
nizaţiei Mondiale a Sănătăţii (O.M.S.) şi ale alfor organisme şi insti­
tuţii internaţionale.
Se poate afirma că deşi datele au uneori un caracter estimativ şi
deci aproximativ, ele ne dau totuşi posibilitatea de a avea o imagine
a populaţiei globului, a diversităţii ei, ca şi a principalelor fenomene
demografice.

V.TREBICI
C A P IT O L U L 11
E vo lu ţia n u m ă r u lu i p op ulaţiei

Pînă nu demult, specialiştii în paleoantropologieşi paleodemogra-

fie erau de acord că omul a apărut cu aproximativ 600 000 de ani în
urmă. Astăzi, în ciuda unei mari diversităţi de opinii cu privire la
o serie de aspecte de amănunt, cei mai mulţi antropologi au ajuns
la concluzia că strămoşi ai omului au trăit cu cel puţin 2 — 3 000 000
de ani în urm ă1. Aceştia erau maimuţe-oameni şi au fost numiţi
australopiteci. Urmează în ierarhia hominizilor Homo habilis, crea­
torul uneltelor de piatră, descoperit în Tanzania, pe malurile lacului
Ciad, în Israel, pe malurile rîului Iordan. Cu 700 000 de ani în urmă
a apărut un hominid mai evoluat, ale cărui resturi fosile au fost
descoperite în mai multe puncte de pe glob : în insula Djawa, unde
a fost numit pitecantrop, în R. P. Chineză (sinantrop), în Africa de
nord (alantrop). Denumirea generică pentru toate aceste populaţii,
constituind o singură specie, este de Homo erectus, care a reprezentat
un important pas pe drumul evoluţiei : capacitatea craniană mai
mare de 1000 cm1*3*8, membrele inferioare ale pitecantropului de Djawa
nu se deosebeau de cele ale omului actual, folosea focul şi trăia în
epoca unei ,,industrii” dezvoltate a pietrei.

1 Olga Necrasov, Originea şi evoluţia omului, Editura Academiei, Bucureşti, 1971 ;

C. Maximilian, Evoluţia biologică a omului, Editura politică 1972 (în continuare, din
aceeaşi sursă vor fi folosite o serie de informaţii). în legătură cu cît pot fi deplasate
In tim p bornele preistoriei umane este de citat, de asemenea, un interesant articol
intitu lat „A cum 8 milioane de a n i . . . ” din revista franceză ,,L 'E x p re s‘‘, care foloseşte
ca sursă de informaţii concluziile unui congres organizat „pe teren” la mijlocul lunii
septem brie 1973 de oameni de ştiinţă din mai multe ţări, pe malurile lacului Rodolph
(nordul Kenyei) şi valea Omo (sud-estul Etiopiei). Descoperirea de către cercetătorul
Richard Leakey a unor fragmente de craniu care, odată reconstituit, s-a do­
vedit a avea o capacitate de 800 cm 3 şi o vîrstă de 3 000 000 de ani a constituit eveni­
mentul cel mai amplu com entat. Se întrezăreşte astfel posibilitatea descoperirii pre­
zenţei omului dincolo de 3 000 000 de ani, poate acum 4 000 000 sau, chiar acum
8 000 000 de ani.

14

V.TREBICI
 Cu 400 000 pînă la 500 000 de ani în urmă dispăreau australo-
piteciiîn Africa, făcîndu-şi apariţia omul deNeanderthal, veriga de
legătură dintre pitecantropi şi omul actual. între populaţiile nean-
derthaliene există însă deosebiri, uneori destul de importante, fapt
ce a generat o serie de controverse în rîndul antropologilor, în legă­
tură cu trecerea de la Homo sapiens neanderthalensis la Homo s a -
pien ş sapiens. Mai plauzibilă este teza că au existat cel puţin patru
grupe de neanderthalieni şi că numai unii dintre aceştia au contribu­
it 1a constituirea omului modern. Cu 30 000 pînă la 40 000 de ani
în urmă lumea neanderthalienilor apunea.
Ultima etapă în evoluţia omului a început cu aproximativ 35 000
de ani în urmă.cînd potrivit concepţiei antropologiei clasice, a apă­
rut Homo sapiens, simultan în Europa, Asia şi Africa. Se pare că
în aceste zone evoluţia ar fi continuat neîntrerupt de la Homo erec-
tus la Homo sapiens neanderthalensis şi apoi la Homo sapiens sapiens.
în paleoliticul superior — epoca pietrei neşlefuite—Ho mo sapiens
sapiens era prezent în Europa, Asia şi Africa. Populaţiile europene
şi nord-africane ale acestei perioade au fost incluse în rasa Cro-
Magnon, după locul unde au fost găsiţi primii oameni sapiens sapiens.
Din Lumea Veche a început apoi emigrarea lui Homo sapiens sa­
piens spre America şi Oceania. Descoperiri recente arată că omul
a atins America acum 40 000 de ani. Dinspre Asia au plecat grupuri
de pescari spre Australia şiTasmania cu 900 0 pînă la 10 000 de ani
în urmă.
în concluzie, apariţia lui Homo habilis marchează începutul is­
toriei umane ; în perioada în care acesta a apărut (25 000 000 —
— 3 000 000 de ani) ritmul evoluţiei a fost lent sau obişnuit. Cît
priveşte „leagănul omenirii” , deşi informaţiile sînt sărace, se crede
că acesta ar fi fost într-o regiune caldă, situată în Africa şi în Asia
de Sud.
în formarea şi evoluţia omului munca a jucat un rol hotărîtor 1 ; ea
este chiar una dintre premisele evoluţiei. Uneltele au permis omului
sa înfrunte capriciile naturii, să dobîndească hrana necesară prin
vînarea animalelor. Vînătoarea, trebuie spus că ocupă partea covîr-
şitoare a istoriei omului : aproximativ 99 % din istoria sa omul a
dus o viaţă vînătorească ; „omul agricol” a apărut abia cu 10 000 de
ani în urmă, iar cel „industrial” numai de cîteva sute de ani. Vînă­
toarea a jucat un rol important fiindcă ea a favorizat dezvoltarea
unor grupuri sociale mai mari decît familia şi totodată a contribuit

1 Fr. Engels, Dialectica naturii, Editura politică, Bucureşti, 1959 p. 153 (,, . . . mun­
c a este prima condiţie de bază a vieţii omeneşti în genere şi anume în asemenea mă­
su ră încît, într-un anumit sens, trebuie să spunem 6ă ea l-a creat chiar pe om însuşi”).

15

V.TREBICI
I rfikWfaiK Jc— :, . ; s s r ^ ^ & a E

la creşterea duratei medii de viaţă printr-o alimentaţie mai bogată

în proteine de origine animală. Un cîştig deosebit de important îl
constituie şi dezvoltarea inteligenţei, ca urmare a practicării vînă-
torii, deoarece odată cu confecţionarea uneltelor a fost influenţată
evoluţia anumitor gene care controlează inteligenţa, şi după o evo­
luţie de circa 2 000 000 de ani, omul a atins, acum 20 000 — 3 0 0 0 0
de ani nivelul de inteligenţă similar cu cel al omului actual. Se apre­
ciază1, în general, că au fost necesare cel puţin 100 000 de generaţii
pentru a se trece de la Homo habilis la Homo sapiens sapiens. Carac­
teristic pentru om a fost faptul că el a influenţat evoluţia sa prin
propriile lui creaţii. Omul ca fiinţă socială se desprinde din regnul
animal; societatea umană este un fenomen cu desăvîrşire nou, ea
se opune, într-un anumit sens, naturii din care a luat naştere. Omul
se adaptează activ mediului pe care-1 transformă.
Sub aspect biologic, omenirea reprezintă o singură specie : Homo
sapiens. Ea nu are însă o componenţă omogenă, fiind împărţită
în rase 12. Acestea se caracterizează printr-un ansamblu de particula^
ritaţi, referitoare în primul rînd la aspectul exterior al omului, la
morfologia şi anatomia lui. Omenirea este alcătuită din trei rase
mari care se subîmpart în rase mai m ici: rasa europeoidă (rasa albă)
rasa negroido-australoidă şi rasa mongoloidă. Indiferent de carac­
teristicile care le diferenţiază, toate rasele umane actuale au apărut
dintr-un trunchi comun, sub influenţa simultană a legilor biologice
şi sociale. Toate rasele umane pot fi încrucişate lesne între ele, dînd
descendenţi fecunzi perfect normali şi sănătoşi. Nu există nici un
temei care ar justifica împărţirea raselor umane în ,,superioare”
şi ,inferioare” .

♦ *

După estimâţiile experţilor O.N.U., numărul populaţiei globului

s-ar ridica, în prezent, la aproximativ 3 9 0 0 0 0 0 0 0 0 de locuitori. Este
îndreptăţită prin urmare, întrebarea : cum a evoluat numericeşte
omenirea şi care au fost caracteristicile demografice de-a lungul
acestui drum, învăluit, în cea mai mare parte, în negura tim­
pului? Timp de sute de mii de ani omul se pierdea pe nemărgi­
nitele întinderi ale pămîntului, dominate de uriaşele mase ale ma-

1 Vezi dr. V. Săhleanu : Adaptarea omului la revoluţia ştiinţifico-tehnică contem po­

rană, în voi. Omul în lumea contemporană. Probleme de biologie umană (sub red. acad.
Ş t. Milcu), E d itu ra Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 113.
2 După M. F . Nesturh, Originea omului, E d itura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959, p.
374 şi u rm ă t.; vezi şi M. F . Nesturh, Rasele omeneşti, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1957.

1G
V.TREBICI
I

rilor turme de animale. Se estimează că pe vremea lui Homo

aurignacensis (aproximativ 20 000 de ani în urmă) rătăceau pe
pământurile Franţei mai multe hoarde, numărînd fiecare cîteva
sute de oameni1 . Numărul populaţiei a crescut extrem de lent,
deoarece natalitatea foarte ridicată era contracarată de o mor­
talitate, aproape tot atît de mare, încît sporul populaţiei era foarte
redus. Probabil, cu 500 000 — 600 000 de ani în urmă populaţia
globului se ridica la cîteva mii de oameni. Cu aproximativ 10 000
de ani în urma a început înmulţirea populaţiei (prima „explozie
demografică”) atingîndu-se cifra de 10 000 000. Ea rezultă dintr-un
calcul efectuat de zoologul american Marston Bates 12, socotind că
omul primitiv, pentru a se întreţine din vînat şi culegerea hranei,
avea nevoie de cel puţin 5 kilometri pătraţi. Una dintre cele mai
mari realizări ale omenirii, a fost „inventarea” agriculturii cu im­
plicaţii dintre cele mai importante pentru dezvoltarea omului şi
evoluţia economică şi socială a omenirii. Ornul de Neanderthal era
scund, populaţiile neolitice din Franţa aveau în medie o înălţime de
160 cm ; treptat, înălţimea şi celelalte caracteristici somatometrice au
crescut. Se apreciază3 că volumul craniului a crescut continuu pînă
acum 40 000 de ani, cînd omul arăta ca în prezent. Durata medie de
viaţă („speranţa de viaţă la naştere”) trebuie să fi fost de 16— 18 ani,
aşa cum se estimează pe baza osemintelor din necropole. în situaţia
în care acum 100 000 de ani nu ar fi existat decît cîteva zeci de mii
de locuitori pe pămînt, ar fi fost suficientă o creştere anuală de nu­
mai 20 de locuitori la 100 000 pentru a se ajunge la cifra actuală a
populaţiei globului.
Civilizaţia omenirii a urmat un drum lent şi abia în ultimele se­
cole a cunoscut un ritm exponenţial, exploziv 4. O frumoasă meta­
fora pe care i-o datorăm inginerului elveţian Gustav Eichelberg 5
redă acest drum : „Se consideră că vîrsta omenirii este egală cu
aproximativ 600 000 de ani. Să ne imaginăm aceasta mişcare a
omenirii în forma unei curse de maraton pe distanţa de 60 kilometri,
care, începînd dintr-un punct oarecare, se continuă către centrul
unuia din oraşele noastre considerat ca finiş.

1 W olf Schneider, Omniprezentul Babilon, Oraşul ca destin al oamenilor de la Ur la

Utopia (trad. din limba germană), E d itura politică, Bucureşti, 1968, p. 35.
2 Ibidem, p. 36.
3 Acad. Şt. Milcu şi dr. C. M aximilian „P rezent şi viitor în genetica umană, în voi.
Omul în lumea contemporană, Editura Ştiinţifică, 1972, pp. 167 — 168.
4 Mai pe larg, v e z i: VI. Trebici Productivitatea muncii de-a lungul veacurilor, Consiliul
pentru răspîndirea cunoştinţelor cultural-ştiinţifice, Bucureşti, 1962, pp. 12 — 14.
äVUr^eftrer-g^Der Mensch und die T ech n ik", Zürich, 1953, pp. 16— 17, citat de
${j>ov, TeÜ^ikf^pkprogresul social, E ditura Ştiinţifică, Bucureşti, 1960, pp. 48 —49.
FACUUMIA
DE SOD.O,'.OG!£ ŞI
ASiSUXfA SOCIALA 17
246 ,
y c u RE * v - V.TREBICI
 Prin urmare, o mare parte din distanţa aceasta de 60 de kilometri
se întinde pe un drum foarte greu — prin crînguri şi păduri virgine
despre care nici nu ştim nimic ; abia la capăt, după 58—59 de kilo­
metri, găsim alături de arme primitive desene din peşteri, ca primele
semne ale culturii, şi abia la ultimul kilometru de drum apar tot mai
multe asemenea semne.
Cu două sute de m etri1 înainte de finiş, drumul, acoperit cu dale
de piatră, trece pe lîngă întăriturile romane.
Cu o sută de metri înainte de finiş, alergătorii noştri sînt încon­
juraţi de construcţiile orăşeneşti medievale.
Pînă la finiş rămîn încă 50 de m etri; acolo stă un om care urmă­
reşte cursa cu ochi inteligenţi şi înţelegători: aceştia sînt ochii lui
Leonardo da Vinci.
Au rămas numai zece metri ! Ei încep cu lumina torţelor şi ilu­
minarea sărăcăcioasă a lămpilor cu unsoare.
Dar odată cu saltul la ultimii cinci metri se întîmplâ o minune
uluitoare : lumina inundă drumul de noapte, căruţe fără animale
de tracţiune fug în goana mare, se aude zgomot de maşini în văzduh
şi alergătorul uimit este orbit de lumina proiectoarelor televiziunii,
asaltat de mulţimea reporterilor radioului . . .
Sute de mii d.e ani i-au trebuit omului să-şi făurească şi sa-şi per­
fecţioneze cît de cît uneltele de muncă. în faţa naturii care-1 încon­
jura, omul primitiv era slab şi neajutorat. Primejdii de tot felul
îl pîndeau pretutindeni. Pamîntul era populat de animale răpitoare
gigantice. Singura salvare pentru el era viaţa în colectiv. De-a lun­
gul multor milenii, oamenii au învăţat prin acumularea extrem de
lentă a experienţei, să perfecţioneze unelte de muncă foarte simple,
spre a putea lovi, tăia şi săpa. Sute de milenii au predominat unel­
tele de piatră. Primele unelte pe care le-au creat şi de care s-au folosit
oamenii au fost piatra cioplită grosolan şi parul. Treptat au apărut
unelte din piatră şlefuită şi unelte de os.
Prima unealtă de muncă propriu-zisă este aşa-numitul toporaş
chellean — o bucata de cremene, de cuarţit sau de obsidian. Ea a
fost perfecţionată, din punctul de vedere al formei, în decurs de cel
puţin 100 000 de ani. De la această unealtă „universală” s-a trecut
la unelte specializate. Abia cu 12 000 — 7 000 de ani înaintea erei
noastre apar arcul şi săgeţile. Cu 6000 — 2000 de ani înaintea erei
noastre apar unelte de piatră perfecţionate şi prelucrate cu minu­
ţiozitate, cum ar fi cuţite, pumnale, topoare, ciocane, dălţi, sape,
securi. Cu 3000 — 1000 de ani înaintea erei noastre locul pietrei
l-a luat bronzul, obţinut prin topirea cuprului şi plumbului, care

1 Cei 200 de metri corespund cu 2000 de ani.

18

V.TREBICI
a oferit un material mai comod pentru confecţionarea uneltelor.
Cu timpul s-a trecut la topirea fierului şi la făurirea de unelte din
acest material.
Cu tot progresul realizat în domeniul confecţionării uneltelor,
acestea au rămas, în ansamblu, la un nivel primitiv, ceea ce a făcut
ca şi productivitatea muncii să nu cunoască o creştere simţitoare.
Relatările unor călători despre popoarele din America de Sud sau
Oceania din secolul trecut, care mai trăiau în condiţiile comunei
primitive, sînt cît se poate de semnificative în această privinţă C
Cu timpul, dezvoltarea forţelor de producţie, impulsionată de
apariţia uneltelor de muncă confecţionate din fier 12, a creat posibi­
lităţi mai mari de sporire a productivităţii muncii.
După aprecierile celor mai mulţi cercetători, agricultura a luat
naştere în epoca pietrei (mai exact în mezolitic, care a durat între
anii 10 000 — 3500 î.e.n.), cînd cele mai importante unelte erau
arcul şi săgeata, securea de piatră. După apariţia ei pe platourile
înalte ale Iranului şi Turciei, agricultura se extinde în văile celor
patru mari fluvii în care s-au dezvoltat primele centre ale civili­
zaţiei : la început pe Tigru şi Eufrat (în actualul Irak), pe Nil, în
Egipt, şi pe Indus, mai tîrziu şi în China, în valea fluviului Huanghe.
Cu aproape 7000 de ani în urmă, popoarele de pe văile acestor fluvii
au atins un nivel al civilizaţiei la care partea de sud a Europei avea
să ajungă abia cu 3000 de ani mai tîrziu, iar partea de nord cu 4000
de ani mai tîrziu.
Trecerea de la vînătoare şi păstorit la agricultură a fost însoţită
de creşterea populaţiei. Ceea ce însă s-a realizat în epoca revoluţiei
industriale şi, mai recent, în perioada actualei revoluţii ştiinţifico-
tehnice este fără precedent în ce priveşte ritmul de creştere. Nu ne
despart decît două-trei secole de revoluţia industrială. în anul 1680
se descoperă cazanul cu abur, în 1754 este inventat laminorul la
cald, în 1767 maşina de filat, în 1785 războiul de ţesut mecanic, în
1800 strungul mecanic, în 1813 locomotiva cu abur. Invenţiile şi
descoperirile se succed tot mai rapid, pentru ca să ajungem la im­
presionanta civilizaţie de astăzi.

1 Cititorul va putea găsi exemple foarte interesante în cartea lui Julius E . Lips,
Obîrşia lucrurilor. O istorie a culturii omenirii, E d itu ra Ştiinţifică, Bucureşti, 1960,
şi N, N. Mikluho-Maklai, Ju rn al de călătorie, voi. I şi I I, E ditura Ştiinţifică, Bucureşti,
1959, care, printre altele, arată că, la triburile primitive ale papuaşilor, uneltele pe
care începea să le facă bunicul le isprăvea uneori nepotul.
2 F . Engels caracterizează astfel apariţia fierului : ,,Fierul a făcut posibilă agricul­
tura pe suprafeţe mai întinse şi transform area în teren arabil a unor întinderi împădu­
rite ; fierul a d at meseriaşului unelte tari şi trainice, cărora nu le-a putut rezista nici
o piatră şi nici unul din celelalte m etale cunoscute". (Originea familiei, a proprietăţii
private şi a statului, ed. a IV -a E .S .P .L .P ., Bucureşti, 1957, p. 162).

19

V.TREBICI
I Cum a evoluat populaţia lumii ?
Demografia modernă a reţinut cîteva estimaţii ale populaţiei
I mondiale, cu o fundamentare logică şi cifrica considerată suficientă,
j ţinînd seama de faptul că informaţiile statistice sînt foarte reduse.
J Printre cele mai importante trebuie considerată estimaţia demo-
| grafului şi statisticianului american Walter F. Willcox 1 ; a doua
j este a demografului englez A. M. Carr-Saunders12 , iar cea de-a treia
i| estimaţie se datorează Secretariatului O.N.U.3 pentru perioada
j 1920 — 1960 şi pentru anii următori şi care face legătura cu esti-
| maţiile Willcox şi Carr-Saunders.
] Mai trebuie citate alte două estimaţii, din care prima se referă la
! o perioadă mai mare decît cea adoptată în estimaţiile Willcox şi
j Carr-Saunders, iar a doua la perioada 1750—1900. Prima se datorează
I lui Annabelle Desmond 4. Reţine atenţia, în afara cifrelor pentru
| perioada 1000—1600, periodizarea din punct de vedere demografic, :
| potrivit căreia istoria creşterii populaţiei mondiale ar putea fi împăr- j
Ü ţită în trei perioade : perioada I, care s-ar întinde între anii 600 000
î.e.n. pînă în anul 6000 î.e.n. (perioada paleoliticului şi începutul
ţ neoliticului) ; perioada a Il-a cuprinsă între 6000 î.e.n. şi 1650 e.n. ;
perioada a IlI-a începînd din 1650 e.n. şi continuîndu-se pînă astăzi,
diferenţiată pe subperioade, în raport cu valorile ritmului mediu
j! anual de creştere a populaţiei.
■j O a doua estimaţie, de dată mai recentă, este a lui Durand5*
citată în ultimul timp în lucrările O.N.U.
J; în afară de estimaţiile amintite, există studii şi lucrări de mare
amploare, consacrate descrierii şi analizei populaţiei mondiale şi
diferitelor populaţii naţionale. Printre lucrările cu caracter general

1 W . F . W illcox, Increase in the Population of the Earth of the Continents since

1650 , cuprinsă în lucrarea W. F. W illcox (ed.) : International Migrations, vol. I I , New
Y ork, 1931 ; autorul şi-a revizuit calculele şi le-a publicat în ,,Studies in American
I Demography” , 1940.
2 A. M. Carr-Saunders. World Population, past growth and présent trenăs, Oxford,
1936, p. 42.
3 Anuarul demografic O.N.U. 1949 — 1950, cap. I I şi L ’accroissement delà population
! mondiale dans le passé et dans l ’avenir (1951) tabel I I . Aceste calcule O.N.U. inclusiv
l estim aţiile W illcox şi Carr-Saunders, sînt reproduse în numeroase alte lucrări O.N.U. ;
p cea mai completă expunere se găseşte în : O.N.U., The déterminants and conséquences
|; of population trends, vol. I, New York, 1973, p. 10.
4 Annabelle Desmond How M any People Have Ever Lived on Earth ? Studiul a fost
i publicat iniţial în „Population B u lletin ” , vol. 18 nr. 1, February 1962; apoi a fost
!| reprodus în „Annual R ep ort of the Board of Regents of the Smithsonian Institu tion” ,
Publication 4518 U. S. Government Printing Office, W ashington, 1963. La elaborarea
l; studiului, autoarea a folosit indicaţiile cunoscutului demograf american Frank Lorimer.
!" 5 Durand, The modern expansion of worlăpopulation în „Proceedings of the American
Philosophical Society” , vol. I I I , nr. 3, Ju n e 1967.

20
V.TREBICI
 P A L E O L I T IC / N E O L IT 1 C U LU 1 '/ / / y N E O L 1T 1C p / / , B B 0NZULU 1/ E P 0 C A F l E R U L U 1 “/ M E D I U //Ç
" (O ră sc a ră )

W Ê È Ê Ê
Aproximativ 8000 7000 6000 5000 4000 3000 2000 1000 T.e. n. e. n. 1000 2000
? milioane ţ - n> |_e n î. e. n, î. e.n. î. e. n. î. e. n. îe.n. î.e.n. e.n. e.n.
ani
[<----------- Perioada 1 — -{- ------------------- .perioada2----------------------- 4 " Perioada 3
Fig. 1 Evoluţia numărului populaţiei de-a lungul istoriei (după “Man’s populatien
prcdicament. Population Bulletin” , voi. 27, ur. 2, 1971).

pot fi citate : cartea istoricilor şi demografilor francezi Reinhard şi

Armengaud 1 şi cea a demografului ceh Zd. Pavlik 2. Un examen al
populaţiei mondiale pentru perioada marcată de primele atestări
istorice se datorează lui L. Elster 3. O lucrare de certă valoare
este cea a prof. J. Beaujeu-Garnier 4.
K După cele mai multe estimaţii, în perioada paleoliticului, numărul
populaţiei mondiale — aşa cum am mai spus — nu depăşea cifra
de 10 000 000 locuitori.
Cifra de 200—300 milioane de locuitori a fost propusă de unii
demografi pentru începutul erei noastre corespunzîna populaţiei
mondiale în timpul imperiului lui August. Alţi demografi o apre­
ciază la 100 milioane locuitori. Pentru începutul perioadei demogra­
fice moderne (perioada a IlI-a ) a fost reţinută cifra de aproxima­
tiv 500 milioane locuitori, în anul 1650. Ritmurile lente de pînă acum
sînt urmate de ritmuri mai vii, care s-au accelerat considerabil în
perioada ce a urmat celui cle-al doilea război mondial.

1 Reinhard, Marcel R ., Armengaud André, Histoire générale de la population mon­

diale, Editions Monchrestien, Paris, 1961, 597.
2 Pavlik Zdenek, Nastin populaenoho vyvoje sveta, Praha, 1964.
3 în Handwörterbuch der Staatsivissenschaften, ed. IV -a, vol. II, Editura Gustav
Fischer, Je n a 1924 (cap. „Geschichte der Bevölkerunsbewegung” . Tot aici o biblio­
grafie abundentă).
4 Beaujeu-G arnier J., Geography of Poptdation (trad. din limba franceză), Editura
Longmans, London, 1967.2

2i

V.TREBICI
 După estimaţiile efectuate de Annabelle Desmond numărul popu­
laţiei globului şi a Europei a înregistrat o evoluţie caracteristică în
intervalul 1000—1600 (tabelele 2 şi 3).
T.'¡belul 2
Populaţia globului între anii 1 — 1600

Populaţia globului Sporul mediu anual

Anii
(mii. locuitori) (în mii locuitori)

1 100
1000 275 175
1100 306 310
1200 348 420
1300 384 360
1400 373 110
1500 446 730
1600 486 400

Tabelul 3
Populaţia Europei între anii 1000— 1600

Populaţia Europei Sporul mediu anual

Anii
(mii. locuitori) (mii locuitori)

1000 42
1100 48 60
1200 61 130
1300 73 120
1400 45 280
1500 69 240
1600 89 200

Sporul negativ dintre anii 1300 şi 1400 (tabelul 2) trebuie pus pe

seama epidemiilor de ciumă şi mai ales a celei din anul 1348.
în jurul anului 1600 populaţia Europei reprezenta mai puţin de
o cincime din populaţia globului.
Anul 1650, atît în estimaţia lui Willcox, cît şi în cea a lui Carr-
Saunders, figurează cu o cifră apropiată de 500 milioane locuitori.
Pentru perioada 1750—1960, cifrele adoptate de O.N.U. (pentru
perioada 1750— 1900 pe baza estimaţiei Durând) sînt înfăţişate în
tabelul 41.

1 O .N .U ., The determinants and consequences of population trends op. cit.

V.TREBICI
Tabelul *
Evoluţia populaţiei globului

Ritm ul mediu anual Numărul mediu de ani

Numărul
de creştere faţă peste care populaţia se
Anii populaţiei
de perioada dublează în condiţiile
(mii. locuitori).
precedentă în % ritmului mediu de creştere

7 0 0 0 - 6 0 0 0 î e.n. 5 — 10 — —

E ra noastră

1 2 0 0 -4 0 0 0,0 _
1650 4 7 0 -5 4 5 0,0 —

1750 6 2 9 -9 6 1 0,4 173 ani

1800 8 1 3 -1 1 2 5 0,4 173 ani
1900 1 5 5 0 -1 7 6 2 0,5 139 ani
1950 2486 0,8 86 ani
1960 2982 1,8 38 ani
1970 3632 2,0 35 ani
1974 3900 2,0 35 ani

Cum ritmul mediu anual de creştere a populaţiei mondiale din

ultimii ani este de 2 %, ea se dublează în circa 35 ani. în mod cores­
punzător au crescut valorile sporului absolut al populaţiei, după
cum se poate vedea din datele cuprinse în tabelul 5.

Tabelul 5
Evoluţia sporului absolut al populaţiei în perioada 1750 — 1970

Sporul mediu anual

Perioada
(mii.)

1 7 5 0 -1 8 0 0 4
1 8 0 0 -1 8 5 0 6
1 8 5 0 -1 9 0 0 8
1 9 0 0 -1 9 5 0 17
1 9 6 0 -1 9 7 0 65

în ultimii ani, populaţiei globului i se adaugă anual un spor de

circa 80 000 000 de locuitori, ceea ce înseamnă un spor de 1 miliard
în 13 ani. Desigur, cifrele sînt globale şi trebuie descifrate mai întîi
pe cele două grupe mari : ţări dezvoltate şi ţări în curs de dezvoltare.

V.TREBICI
 CAPITOLUL iii
Populaţia globului şi repartizarea ei
teritorială. Ritmurile de creştere
în perioada 1950—19701

O analiză a populaţiei mondiale şi a principalelor tendinţe demo­

grafice presupune cunoaşterea caracteristicilor geografice, economice
şi demografice ale ţărilor lumii. Apoi, prin prelucrări şi grupări
statistice corespunzătoare este indispensabilă obţinerea unei ima­
gini mai detaliate, în concordanţa cu variaţia diferitelor caracteris­
tici.
Dezvoltările noastre privind populaţia vor avea ca bază materialele
folosite de Organizaţia Naţiunilor Unite şi de instituţiile sale spe­
cializate, în cadrul cărora gruparea ţărilor s-a făcut după criteriul
poziţiei lor geografice, pe de o parte, şi al nivelului de dezvoltare
social-economică, pe de altă parte.
Marile zone şi regiuni geografice în conformitate cu această clasi­
ficare, sînt : A. A SIA D E E S T (1. Asia continentală ; 2. Japonia ;
3. Alte regiuni ale Asiei de est). B. ASIA D E SUD (4. Asia de sud-
centrală; 5. Asia de sud-est; 6. Asia de sud-vest); C. EUROPA
(7. Europa de v e s t; 8. Europa de sud ; 9. Europa de e s t ; 10. Europa
de nord); D. U .R .S.S. (11. U .R .S .S .); E. A FRICA (12. Africa de
v e s t; 13. Africa de e s t; 14. Africa centrală ; 15- Africa de nord ;
16. Africa de sud) ; F. AMERICA D E NORD (17. America de Nord) ;
Q America Latină (18. America de Sud tropicală ; 19. America Centrală
(continentală); 20. America de Sud tem perată; 21. Caraibele);
H. OCEANIA (22. Australia şi Noua Zeelandă; 23. Melanezia;
24. Polinezia şi Micronezia).
Dacă se ia în considerare ritmul de creştere a populaţiei globului
în cadrul celor două categorii de regiuni: dezvoltate şi în curs de

1 Deşi există date statistice şi pentru anul 1971, precum şi unele estim aţii pentru
anul 1972 şi 1973 analiza se face pentru cele două decenii 1950— 1970, în vederea,
punerii în evidenţă a unor regularităţi în producerea fenomenelor demografice. Un an.
în plus nu afectează principalele tendinţe observate.

V.TREBICI
dezvoltare1, în conformitate cu statisticile O.N.U. se constată,
în ultimele două decenii, un ritm mai accelerat în regiunile în curs
de dezvoltare şi un ritm relativ modest care oscilează în jurul unui
procent, în regiunile dezvoltate.
„Revoluţia demografică” sau „tranziţia demografica” din prima
categorie, după cum se va arăta mai tîrziu, se deosebeşte sensibil
de tipul ei din cea de-a doua. De aceea descrierea şi analiza populaţiei
mondiale şi a fenomenelor demografice necesită diferenţierea ţărilor
în anumite categorii, din care cea mai generală este gruparea ţărilor
în ţări dezvoltate şi ţări în curs de dezvoltare.
Din categoria regiunilor dezvoltate, conform criteriilor adoptate
de O.N.U., fac parte : Europa, U .R .S.S., America de Nord, zona tem­
perata din America de Sud (Argentina, Uruguay, Chile, Paraguay),
Japonia, Australia şi Noua Zeelandă. Celelalte regiuni formează
categoria „regiunile în curs de dezvoltare” .
Există şi alte clasificări ale ţărilor lumii123. Totuşi, cea mai frec­
vent utilizată este aceea propusă de O.N.U. Datele statistice demo­
grafice din publicaţiile O.N.U. (Anuarul demografic şi altele) sînt
prezentate după această clasificare.
Tabelul 6, folosind surse O.N.U. ne oferă date privind numărul
estimat al populaţiei mondiale în anul 1970, pe mari zone şi regiuni
geografice, densitatea, ritmul mediu anual de creştere a acesteia,
natalitatea, mortalitatea (în perioada 1965—1970).
Cu un număr al populaţiei de 3 632 000 000 şi la o suprafaţă to­
tală de 135 781 000 km2, densitatea populaţiei globului era în 1970
de 27 de locuitori pe km2. Indicii demografici prezintă sensibile
diferenţieri de la un continent la altul, de la o regiune geografică
la alta, şi, desigur, pe ţări. Astfel, densitatea medie este cuprinsă
între 2 locuitori pe km2 (Australia şi Noua Zeelandă) şi circa 150 de
locuitori pe km2 (Europa de vest), indicele de natalitate variază
între 17 născuţi-vii la 1 000 de locuitori în Europa de vest şi Europa
de est şi 49 în Africa de vest, în timp ce indicele de mortalitate este
cuprins între 8 decedaţi la 1 000 de locuitori în U .R .S.S. şi America
de sud temperată şi 24 în Africa de vest. Este vorba, evident, de
cifre medii, în spatele cărora dispersia pe ţări este foarte mare.

1 în reprezentările O.N.U., regiunile în curs de dezvoltare cuprind şi unele ţări dez­

voltate (Israel, Republica Sud-Africană). De asemenea, regiunile dezvoltate cuprind
şi ţâri în curs de dezvoltare (Chile, Iugoslavia, Rom ânia).
3 A. Sauvy, care a introdus expresia de tiers monde, îm parte ţările globului în cinci
grupe (în Théorie générale de la population vol. I, „Econom ie et croissance” , ed. a
I ll - a , Presses Universitaires de France, Paris, 1963). O altă clasificare (revista „Popu­
lation” , nr. 6, 1972) foloseşte cinci grupe : ţări capitaliste dezvoltate, ţări socialiste
dezvoltate, ţări semidezvoltate, ţări socialiste din Asia şi ţări puţin dezvoltate.

V.TREBICI
Tabelul 6
Principalii indicatori demografici pe mari zone şi regiuni geografice (1970)

Numărul estimat al
populaţiei la mijlocul

c>
^
nual de creşttere ' ^
Ritm ul mediu a- _

S
Suprafaţa (mii km2
anului 1970 (mii.)

Densitatea 1970

N atalitatea (la
1 000 locuitori)
Marile zone şi regiuni

M ortalitatea
geografice

(loc./km2)

locuitori)
(la 1000
1970)

<%)
t
1 2 3 4 5 6 7

P O PU LA ŢI A MONDIALĂ 3 632 135 781 27 2,0 34 14 ;

A FRIC A 344 30 319 11 2,6 46 29
Africa de vest 101 6 142 16 2,5 49 24 ■
Africa de est 98 6 338 15 2,5 43 18
Africa de nord 87 8 525 10 3,1 48 17
Africa centrală. 36 6 613 5 2,1 45 24
Africa de sud 23 2 701 8 2,4 41 17
A M ERICA 511 42 081 12 2,1 30 10
America de Nord 228 21 515 11 L2 18 9
America Latină. 283 20 566 14 2,9 39 10
America de Sud tropicală 151 13 700 11 3,0 41 li
America Centrală (continentală) 67 2 496 27 3,4 44 10
America de Sud temperată 39 4 134 10 1,8 26 8 .
Caraibele 26 236 109 2,3 36 13
A SIA 2 056 27 532 75 2,3 38 15
Asia de est 930 11 757 79 1,8 31 13
Asia continentală 765 11 129 69 1,8 33 ÎS
Japonia 103 370 280 1,1 18 7
Alte ţări ale Asiei de est 61 258 237 2,5 34 9
Asia de sud 1 126 15 775 71 2,8 44 16
Asia de sud centrală 762 6 771 113 2,8 45 17
Asia. de sud-est 287 4 498 64 2,8 43 IS
Asia de sud-vest 77 4 506 17 2,9 43 14 .
EUROPA 462 4 936 94 6,8 18 10
Europa de vest 149 995 149 0,8 17 H
Europa de sud 128 1 315 98 0,9 19 9
Europa de est 104 990 105 0,8 17 1©
Europa de nord 81 1 636 49 0,6 18 14
OCEANIA 19,4 8 511 2 2,0 24 18
Australia si Nona Zeelandă 15,4 7 955 2 1,9 20 9
Melanezia 2,8 525 5 2,4 42 18
Polinezia si Micronezia 1,2 30 41 3,1 40 9
U .R .S .S . 243 22 402 11 1,0 18 8 ■

V.TREBICI
 Ritmul mediu anual de creştere a populaţiei globului în perioada
1965—1970 de 2 % este cel mai ridicat ritm înregistrat cîndva, ceea
ce înseamnă dublarea populaţiei în. 35 a n i; în aceste condiţii numărul
populaţiei mondiale ar ajunge la circa 7,3 miliarde în anul 2005.
Numai în perioada 1965—1970 sporul total al populaţiei a fost de
343 000 000 de locuitori, adică aproape 69 000 000 de locuitori
anual. La mijlocul anului 1971 populaţia estimată de O.N.U. s-a
cifrat la 3 706 000 000, ceea ce face ca sporul anual să fie de
74 000 000 de locuitori.
Trebuie amintit că omenirii i-au trebuit sute de mii de ani ca să
ajungă la primul miliard (aproximativ în jurul anului 1850), cel
de-al doilea miliard s-a realizat în circa 80 de ani (aproximativ

27

V.TREBICI
 uauM

1930), al treilea în aproximativ 30 de ani (1960) al patrulea se va

realiza în aproximativ 15 ani (1975), urm îndcaîn anul 2000 numărul
popu-laţ iei mondiale, după estimaţiile moderate, să ajungă la 6,5
miliarde locuitori.
Caracteristica fundamentala a populaţiei mondiale în perioada
postbelică este accelerarea considerabilă a ritmului de creştere, a
cărui valoare a ajuns la 2 % anual. Acest proces, afirmat după
1950, a căpătat denumirea plastică de „explozie dem ografică"1,
fenomen ilustrat şi în figura 2, în care este înfăţişată evoluţia numă­
rului populaţiei pentru perioada cuprinsă între anul 1850 şi anul
2000, repartizat pe continente.
In ceea ce priveşte evoluţia numărului populaţiei în perioada
1950—1970 pe continente şi mari regiuni geografice, cît şi ritmul
de creştere a populaţiei globului, tabelul 7 ne oferă o imagine sinte­
tică a valorii lor.
Populaţia globului a sporit în ultimele două decenii cu 1 146 000 000
locuitori sau cu aproape 46% , la acest spor Asia contribuind cu
circa 700 000 000 (60% din total), Europa, America de Nord şi
Oceania, cu ceva mai puţin de 140 000 000 (circa 12%). în acelaşi
interval însă, populaţia Africii a crescut cu 58% , a Americii cu 56% ,
a Europei cu 18%, a Asiei cu 52% , a Oceaniei cu 52% , a U .R .S.S.
cu 35% . Ca o consecinţă, ritmurile de creştere în perioada 1963 —
— 1970 cunosc un mare evantai: 0 ,6 % anual pentru populaţia
Europei de nord şi 3,4% pentru populaţia din America centrală.
Desigur ponderea cu care ţările lumii participă la valorile cuprinse
în tabelul 7 este foarte diferită. De aceea, credem că ar prezenta un
interes deosebit examinarea situaţiei ţărilor care au o populaţie de
peste 50 000 000 de locuitori (tabelul 8).
Cît priveşte suprafaţa diferitelor ţări, este de remarcat că un nu­
măr de 16 ţări, cu o suprafaţă de peste 1 500 000 km2, deţin două
treimi din suprafaţa globului pămîntesc (tabelul 9).
Datorită însă unei densităţi mai reduse, ponderea acestor ţări în
populaţia mondială este mai mică: circa 56% în total.
Ţările care au peste 50 000 000 locuitori fiecare (15 la număr)
deţin aproape 70% din populaţia globului, dar ţările dezvoltate au
circa 21% din această pondere,. în timp ce ţările în curs de dez­
voltare se înscriu cu aproape 49%.
Interesante sînt şi perspectivele de dublare pe care le are populaţia
ţărilor respective dacă ritmurile observate în perioada 1963—1971
se vor menţine în viitor (tabelele 8 şi 10). Populaţia unor ţări cum
1 Expresiile de „explozie dem ografică” („Population explosion” ) şi „bom bă demo­
grafică“ („Population bom b” ) au fost puse în circulaţie de demograful american R obert
C. Cook, prima în 1953, a doua în 1954.

28
V.TREBICI
Tabelul 7
Poptdaţia mondială în anii 1950, 1960, 1963, şi 1970 şi ritmul de creştere în perioada
1 963-1970

Ritm ul mediu anu­

1 9 6 3 -1 9 7 0 (în %)
Numărul estim at al populaţie i (L V II)

al de creştere a
în milioane locuitori

populaţiei
Regiuni şi zone mari
1950 1960 1963 1970

1 2 3 4 5 6

P O PU LA ŢIA MONDIALĂ 2 486 2 982 3 162 3 632 2,0

A FR IC A 217 270 289 344 2,5
Africa de vest 64 80 85 101 2,5
Africa de est 62 77 82 98 2,5
Africa de nord 51 65 71 87 3,0
Africa centrală 25 29 31 36 2,1
Africa de sud 14 18 19 23 2,3
A M ERICA 328 412 441 511 2,1
America de Nord 166 199 208 228 1,3
America L atină 162 213 232 283 2,9
America de Sud tropicală 84 112 122 151 3,0
America Centrală 35 48 53 67 3,4
America de Sud tem perată 27 33 35 39 1,8
Caraibele 17 21 22 26 2,3
A SIA 1 355 1 645 1 754 2 056 2,3
Asia de est 657 780 822 930 1,8
Asia continentală 536 640 675 765 1,8
Japonia 83 93 96 103 1,1
Alte ţări din Asia de est 38 47 51 61 2,6
Asia de sud 698 865 931 1 126 2,7
Asia de sud centrală 481 588 632 762 2,7
Asia de sud-est 173 219 236 287 2,8
Asia de sud-vest 44 58 63 77 2,9
EURO PA 392 425 437 462 0,8
Europa de vest 122 135 140 149 0,9
Europa de sud 109 118 120 128 0,9
Europa de est 89 97 99 104 0,8
Europa de nord 72 76 78 81 0,6
OCEANIA 12,6 15,8 16,8 19,4 2,1
Australia şi Noua Zeelandă 10,1 12,7 13,5 15,4 1,9
Melanezia 1,8 2,2 2,3 2,8 2,4
Polinezia şi Micronezia 0,7 0,8 1,0 1,2 3,2
U .R .S .S . 180 214 225 243 1,1

29

V.TREBICI
Tabelul 8
Ţări cu o populaţie de peste 50 000 000 de locuitori

Ritm ul în cîţi ani se

Numărul mediu de dublează
Nr. estim at al creştere în populaţia în
Ţ AR A
crt. populaţiei perioada condiţiile
(l.V I I 197 iL) 1 9 6 3 -1 9 7 1 ritmului
(mii loc.) (în %) respectiv (ani)

1 R. P. Chineză 787 176 1,8 39

2 India 550 374 2,2 32
3 U .R .S .S . 245 091 1,1 63
4 S.U .A . 207 006 1,1 63
S Indonezia 124 894 2.8 25
6 Japonia 104 661 1,1 63
7 Brazilia 95 408 2,8 25
8 Bangladesh 72 400 2,1 33
9 Pakistan 62 700 2,1 33
10 R . F . Germania 61 280 0,8 87
11 Regatul Unit 55 566 0,4 174
12 Nigeria 56 510 2,5 28
13 Italia 54 078 0,8 87
14 Franţa 51 260 0,9 77
15 Mexic 50 830 3,2 22

Tabelul 9
Ţări cu o suprafaţă de peste 1 500 000 km- (1971)

Numărul estimat Densita-

Nr. ŢAR A Suprafaţa (km2) al populaţiei tea
crt. (mii loc.) (loc./km2)

TO TA L 89 873 185 2 049 121 22

1 U .R .S .S . 22 402 2001 245 091 11
2 Canada 9 976 139 21 786 2
3 R . P. Chineză 9 561 000 787 176 79
4 S.U .A . 9 363 353 207 006 22
5 Brazilia 8 511 965 95 408 11
6 Australia 7 686 810 12 728 2
7 India 3 268 090 550 374 168
8 Argentina 2 776 889 23 552 9
9 Sudan 2 505 813 16 087 6
10 Algeria 2 381 741 14 769 6
11 Zair 2 345 409 22 477 9 •
12 Arabia Saudită 2 149 690 7 965 4
13 M exic 1 972 546 50 830 26 ,
14 L ibia 1 759 540 2 010 1
15 Iran 1 648 000 29 783 17
16 R . P . Mongolă 1 565 000 1 283 l

1 Inclusiv suprafaţa M. Albe şi a M. Azov.

30

V.TREBICI
Tabelai 10
Perioada în care se dublează numărul populaţiei în condiţiile unor ritmuri de creştere
date {cifre rotunjite)

Ritm ul mediu
0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9
(% ) staţionară
populaţia

Perioada de du­ 232 174 139 99 87 77

700 346 116
blare (ani)

Ritm ul mediu
<V/ 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 1,7 1.8 1,9
/O
Perioada de
dublare (ani) 70 63 58 53 50 47 44 41 39 39

Ritmul mediu
■\%) 2,0 2,1 2,2 2,3 2,4 2,5 2,6 2,7 2,8 2,9

Perioada de
dublare (ani) 35 33 32 30 29 28 27 26 25 24

Ritmul mediu
3,0 3,1 3,2 3,3 3,4 3,5 3,6 3,7 3,8 3,9
. <%>
Perioada de
dublare (ani) 23 22,7 22,0 21,3 21,0 20,1 19,5 19,0 18,5 18,0

Notă. S-a calculat după formula :

(] + r)ic = 2, de unde * log (1 + r) =■ log 2, deci * = 1q^ | ..
în care : r — ritmul mediu anual de c re şte re ;
x —■numărul de ani peste care se dublează populaţia.

s în t; India, Indonezia, Brazilia, Mexic şi Nigeria s-ar dubla într-o

perioadă ceva mai mică de 30 an i; în schimb populaţia U .R .S.S.
S.U.A., R. F. Germania, Franţei şi Italiei, în aceleaşi condiţii
ipotetice, s-ar dubla într-un interval de 6 3 —87 ani. Aceasta ar duce
la o şi mai accentuată diferenţă în ce priveşte ponderea populaţiei
ţărilor dezvoltate şi a celor îh curs de dezvoltare.
„Problema” populaţiei mondiale este, de fapt, o problemă dublă ;
pentru ţările în curs de dezvoltare ea este aceea a unor nivele foarte
ridicate ale fertilităţii şi deci ale ritmurilor de creştere, asociate unor
nivele scăzute ale venitului pe un locuitor, în timp ce pentru ţările
dezvoltate, ea este problema unei fertilităţi scăzute, în condiţiile
unui nivel de trai ridicat. De asemenea, importante implicaţii şi

V.TREBICI
consecinţe generează procesul de îmbătrînire demografică a populaţiei
din aceste din urmă ţari. De aceea, analiza demografică şi cea- eco­
nomică trebuie să aibă în vedere existenţa acestor diferenţe şi să
se efectueze aprofundat pe ţări şi grupe de ţari, folosind atît indica­
torii demografici, cît şi cei economici.
în cele ce urmează, folosim diferite sfere ale populaţiei globului,
în funcţie de anumite caracteristici. Cea mai cuprinzătoare este lista
ţărilor după Anuarul demografic O.N.U. (Anexa 1). Potrivit acestei
surse, numărul de ţări (inclusiv alte teritorii) se repartizează astfel
pe continente :
TOTAL m o n d ia l..................... 219
Europa ......................................................................................... 40'
Africa ............................................................................................. 58
America de Nord şi America Centrală ............................... 38
America de S u d ...................................................................... 15
Asia ............................................... 41
Oceania ....................................................................................... 27

Numărul ţărilor pentru care dispunem de informaţii demografice

şi de unii indicatori economici este de 190. Pentru unele calcule
s-au folosit datele pentru un număr de 125 de ţări, avînd fiecare
o populaţie ce depăşeşte un milion de locuitori; concluziile sînt pe
deplin semnificative, întrucît restul de 96 au o pondere cu totul
neînsemnată în populaţia globului.
O primă imagine a diferenţierii ritmurilor de creştere (pentru pe­
rioada 1963—1971) a populaţiei unor ţări ne oferă tabelul 11. Evanta­
iul are o deschidere mare : 0,1% pentru R. D. Germană şi3,7% pentru
Libia şi Nicaragua. Ţările din Europa au ritmuri foarte reduse de
creştere, oscilînd în jurul unui procent; excepţie face R. P. Albania,
cu 3 %. Unele dintre ţările dezvoltate au ritmuri ceva mai ridicate
(Canada 1,8%, Australia 2,0% , Noua Zeelandă 1,5%), dar explicaţia
rezidă în aportul încă important al imigraţiei.
Daca, în general, ritmurile de creştere a populaţiei în ţările în
curs de dezvoltare sînt mult mai ridicate, în cadrul lor se diferen­
ţiază ritmurile de creştere din ţările situate în America Latină, mai
cu seamă în Mexic (3,2% ), Peru (3,1 %), Venezuela (3,6% ), Ecuador
(3,4% ). ...
Modul de distribuţie a ţărilor pe- glob şi pe continente după va­
loarea ritmurilor medii anuale de creştere a populaţiei este înfăţişat
în tabelul 12.
în ansamblu, sporul mediu anual şi ritmul mediu anual de creş­
tere în cadrul regiunilor care cuprind ţări dezvoltate şi al regiunilor

V.TREBICI
Tabelul î l
Numărul populaţiei {1971) şi ritmul mediu de creştere ( 1963—1971) în ţările
şi teritoriile nvînd peste 1 000 000 de locuitori

•r— 1 I T<L
(D 3>
-O
M 3u +<V^ S-s
rt*>o0
P

Nr.. crt.
33 p cT
w
Î-S* 'T £ 6 .3033 •“-<•o
-+->
t*
e O-t ■
K P >c3 p o
h-2 £ Ph"3 H" di & a

0 1 2 3 0 1 2 3

i. R. P. Chineză 787 176 1,8 37. Maroc 15 234 3,0

2. In d ia 1 550 374 2,2 38. R .S . Ceho­
3. U .R .S .S . 245 091 1,1 slovacă 14 500 0,5
4. S.U.A. 207 006 1,1 39. Algeria 14 769 3,2
5. Indonezia2 124 894 2,8 40. R .P .D . Coreeană 14 281 2,8
6. Japonia 104 661 1,1 41. Peru 41 015 3,1
7. Brazilia 95 408 2,8 42. Republica Uni
8. Bangladesh 72 400 2,1 tă Tanzania 13 634 2,6
9. Pakistan 62 700 2,1
43. Olanda 13 194 1,2
10. R . F . Germania 61 280 0,8
44. Australia 12 728 2,0
11. Nigeria 56510 2,5
45. Sri Lanka 12 669 2,2
12. Regatul U nit 55 566 0,4
46. K enya 11 694 3,1
13. Ita lia 54 078 0,8
47. Nepal 4 11 290 1,8
14. F ran ţa 51 260 0,9
48. Malayezia 10 651 2,6
15. Mexic 50 830 3,2
16. Filipine 37 959 3,5 49. Venezuela 10 339 3,6
17. Turcia 36 162 2,5 50. R .P . Ungară 10 364 0,4
18. Thailanda 35 335 2,7 51. - Uganda 10 127 2,6
19. Spania3 34 134 1,1 52. Belgia 9 726 0,6
20. Republica Ara- 53. P ortu g alia5 9 630 0,9
bă Egipt 34 130 2,5 54. Ira k 9 750 3,2
21. R . P. Polonă 32 749 0,8 55. Chile 8 992 1,4
22. Iran 29 783 3,0 56. Grecia 8 957 0,7
23. Birm ania 27 578 2,2 57. Ghana 8 858 3,0
24. E tiopia 25 248 1,8 58. R .P . Bulgaria 8 540 0,7
25. Argentina 23 552 1,5 59. Cuba 8 657 2,3
26. Canada 21 786 1,8 60. Suedia 8 046 0,8
27. Columbia 21 772 3,2 61. Mozambic 7 900 2,1
28. R . D. Vietnam 21 595 2,4 62. Arabia Saudită 7 965 2,7
29. R .S .F . Iu- 63. Cambodgia 7 693 3,0
goslavia 20 550 1,0 64. Austria 7 456 0,5
30. Zair 22 477 4,2 65. Republica Mal-
31. R .S . Rom ânia 20 470 1,1 gaşă 7 220 2,3
32. Republica Sud- 66. E lv e ţia 6 345 1,2
Africană 22 092 3,1 67. Siria 6 451 o t3
33. Vietnamul de 68. Ecuador 6 297 3,4
Sud 18 332 2,6 69. Camerun 5 836 2,2
34. Afganistan 17 480 2,3 70. Angola 5 800 2,1
35. R .D . Germană 17 040 0,1 71. Rep. Arabă
36. Sudan 16 087 2,8 Yem en 5 900 2,7

8 e. 246 33

V.TREBICI
(c o n tin u are ta b e l 11)

0 1 2 3 0 1 2 3

72. Volta Super. 5 491 2,1 98. Som alia • 2 864 2.3
73. Rhodesia 5 500 3,4 99. Noua Zeelandă 2 853 1,5
74. Tunisia 5 137 3,1 100. Puerto Rico 2 757 1,4
75. Guatemala 5 348 3,1 101. Dahomey 2 760 2,5
76. Republica Mali 5 143 2,1 102. Sierra Leone 2 668 1,6
77. Bolivia 5 063 2,6 103. Honduras 2 582 3,4
78. Haiti 4 969 2,0 104. Paraguay 2 386 3,2
79. Danem arca6 4 966 0,7 105. Iordania 2 383 3,4
80. Finlanda 4 684 0,4 106. R .P . Albania 2 226 3,0
81. Malawi 5 549 2,3 107. Singapore 2 110 2,2
82. Coasta de 108. Togo 2 022 2,5
Fildeş 4 420 2,4 109. Libia 2 010 3,7
83. Zambia 4 275 2,9 110. Nicaragua 1 984 3,7
84. Republica Domi- 111. J arnaica 1 897 1,4
nicană 4 188 3,0 112. Costa R ica 1 786 3,2
85- Niger 4 126 2,7 113. Noua Guinee
86- Senegal 4 022 2,4 (Austr.) 1 752 2,1
87- Republica Gui- 11-1. Republica Afri-
neea 4 010 2,2 ca Centrală 1 637 2,2
88. Norvegia 3 905 0,8 115. Liberia 1 571 1,7
89- Rwanda 3 827 2,9 116. Panam a 1 478 3,0
90. Ciad 3 800 2,3 117. Republica De-
91. Burundi 3 615 2,0 mo erată Populară
92. E l Salvador 3 534 3,8 a Yemenului
93. Laos 3 033 2,4 de Sud 1 475 3,0
94. Israel 3 013 • 3,0 118. R . P. Mongolă 1 285 3,0
95. Irlanda 2 971 0,5 119. M auritania 1 200 2,2
96. Uruguay 2 921 1,2 120. Trinidad şi
97. Liban 2 873 2,9 Tobago 1 030 1,4

1 Fără, Sikkim. inclusiv datele pentru o parte din Kaşm ir şi din Jam niu.
2 Fără Irianul de Vest.
0 Inclusiv ins. Baleare si Canare
4 1969.
3 Fără ins. Azore şi Madere.
6 Fără ins. Faeroe şi Groelanda.

în curs de dezvoltare au cunoscut şi cunosc valori diferenţiate (ta­

belul 13).
în ceea ce priveşte ritmurile de creştere a populaţiei, se poate re­
marca faptul că apariţia deosebirilor dintre ţări reprezintă un feno­
men recent, datînd aproximativ din perioada 1950—1960. Deca­
lajul însă s-a adîncit foarte rapid : în deceniul 1960—1970 ritmul de
creştere a populaţiei ţărilor în curs de dezvoltare depăşea de cel pu-

34

V.TREBICI
Tabelul 12
Ritmul mediu anual da creştere a populaţiei pentru 185 de ţâri

Ritm uri de creştere % Număr de ţări pe continente

Total Europa Africa America America Asia Oceania

monc ial de Nord de Sud
şi
Centrală

TO TA L 185 32 51 31 13 45 13
R itm negativ 2 1 — 1 — — —
0 ,0 -0 ,3 2 2 — — — — —
0 ,4 -0 ,6 7 7 — — — — —
0 ,7 -0 ,9 14 11 3 — — — —
1 ,0 - 1 ,2 14 10 — 2 1 1 —
1 ,3 -1 ,5 5 — 2 2 — 1 —
1 ,6 -1 ,8 8 — 2 3 — 3 —
1 ,9 - 2 ,1 22 — 9 5 — 5 3
2 ,2 -2 ,4 29 — 14 3 1 10 1
2 ,5 -2 ,7 25 — 9 3 1 8 4
2 ,8 -3 ,0 18 1 6 i 1 9 —

3 ,1 -3 ,3 17 — 3 3 6 3 2
3 ,4 -3 ,6 10 — — 4 2 3 1
3,7 şi peste 12 — 3 4 1 2 2

Notă. In fo r m a ţii d isp onibile p e n tru 1 8 5 d in ce le 1 9 0 d e ţ ă r i . C u e x c e p ţi a A lb an iei

( 3 % ) , ritm u rile p e n tru ce le 3 1 d e ţ ă r i a le E u r o p e i a tin g v a lo r i m a x im e d e 0 .9 % ; în
sch im b , p e n tru A fric a , A m e r ic a L a t i n ă şi A sia , v a lo rile se g ru p e a z ă în tre 2 ,0 şi 3 ,7 %
a n u a l.

Tabelul 13
Sporul populaţiei globului şi ritmul mediu anual de creştere în perioada 1750 — 2000 *
Spor anual în milioane locuitori R itm mediu anual de creştere (în %)

Regiuni în Regiuni în
Total Regiuni T otal Regiuni
Perioada curs de curs de
mondial dezvoltate mondial dezvoltate
dezvoltare dezvoltare

1 9 6 0 -1 9 7 0 65 11 54 2,0 1,1 2,4

1 7 5 0 -1 8 0 0 4 1 3 0,4 0,4 0,4
1 8 0 0 -1 8 5 0 6 2 4 0,5 0,7 0,5
1 8 5 0 -1 9 0 0 8 5 3 0,5 1,0 0,3
1 9 0 0 -1 9 5 0 17 6 11 0,8 0,8 0,8
1 9 5 0 -2 0 0 0 80 12 68 1,9 1,1 2,3

* D u p ă United Nations. The World Population Situation in 1970, N ew Y o r k , 1 9 7 1 ,

p .4 .

35

V.TREBICI
 '. * * *** sa. i

ţin două ori pe cel al ţărilor dezvoltate. Desigur, acest lucru dobîn-
deşte importanţă numai atunci cînd se face referire şi la alte carac­
teristici demografice şi economice. Aceasta ne obligă însă la o exa-;
minare aprofundată a fenomenelor demografice care determină evo-?
luţia numărului populaţiei şi ritmurile de creştere. Pentru o popu­
laţie de tip închis aceşti factori s în t: naşterile şi decesele, pentru una
de tip deschis, se adaugă imigrările şi emigrările. Indispensabilă
va fi şi aprecierea — fie şi numai succintă — a aşa-numitei tranziţii
demografice în cele două tipuri de ţări.

V.TREBICI
CAPITOLUL IV

T e n d in ţe le m ortalităţii p e g lo b

între natalitate şi mortalitate, ca fenomene demografice ale căror

nivelese află sub incidenţa incontestabilă a factorilor social-economici
există o strînsă relaţie, ceea ce a făcut să se vorbească de o anumită
..elasticitate*^dintre ele : unor niveluri ridicate._ale natalitătiTTe-an
corespuns niveluri înalte ale mortalităţii. Scăderea acesteia din urma
ă contribuit. Ia ţările astăzi"dezvoitate, la scăderea natalităţii.
trăsătură caracteristică .^revoluţiei demografice' din aceste ţări.
£)acă~îacem ITBFtractie de anumiţf factori cum sînt : războaieleŢ
epidemiile (de ciumă, de holeră etc.), a căror influenţă asupra indi­
celui de mortalitate generală 1 era deosebit de mare, mortalitatea
populaţiei oscila în jurul unui nivel de 40 de decese la 1 000 de locu­
itori. Asemenea niveluri erau caracteristice pînă în preajma începu­
tului secolului al X lX -le a şi, fapt semnificativ, nu existau în acea
vreme diferenţe între nivelul mortalităţii din ţările dezvoltate şi
cele în curs de dezvoltare.
-<Scăderea mortalităţii este un proces istoric relativ recent, condi­
ţionat de un număr mare de factori social-economici. Pe vremea-lui
P2hH ălley — cel care a construit prima tabelă de morYalitate (1693)
— speranţa^de .viată la naştere era de 3& 5-anij cu 1900 ani i r u i r m ă ,
acest imppEt^nd indice era — pe timpul lui August — cje aproximativ
26"lîerâh ^ îm h m ^ medicale, descoperirile realizate
în medjcmărpgŞgresele îgÎFheTpubiice, pe fondul gencra-Lal cereşti‘.iui
nivelului de traiTau avutTăT urmare Tea derea sistematică a mortali­
tăţii). Acest ^proces, început la stîrşitul secolului al XVUT-rlea, măr­
e a i de epocala descoperire a vaccinului contra variolei, de către
medicul englez Ed. Jenner (1796) şi, urmat de descoperirile lui Pas-
teur şi Koch, s-a continuat în ritm rapid în secolul al X lX -le a . O
contribuţie importantă revine măsurilor pe planul legislaţiei muncii.
1 In d ic e le d e m o r ta lita te g e n e ra lă se ca lc u le a z ă , în fo rm a s a o b işn u ită, c a r a p o r t
în tre n u m ă ru l d e ce se lo r în d e cu rsu l u nei p e rio a d e (un an ) şi n u m ă ru l p o p u la ţie i r e s ­
p e c tiv e la m ijlo cu l an u lu i, fiind p r o p o r ţia d e ce se lo r la 1 0 0 0 de lo c u ito ri.

37

V.TREBICI
în general, progresul economic a contribuit la reducerea mortalităţii
prin creşterea "cantităţii mifloaceîor de suBsistentă, iar progresul
^SnrtarTprin eficienţa crescindă a igienei şi medicinii/ <J ilustrare ă
acestui proces ne oferă situaţia din Franţa i în perioa,da 1817—1831
speranţa de viaţă la naştere era de 38,3 a n i; în anii 1960—1964 ea
a ajuns la 67,51 a n i1.
După estimaţiile experţilor de la O.N.U., nivelul mortalităţii
generale era, în jurul anului 1850, de aproximativ 35 decese la 1 000
de locuitori, atît în ţările dezvoltate, cît şi în cele aflate în curs de
dezvoltare. După 1850, indicii se diferenţiază : în ţările dezvoltate
mortalitatea scade de la 28 la mie în perioada 1850—1900 la apro­
ximativ 18 la mie în perioada 1900—1950 şi la 10 la mie după 1950 ;
în ţările în curs de dezvoltare, mortalitatea generală reprezenta 37 la
mie în perioada 1850—1900, circa 32 la mie în intervalul 1900—1950,
ajungînd la 21 la mie în perioada 1950—1930 şi aproximativ la 17
la rnie în deceniul 1960—1970 (tabelul 14).
Tabelul 14
Indicii medii ai mortalităţii în perioada 1750 — 2000 pe cele două grupe de regiuni *
(decese la 1 000 de locuitori)

Regiuni în curs de
Perioada Regiuni dezvoltate
dezvoltare

1 9 6 0 -1 9 7 0 9 18
Perioade de 50 ani
1 7 5 0 -1 8 0 0 34 37
1 8 0 0 -1 8 5 0 32 36
1 8 5 0 -1 9 0 0 28 37
1 9 0 0 -1 9 5 0 18 32
1 9 5 0 -2 0 0 0 10 14
Decenii
1 9 0 0 -1 9 1 0 21 34
1 9 1 0 -1 9 2 0 23 37
1 9 2 0 -1 9 3 0 16 31
1 9 3 0 -1 9 4 0 14 29
1 9 4 0 -1 9 5 0 15 28
1 9 5 0 -1 9 6 0 10 21
1 9 6 0 -1 9 7 0 9 17
1 9 7 0 -1 9 8 0 9 13
1 9 8 0 -1 9 9 0 10 10
1 9 9 0 -2 0 0 0 10 8

* O.N.U., Aperçu de la situation démographique dans le monde en 1970, New York,

1971, p .l.

1 în revista ,,Population", 1970, nr. 2, p. 393.

V.TREBICI
 î n prezent indicele de mortalitate generală în t arile aflate în curs
de dezvoltare este dublu faţă de valoarea sa în^ţarfle dezvoltate :
dtecala-jtii se va reduce considerabil în intervalul 19 ^ —2'QU(77cucon-
secinţe importante asupra ritmului de creştere, în ipoteza că indicele
de" natalitate vâ l-amine — in ţările slab dezvoltate — la nivelul
ădtugîr .bineînţeles, o influentă, foarte puternică asupra indicelui
de mortalitate generala exercită structura pe vîrste a populaţiei1 :
crpoputaţîe~ „tinără" are o mortalitate generală —ceteris paribus —
maî~r,edusa_decit o populaţie ,,bătrînă_T
— Noţîînîeăr^e mortalitate ,,ridicatăTr~şi ,,scăzută" este rejMivă :
în*'trecut, un indice de l 5 l a mie era considerat foarte Tscăzut“ .
TFimagine a evoluţiei indicelui de mortalitate generală pe continente
ne este oferită de tabelul 15 (după O.N.U.),

T a b e lu l 1 5

Indicii estimaţi ai mortalităţii în anii 1937, 1955—1959 şi 1965— 1970

(decese la 1 000 loc.)

Regiuni geografice 1937 1 9 5 5 -1 9 5 9 1 9 6 5 -1 9 7 0

Total mondial 2 4 -2 7 19 14
America de Nord 11 9 9
Oceania 11 9 10
Europa (fără U .R .S .S .) 14 10 10
U .R .S .S . 18 8 8
America L atină 2 0 -2 5 19 10
Asia (fără U .R .S .S .) 3 0 -3 5 33 14
Africa 3 0 -3 5 27 21

1 Indicele de m ortalitate generală m = - — . 1000 poate fi scris si sub forma :

P

100
^ mt P,-
i =0
100

E p<
în care :
mi — m ortalitatea specifică după vîrstă, iar
P j — numărul populaţiei de vîrstă i.
De aceea, schimbarea structurii populaţiei, în sensul creşterii ponderii populaţiei
vîrstnice — cazul ţărilor dezvoltate — antrenează o creştere suplimentară a m ortalităţii
generale.

39

V.TREBICI
 După un studiu O.N.U. numărul ţărilor cu un indice scăzut al
mortalităţii generale a crescut foarte rapid în ultimii ani (tabelul 16).
Tabelul 16
Distribuţia ţârilor după indicele de mortalitate generală

1 9 3 0 -1 9 3 4 1952 1967
Numărul ţărilor
73 68 73

10,4 şi mai puţin 12 29 60

1 0 ,5 -1 5 ,4 25 23 13
1 5 ,5 -2 0 ,4 18 13 —

2 0 ,5 - 2 5 ,4 13 2 —

20,5 şi peste 5 1 —

După ,,Anuarul demografic O.N.U. 1970” , indicele de m ortalitate

în perioada 1965 —1970 a fost de aproximativ 14 decese la 1000
de locuitori, cuprins între 7 la mie (Japonia) şi 24 la mie (Nami­
bia). Făcînd grupările necesare pentru un număr de 181 de ţări
pentru care există date, s-a alcătuit tabelul 17 care pune în evi­
denţă distribuţia ţărilor după indicele de mortalitate generală.
Tabelul 17
Distribuţia ţărilor pe continente după indicele de mortalitate generală
America Ame-
Euro­ Ocea­
Indicele de m ortalitate Total Africa de Nord ricade Asia
pa nia
şi Centrală sud

TO TA L 181 32 54 31 13 40 13
sub 5°/oo 5 _ _ 1 _ 1 3
5,0- - 7,97oo 44 2 4 18 4 11 4
8,0 —10,9°/oo 39 19 4 7 6 1 4
11,0-—13,9700 16 9 — — 2 4 1
14,0 - l W o o 23 1 9 3 — 10 —

17,0 -1 9 ,9 7 o o 14 1 4 2 1 6 —

20,0 —22,9 % 0 22 — 18 — — 4 1
23,0 - 2 5 , 9 7 oo 13 — 12 — — 1 _

26 - 2 8 , 9 7 oo 3 — 1 — — 2 —

29,0 şi peste 2 — 2 — '— — —

/ Se remarcă „polarizarea” ţărilor dezvoltate în jurul valorii de

/ 8 —10 decese la 1 000 de locuitori şi a ţărilor în curs de dezvoltare
l în jurul unui indice de 17—20.
în prezent, mor pe întregul glob circa 50,000 000 persoane, anual,
ceea ce înseamnă 137 000 persoane zilnic, sau aproape 100 persoa­
ne pe minut.

40
V.TREBICI
 O analiza a mortalităţii populaţiei pe glob trebuie să aibă în vedere
faptul că există mari diferenţe în ce priveşte structura acesteia pe
cauze de deces în ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Aceasta
a dus pe experţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii să determine
o „tipologie” a mortalităţii : tipul „evoluat” , caracteristic ţărilor
dezvoltate, tipul „intermediar”, asociat ţărilor care fac tranziţia
de la un tip la celălalt şi tipul „primitiv” , afectat ţărilor în curs
de dezvoltare. Primul tip se defineşte prin greutatea specifică ridicată
a deceselor datorate^bolilor cardio-vasculare /tumorilor^ maligne şi
accidentelor (în special de circulaţie) ; tipul „primitiv” cupHndeŢa-
rile în a căror mortalitate predomină bolile infecto-parnzitare r cel
intermediar se află între cele două tipuri fiind caracteristic, de pildă,
României.
Cu titlul exemplificativ redăm în tabelul 18 situaţia pentru o serie
de ţări.
T ab elu l 1 8

Decesele provocate de cauza respectivă la 100 000 de locuitori în uncie ţări*

jL^ccese prin uuii
Decese prin tu ­ Decese prin boli
cardio-vascu­
mori maligne infectoparazitare
lare

Canada 386,2 133,1 6,1

S.U .A . 510,9 153,5 9,2
Jap onia 278,1 108,4 28,4
Austria 569,2 261,6 24,9
F ra n ţa 376,3 203,6 21,9
R . F . Germania 489,6 228,3 16,3
Ita lia 452,0 162,0 19,9
Olanda 360,4 183,0 4,7
Anglia 595,5 222,6 9,0
Columbia 11,8 47,6 104,3
Mexic 70,1 11,4 81,9
Filipine 61,5 22,2 134,7

* După World Health Statistics Annual (A nnuaire de statistiques sanitaires mon­

diales), vol. I, 1965, Geneva, 1968.

în ţările dezvoltate, decesele prin bolile cardio-vasculare deţin

între 4 0 —55% din totalul deceselor, cele prin tumori maligne în­
tre 15—2 5 % ; în schimb decesele datorate bolilor infecto-parazitare
au pondere foarte redusa : 0,5 — 4 % în total. Situaţia este total
diferită pentru ţările în curs de dezvoltare. De asemenea, proporţia
deceselor prin accidente, otrăviri şi traumatisme este foarte ridicată
în ţările dezvoltate.

41

V.TREBICI
 O imagine şi mai diferenţiată care ne ajută sa descifrăm tipologia
mortalităţii pe cauze de deces se obţine din tabelul 19.

Tabelul 19

Raport între decese pe cauze şi speranţa de viaţă la naştere {proporţia la 100 000 de loc.) *

Grupe de cauze de Speranţa de viaţă la naştere (ani)

deces
40 50 60 70 76

1. B oli iniecto-parazi-
tare. G ripă, pneumo­
nie, bronşită (popu­
laţia sub 5 ani) IN D IC I 1 061 556 254 65 5
% în total 43,7 34,1 23,7 10,8 1,5
2. Cancer IN D IC I 91 91 91 91 91
% în totai 3,7 5,6 8,5 13,2 26,6
3. Boli cardio-vascu­
lare, bronşită (popu­
laţia de 5 ani şi peste)
IN D IC I 360 304 249 193 160
% în total 14,8 18,7 23,7 32,2 46,8
4. Moarte violentă IN D IC I 84 70 56 41 33
% în total 3,5 4,3 5,2 6,8 9,6
5. Alte maladii IN D IC I 834 608 422 210 43
% în to tal 34,7 37,3 39,4 35,0 12,6
Toate cauzele de deces IN D IC I 2 430 1 629 1 072 600 342
% în total 100 100 100 100 100
o

* O.N.U., Bulletin ,démographique, nr. 6, tab. V 33, p. 111.

Trecerea de la o speranţă de viaţă mai redusă la una mai mare

este însoţită de scăderea ponderii deceselor prin boli infecto-parazi-?
tare şi creşterea celor provocate de cancer şi boli cardio-vasculare.
Dacă luăm numai cazurile extreme, aceste diferenţe apar foarte
clar :
Speranţa de viaţă la naştere (ani)
40 76
Total cauze de deces
100 1100

1. B o li infecto-parazitare etc. 43,7 1,5

2. Cancer 3,7 26,6
3. Boli cardio-vasculare etc. 14,8 46,8
4. M oarte violentă 3,5 9,6
5. A lte maladii 34,2 12,6

42

V.TREBICI
Fig. 3 Evoluţia mortalităţii iufantile şi a speranţei de viaţă la naştere în perioada
1 8 7 0 - 1 9 7 0 (d in : „Im pact” U.N.E.S.C.O.)

I Cu o speranţă de viaţă la naştere de 68 ani, ţara noastră tinde spre

! tipul de mortalitate apropiat speranţei de 70 de ani (a se vedea
ţtabelul 19).
Dacă indicele mortalităţii generale este în mare măsură influen­
ţat de structura populaţiei pe vîrste — fâcînd abstracţie de cauzele
sociale şi economice — în schimb, indicele mortalităţii infantile.1
exprimă cu multă exactitateinfluenta ânsambliihii-de-iactori so_ciăIi.
economici, culturali 2. sanitari dintr-o ţară..
Evoluţia mortalităţii infantile şi a speranţei de viaţă la naştere
în perioada 1870—1970, pe fondul progresului social şi al progreselor
medicinii este expresiv redată de publicaţia „Im pact” , editată de
U.N.E.S.C.O. (fig. 3)3.

1 S e c a lc u le a z ă c a r a p o r t în tre d ece se le sub u n a n şi n u m ăru l n ă s c u ţilo r vii în

p e rio a d a r e s p e c tiv ă (în a n u l re s p e c tiv ), e x p r i m a t în p ro p o rţie la 1 0 0 0 :

M
m0-2- -1000.
N

2 C u n o scu tu l d e m o g ra f fra n c e z A lfre d S a u v y (în Théorie générale de la population.

L a vie des populations, e d . a I l l - a , v o l. I I , P . U . F . , P a r is , 1 9 6 6 , p . 8 4 ) fa c e r e m a r c a :
„ T o a t e a n c h e te le c o n firm ă c ă m o r ta l i ta t e a in fa n tilă e s te in v e rs p ro p o r ţio n a lă cu
c u lt u r a . I g n o r a n ţa e s te m a i u c ig a ş ă d e c ît s ă r ă c ia ” .
3 R e p ro d u s ă d u p ă : V I. T re b ici, Populaţia României şi creşterea economică. Studii
de demografie economică, E d i tu r a p o litic ă , 1 9 7 1 , p . 9 7 .

V.TREBICI
 Mortalitatea infantilă cunoaşte un evantai foarte larg ; de la apro­
ximativ 11— 12 la 1 000 de născuţi vii în Suedia şi Olanda, pînă la
peste 100 în Egipt, Gabon. Pentru populaţii mai restrînse în unele
ţări aflate în curs de dezvoltare, acest indice ajunge pînă la 200,
ceea ce practic înseamnă că tot al cincilea născut-viu moare înainte
de a atinge vîrsta de un an.
Evoluţia acestui indice pentru cîteva ţări dezvoltate şi în curs de
dezvoltare este semnificativă (tabelul 20).
Tabelul 20
Decedaţi sub 1 an la 1 000 nâscuţi-vii într-o serie de ţări

Ţara 1938 1960 1970

Austria 80,1 37,5 25,9

R . S. Cehoslovacă 117,4 23,5 22,1
Fran ţa 65,6 27,4 15,1
Olanda 36,5 17,9 12,7
Republica Arabă Egipt 163,4 109,3 118,0
M exic 128,0 74,2 67,4

După ultimele estimaţii O.N.U. indicele mortalităţii infantile

( este de 86,3 la 1 000 de născuţi-vii în Algeria, 190 în Republica Africa
Centrală, 229 în Gabon, 140—145 în Liberia, 187 în Mauritania.
Prin urmare, la acest indice sînţ foarte mari deosebiri între ţările
dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. De aceea, în acestea din urmă
decesele infantile au o pondere ridicată în numărul total al deceselor.
Datorită însuşirilor sale, indicele mortalităţii infantile este folosit
ca un foarte important indice sociologic şi economic.
Cea mai completă măsurare a nivelului mortalităţii, ca rezultantă
a indicilor de mortalitate specifică pe vîrste şi a influenţei factorilor
social-economici şi sanitari, ne oferă un indice determinat cu aju­
torul tabelei de m ortalitate1, şi anume ,,durata medie de viaţă’'
sau „speranţa de viaţă la naştere” 12. într-adevăr, este suficien t sa
arătăm că speranţa medie de viaţă la naştere pentru omul cavernelor
1 T abela de m ortalitate (de viaţă) este o tab elă care cuprinde funcţii biom etrice
ca : probabilitatea de deces, probabilitatea de supravieţuire, numărul supravieţui­
torilor, numărul deceselor determinate de obicei pentru o cohortă ipotetică de 10 000
sau 100 000 de persoane. Redă „legea de m o rtalitate” a unei populaţii.
2 „Speranţa de v iaţă la naştere” (notată cu e0), principal indicator determ inat pe
baza tabelei de m ortalitate, este numărul mediu de ani pe care îi are de tră it o
persoană dintr-o cohortă de 10 000 sau 100 000 de persoane, considerînd că de-a
lungul vieţii sale, de la un an de vîrstă la altul, intensitatea m ortalităţii ar fi aceea
care s-a observat în anul cînd s-a întocm it tab ela de m ortalitate.

44

V.TREBICI
 Număr de ţări

F ig . 4 . R e p a rtiţia u n u i n u m ă r de 1 4 0 de ţă r i după d u ra ta m ed ie de v ia ţ ă .

T ab elu l 21

R e p a r t i ţ i a u n u i n u m ă r d e 1 4 0 d e ţ â r i d u p ă m ă r i m e a d u r a t e i m e d i i d e v ia ţă

A m e rica
T o tal A m eri­
D u r a t a m e d ie de E u ro­ de N ord O cea­
m on­ A frica c a de A sia
v i a ţ ă (ani) pa şi C en tra - n ia
d ial Sud
iă

TOTAL 140 28 47 18 11 34 2

3 0 ,4 — 3 4 ,9 ani 7 _ 7
3 5 ,0 -3 9 ,9 ,, 11 ___ 10 __ _ I
4 0 ,0 -4 4 ,9 ,, 23 — 17 1 _ 5 _
4 5 ,0 -4 9 ,9 ,, 14 _ 5 3 2 4 _
5 0 ,0 -5 4 ,9 ,, 20 — 6 __ 2 12
5 5 ,0 -5 9 ,9 20 — 1 3 2 4
6 0 ,0 -6 4 ,9 ,, 13 1 1 6 3 2 _
6 5 ,0 -6 9 ,9 ,, 20 12 — 3 2 3 ___

7 0 ,0 -7 4 ,9 ,, 22 15 — 2 — 3 2

45

V.TREBICI
era de 16— 18 ani, ajungînd astăzi la aproximativ 75 — 76 ani (Sue-
tîîaTrcu 'te n d in ţa lle cre şte r^ continuare, Ejind legată,
tale, durata medie de viaţă a început <=¡5 r.rpa^a"âi
dglmTCDacă acest proces pentru ţările dezvoltate s-a desfăşurat lent ,
îiT~scîumB~penfru ţările în curs de dezvoltare ritmul cfe creştere a
duratei medii de viată a fost, deosebit de rapid, ^ceasta s-a datorat,
lifpnncipal. aplicării pe scară larga a cuceririlor recente ale medicinii,
progreselor asistenţei sanitare şi creşterii nivelului de cultură ge~*74
nCFatăŢ
UPe baza prelucrării informaţiilor din ,,Anuarul demografic O.N.U.“
referitoare la un număr de 140 de ţări în tabelul 21 şi figura 4 este
înfăţişată durata medie a vieţii pe grupe de ţări.
Cele 28 de ţări din Europa au valori ale speranţei de viaţă la naş­
tere de la 60 la 75 ani, în timp ce din 47 de ţări din Africa 34 au valori
cuprinse între 30 şi 45 ani.
Pe continente, valorile cele mai scăzute şi cele mai înalte ale du­
ratei medii de viaţă sînt următoarele :
A frica 25 ani la populaţia masculină din Gabon ; 66,9
ani la populaţia masculină din Rhodesia ; 31 ani
la populaţia feminină din Volta Superioară;
74 ani din Rhodesia.
America de Nord 48,5 ani la populaţia masculină din Guatemala şi
67.1 ani la populaţia masculină din Puerto Rico ;
49,7 ani la populaţia feminină din Guatemala şi
74.2 ani la populaţia feminină din S.U.A.
America de Sud 54,4 ani la populaţia masculină din Chile şi 65,5
ani la populaţia masculină din Uruguay ; 53,7 ani
la populaţia feminină din Ecuador şi 71,6 ani
la populaţia feminină din Uruguay.
A s-ia 41,9 ani la populaţia masculină din India şi
69,3 ani la populaţia masculină din Israel;
40.5 ani la populaţia feminină din India şi 74,2
ani la populaţia feminină din Japonia.
Atropa. 60.7 ani la populaţia masculină din Portugalia şi
71.8 ani la populaţia masculină din Suedia;
65.6 ani la populaţia' feminină din Iugoslavia
şi 76,5 ani la populaţiajeminină din Suedia.
Oceania Cele mai ridicate valori se înregistrează la popu­
laţia din Noua Zeelandă şi Australia (68,4 ani
respectiv 74,2 ani).

V.TREBICI
 Influenţa factorilor social-economici asupra duratei medii de viaţă
este bine cunoscută. Cyelograma din figura 5, în care valorile duratei
medii de viaţă se corelează cu nivelul de trai, măsurat cu produsul
naţional brut (în dolari S.U.A.) pe un locuitor scoate în evidenţă
această legătură. Q} cît este mai ridicat nivelul de trai cu atît mai)
mari sînt valorile^Tfuratei rnpdii de. viaţă, „Norul de corelaţie" este
foarte dens între cele două caracteristici. I
Doua remarci se impun cu necesitate : în primul rînd, datorita
mortalităţii mai ririir.ntp... în rîndnl populaţiei masr.rilinp. — aşa-nu-»
mita supramortalitate masculină — durata medie a vieţii la femeii
este mai mare. în general, decît la bărbaţi j în al doilea rînd în ţările/
care au avut un nivel mai scăzut al duratei medii Hr viată cu 2 —3
decemTîn urmă, cîştigul în q.ni este mai rapid: în ţările dezvoltate
cfjtigul este mult mai redus, instalînduŢse o tendinţă de ..saturare".
*^T^Îei,en'ţ^Te_mIre durata medie de viaţă la bărbaţi şi femei este
de circa 4 — 7 ani în favoarea femeilor.
După estimaţiile experţilor O.N.U. durata medie de viaţă din ţările
în curs de dezvoltare, unde ea se găseşte la un nivel scăzut, poate

4 J
• • 9 9
• • 9 • • ' •
• • 9 9 • •••
70 9 9
9 9
• • 9

9 9 9 9 9
65
9 9 9
9 9 9 • 9 9 9 • • •
9 9 9
1 60 • •
xa 0 • • 9 9 9
ru • •
> 55 9 9
o> 9 9 9
'XD
9 9 • 9 9 9 9 9 9 •
4) • • 9 9 9
'•§ 50
E • •
•
• • • 1
C 45
ZJ • • • • • • ••
O • • • • • •

40
9 9 9

9 9 9 9 • •
9 9 9
35
9 9 9 # 9 9 9

30
50 100 200 300 500 '7 0 0 . 1000 1500 2000 3000 4000 5000
Produs naţional brut (în dolari S, U .A .) pe un locuitor

Fig. 5 Repartiţia unui număr de 140 de ţări după produsul naţional brut pe un locu­
itor şi durata medie de viaţă.

V.TREBICI
Tabelul 22

Durata medie de viaţă în unele ţări dezvoltate în perioadei^. antebelică şi postbelică (a n i)

Perioada antebelică Perioada postbelică

Ţara
Anii B ărb aţi Fem ei Anii ....., B ărb aţi Fem ei

Canada 1 9 3 0 -1 9 3 2 60,00 62,10 1 9 6 0 -1 9 6 2 68,35 7 4 ,1 7

D anem arca 1 9 3 6 -1 9 4 0 63,93 64,84 1 9 5 8 -1 9 6 3 68,72 74,13
F ran ţa 1 9 3 3 -1 9 3 8 55,94 61,64 1967 68,1 75,4
Olanda 1 9 3 1 -1 9 4 0 65,50 67,20 1967 71,0 76,5
Suedia 1 9 3 6 -1 9 4 0 64,30 66,92 1967 71,85 76,54
Australia 1 9 3 2 -1 9 3 4 63,48 67,14 1 9 6 0 -1 9 6 2 67,92 74,18
S.U .A . 1 9 3 9 -1 9 4 1 61,60 65,89 1967 67,0 74,2

creşte cu aproximativ cinci ani într-un deceniu sau cu 2,5 ani într-un
cincinal'.
într-un material O.N.U . *1 în care sînt prezentate aşa-numitele
„tabele de mortalitate tip O.N.U." se arată „drumul" pe care l-ar
parcurge durata medie de viaţă pornind de la 2 0 ani.

Speranţa de viaţă la Speranţa de viaţă la naş­

Nivel Nivel
naştere tere

0 20 ani 60 50,05 ani

5 22,5 „ 65 52,5 „
10 25,0 „ 70 55,0 ,,
15 27,5 ,, 75 57,6 „
20 30,0 ,, 80 60,4 ,,
25 32,5 ,, 85 63,2 „
30 35,0 „ 90 65,8 „
35 37,5 „ 95 68,2 „
40 40,0 „ 100 70,2 „
45 42,5 ,, 105 71.7 „
50 45,0 „ 110 73,0 „
55 47,5 „ 115 73,7 „

Practic, o populaţie care porneşte de la o durată medie de viaţă

de 20 de ani are nevoie de 115 ani pentru a ajunge la 73,7 ani, în
condiţiile progresului medical contemporan. S-ar putea ca aceasta
evoluţie să se realizeze chiar mai rapid. Dacă ne gîndim că la m ij­
locul secolului al X IX -lea speranţa de viaţă în ţările dezvoltate os-

1 Schémas de variation de la mortalité selon âge et sexe (ST. /SOA/ ser. A. „Etudes
dém ographiques" nr. 22), reproduse çi în M anuels sur les méthodes d ’estimation de
la population. Troisième Manuel : „Méthodes de projections démographiques par
â g e ", New York, 1957, pp. 76 —85.

48

V.TREBICI
cila în jurul valorii de 35 ani, ajungînd abia după 100—150 de ani
la valori de 7 0 —74 ani, nu putem să nu remarcăm că acest proces
se realizează în ţările în curs de dezvoltare cu un ritm deosebit de
rapid. Fiind o trăsătură caracteristică a „tranziţiei demografice"
a acestor ţări, sensibil diferită de cea a „revoluţiei demografice"
din ţările dezvoltate, ea generează o serie de consecinţe foarte im­
portante : creşterea duratei medii de viaţă, ca expresie a scăderii
mortalităţii, nu este însoţită, la ţările în curs de dezvoltare, de scă­
derea natalităţii, creînd condiţii tot mai favorabile pentru accele­
rarea sporului natural şi a ritmului de creştere a populaţiei.

V.TREBICI
CAPITOLUL V
Tendinţele fertilităţii populaţiei

Din cele două componente ale mişcării populaţiei — natalitatea

şi mortalitatea — cea mai complexă este prima. Aflată sub influenţa
unui număr mare de factori — demografici, sociali, economici,
culturali şi psihologici — natalitatea cunoaşte o mare diversitate
tipologică pe glob, iar, în cadrul fiecărei ţări în parte, evoluţia
ei înregistrează tendinţe semnificative în contextul dezvoltării so-
cial-economice generale. Dincolo de particularităţile proprii natali­
tăţii în fiecare ţară, studiile demografice din ultimele două decenii
au pus în lumină un fapt neîndoios : natalitatea în ţările în curs de
dezvoltare este aproximativ dublă faţă de cea din ţările dezvoltate.
Pe de altă parte, în acestea din urmă, natalitatea continuă sistematic
tendinţa seculară de scădere, apropiind nivelul natalităţii de cel al
mortalităţii şi anunţînd, în felul acesta, instalarea simptomelor
populaţiei staţionare, cu un excedent natural nul şi cu permanenti­
zarea în perspectivă a aceluiaşi număr al populaţiei. Particularită­
ţile „revoluţiei demografice” sau ale „tranziţiei demografice” pe
tipuri de ţări, insuficient încă studiate, ar putea explica mecanismul
care determină această diferenţiere, precum şi perspectivele evolu­
ţiei natalităţii în ţările aflate în curs de dezvoltare. Cu un indice de
natalitate pe glob de 34 de născuţi-vii la 1 000 de locuitori, în anul
1970, populaţia globului înregistrează anual aproape 120 mili­
oane de născuţi-vii, ceea ce înseamnă zilnic circa 330 000 născuţi-vii
sau 230 născuţi pe minut. Această impresionantă manifestare a lui
„virTus generativa” a omenirii, conjugată cu tendinţa de scădere a
mortalităţii, determina ritmuri tot mai accelerate de creştere a nu­
mărului populaţiei, exprimate în valori de doi la sută anual şi mai
mult, cu perspectiva dublării populaţiei în aproximativ 35 de ani.
Din acest număr impresionant de născuţi-vii, partea covîrşitoare —
circa 100 milioane — revine ţărilor în curs de dezvoltare. De aceea
analiza acestui fenomen, a particularităţilor sale, şi, mai ales, a
perspectivelor sale capătă o importanţă deosebită. Întrucît în cursul

50

V.TREBICI
expunerii vor ii folosite o serie de concepte şi vor fi prezentate unele
metode de măsurare a fenomenului natalităţii, sînt necesare cîteva
explicaţii preliminare.

Concepte şi indici 1

Fecunditatea, la femei, reprezintă capacitatea femeii de a naşte

copii, în timp ce sterilitatea este noţiunea antinomică : incapacitatea
femeii de a naşte copii. Aceasta din urmă poate fi fiziologică şi voită
(temporară).
Fertilitatea, la femei, este manifestarea efectivă a fecundităţii şi
care se măsoară cu ajutorul diferiţilor indici statistici; contrariul
sau este infertilitatea, lipsa de copii, care nu este întotdeauna expre­
sia sterilităţii.
între fecunditate şi fertilitate raportul este cel dintre potenţial
şi actual, ca şi raportul dintre forţa productivă a muncii (potenţial)
şi productivitatea muncii (efectivă).
Comportamentul dem ografic sau procreator este atitudinea unui
cuplu de căsătoriţi faţă de propria reproducere, adică faţă de dimen­
siunea familiei. Un comportament primitiv sau natural este carac­
teristic unui cuplu care nu aplică metode de limitare a naşterilor ;
un comportament conştient este asociat unui cuplu care aplică me­
tode de planificare a familiei — metode contraceptive sau aborptive,
în vederea determinării numărului final de descendenţi şi a eşalo­
nării naşterilor.
P lanificare a fam iliei (,,family planning”) înseamnă determinarea
conştientă de către cuplul de căsătoriţi a numărului de copii (a
descendenţei finale) şi a eşalonării lor în timp. Planificarea familiei
presupune trei etape : cunoaşterea mijloacelor, atitudinea faţă de
ele (motivaţie) şi practicarea lor, simbolizate prin : C.A.P.
Vir sta fertilă a femeii este cuprinsă între limitele de 15 şi 49 de
ani, înlăuntrul cărora femeia poate naşte.
Populaţia fem in in ă de vîrstă fertilă cuprinde femeile în vîrstă de
la 15 pînă la 49 ani.

1 Pentru cei interesaţi să aprofundeze problema, v e z i: dr. VI. Trebici, D ic­

ţionar demografic multilingv ( X I I I ) , (X IV ) şi (X V ) în „R e v ista de S tatistică” , nr.
2, 3, şi 4, 1973.

51

V.TREBICI
 F e n o m e n e le le g a te de n a ş te ri se m ăso ară cu d ife riţi i n d i c i :
Indicele general sau brut de natalitate e s te ra p o r tu l d in tre n u m ă ru l
d e n ă s c u ţ i - v i i î n t r - o p e r i o a d ă (u n a n ) şi n u m ă r u l m e d iu a l p o p u la ţie i
to ta le şi se c a lc u le a z ă d u p ă f o r m u la :

N
n = — • 1000,
P
în care: n — in d ic e d e n a t a l it a t e , e x p r im a t la 1 0 0 0 d e l o c u i to r i :
N — n u m ă r u l n ă s c u ţ i l o r - v i i d in a n u l r e s p e c t i v ;
P — n u m ă ru l p o p u la ţie i la m ijlo c u l a n u lu i re s p e c tiv .
Indicele de fertilitate generală a fem eilor e s t e r a p o r t u l d i n t r e n u ­
mărul născuţilor-vii î n c u r s u l u n u i a n ş i n u m ă r u l m e d i u a l p o p u l a ţ i e i
feminine de v î r s t ă f e r t i l a , d u p ă f o r m u l a :

F = P ÎFT - ■ 100°- de unde N = F

• *15-49

în care : F — in d ic e d e f e r tilita te g e n e ra lă , e x p r im a t p rin n u m ă r

d e n ă s c u ţi-v ii la 1 0 0 0 f e m e i în v î r s t a f e r tilă ;
P 15 L 49 — n u m ă r u l f e m e ilo r în v î r s t a f e r t i l ă , la m ijlo c u l a n u lu i
re s p e c tiv .
Indicele de fertilitate specifică a fem eilor e s te ra p o r tu l d in tre n u ­
m ă r u l d e n ă s c u ţi-v ii o b ţin u ţi d e fe m e ile d e o a n u m ita v î r s t ă şi n u ­
m ă r u l fe m e ilo r d e v îr s tă r e s p e c tiv ă :

100°. de unde Nx —
-L x

în c a r e : fx — in d ic e d e f e r tilita te s p e c ific ă , e x p r im a t p rin n u m ă r

d e n ă s c u ţi-v ii la 1 0 0 0 fem ei d e v îr s tă x ;
P f] — n u m ă ru l fe m e ilo r d e v îr s tă x la m ijlo c u l a n u lu i r e s ­
p e ctiv ;
x — v îr s ta , lu în d v a lo ri d e la 1 5 la 4 9 a n i.
î n t r e i n d i c e l e d e f e r t i l i t a t e g e n e r a l ă (F) şi in d ic ii d e fe rtilita te
s p e c i f i c ă ( f x) e x i s t ă u r m ă t o a r e a r e l a ţ i e :

49 49

N £ N* £ /» rV
F = p ( t ’) 49 49
1 15-49
s p*F) e p .r

52

V.TREBICI
adică fertilitatea generală este media indicilor de fertilitate specifica,
ponderaţi cu numărul populaţiei din grupele respective de vîrstă.
Reproducţie a unei populaţii — proces neîntrerupt de reînnoire :
în fiecare an o nouă generaţie apare ca rezultat al fertilităţii femeilor
în vîrstă de 15 —49 ani, în timp ce toate generaţiile existente se dimi- \
nuează prin mortalitate.
Se măsoară cu mai mulţi indici care diferă în funcţie de faptul
dacă avem în vedere o generaţie de fem e i, cînd se încheie perioada
fertilă (aşa-numita observare longitudinală sau pe cohorte) sau
toate generaţiile de fem ei în vîrstă fertilă, în acelaşi an (observarea
transversală sau de moment).
Descendenţa fin a lă a unei generaţii fem in in e este numărul de năs-
cuţi-vii realizat de 1 0 0 0 de femei la încheierea perioadei fertile şi se
determină :
50
D50 = £ /.• 1000
æ= 15

în care : Z) 5 0 — descendenţa (număr de născuţi-vii) la vîrstă de

50 ani ;
f x — indice de fertilitate la fiecare vîrstă.
Se mai numeşte indice sumar sau cumulativ al fertilităţii totale.
Dacă rezultatul se împarte la 1000 obţinem fertilitatea cumulativă
sau totală pe o femeie, adică numărul total de copii pe care-i obţine
o femeie după parcurgerea vîrstei fertile. I se mai spune „suma naş­
terilor reduse” (în limba franceză : ,,somme des naissances réduites”).
Poate fi determinat pentru o generaţie reală de femei, dar şi pentru
o generaţie fictivă, ca indice de moment.
Indice brut al reproducţiei (la femei) este numărul mediu de fete
pe care le-a născut în decursul vieţii sale fertile o femeie dintr-o
generaţie, fără să se ia în considerare efectul mortalităţii, şi care
urmează să-i asigure reproducerea. Se calculează după formula :
50
R = 0 ,4 8 8 Z)50/iooo sau 0 ,4 8 8 £ f j 1 0 0 0
æ=15

în care : R — indicele reproducţiei brute (număr de fete năs­

cute de o femeie) ;
0,488 — proporţia copiilor de sex feminin la naştere.
Indice net al reproducţiei (la femei) este numărul mediu de fete
pe care le-a născut o femeie în decursul vieţii sale fertile, ţinînd seama
şi de efectul mortalităţii :
50
i?„ = 0 ,4 8 8 R - K = 0 ,4 8 8 £ SA ,
x = 15

53

V.TREBICI
în care : sx — probabilitatea de supravieţuire la vîrsta #, deter­
minată ca raport între numărul supravieţuitoarelor
Ia vîrsta %şi numărul supravieţuitoarelor la naştere
(la vîrsta o), după tabela de mortalitate cea mai
recentă.
Se poate proceda şi mai simplu : în loc să se ia toată seria de valori
ale probabilităţilor de supravieţuire în intervalul 15 — 50 ani, se ia
numai probabilitatea de supravieţuire la vîrsta medie pe care o au
mamele la naşterea copiilor lor :
Ro = R - s a.
în care : sa — este probabilitatea de supravieţuire la aproximativ
27 ani. în ţara noastră, aceasta înseamnă aproxi­
mativ, 0,93813, după ultima tabelă de mortalitate.
Statistica curentă demografică, în cea mai mare parte, nu oferă
date decît pentru observarea transversală, în care caz, indicii de re-?
producţie au altă interpretare.
Indice brut de reproducţie este numărul de fete pe care le-ar naşte
în decursul perioadei sale fertile o femeie dacă fertilităţile la fiecare
vîrstă ar fi cele care s-au înregistrat în anul cînd se face calculul.
Formula de calcul este :
60
R = 0,488 £ f j 1000
x = lo

în care : j x — indicii de fertilitate specifică la vîrsta x, determinaţi

la populaţia feminină existentă în anul respectiv.
Indice net al reproducţiei este numărul de fete pe care le-ar naşte
o femeie în decursul perioadei sale fertile, cu condiţia ca să aibă
fertilităţile observate la populaţia din anul respectiv şi regimul de
mortalitate la diferite vîrste, din acelaşi an de observare :
50
R 0 = 0,488 £ f x- s j 1000
3 = 15

în acest caz, avem de-a face cu o cohortă fictivă şi nu cu una reală

de femei.
Durata unei generaţii sau distanţa dintre două generaţii feminine
succesive se măsoară prin vîrsta medie a mamelor la naşterea copiilor
lor. Această mărime este cuprinsă aproximativ între 26 şi 32 de ani,
de la o populaţie la alta. în comparaţiile internaţionale, se foloseşte
ca mărime a generaţiei cifra de 30 ani. De pildă, dacă omul a apărut
cu 600 0 0 0 de ani în urmă, înseamnă că pînă în prezent am avut
circa 2 0 0 0 0 de generaţii. într-un secol sînt circa trei generaţii.

V.TREBICI
 între indicii de natalitate, fertilitate şi de reproducţie exista anu­
mite relaţii după cum urmează :
N N P 1 5-49 P(F)
n = — p p<F) -- = ? X a X S ,
P -*15-49 * P
în care : F — fertilitatea generală;
a — ponderea populaţiei feminine de vîrstă fertilă în
populaţia feminină to ta la ;
P — ponderea populaţiei feminine în populaţia totală.
De aici se deduce :

a X ^
într-o populaţie cum este cea a ţării noastre, ponderea populaţiei
feminine în totalul populaţiei este ceva mai mult de 50% , iar pon­
derea populaţiei feminine de vîrstă fertilă este aproape de 50% în
populaţia feminină şi deci circa 25% în populaţia totală.
Să presupunem că avem următoarele date :
P = 20 000 000 ;
P lF) = 10 200 000 ;
PifL 49 ani = 5 100 000 ;
N = 408 000.
în aceste condiţii :

n = — • 1000 = 408 000_ t j qqq _ 2 0 ,4 născuti-vii la 1000 loc.

P 20 000 000

F = — • 1 000 = • 1 000 = 80 născuti-vii la 1000

■PgL 49 5 100 000
femei în vîrstă fertilă ;
10 200 000
a = 0,51 sau 51 %,
20 000 000
5 100 000
P = 0,5 sau 50
10 200 000
D e c i:
n = F x oc X [3 = 20,4 = 80 x 0,51 x 0,50

55

V.TREBICI
de und e
20,4
F 80
$oc X 0,51 X 0,50
Să presupunem că indicele cumulat al fertilităţii totale este de 3 000
de copii la 1 000 de fem ei; de a ic i:
R = 0,488 Yi f x = 0,488 X 3000/1000 = 1,464 copii/femeie

R, R • s 27 1,464 x 0,93813 = 1,372 copii/femeie,, de unde:

50 1,464
Descendenta finală D50 E
I A 3 copii
= 15
03 0,488
la o femeie sau 3 000 copii la 1 000 de femei, după terminarea peri­
oadei fertile.
în linii generale, indicele de fertilitate generală este de aproximativ
patru ori mai mare decît indicele de natalitate ; indicele reproducţiei
brute este de 15 — 16 ori mai mic decît indicele de natalitate.
Pe glob, valorile variază aproximativ a s tfe l:
— indicele de natalitate între 12 % şi 50 %
— indicele brut de reproducţie, între 0,8 şi 3,5 aceasta înseamnă :
— indice de fertilitate generală : 45 . .. 200 născuţi-vii la 1000 de
fem ei;
— descendenţa finală 1,6 . . . 7,0 copii la o femeie în decursul
întregii sale perioade fertile.
Existenţa acestor relaţii ne permite sa estimăm anumite mărimi
cu o aproximaţie convenabilă. Desigur, structura populaţiei totale
şi a populaţiei feminine de vîrstă fertilă influenţează asupra indicilor
de natalitate şi de fertilitate şi de aceea comparaţia internaţională
este afectata în oarecare măsură.

Evoluţia natalităţii şi fertilităţii

în anul 1970 indicele de natalitate pe glob a fost de 34 născuţi-:vii

la 1000 de locuitori, cu un evantai foarte larg pe continente, ma­
rile regiuni ale globului şi pe ţări: Europa se înscria cu un in­
dice de 18 născuţi-vii la 1000 locuitori, în timp ce Africa Occi­
dentală prezintă cel mai înalt nivel, aproape 50 de născuţi-vii la
1 000 de locuitori. Desigur, cea mai mare importanţă o are nivelul
natalităţii în ţările care au populaţii numeroase, cum sînt cele din
Asia de est şi Asia de sud.
în figura 6 sînt redate sugestiv diferenţele între indicii de natali­
tate pe continente : Europa, U .R .S.S. şi America de Nord au indici

5 (î
V.TREBICI
V.TREBICI
Fig. ö Indici de natalitate pe continente, 1970.

57
de 18 născuţi-vii la 1 000 locuitori şi Africa cu 47 nascuţi-vii la 1000
locuitori.
în cadrul continentelor şi marilor regiuni ale globului diferenţierea
este considerabilă : se estimează ca indicele de natalitate variază
aproximativ între 12 la mia de locuitori şi 50 la mia de locuitori,
această din urmă cifră este atinsă însă de ţări avînd o pondere redusă
în populaţia globului.
O primă imagine a diversităţii natalităţii pe glob ne-o poate oferi
tabelul 23.
Tabelul 23

Distribuţia unui număr de 181 de ţâri după indicele de natalitate, în anul 1970
America
Indice de n atalitate Euro­ America
Total Africa de Nord Asia Oceania
(în °/00) pa de Sud
şi Centrală

Total 181 32 54 31 13 38 13

Sub 10
1 0 - 1 4 ,9 11 8 — 1 — 1 —

1 5 - 1 9 ,9 24 18 1 3 — 2 —

2 0 - 2 4 ,9 19 5 2 4 2 3 3
2 5 - 2 9 ,9 14 — 2 6 i 3 2
3 0 - 3 4 ,9 10 — 3 2 7 2 3
3 5 - 3 9 ,9 19 1 2 4 2 7 3
4 0 - 4 4 ,9 35 — 13 6 7 9 —

45 şi peste 49 — 31 5 — 11 2

în linii generale, se remarcă conturarea a două grupe de ţări :

prima, cu indici scăzuţi de natalitate, a doua cu indici înalţi, fapt
ce apare şi mai clar din figura 7.
O comparaţie între perioadele 1960—1965 şi 1965—1970 (tabelul
24) este revelatoare pentru tipologia indicelui de natalitate, ca şi
pentru unele tendinţe ce s-au instalat în această perioadă decenală.
f Ca apreciere generală, natalitatea în ţările dezvoltate a urmat
[o tendinţă de scădere. în Europa, indicele de natalitate a scăzut
de la 19 la 1000 de locuitori la aproximativ 18, cu simptome sem­
nificative de omogenizare : diferenţele sînt mici între Europa
occidentală, de est şi de nord, excepţie facînd Europa de sud. Cu
un indice brut de reproducţie de 1,2 — 1,3 înseamnă că se reali­
zează o uşoară reproducţie lărgită. Practic, descendenţa finală a
unui cuplu căsătorit se exprimă în 2,5 — 2,7 copii. în celelalte
regiuni dezvoltate (U .R .S.S., America de Nord, Australia şi Noua
Zeelandă) scăderea natalităţii a fost şi mai marcată. Un caz parti-

58

V.TREBICI
 Număr de ţări

Indice de natalitate % 0
Fig. 7 Repartiţia unui număr de 181 de ţări după indicele de natalitate, In 1970.

Tabelul 24
Indicii de natalitate în perioadele 1960— 1965 şi 1965— 1970 şi indicii bruţi ai repro­
ducţiei în perioada 1965— 1975 pe glob şi marile regiuni şi zone ale lumii *

Indice de n atalitate Indicii bruţi de

Zone reproducţie
1 9 6 0 -1 9 6 5 1 9 6 5 - 1970 1 9 6 5 -1 9 7 0

TO TA L M O N D IA L 35,1 33,8 2,3

Regiuni dezvoltate 20,5 18,6 1,3
Regiuni în curs de dezvoltare 42,0 40,6 2,7
A SIA D E E S T 34,0 31,5 2,0
Regiunea continentală 36,1 33,1 2,1
Jap o n ia 17,2 18,0 1,0
Alte ţări din Asia de est 38,7 34,7 2,5
A SIA D E SU D 45,1 44,3 3,0
Asia de sud centrală 45,4 44,4 3,0
Asia de sud-est 44,6 44,2 3,0
Asia de sud-vest 44,0 43,6 3,1

V.TREBICI
SfKw&Î'- 2» ~ i æ r ~

Indice de natalitate Indicii bruţi ele

Zone
1 9 6 0 -1 9 7 0 1 9 6 5 -1 9 7 0 1 9 6 5 -1 9 7 0
EUROPA 18,7 18,0 1,3
Europa de vest 18,2 17,5 1,3
Europa de sud 20,7 19,4 1,3
Europa de est 17,5 17,3 1,2
Europa de nord 17,9 17,6 1,3
U N IU N EA S O V IE T IC Ă 22,4 17,9 1,2
A FR IC A 46,9 46,8 3,1
A frica de vest 49,0 48,8 3,2
A frica de est 46,4 46,6 3,1
A frica centrală 45,0 45,3 2,9
A frica de nord 47,5 46,9 3,2
A frica de sud 40,3 40,7 2,7
A M ERIC A D E N O RD 22,7 19,3 1,4
A M ERIC A L A TIN Ă 39,1 38,4 2,7
America de Sud tropicală 40,7 39,8 2,8
America Centrală (continentală) 44,6 43,7 3,1
America de Sud (temperată) 26,8 26,3 1,8
Antilele 36,7 35,0 2,4
OCEANIA 27,1 24,5 1,7
A ustralia si Noua Zeelandă 22,6 20,2 1,4
Melanezia 42,7 41,7 2,9
Polinezia şi Micronezia 41,5 39,7 . 2,9
* Dupà, O.N .U., L a situation démographique dans le monde en 1970, New York,
1972, p. 21.
Tabelul 25
Indicele de natalitate în ţările cu o populaţie de peste 50 000 000 de loc. {1970)

Indice de Indice de
Numărul Numărul
natalitate natalitate
Ţara populaţiei Ţara populaţiei
(la 1000 (la 1000
(mii loc.) (mii loc.)
loc.) loc.)

1. R .P . Chineză 759 619 33,1 8. Bangladesh 79 600 50,9

2. India 550 376 42,8 9. Pakistan 66 900 50,9
3. U .R .S .S . 242 768 17,5 10. R . F . Germania 59 554 13,3
4. S.U .A . 205 395 18,2 11. R egatu l U nit 55 711 16,2
5. Indonezia 121 198 48,3 12. Nigeria 55 074 49,6
6. Jap onia 103 540 18,9 13. Ita lia 53 667 16,8
7. Brazilia 95 305 37,8 14. F ra n ţa 50 775 16,7
15. M exic 50 670 41,3

1 cular, larg comentat în literatura demografică, este scăderea puter­

ii nică a natalităţii—în Japonia. După explozia natalităţii din 1947,
fertilitatea populaţiei Japoniei s-a redus considerabil, stabilizîndu-
se în ultimii ani la nivelul de 18 nascuţi-vii la 1000 de locuitori
sau la un indice brut de reproducere de 1,0, ceea ce înseamnă
tendinţe de reproducere îngustată.

60

V.TREBICI
 Pentru ţările care au o cifră a populaţiei ridicată, cum ar fi
R .P. Chineză şi India, se remarcă fie o stabilizare a natalităţii,
fie chiar simptome de scădere. Cei mai înalţi indici de natalitate
se remarcă în Africa centrală, este adevărat, la populaţii care,
numericeşte, nu au amploarea populaţiilor din Extremul Orient
şi Asia de sud. într-adevăr, numărul populaţiei din ţările Africii
centrale se ridică la circa 36 000 000 de locuitori. De altfel, populaţia
întregului continent african este de circa 344 000 000, ceea ce
reprezintă ceva mai mult de 6 0% din populaţia actuală a Indiei.
Problema esenţiala a natalităţii este a nivelelor acesteia în ţările
care au peste 50 000 000 de locuitori (tabelul 25).
Indicii de natalitate din ţările dezvoltate, cu un număr al popu­
laţiei de peste 50 000 000 de locuitori, se situează între 13,3 şi
18,9 născuţi-vii la 1000 de locuitori, ceea ce înseamnă indici bruţi
de reproducţie cuprinşi între 0,9 şi 1,26, adică ar reveni de un
cuplu căsătorit 1,8 — 2,6 copii.
Pentru ţările în curs de dezvoltare, cu o populaţie de peste
50 000 000 de locuitori, indicii de natalitate se întind între 33 năs­
cuţi-v:i la 1 000 de locuitori şi circa 51 născuţi-vii la 1 000 de
locuitori, adică indici bruţi de reproducţie cuprinşi între 2,2 şi
3,3 cu perspective considerabile de înmulţire a populaţiei în viitor.
De altfel, opt ţări dau jumătate din numărul total al năs­
cuţilor de pe glob (vezi tabelul 25).
După aprecierea experţilor demografi O.N.U., fertilitatea a atins
punctul său culminant în ţările aflate în curs de dezvoltare în peri­
oada 1965—1970 şi există simptome care vădesc tendinţe de scădere
a acesteia. Desigur, o analiză demografică, combinată cu una demo-
economică, va putea furniza mai multe elemente de judecată în
ce priveşte aceste tendinţe şi influenţa factorilor economici asupra
evoluţiei fertilităţii.
Sub raport strict demografic, cea mai mare importanţă prezintă
structura fertilităţii după vîrstă, ponderea diferitelor grupe ale
populaţiei feminine fertile şi vîrsta la încheierea căsătoriei.
/ Cu cît este mai mare ponderea femeilor din grupele de vîrstă
le le mai fertile (pînâ la 30 ani) şi cu cît este mai ridicată fertili­
tatea la aceste grupe, cu atît mai ridicată va fi fertilitatea generală,
/,,productivitatea" populaţiei feminine de vîrstă fertilă, şi cu atît
/mai mare va fi numărul de născuţi-vii. Întrucît majoritatea covîrşi-
toare a născuţilor se realizează în cadrul căsătoriei (aşa-numita
fertilitate conjugală) este foarte importantă vîrsta la care se încheie
căsătoria: dacă vîrsta este foarte tînără (,,nupţialitatea precoce“),
aceasta influenţează nivelul fertilităţii, în sensul creşterii acestuia.
De aceea, se impune analiza fertilităţii după vîrstă, folosind în

61

V.TREBICI
 "-i d P p
P OP CD D/—\
<-**>-in
'' H 'CD'
■* $ a P >~1
P en
<-t- p _
i-i p
o
■"
* C /2 ^ p
3 r—:p “* d d i—U1d . t-t-t-uU
~p
oo B
C
/3
00 tr to p
Q
u a- p CDß P ^
u• (V) d CD P-> o o
H*4 c—>'r> » -DB2
33 O p a ce p a Pu p
uB d)
-et- p
Pt B- p P P CD g, a p
'- C
w
D ar-t-
P- pu
P .J .
C
i_i CD £
P H gdg
^ PC' (*%. cT
B p .-i-t- B B-o d p
P d p< d.
« ts 2 <: - p
o PDu^ ¡^. HKO íB
M-O) Ï3
g P cd tr* CD P ^ C Pu
CD et- ("D ,
g * a en en P 3
rt ri m 5
f^pc p, et r+P U 01) CD
t) H>S
(t _ P P CD2-
p O^
° 5 .2 -w * * Q B a g
S-ii o oy df -(/
CD) cd 2o d ^ H,
d°a 3d
S p d-
P- M CD d. 2 ff l-jd
P a a hp
’d
d
pe t->>O P1CD ^ CD B p B
a a, B. P a -cn -r+crq p
o g'iî- d p - ,
a 2 . p •I P
d► O p -,
O)i en pc P r+ P-* 00 £
o pe pu'P-. d a-p H-ţ
o CD ■ a 2 CD
2CD °p ■o °> P
CO >-! d
ZTr-t o^a
CS CDag ah ^ Od
3H ^)
cí>
cd < d m h-1 C D Pu a*d .
d P ts
CD
íj * p Pu pB p H a dpc i-u.
a C -> -4 H*
i-lD
o
t« P p r+ o a 2 “ a
O^ O afî> g
M2 d a-
et- h -H B S ÍB.
P
O- p o h -hCD O ^ a o
p <d> °c P> r-t- a
oS-, O p* <B-t- dq*
C Hr+ B :-d 2.a a
p d p
- *-J CD J P CD p

a a
a o h
c/) h( a
Pu en «
CDfî> B
^
ts pa 32 .
3£L Np
cd d
et-
p P Np CD
aCDP<
Pu
CD
O
O Pc ..
cd a
a cd
d
p CD
ma
p
d d
I
a o
d £
B c
B.c
OC
PC^
p a

p
CD

ai
M

V.TREBICI
sub 30 de ani se datorează şi faptului că sînt foarte frecvente căsă­
toriile precoce. Ţările în care contribuţia femeilor sub 30 de ani
este de 70% sau chiar mai mult sînt în special ţările din Europa,
şi, mai cu seamă, din Europa de est. Aceeaşi situaţie este va­
labila şi pentru Japonia, S.U.A. şi Noua Zeelandă.
Semnificativă este şi proporţia naşterilor realizate de cele două
grupe extreme : pe de o parte, 15—19 ani, iar pe de alta 40—49
de ani. La prima grupă, fertilitatea este ridicată acolo unde vîrsta
la căsătorie este foarte tînără sau unde se practică aşa numitele
,,uniuni consensuale” , situaţie caracteristică multor ţări în curs de
dezvoltare. Cît priveşte grupa de 40—49 ani, contribuţia ei în ţările
dezvoltate este aproape nulă ; în schimb, în ţările în curs de dez­
voltare ea este relativ ridicată, în multe ţări ea ajungînd chiar la
10 la sută din totalul naşterilor.
Exista numeroase studii care examinează relaţia dintre fertilitate
şi factorii social-economici, s-au elaborat diferite teorii care încearcă
să explice modul în care factorii social-economici influenţează
fertilitatea, particularităţile ,,revoluţiei demografice” .
Una dintre aceste teorii, cea a demografilor şi sociologilor ame­
ricani K. Davis şi J . Blake1, se referă la aşa-numitele „variabile
intermediare” . Potrivit teoriei lor, în afară de factorii „interme­
diari” există aproximativ 13 factori care au determinat scăderea
fertilităţii : scăderea mortalităţii, îmbunătăţirea condiţiilor sani­
tare, urbanizarea, creşterea nivelului cultural, frecvenţa şcolară,
nivelul de educaţie a femeilor, îmbunătăţirea mijloacelor de comu­
nicaţii, creşterea nivelului de trai, creşterea numărului de femei
ocupate în afara gospodăriei, creşterea cheltuielilor pentru educarea
copiilor, slăbirea influenţei religioase, dorinţa mobilităţii sociale,
tehnologia complexă, schimbări în structura şi funcţiile familiei.
0 analiză a raportului dintre fertilitate şi contextul social-eco-
nomic, dar numai pentru Europa, se datorează demografului
francez L. Tabah 12.
Particularităţile nivelului şi evoluţiei fertilităţii în fiecare ţară
sînt determinate deci de condiţiile social-economice. Un studiu
devenit clasic, datorat experţilor O.N.U., a pus în lumină existenţa

1 Davis, K ., Blake, J ., Social Structure and fertility. A n analytic frameworh, în

„Econom ic Developm ent and Cultural Change” , vol. IV , nr. 3, University oi
Chicago, 1956.
2 Tabah, L ., Rapport sur les relations entre la fécondité et la condition sociale et
économique de la fam ille en Europe : leurs repercussions sur la politique sociale, 1971,
149 p. Conseil de l ’Europe, 2-e Conférence démographique européenne.

64
V.TREBICI
unei tipologii indubitabile a fertilităţii pe glob1. în acest studiu
se afirma : „Ţările se repartizează în doua grupe distincte : pe de
o parte, acelea care au o fertilitate ridicată şi pentru care indicatorii
economici şi sociali au un nivel scăzut, în general ; pe de alta parte,
acelea cu o fertilitate scăzută şi pentru care indicatorii se situează
la un nivel ridicat, în general” (p. 7). Calculele prezentate în acest
studiu au dus la coeficienţi de corelaţie inversă, cu valori foarte
ridicate, între indicii de reproducţie brută şi fiecare din indicatorii
economici şi sociali. Aceşti indicatori, consideraţi a fi reprezentativi
pentru nivelul dezvoltării sociale şi economice, sînt :
1. Venitul pe un locuitor (în dolari) ;
2. Consum de energie pe un locuitor (kilogram echivalent
cărbune) ;
3. Nivelul de urbanizare (proporţia procentuală a populaţiei cu
domiciliul în localităţile cu 20 000 locuitori şi peste) ;
4. Activităţi neagricole (procentul populaţiei active de sex mas­
culin, avînd altă ocupaţie decît agricultura, silvicultura sau pes­
cuitul) ;
5. Paturi de spital (număr de paturi la 1 000 de locuitori).
6. Speranţa de viaţa la naştere pentru ambele sexe ;
7. Mortalitatea infantilă la 1 000 de născuţi-vii ;
8. Nupţialitatea precoce (procentul femeilor de 15—19 ani căsă­
torite legal sau trăind în ,,uniune consensuală”) ;
9. Ştiinţa de carte a femeilor (procentul femeilor în vîrstă de
15 ani şi peste care ştiu să citească şi să scrie) ;
10. Numărul anual de exemplare de ziare la 1 000 de locuitori ;
11. Numărul de aparate de radio la 1 000 de locuitori ;
12. Numărul de spectacole de cinema pe locuitor pe an.
Cu excepţia ,,nupţialităţii precoce” şi a „mortalităţii infantile”,
toţi ceilalţi indicatori variază în raport direct cu gradul de dezvol­
tare economică şi socială a ţării. Valorile coeficienţilor de corelaţie
parţială între indicele reproducţiei brute şi fiecare dintre aceşti
indicatori sînt ridicate.
•--»•Aşadar, factorii social-economici, inclusiv cei culturali şi psiho­
logici, exercită o influenţă hotărîtoare asupra nivelului fertilităţii
populaţiei. De aceea, analiza trebuie să aibă în vedere cele două
categorii de regiuni ale lumii : cu fertilitate puternică sau înaltă
şi cele cu fertilitate slaba sau scăzută, primele cuprinzînd, în linii
generale, ţările în curs de dezvoltare, iar secundele — pe cele dez­
voltate.

1 O.N.U., Bulletin démographique des Nations Unies nr. 7 — 1963, contenant

une étude spéciale de la situation des tendances de la fécondité dans le monde, New York,
1965.5

5 — C 246 65

V.TREBICI
 Linia de demarcaţie între aceste două grupe o constituie indicele
brut de reproducţie de 2, sau indicele de natalitate de 30 născuţi-vii
la 1 000 de locuitori; ţările cu un indice sub 2 sau cu natalitatea
sub 30 la mia de locuitori sînt ţările dezvoltate, cele care depăşesc
acest nivel sînt ţări în curs de dezvoltare. Repetăm : delimitarea
între aceste două grupe este surprinzător de pregnantă, ceea ce
corespunde unei legităţi bine cunoscute în demografie, anume
L că nivelul fertilităţii se află în relaţie inversă cu nivelul dezvoltării
social-economicejX Această relaţie nu apare tot aşa de evident între
nivelul mortalităţii şi nivelul dezvoltării social-economice, unde
intervin şi alţi factori. De pildă, structura pe vîrste a populaţiei
influenţează foarte puternic nivelul mortalităţii generale. De a-
semenea, progresele asistenţei sanitare, chiar dacă nu sînt asociate
unui progres social-economic general, pot să reducă mortalitatea.
De altfel, tocmai aceasta constituie una dintre particularităţile
,,revoluţiei” sau ,,tranziţiei” demografice în ţările aflate în curs
de dezvoltare.

F e r t ilit a t e a în ţ ă r ile în cu rs de d ezv oltare

începem cu analiza fertilităţii populaţiei din ţările aflate în curs

de dezvoltare.
Regiunea cu fertilitatea cea mai ridicată din lume este Africa
occidentală. în general, situaţia pentru Africa este prezentată în
tabelul 26.

Tabelul 26
Distribuţia unui număr de 54 de ţări din A frica după indicele de natalitate

Indici de natalitate
Numărul ţărilor
(în °/oo)

TO TA L 54

1 5 - 1 9 ,9 1
2 0 - 2 4 ,9 2
2 5 - 2 9 ,9 2
3 0 - 3 4 ,9 3
3 5 - 3 9 ,9 2
4 0 - 4 4 ,9 13
45 şi peste 31

66

V.TREBICI
 Din cele 54 de ţări un număr de 44 au o natalitate ce depăşeşte
40 nascuţi-vii la 1 000 de locuitori.
Natalitatea foarte ridicata din Africa occidentală este de dată
recentă. Printre ţările cu un indice de 50 la 1 000 de locuitori sau
chiar mai mare figurează Mali, Coasta de Fildeş, Dahomey, Repu­
blica Guineea, Volta Superioară, Nigerul şi Nigeria al căror nivel
de dezvoltare economică este printre cele mai scăzute. Situaţia
este aproape analoaga cu Africa de est.
în Africa centrală, indicii de natalitate sînt mult mai scăzuţi,
cum ar fi, de pilda, în Zair, Camerun sau Gabon. în Africa de nord,
în ansamblu, indicele de natalitate este de 47 născuţi-vii la 1 000
de locuitori. în Africa de sud, fertilitatea este diferită : pentru
minoritatea albă indicii sînt de ordinul 22 —24, în timp ce pentru
populaţia ,,bantu” ei sînt de ordinul a 46 născuţi la 1 000 de locui­
tori. în orice caz, este vorba de ţări cu un număr relativ redus al
populaţiei.
După unele studii1, ale căror date au fost preluate în diferite
publicaţii 2, situaţia fertilităţii în Africa este diferita. Majoritatea
ţarilor au o fertilitate ridicată, cu o descendenţă finală de 6 —7
copii, uneori chiar mai mult, ceea ce corespunde unui indice brut
de reproducţie de cel puţin 3 ; a doua categorie de ţări, incluzînd
în special ţări din Africa centrală, unde descendenţa finală este
de 4 —5 copii de o femeie.
Tabelul 27

Distribuţia unui număr de 38 de ţări din Asia după indicele de natalitate

In d ic i d e n a ta l it a t e
N u m ă r de ţă r i
(în °/oo)

TO TAL 38

1 0 - 1 4 ,9 1
1 5 - 1 9 ,9 2
2 0 - 2 4 ,9 3
2 5 - 2 9 ,9 3
3 0 - 3 4 ,9 2
3 5 - 3 9 ,9 7
4 0 - 4 4 ,9 9
4 5 şi p e s te 10

1 W . B r a s s e t . a l . , The Demography of Tropical Africa, Princeton, 1 9 6 8 .

2 B l a y o , C h a n t a l , B l a y o , Y v e s , La Population de l'Afrique, î n „ P o p u l a t i o n ” ,
2 7 -e a n n é e, 1972, n u m éro 6.

67

V.TREBICI
 Continentul Asia, care concentrează peste 60% din populaţia
globului, se caracterizează prin indici ridicaţi ai natalităţii.
Dacă ne referim la ţările cu o populaţie numeroasă, trebuie sa
remarcăm un nivel ridicat al natalităţii : 43 născuţi-vii la 1 000
de locuitori în India, circa 51 în Pakistan şi Bangladesh, 45 —48
în Indonezia, 44 în Filipine, 42 în Thailanda. Se estimează că în
R .P. Chineză, indicele de natalitate ar fi scăzut,-ajungînd la circa
33 în (1971). Trebuie avut în vedere, desigur, caracterul estimativ
al cifrelor statistice pentru ţările în curs de dezvoltare.
în America Latină, indicele de natalitate este de asemenea foarte
ridicat : Mexic, cu circa 41 la mia de locuitori, ţările din America
Centrală, cu indici de natalitate de aproximativ 50. In zona tem­
perată a Americii de Sud (în special Argentina şi Uruguay) indicii
de natalitate sînt mai scăzuţi. Fapt semnificativ, natalitatea înre­
gistrează şi în aceste ţări uşoare tendinţe de scădere.

F e r t i l i t a t e a î n ţ ă r i l e d e z v o lt a t e

Natalitatea din aceste ţări care cuprind Europa, Statele Unite

ale Ameri:ii, Canada, Japonia, Australia şi Noua Zeelandă, ă
urmat o tendinţă seculara de scădere, cu ritmuri diferenţiate de
la o ţara la alta. în aceasta constă, particularitatea „revoluţiei
demografice” . Natalitatea a început să scadă, mai întîi, în ţările
din Europa de vest şi de nord, apoi tendinţa a cuprins S.U.A.,
Canada, Australia, Noua Zeelandă şi, ceva mai tîrziu, Europa de
sud şi de est, iar mai recent, U .R .S .S .
De altfel, datele statistice sînt mult mai abundente, şi, în plus,
se refera la perioade mari de timp : pentru Suedia, ele încep din
1749.
Să examinăm ceva mai aprofundat natalitatea şi evoluţia în
aceste ţări, începînd cu Europa 1.
Situaţia generală este redată în tabelul 28.
Nivelul mediu al natalităţii în Europa este de circa 18 născuţi-vii
la 1 000 de locuitori; excepţie face Albania,cu un indice dublu de
natalitate.
Se apreciază că în Europa indicii de natalitate nu au avut nici­
odată nivelul atins astăzi în ţările în curs de dezvoltare.

1 N u m e r o a s e i n f o r m a ţ i i s î n t p r e l u a t e d i n : J e a n B o u r g e o i s - P i c h a t , La deuxième
conférence démographique européenne de Strassbouvg, I I . La fécondité des pays d'Europe,
î n „ P o p u l a t i o n " , 2 7 - e a n n é e , 1 9 7 2 , n u m é r o 2 ; La conjoncture démographique : l ’E u r o p e ,
în „ P o p u la tio n ", 27-e année, 1972, nu m éro 4 — 5.

68

V.TREBICI
Tabelul 28

D i s t r i b u ţ i a u n u i n u m ă r de 3 2 de ţă ri d i n E u r o p a d u p ă in d ic e le de natalitate

In d ici de n a ta lita te N um ăr de ţări

T o tal 32

1 0 -1 4 ,9 8
1 5 -1 9 ,9 18
2 0 -2 4 ,9 5
2 5 -2 9 ,9 —

3 0 -3 4 ,9 —

3 5 -3 9 ,9 1

La începutul ,,erei statistice” (aproximativ 1 800), indicele de

natalitate în Europa era cuprins între 35—40 născuţi-vii ia 1 000 de
locuitori, ceea ce ar ii corespuns unui indice brut de reproducţie
de 2,3 pînă la 2,6, adică unei descendenţe finale de 4,7 — 5,3 copii
de o femeie. Urmînd o tendinţă seculară, caracteristică revoluţiei
demografice, fertilitatea din Europa şi acele ţări care fac parte din
ţările dezvoltate, a cunoscut o scădere accentuată.
înaintea celui de-al doilea război mondial, în numeroase ţări din
Europa indicele de natalitate ajunsese la valori de 14—16 născuţi-
vii la 1 000 de locuitori, astfel încît indicele sporului natural căpă­
tase valori negative (Franţa, Austria). Imediat după cel de-al
doilea război mondial, s-a înregistrat în aceste ţări o puternică
redresare a natalităţii. Considerată iniţial ca un proces obişnuit de
recuperare a naşterilor — ca şi a căsătoriilor — care are loc
imediat după un război, procesul s-a dovedit a avea o persistenţă
surprinzătoare. Multă vreme, natalitatea s-a menţinut la nivele
ridicate fapt pentru care procesul amintit a căpătat calificativul
de ,,baby boom” . Aproximativ, din anul 1964 s-a instalat însă o
tendinţă de scădere care se continuă, în linii generale, sistematic
pînă în prezent. O imagine generală a nivelului natalităţii pentru
perioada antebelică şi cea postbelică le oferă datele din tabelul 29.
în această tendinţă de scădere a natalităţii, se remarcă R .F ;
Germania1 unde indicele de natalitate a ajuns la 12,8 nascuţi-vd
la 1 000 de locuitori, valoarea cea mai scăzută observată în timpur1
normale ; ,,recordul” anterior fusese atins de R.P. Ungară, în 1962,
cu un indice de 12,9.

1 U n s tu d iu a p r o f u n d a t : D r . H . S c h u b n el l, D e r G e b u r t e n r ü c k g a n g in d e r B u n d e s ­
re p u b lik D e u tsch la n d . D ie E n tw ick lu n g der E r w e r b s tä tig k e it vo n F r a u e n und M ü tte rn .
S c h r i f t e n r e i h e des B u n d e s m i n i s t e r s fü r J u g e n d , F a m i l i e G e s u n d h e i t, B a n d , 6., 1 9 7 3 .

69
V.TREBICI
Tabelul 29

I n d i c i i d e n a ta l it a t e în t i n d e ţ ă r i d i n E u r o p a , S .U .A ., Canada, A ustralia, Ja p o n ia ,
î n a n i i 1 9 3 8 , 1 9 5 0 , 1 9 6 0 şi 1 9 7 0 { 1 9 7 1 ) *

Ţ ara 1938 1950 1960 1 970 sau 1971

R . P. A lb an ia 34,7 38 ,5 43 ,3 35 ,3
A u stralia 17,5 23 ,3 22 ,4 21,7
A u stria 13,9 15,6 17,9 14,5
B e lg ia 16,0 16,9 16,9 14,5
R .P . B u lg aria 22 ,8 25 ,2 17,8 16,3
Canada 20 ,7 27,1 26 ,7 17,2
R . S. C eh o slo v a că 16,3 23 ,3 15.9 16,5
D anem arca 1 18 ,1 1 8 ,7 16,6 15,2
F in lan d a 21 ,0 24 ,5 18,5 13,1
Fran ţa 14,6 2 0 ,7 17.9 17,1
R . D. G erm ană 18,0 16,5 17,0 13,8
R . F. G erm an ia 19,8 16,5 17.8 12,8
G re cia 26 ,1 2 20 ,0 18.9 16,0
Ita lia 23 ,8 19,5 18,3 16,8
R . S . F . Iu g o s la v ia 25 ,9 3 0 ,2 23 ,5 18,2
Ja p o n ia 27,1 28,2 17,2 19,2
N orv egia 15,4 19,1 17,3 16,9
O lan d a 2 0 ,5 22,7 20 ,8 18,8
R .P . P olo n ă 2 5 ,3 3 0 ,7 2 2 ,6 17,2
P ortu g a lia 26 ,6 24,4 24,2 19,6
R e g a tu l U n it 15,5 16,3 17,2 16,3
R . S. R o m â n ia 29 ,5 26 2 19 ,1 19,5
S p an ia 20,1 2 0 ,0 2 21,8 19,5
S .U .A . 17,6 23 ,5 23 .7 17,3
Su ed ia 14,9 16,5 13,7 14,1
R .P . U ngara 19,9 20 ,9 14,7 14,5
U .R .S .S . 37,5 26 ,7 24,9 17,8

* D u p ă A i i u a r u l st a tist ic a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a . 1 9 7 3 , si L a c o n j o n c t u r e
d e m o g r a p h i q u e de V E u r o p e , în , , P o p u l a t i o n ” , n r. 4— 5, 1 9 7 2 , p . 8 0 7 .
1 F ă r ă insu lele F a e r o e s i G r o e n la n d a
“ F ă r ă ID odecanez.

Caracteristic pentru ţările din Europa occidentală, S.U.A. şi

Canada, este marea similitudine atît în ce priveşte tendinţa de
scădere a natalităţii, cît şi nivelele la care au ajuns. Se observă, mai
întîi, o creşterea fertilităţii, în anii 1951 — 1952, în R. F. Germania,
Anglia, Belgia şi Norvegia, iar, mai tîrziu, după 1955, în Franţa,
Italia, Olanda şi Suedia. Finlanda a cunoscut în aceeaşi perioadă
o scădere, în timp ce Danemarca şi Portugalia au avut o anumită
stabilitate. Mai tîrziu, s-a înregistrat o scădere rapidă, din 1964,
cu excepţia R .F. Germania şi Danemarcei, unde aceasta s-a mani­
festat în 1966. în prezent, indicii bruţi ai reproducţiei (ca indici

70

V.TREBICI
de moment) ating valori subunitare în următoarele ţări : R .F.
Germania (0,97), Danemarca (0,95), Finlanda (0,84) şi Suedia
(0,95). Informaţii mai detaliate ne furnizează analiza fertilităţii pe
vîrste. La vîrstele sub 30 de ani, creşterea fertilităţii este generală
pîna în 1964 (R.F. Germania şi Danemarca, pînă în 1966) ; după
această dată indicii de fertilitate specifică peste vîrstele 20 —30
de ani scad, cei sub 20 de ani rămîn stabili, iar la vîrstele de peste
35 ani continuă să scadă. Creşterea fertilităţii ar corespunde con­
stituirii mai timpurii a descendenţei generaţiilor succesive. O ,,reîn­
tinerire” a fertilităţii ar putea fi explicată prin „reîntinerirea”
nupţialităţii, întrucît vîrsta medie la prima căsătorie are tendinţa
de scădere în ţările din Europa occidentală 1.
Pornind de la nivele mult mai ridicate, natalitatea în ţările
socialiste a scăzut într-un ritm mai rapid, tendinţă legata de an­
samblul de factori social-economici şi politici,de mare amploare,
care au acţionat în aceste ţări.
Oricum, tendinţa de scădere a natalităţii este generală în ţările
amintite. Şi mai expresiv iese în evidenţă acest fenomen, dacă
examinăm indicele „suma naşterilor reduse” din tabelul 30.
Figurile 10 şi 11 ne arată atît tendinţa generală de scădere a
acestui indice al fertilităţii, cît şi particularităţile pentru fiecare
ţară.
Tabelu l 30
Indicele ,,$um a naşterilor reduse” pentru o serie de ţă ri*

Ţ ara 1950 1955 1960 1965 1970

R .F . G erm an ia 2,10 2,1 3 2,3 7 2,51 1,99

R eg a tu l U n it 2 ,1 9 2,2 2 2,6 8 2 ,8 3 2,3 8
B elg ia 2,3 4 2 ,3 8 2,5 6 2,61 2,2 3
D anem arca 2,58 2,5 8 2,54 2,6 1 1,95
F in lan d a 3,01 2,9 3 2,71 2,4 0 1,72
Fran ţa 2,93 2 ,67 2,7 3 2 ,8 4 2,4 7
Italia 2,4 9 2,31 2,3 7 2,54 2,3 1
N orv egia 2,5 2 2 ,7 6 2,8 5 2,9 3 2,5 1
O lan d a 3,0 9 3 ,0 3 3,11 3,0 4 2,5 7
P ortu g alia 3,1 7 3 ,1 6 3,1 5 3 ,0 3 2 ,4 4
S u ed ia 2,31 2 ,2 6 2,17 2,41 1,94
Canada 3 ,4 6 3,8 3 3 ,90 3,15 2 ,39(1969)
S .U .A . 3,0 3 3,5 2 3 ,65 2,9 2 2 ,4 6 (1 9 6 8 )

* După „Population” , nr. 4 — 5, 1972, p. 855.

1 P . F esty, Evolution de la fécondité en Europe occidentale depuis la guerre, în

„P op ulation” , nr. 2, 1970.

71

V.TREBICI
Fig. 10 Suma naşterilor reduse în 5 ţări din Europa occidentală, S.U.A. şi Canada
(după „Population” , nr. 4 —5, 1972).

72

V.TREBICI
V.TREBICI
1
 Se remarcă în cadrul fiecărei ţări diferenţa între fertilitatea
populaţiei feminine după diferite caracteristici, cum ar fi : mediul
urban şi mediul rural, categoria socio-profesională a femeii, apar­
tenenţa acesteia la populaţia activa sau inactivă, într-un cu vînt,
este absolut necesară analiza fertilităţii diferenţiale, a efectului pe
care factorii social-economici, inclusiv cei culturali exercita asupra
fertilităţii, ceea ce vom prezenta într-un paragraf următor.

A s p e c t e e c o n o m ic e a l e f e r t i l i t ă ţ i i

S-a menţionat faptul că nivelul şi dinamica fertilităţii populaţiei

se află sub influenţa factorilor social-economici. Numărul şi impor­
tanţa acestora au evoluat considerabil : în condiţiile unui compor­
tament demografic natural sau primitiv incidenţa factorului eco­
nomic, în forma sa redusă la „masa mijloacelor de subsistenţă” ,
era deosebit de puternică ; în timpurile moderne, pentru populaţiile
care au atins un nivel de trai material şi cultural ridicat, factorii
s-au diversificat, influenţa lor s-a schimbat, pe primul plan situ-
îndu-se factorii culturali şi psihologici. Este ceea ce caracterizează
comportamentul demografic conştient, asociat, în general, popu­
laţiilor care-şi determină deliberat descendenţa finală şi eşalonarea
naşterilor. De aceea modelele de analiză factorială a fertilităţii
operează cu un număr mare de variabile. Teoria lui K. Davis şi
J . Blake, pe care am citat-o anterior, este caracteristică sub acest
aspect.
O apreciere globala a influenţei factorilor economici se poate
obţine şi prin folosirea raportului dintre valoarea produsului naţi­
onal brut şi indicele de natalitate (tabelul 31).
Dependenţa dintre nivelul de dezvoltare economică şi indicele
de natalitate poate fi urmărită şi în figura 12.
Dacă examinăm mai atent numai grupa ţărilor care au un indice
de natalitate peste 35 născuţi-vii la 1 000 locuitori, relaţia este
şi mai pregnantă (tabelul 32).
Situaţia acestor ţări este următoarea : unui indice de natalitate
medie de circa 40°/00 îi corespunde un produs naţional brut de
aproximativ 250 de dolari, cum se vede intuitiv şi din figura 13.
Cele cîteva valori extreme se referă la Kuwait etc.
în această situaţie se află marea majoritate a ţărilor în curs de
dezvoltare, practic aproape toate ţările din Asia, Africa şi America
Latină (cu excepţia ţărilor din zona temperată a Americii de Sud).

74

V.TREBICI
Tabelul 31
D i s t r i b u ţ i a u n u i n u m ă r d e 1 8 1 ţ ă r i d u p ă p r o d u s u l n a ţ i o n a l b r u l (P . N . B .) p e u n lo cţ i i ­
to r, î n d o l a r i S . U . A . , ş i i n d i c e l e d e n a t a l i t a t e (n ă s c u ţ i - v i i la 1 0 0 0 d e l o c. ) .

In d ice de
P .N .B . n a ta lita te T o tal 1 0 - 1 5 - 2 0 - 2 5 - 3 0 - 3 5 - 4 0 - 4 5 şi
pe 14,9 19,9 24 ,9 2 9,9 34,5 3 9 ,9 44,9 peste
locu itor

T o tal 181 11 24 19 14 10 19 35 49

5 0 - 99 23 ' 2 2 4 15
1 0 0 - 199 30 1 — 1 __ 2 i 13 12
2 0 0 - 299 31 — — 1 3 __ 7 8 12
3 0 0 - 499 23 — 1 3 1 3 6 3 6
5 0 0 - 699 18 — 2 3 5 3 __ 4 1
7 0 0 - 999 15 1 6 5 __ _ 2 1
1 0 0 0 - 1499 14 1 7 3 i __ __ 1 1
1 5 0 0 - 1999 10 3 3 1 2 __ _ __ 1
2 0 0 0 - 2999 15 5 4 2 2 __ 1 _ 1
3 0 0 0 - 3999 1 — __ __ __ __ __ 1
4 0 0 0 şi p e s t e 1 — 1 — — — __

Indici de natalitate (n/00)

V.TREBICI
Tabelul nr. 32

Raportul dintre indicele de natalitate şi P .N .B . pe loc. pentru 103 ţări cu un indice

de natalitate peste 35.

P .N .B . pe locuitor T o ta l ţări

50- 99 21
100- 199 26
200- 299 27
300- 499 15
500- 699 5
700- 999 3
1000- 1499 2
1500- 1999 1
2000- 2999 1
3000- 3999 1

Număr de ţări

Fig. 13 Repartiţia unui număr de 103 ţări avînd un indice de natalitate de pest®
35°/00, după P.N.B. pe un locuitor.

Puternic distanţate de acestea sînt ţările dezvoltate, după cum

se poate vedea din exemplul oferit de Europa.
Valoarea indicelui de natalitate este de circa 18°/00, iar a pro­
dusului naţional brut este cuprinsă între 1 000 şi 1 500 dolari.

76
V.TREBICI
Tabelul 33

D is t r i b u ţ i a u n u i n u m ă r de 3 2 de ţ ă r i d i n E u r o p a d u p ă p r o d u s u l n a ţ io n a l b ru t p e u n
l o c u i t o r ş i i n d i c e l e de n a t a l i t a t e

I n d i c e de
n ata lita te
T o tal 1 0 -1 4 ,9 15,0 - 1 9 , 9 2 0 ,0 — 24 ,9 3 5 -3 9 ,9
P .N .B ./ Io -
cu ito r

T o tal 32 8 18 5 1

3 0 0 - 499 1 - 1
5 0 0 - 699 3 — 2 1
7 0 0 - 999 6 — 5 1 -
1 0 0 0 -1499 8 1 6 1
1500-1999 6 2 3 1 -
2000 -2 9 9 9 8 5 2 1 -

Număr de ţări

Produs naţional brut pe un locuitor (în dolari)

Fig. 14 Repartiţia unui număr de 32 de ţări din Europa avînd un indice mediu de
natalitate de 18°/^, după P.N.B. pe un locuitor.

Distribuţia acestor ţări, considerînd ca avînd un indice de

18°/00 după P.N .B. pe un locuitor apare expresiv în figura 14.
Comparaţia cu figura 13 scoate în evidenţă dimensiunea diferen­
ţei tipologice dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare
din punct de vedere al nivelului economic şi al natalităţii.
Numeroase studii au fost consacrate problemei relaţiei dintre
fertilitate şi factorii social-economici, pentru a explica, pe de o
parte, tendinţele de scădere a fertilităţii în ţările dezvoltate, iar
pe de altă parte, nivelul ridicat al acesteia în ţările aflate în curs
de dezvoltare şi, totodată, pentru a estima tendinţele viitoare.

77

V.TREBICI
Fig. 15 Tipurile revoluţiei demografice (după Zd. Pavlik, Nastin populacnoho vyoo.
je sveta, Praha, 1964).

, , R e v o lu ţ i a d e m o g r a f i c ă ” ş i , , t r a n z iţ ia d e m o g r a f i c ă ”

Evoluţia natalităţii şi mortalităţii, observată în ţările astăzi

dezvoltate din Europa, este caracteristică din punct de vedere al
tendinţei. Sub efectul îmbunătăţirii asistenţei sanitare şi al apli­
cării descoperirilor făcute în medicină, în special a vaccinului anti-
variolic, în condiţiile progresului economic general mortalitatea
a început să scadă, aproximativ din primele decenii ale secolului
al X lX -lea, tendinţă care s-a continuat aproape fără întrerupere
pînă în zilele noastre. Această tendinţă a fost urmată — în
unele ţări a fost aproape concomitentă — de scăderea nata­
lităţii. Prima.„tară care__a inaugurat aceste tendinţ(n.-._..a.-.ios.t-
Franţa. R e d u c e r e a n u t â T i t ă ţ u e s f X T e g F t ă . . d e f o l o s i r r a ş i g e n e r q b -
zarea metodelor „de planificare a familiei, în—speri al eontra-
c c p t i ver^XsHel , in Franţa, asemenea mijloace au început să
fîe io lo site pe scară largă în rîndul nobilimii, încă din cea de-a
doua jumătate a secolului al X V III-lea, fiind preluate apoi de
burghezie şi generalizate în secolul al X lX -lea.
Acest proces a căpătat denumirea de ,,revoluţie demografică” ,
termen folosit pentru prima data de demograful’ francez Adolphe

78

V.TREBICI
Landry 1. După acest autor în secolul al X V III-lea în Franţa indicii
de natalitate şi de mortalitate erau de ordinul 40°/00, după care
a început un proces de scădere, ajungînd pe vremea lui Landry la
17 — 18°/00. Prima perioadă se caracterizează prin niveluri ridicate
ale natalităţii şi m ortalităţii; a doua perioadă este de „tranziţie"- :
mortalitatea scade, urmată de reducerea fertilităţii. în sfîrşit se
realizează un echilibru între natalitate şi mortalitate. Există deci :
un regim „primitiv", unul „intermediar" sau de „tranziţie" şi
unul „modern" sau contemporan. După Landry, regimul interme­
diar s-a instalat în Franţa din secolul al X V III-lea, fiindu-i carac­
teristică limitarea naşterilor. Cel modern este caracteristic epocii
actuale în tarile dezvoltate, cînd nivelele mortalităţii şi natalitaŢIf
sITapropie. Aşadar, revoluţia demografiră ^ r.arqc.terizează tocmai
prin reducerea voluntara, conştientă a natalităţii^
~Există diferente între revoluţia demografică a diferitelor ţări
dih^EmrojpaJTin unele, ea a început mai devreme, Tn altele, aproxT-
madlv~încea de-a doua jumătate a secolului al X îX - le a ; în ţările
Europei de est şi de sud, ea s-a instalat abia în primele decenii ale
secoluluLal X X -lea. Fapt remarcabil este că în ţările care au intrat
mai tîrziu în revoluţia demografică, ritmul a fost mult mai rapid,
aşa că în prezent — faptul a fost subliniat în repetate rînduri —
exTsfa~~o an n m ifă om ogenizare a nivelurilor natalităţii si mortali­
tăţii în aceste ţă ri
Semnificativa din acest punct de vedere este evoluţia indicilor
de natalitate în Franţa şi Suedia începînd din anul 1800 (tabelul 34).

Tabelul 34
Evoluţia indicelui brut de natalitate în Franţa şi Suedia *

Indice mediu anual : 1801- 1811- 1821- 1831- 1841- 1851- 1861-
1810 1820 1830 1840 1850 1860 1870
F ran ţa 31,2 31,8 31,0 29,0 27,4 26,3 26,3
Suedia 30,9 33,4 34,6 31,5 31,1 32,8 31,4
Indice mediu anual : 1871- 1881- 1891- 1901- 1911- 1920- 1931-
1880 1890 1900 1910 1913 1930 1939
F ran ţa 25,4 23,9 22,2 20,6 18,8 19,0 15,7
Suedia 30,5 29,1 27,1 29,8 23,5 18,2 14,4

* După R . Pressat, Analiza demografică (trad. din 1b. franceză), Editura

Ştiinţifică, 1974.

1 A. Landry, La révolution démographique. Etudes et essais sur les problèmes de la

population, Librarie du Recueil Sirey, Paris, 1934.

79

V.TREBICI
 Scăderea natalităţii prin limitarea voluntară a naşterilor, a ur­
mat, în Europa occidentală, după scăderea mortalităţii cu un deca­
laj de aproape 100 de ani, cu excepţia Franţei unde aceste două
mişcări au avut loc aproape simultan. Scăderea natalităţii în Franţa
a fost foarte accentuată după 1830 (începută în cea de-a doua jum ă­
tate a secolului al X V III-lea) în timp ce în Suedia, această scădere
apare prin 1870—1880.
Scăderea „natalităţii, asociată scăderii mortalităţii, nu este efec-
tuTsimpiu al unei ,, elasticităţi" demografice : ambele survin~îh
contextul social-economic creat de revoluţia industriala^ de 'ma­
rile procese cTe urbanizare, de mobilitatea socială, profesionala
şi spaţială, de progresele medicinii, de ridicarea nivelului de im
struirc a populaţiei, de atragerea pe scară largă a muncii femeilor.
în prezent, există numeroase teorii referitoare la ..revoluţia
demografica"', s-au formulat"..d ife r ite ^ p o l^ în ce
priveşTeiazele revoluţiei demografice. Unele dintre ele sînt legate
de teoriile ,,stadiilor” dezvoltării economice, Cert lucru, în evo-
luţia indiciloUde natalitate şi~de mortalltate se conturează anumite
particularităţi pe ţari, deşi — în linii generale — analogia revolu­
ţiei demografice este valabilă. Reproducem în figura 15 o tipolo­
gie, datorată demografului cehoslovac Zd. Pavlik h
Tipul japonez-mexican este „exploziv”, cel francez este mode­
rat, cu o elasticitate mai strînsă între natalitate şi mortalitate.
Problema cea mai importantă este aceea dacă ţările în curs de
dezvoltare vor urma aceleaşi faze în evoluţia lor demografică, după
modelul tanloF dezvoltate. Elemente noi au si apărut m ..revolu­
ţia denTografică'' a acestor ţ ă r i; mortalitatea înregistrează un pro-
cTs~TapId de scădere, fără să fie urmată de reducerea iertdîtătiî.
ceea ce este caracteristic „exploziei demografice” a acestor ţări.
Mortalitatea a scăzut considerabil datorita extinderii asistenţei
sânîtare~şi progreselor medicinii, ajutoarelor acordafU~acestor ţări
de c ă tre ţă rile dezvoltate, in schimb, fertilitatea este legată de ""un
număr mare de factori : nivel economic, grad. de instruire, "valori
culturalei tradiţn, obiceiuri, be estimează ca~ abia prih~crearea conT
ediţiilor social-economice corespunzătoare va apărea o tendinţă- de
Scădere a fertilităţii, ale cărei simptome s-au instalat deja în unele
ţa ri: înUrurs'Tre dezvoltaî'e. l)urata acestei faze este mai greu cTe pre-
vlzionat. Se poate presupuue ca studiile economice şi demografice
ce”’se vor efectua în aceste ţări, mai cu seamă cu prilejul „Anului
mondial al populaţiei 1974”, vor putea aduce elemente pertinente
de judecata.1

1 Z. Pavlik, Nastin populacnoho vyvojp sveta, Praha, 1964.

80
V.TREBICI
 Problema creşterii demografice nu poate fi pe deplin înţeleasă
dacă este redusă numai la analiza evoluţiei natalităţii şi mortali­
tăţii. între mişcarea populaţiei şi structura ei pe vîrste — numită
şi structura demografica fundamentala — există o legătură dialec­
tica ; natalitatea si mortalitatea influenţează sistematic numărul
K
~fT^sixuctura populaţiei, în sensul schimbării ponderii diferitelor'
"grupe de "populaţie : ..tihără” , 1iiHuÎFă"~^uu^.vîrst.nicăr:^: "Tă~nndul
"ei, o anumită structura a populaţiei este premisa"unui anumit
nivel al natalităţii şi mortalităţii. Este suficient să ne imaginăm
o populaţie foarte „tînără” ; ea este — ceteris paribus — o premisă
care favorizeazămuTilItaiea şi nupţialitatea şi deci rit muri ridicate.
~âîe~ creşterii demografice. Existenţa-unor efective numerice impor-
iTSnte am cohortelor tinere, în primul rînd, a unor efective ale eohor-
telor feminine tinere va determina un număr ridicaFarnascuHlor^mi.
clîîar~în~~ coirdîţîITeminei scăderi afertilită ţii „generale 1. De aseme-
neaŢE5~populaţie , ,15aInnă7Teste puţin favorabila ^ a ta lită tii si._în
generalT^reproducenTrin schimb,je a este premisa unei'mortalităţi
ridicate, chiar în condiţiile în care indicii de mortalitat e specifică
scad la toate vîrstele. numaEdiJorită^ creşteuIT"ponderii populaţiei
yîrstnice. în sfîrsit.^o populaţie de tip ~~-adnîf7 r sau ..matur" ~este
avanlaîpasâ activitCţiiecoîiom ice. prin ponderea ridicată a popu­
laţiei de vîrstă de munca,.
Prin urmare, structura populaţiei după caracteristica „vîrsta”
are o foarte mare importanţă. Structura după sex, importantă şi
ea, se caracterizează. în genere, printr-o mare stabilitate la nivelul
populaţiei totale : circa 51% femei la 4 9 °î~bnrhaiT~ pro p o rţie ce
poate fi tulburată mai.ales ca efect al razboaieioul n -schimb, se
poF înregistra disproporţii sensibile între sexe la diferite vîrste,

1 N u m ă ru l n ă scu ţilo r-v ii este fu n c ţie de doi fa c to r i : f e r tilita te a p o p u la ţiei fe m i­

n in e d e v î r s t ă f e r t i l ă şi n u m ă r u l a c e s t e i a .

6 - c, 246 81

V.TREBICI
 mai ales la cele înaintate, ca efect al supramortaiităţii masculine
şi al decalajului intre durata medie de viaţă a femeilor şi bărba­
ţilor.
Mai trebuie semnalată o problemă fundamentală în legătură cu
populaţia : structura ci pe vîrste si sexe se schimbă foarte încet,
în decurs de < decenii. Această împrejurare trebuie avută în vedere
in special atunci cînd se vorbeşte de „optimizarea” populaţiei —
idee foarte frecvent avansată în ultimii ani — şi care constă nu
numai în asigurarea unui indice optim al reproducerii sau ai unui
ritm optim de creştere a populaţiei ; ideea este tot mai mult aso­
ciată unei structuri demografice optime, în înţelesul de structură
favorabilă reproducerii populaţiei şi activităţii sale economice.
Problejmamlevine si mai complexă atunci cînd luăm în considerare
rsi efectuLmaigraţien Cum persoanele imigrante' ‘ămărŢnTanumitor
grupe de virsta şi sex7~ăclaosuliiicestonTTa o populaţie "exist entă
'poate modifica structura acesteia. JEste cazul caracteristic al unor,
‘ţari ca. S tatele Omte ale~Amencii/Canada, Noua Zeelandă, Brazilia,
'care au cunoscut o mare intenâTfafe a migrăţieFexterne.
TiT^concIuzie, cunoaşterea. .ş|ructurîr~popuTăţîeTdupă vîrstâ şi
sex este absolut indispensabilă, atic pentru analiza demografică
pfoprnFzTsa, "crf~şT~pentru cea somaTuămnoi^ upă cum se va
'vedea" în continuare, există o întinsă tipologie a structurilor demo­
grafice pe glob :ţîn general, ţypjd ^ ţ^ ţ ^ 1^ dezvoltare
se caracterizează printr-o pondere ridicată a populaţiei tinereu în
timp ce populaţia dirPţâriIe dezvoltate care deţine o pondere mape
ăT'popiilaţiei vîrsţnlcij este confruntăfa cu procesul îmbătrînirii
dumografice7 Cunoaşterea unor instrumente metodologice de de­
scriere şi de analiză a acestor aspecte este de aceea indispensabilă.

C o n c e p t e ş i i n d i c i d e a n a l i z ă a s t r u c t u r ii d e m o g r a f ic e

Compoziţia unei populaţii din punct de vedere al caracteristicii

sex este descrisă cu ajutorul unor indici simpli.
R a p o r t u l d e m a s c u l i n i t a t e indica numărul de persoane de sex
masculin ce revine la 100 sau 1000 de persoane de sex feminin :
M
H i = zpr * 1 0 0 0
Jb
Dacă pe întreaga populaţie raportul se bucură de apreciabilă
stabilitate, în schimb la diferitele grupe pe vîrstă valorile sale vădesc
dezechilibre, în special la populaţia vîrstnica, ceea ce are o mare

82

V.TREBICI
importanţă demografică şi economică. Acest raport se stabileşte
separat pentru diferite categorii de populaţii, cum ar fi populaţia
activă şi inactivă, populaţia şcolară, populaţia pe unităţi teritorial-
administrative.
Raportul de fem initate se determină obişnuit pentru născuţii-vii :
numărul născuţilor de sex feminin se raportează la numărul total
al născuţilor. Întrucît, la naştere se observă că numărul de fete
este de aproximativ 100 la 106 băieţi, valoarea raportului de femi­
nitate este :
________100________
0,488 sau 48,8%
100 + 105 (sau 106)
Acest indice este util pentru diferite calcule demografice, în spe­
cial cele ce se referă la fertilitate.
P ira mida vîrstelor este reprezentarea grafică a distribuţiei unei
populaţn^pe vîrsfe'şi sexe. în forma sa^om pIet% pirandd^virsfeIm'
gste-^censtruită pe ani de v î r s t ă ; pentru unele scopuri practice esfe
suficientă folosirea d e i n t e r v 3 i l a n i g j i i â l f e .
Forma unei piramide a vîrstelor poate fi văzută din exemplul
populaţiei României la recensămîntul din 1956 (fig. 16).
Piramida vîrstelor arată intuitiv proporţiile dintre grupele mari
de vîrsta : „tînără”, adultă” şi ,,bâtrînă” . Limitele folosite în
ace^ '^ ceaa^ îiiîlaionâ : u.-—14 pentru populaţia „tînăra” ,
îy^^m) pentru populaţia .,adultă” şi 60 de am şi peste pentru popu­
laţia ..bătrîna”". Datorită creşterii ^duratei de şcolarizare şi a dura­
ş i medii de viată se foloseşte tot mai frecvent următoarea grupare :
0 - 1 9 ani, 20 —64 ani şi 65 ani şi peste.
S-a remarcat de multă vreme că forma piramidei vîrstelor poate
duce la identificarea unei tipologii a populaţiilor. Demografului
suedez Gustav Sundbaig i se datorează ideea de a clasifica popu­
laţiile jm trei ţ jp>UrT~după forma piramidei : populaţii de tip pro­
gresiv, cu o baza largă a piramidei, numite şi pbpulatiTHSexe ; popip
îatn/jle tip~staţionar. în care populaţia pe vîrste~cste echilibrata,
şi tipuTFegresiv —"populaţie cu o b a z ă îngustată, cu o^ pondere
ricdcată a populaţiei bătrîne si o pondere scăzută a populaţiei tinere.
Tn prezent) tipologia piramidelor vîrstelor s-a modificat, mcluzîn-
du-se şi tipul de populaţie întinerită, aşa cum se remarcă din figura 171.
Tipul 1, denumit piramida înjiorm ă de ,,accent circumflex” ,
este caracteristic unei populaţii tinere, cum este cazul populaţiei

1 După VI. Trebici, Dicţionar demografic multilingv (V), în „R ev ista de S tatis­

t i c ă ” , nr. 4, 1972.

83

V.TREBICI
 Ani
F 100 l

F i g . 1 7 T ip u rile p ira m id e i v îrs te lo r.

V.TREBICI
 din ţările aflate în curs de dezvoltare; tipul 2, numit şi ,.căpiţă”
:&T~ in care^FocesuI
F S r r ^ " '—
e^îmbatrîmrFlTTi1este~Tirg5r~avijisat şi cu oTl e rtuitate'relativ ridi­
cată care asigură alimentarea bazei.: tipul 3, piramida de forma
,,urnei”, ce caracterizează o populaţie cu sîmptome avansate, de
îmbatrînire demografica "că ~urmare a scăderii puternice a fertili­
t ăţii, ami nţin cT proces u P cle depopulăreT~in sfîrşit, tipul_4,_ pira-
mida în fo rm F o e treflă” , caracteristică unei populaţii aflate în
proces" de reîntinerire, urifTînd unuT procestde"im^ătrinirn~demo~
'grafica (cazul populaţiei Kranţeijl
“r Este de mare importanţă forma piramidei vîrstelor din punct
de vedere demografic, social, economic şi sanitar.
Pentru a măsura incidenţa economică a unei anumite structuri
a populaţiei se foloseşte un indice special.
R a p o r t u l d e d e p e n d e n ţ ă se determină ca număr al populaţiei
,,tinere1' şi ,,bâtrîne” ce revine la 1000 persoane din populaţia
,,adultă”, după formula :
Pa + Pe . 1000 sau
D
P 15 -

D = Po-i ■f Pe65 ani şi peste

• 1000
P 22 00 —64
- ani

Intrucît populaţia în vîrstă de 15—59 de ani (respectiv 20 —■64

ani) este populaţia în virstiLde muncă, practic populaţia activă „a
unei ţări, iar populaţia de 0 —14 ani (0—19 anii si cea de 60 de ani
’şi p e s t e i6 5 a n i ş i peste) estep ^ p rilaţiain acth ^ care nu are m ij­
loace" proprii de existenţă, ~raportul de dependentă exprimă „şau-
tăriap presiunea" populaţiei Pare' t rebuie întreţinută, d e către
’popmaţi a ln ^ ^ ^ ^ de muncă. Raportul de dependenţă poate fi
acterrmnat sepaUTf^^ ,,tînără” şi pentru cea ,,bă-
trînă” . Unuia şi aceluiaşi raport de dependenţă pot să-i corespundă
situaţii diferite : într-o populaţie de tip tînăr. caracteristic ţărilor
în curs de dezvoltare, cea mai mare presiune o exercită tineretul;
intr-o populaţie" îmbătrînită demografic, sarcina cea mai mare
este d in p a rte ă populaţiei vîrstnice.
Populaţia stabilă este un model -teoretic şi reprezintă starea
limită spre care tindei, o populaţie reală dacă ar fi supusă timp
îndelungat (100 ani) aceleiaşi mortalităţi şi aceleiaşi fertilităţi.
Dacă în.,a.c.e5t,caz.,.ipotetic m fiecare an numărul născuţilor ar fi
egal cu numărul deceselor, sporul natural ar fi zero şi ritmul de
creştere-ar^fL zero, prin urmare, o asemenea -populaţie ar~ avea în

33
V.TREBICI
permanentă acelaşi număr si o structură constantă pe vîrste. I se
spune unei asemenea populaţii stabile populaţie staţionar a7~Xr\
^el^aite~~cazuri, unei mortalităţi constante ii cor^spun3^~urrTndice
constant de variaţie a natalităţii, de exemplu, numărul de născuţi-vii
aTcreştFde la unim la altul cu un indice k. în acest caz, numărul
populaţiei ar creşte cu acelaşi indice k , structura pe vîrste ar
fi constantă, indicele de mortalitate şi acest indice de creştere,
rămînînd toţi trei constanţi.

T ipologia structurilor, p e vîrste în popu laţia globului

în formularea cea mai generală, celor două tipuri de regiuni —

dezvoltate şi în curs de dezvoltare — le corespund, după cum am
văzut, două tipuri de structuri demografice : primele au o popu­
laţie îrnbâtrînită, secundele se caracterizează printr-o populaţie
tînără. Acesta este efectul nemijlocit al mişcării fertilităţii : al
scăderii sistematice a acesteia în ţările dezvoltate şi al menţinerii
ei la un nivel ridicat, în ţările în curs de dezvoltare. Această ima­
gine — ca şi cea a altor fenomene şi aspecte demografice — este
profund diferenţiată pe ţări. Structura unei populaţii pe vîrste,
asa cum se oglindeşte în piramida" vîrstuTTvr. este_ rezultanta unei
evoluţii de lungă durată a natalităţii şi mortalităţii...eajsţe^ronica.
fidelă a evenirrieiLtelor care au afeu ţatjop nlntin respectivă De pildă,
războaiele îp p u n amprenta în moHulcel mai brutal asupra struc­
turii populaţiei pe sexe şi vîrste, atît prin ,,deficitul de naşteri”
din perioada ostilităţilor, cît şi prin pierderile directe de vieţi
omeneşti. Piramida vîrstelor reproduce cu multă fidelitate aceste
,,evenimente” prin aşa-numitele „intrînduri” (,,classes creuses”,
în limba franceză), adevărate disproporţii demografice.
C itJ^ iv e s t£ ^ p p iij 4 L to tie^ X £ja..d iferite vîrste, acesta este pu­

pate se constată o proiundă disproporţie între sexe, cum se poate

vedea din exemplul F ran ţei1 .
Este cît se poate de caracteristică scăderea foarte rapidă a rapor­
tului de masculinitate după vîrsta de 60 de ani. De altfel, proporţia
între sexe pe întreaga populaţie se bucură de o mare stabilitate şi
care este tulburată de evenimente importante cum sînt războa­
iele sau migraţiile masive. Dacă la naştere — cum s-a mai spus —
revin 1060 născuţi-vii de sex masculin la 1000 născuţi-vii de sex

1 După R. Pressat, Analiza demografică (trad. din ]f>. franceză), E ditura

Ş tiin ţifică, 1974.

86

V.TREBICI
 Generalii
l% l 1951 1941 1931 1921 1911 1901 1891 .1881. 1871

Vîrsta
F i g . 1 8 R a p o r tu l de m a s c u lin ita te d upă v îr s tă în F r a n ţ a l a 1 ia n u a r ie 1 9 6 2 (d u p ă
R . Pressat, op. cit.)

feminin, pentru întreaga populaţie, înregistrată la un recensămînt,

populaţia masculină reprezintă circa 960 la 1000 de persoane de sex
feminin, sau circa 1040 de persoane de sex feminin la 1000 de per­
soane de sex masculin, adică o proporţie inversă faţa de cea obser­
vată la naştere. Efectul războaielor sporeşte „raportul de femini­
tate” . Cît priveşte migraţia, ea sporeşte acest-raport pentru ţările
care au~erriigraţie masivă şi în schimb îl diminuează InlIaSle^de^
^TnngTUtie'.-d5H.'t-eîe^sTătistice din tabelul 35 ilustrează această situa-
fîeT" *
Cel mai ridicat raport de feminitate se înregistrează în Franţa :
efectul ultimului război mondial este evident. Şi mai expresiv apare

87

V.TREBICI
Tabelul 35
Raportul de feminitate în unele ţări

R apor­ Rapor- Rapor-

tul de * . tul de
Ţara Anul Anul , . . Anul ! ul .de
femi­ femini­ femini­
nitate tate tate

F ran ţa 1891 1 007 1911 1035 1954 1 085

Anglia 1891 1 060 1911 1082 1951 1 082
Ita lia 1881 995 1911 1037 1951 1 054
Grecia 1889 906 1907 981 1951 1 051
Japonia 1891 980 1908 980 1955 1 035
S.U .A . 1880 953 1910 958 1950 1 013
B ulgaria 1890 965 1905 962 1956 1 004
Noua Zeelandă 1891 883 1911 896 1956 989
Canada 1891,• 964 1911 886 1956 973
India 1891 958 1911 953 1951 947

* După P. Flaskämper, Bevölkerungsstatistik, Hamburg, 1962, p. 151.

Tabelul 36
Struchira pe vîrste a populaţiei pe mari regiuni ale globului (1965).

T o tal din care :

populaţie 0 -1 4 1 5 -6 4 60 ani şi peste

Total mondial 100,0 37,4 57,6 5,0

Regiuni dezvoltate 100,0 28,1 63,0 8,9
Regiuni în curs de dez-
voltare 100,0 41,6 55,1 3,3
Asia de est 100,0 36,9 59,0 4,1
Asia de sud 100,0 43,0 54,0 3,0
Europa 100,0 25,4 64,1 10,5
U .R .S .S . 100,0 30,5 62,1 7,4
Africa 100,0 43,5 53,7 2,8
A m erica de Nord 100,0 31,0 59,8 9,2
America L atin ă 100,0 42,5 53,9 3,6
Oceania 100,0 32,8 59,9 7,3

acest efect în populaţia R. F. Germania : în anul 1900 raportul de

feminitate a fost de 1032, în 1919 de 1093, iar în 1964 valoarea sa
s-a ridicat la 1 229 femei la 1 000 bărbaţi.
Raportul de feminitate al unor ţari de puternica imigrare —
S.U.A., Noua Zeelandă şi Canada — a evoluat în sensul creşterii.

88
V.TREBICI
 Se ştie, ca emigraţia afectează în special populaţia masculină în
vîrsPă de inuiicaT^Treptat însă se ..omogenizează'1 populaţia pe
sexe.. India este un caz particular, în care raportul de feminitate se
menţine scăzut, în virtutea unor împrejurări istorice.
Structura pe vîrste a populaţiei pe glob se diferenţiază mai întîi
pe cele două tipuri de regiuni (tabelul 36).
în timp ce în populaţia Europei proporţia populaţiei ,,tinere’'
este de^25ST% îh~ Africa ponderea ei este de 4 3 ,5 % ; în schimb,
ponderea populaţiei vîrstnice în Europa este de peste trei ori mai
mare ca în Africa (vezi şi fig. 19).
Proporţia mare a populaţiei tinere în ţările în curs de dezvoltare
pune: numeroase probleme care se referă la : fertilitatea în perspec-
tivă, necesarul de şcoli şi necesarul de locuri"de munca»-. Cu o pro-
‘porţîFTîdicată a populaţiei tinere, o pr)pn1atie~ are premisa unei
natalităţi ridicate în perspectivă,. Este ceea ce se numeşte inerţial
d e m o g ra f ic ă . D if ic u ltă ţi c o n s id e ra b ile în rim p in ă-Q .a s e m e n e a p o p i t - /
laţie în ce priveşte asigurarea şcolilor—şi—a__ cadrelor didactice,
Odăta cu atingerea vîrstei de munca, o asemenea populaţie este
pusă în situaţia de a asigura locurile de muncă pe care le solicită
populaţia tînara.
Diferenţele dintre structurile pe vîrstă ale populaţiilor din ţări
aparţinînd unor grupe diferite pot fi văzute din patru piramide
ale vîrstelor1 : S.U.A., Franţa, Venezuela si Rep. Malgasă (fig.
2 0 - 2 3 ).
Baza foarte largă a piramidei este caracteristică populaţiei din
Venezuela şi Rep. Malgasă; în schimb vîrful piramidei este masiv
la populaţia din S.U.A. şi Franţa, trăsătură caracteristică a popu­
laţiei din ţările dezvoltate.
Pentru a ilustra efectul războaielor din punct de vedere demo­
grafic, prezentăm piramida vîrstelor populaţiei R. F. Germania
(1950), (fig. 24).
De la o structură ,,normală”, cum este populaţia în 1910, s-a
ajuns la o structură marcata de puternice disproporţii nu numai
între grupele de vîrstă, ci şi între sexe.
Caracteristică din acest punct de vedere este şi piramida vîr­
stelor populaţiei Franţei (1965) în care se văd clar disproporţiile
dintre grupele de vîrstă dar şi dintre sexe.
Are imp_ori.ajata_____ l&tm
vîrsîe rin numai din punct de vedere al grupelor mari, ci şi al unor
grupe mai restrînse, cum ar fi populaţia de vîrstă şcolară, populaţia

1 Pentru S.U .A ., Venezuela şi Rep. Malgaşă vezi : N. K eyfitz şi W. Flieger, Popu­

lation, Facts and Methods of Demography, 1971.

89
V.TREBICI
V.TREBICI
Fig. 19 Procentul bătrînilor peste 60 de ani în populaţia totală, (după J . Bcaujcu-Garnier, Geographie of Population, 1967).
1. Peste 15 % ;| 2. 1 0 * - 1 5 % ; 3. 1 9 , 5 - 1 0 % ; 4. Sub 5 % .
 Vîrsta (ani)

Fig. 20 Piramida vîrstelor populaţiei S.U.A., 1967 (după N. K eyîitz şi W . Flieger,

Population. Facts and Methods of Demography, 1971).

Vtrsta (ani)

Procente Procente

Fig. 21 Piramida vîrstelor populaţiei Venezueloi, 1965 (după N. Keyîitz

şi W . Flieger, op. cit.).

V.TREBICI
 An de naştere Ani

Mii persoane
F iS . 22 Piramida vîrstelor populaţiei Franţei, 1. I. 1971 (după „Rev. de statistică,
nr. 4, 1972).

Vîrsta (Ani)

Fig. 23 Piramida vîrstelor populaţiei Republicii Malgaşă, 1960 (după N. Keyfitz

şi W . Flieger, op. c it.).

V.TREBICI
I

V îrsta ani Fig. 24 Piramida vîrstelor populaţiei

R . F . Germania (după P. Flaskamper,
Bevolkerungsstatistik, Hamburg, 1962,
p. 168).

i— i |. i .... k I I— i— i— i— (— i
10 8 6 4 2 0 0 2 4 6 8 10
La 1000 lo cu ito ri din populaţia totală

120 -, HONDURAS 1966

110 - • .COSTA ,R |CA 1966

& MEXIC 1966

o? 100-
8
4-
• GUATEMALA-1964..

O.
O
- 90-
Raport de dependenţă 100 (

SRI LANKA 1967

- • PORTO RTCO 196?
80"

70-
# S .U ,A. 1966
FRANŢĂ 1967'
60-
!| o
•PORTUGALIA 1966-68
•A N G LIA SI TARA GALILOR 1966
' 50— ..‘ I "f .1 I
15 20 25 30 35 40 45

Fig. 25 Corelaţia dintre raportul de dependenţă şi indicele brut de natalitate

(după N. K eyîitz şi W . Flieger, op. cit.).

V.TREBICI
activă tînara Î20 —39 ani), populaţia feminina de vîrstă fertilă
'(li) —49 a n i p ^
Sub raport strict economic, o anumită proporţie a populaţiei
tinere şi vîrstnice exercită o anumită „sarcină” asupra populaţiei
în vîrstă de muncă. Nu aceeaşi “semnificaţie are faptul daca această
sarcină este a populaţiei tinere sau a celei bătrîne : prima va deveni
peste un număr de ani activă şi deci investiţiile ce se fac pentru ea
(investiţii demografice şi economice) vor fi recuperate de-a lungul
vieţii active ; populaţia bătrîna este însă întreţinută din ceea ce
s-a ,,capitalizat” în decursul vieţii active şi deci „sarcina” este mai
uşor suportată.
Există o strînsă corelaţie între r a pactul.de dependentă si indicele
de natalitate, după cum rezulta din figura 25.
Este dincolo de orice îndoiala că nivelurile foarte ridicate ale
fertilităţii populaţiei din ţările în curs de dezvoltare, generind~b
proporŢfe mare ITpopulaţiei tinere, sporesc , ,sarcina->~lTe^iarEtre-
buie s-o suport epopulaţia ifTvirstă de munca, a~ că reI~prop ortie
este, de altfel, maJTeHusă decît a popuiaţieUdin ţările dezvoltate.

Îm b ă tr în ir e a d e m o g r a fic ă a p o p u la ţie i

Dacă ţările în curs de dezvoltare sînt confruntate cu ritmurile

înalte ale creşterii demografice, ca urmare a indicilor înalţi de fer­
tilitate, populaţia ţărilor dezvoltate cunoaşte de decenii caracteris­
ticile procesului de îmbătrînire demografică. Contrar reprezentărilor
comune, îmbătrînirea demografică nu înseamnă nimic altceva uecît
creşterea ponderii populaţiei vîrstnice şi scăderea ponderii popu­
laţiei tinere."Pentru o populaţie de tip închis, factorul d eterm in an t
al imbătrTnTrii demografice este scăderea fertilităţi i ; în mai mica
măsură contribuie la acest proces scăderea mortalităfît~şi deci creş­
t erea duradeTlnediT^ e v ia ţă . Explicaţia este simplă : dacă creşte*
rea duratei inedn de viata determina c r e s t e r numărului persoa­
nelor vîrstnice, în schimb scăderea fertilităţii, aurind la scăderea
populaţiei tinere) (..îmbătrînire prin baza piramidei”), determină,
creşterea ponderii persoanelor vîrstnice.
Un studiu, devenit astăzi clasic, datorat experţilor O.N.U. b
a examinat aprofundat procesul de îmbătrînire demografica, cu
instrumente metodologice perfecţionate — modelul populaţiei sta­
bilă şi metoda proiectărilor demografice — ajungînd la cîteva 1

1 Le vieillissement des populations et ses conséquences économiques et sociales (Etudes

démographiques, nr. 26), Nations Unies, New York, 1956.

94

V.TREBICI
concluzii de mare importanţă teoretică şi practică. De asemenea,
observaţii interesante s-au făcut cu privire la acest proces cu pri­
lejul celei de-a doua Conferinţe demografice europene, pe baza
unui raport întocmit de Damas şi Neundôrfer1.
Prima constatare este aceea că îmbătrânirea demografică este.
un proces caracteristic populaţiei dmHianÎe dezvoltate; va trece
încă mult timp — dupa aprecierea experţilor demografi deLTÜ7N\U.
— pînă cînd populaţia ţărilor în curs-4e dezvoltare va cunoaşte
acest proces.
în al doilea rînd, procesul este generat în principal de scăderea
fertilităţii. Unele ţări au intrat în acest proces mai devreme —
prima a fost Franţa —■. altele mai tîrziu. Cel mai tîrziu au intrat
ţările socialiste dip F.umpa^ Populaţia feminină , .îmbătrâneşte”
M ar rapid decîtpopulatia masculina.
în al treilea rînd, procesul are implicaţii şi consecinţe dintre
cele mai variate: pe pTăfi' social, econornicŢ"sanTEar, cultural, psiho­
logic . Problema populaţiei vîrstnice în ţ ările dezvoltate este una
dintre cëlëPmai importante. ~~
Se accepta şi se consideră că o populaţie în care ponderea popu­
laţiei de 65 ani şi peste se află sub 4 % este o populaţie ,,tînară” ;
cînd ponderea este cuprinsă între 4 şi 7 % populaţia este ,,adultă” ,
iar cu o pondere peste 7 % populaţia este bătrîna. în ciuda unui
anumit caracter convenţional, acest indice este util pentru o ana­
liză generală.
PţocesiiLde îmbătrînire demografică s-a dezvoltai, foarte rapid
în <Duropa. Proporţia populaţiei în vîrstă de 65 ani şi peste a fost
de 8,5% în 1950, de 9,3% în 1960 şi de 10,2% în 1965. Dacă în
1950 erau populaţii* ,,tinere” în : Finlanda, Poloniă, Bulgaria,
România, Turcia, Grecia, Albania, Iugoslavia şi Portugalia, în
prezent numai Turcia are populaţie ,,tînără” .
Dupa Damas şi Neundôrfer, exista o tipologie a îmbătrînirii
populaţiei E uropei. Se pot diferenţia cinci tipuri : a) jregiuni agrri
cole, în căre^predomină populaţia activa agricolă, cu o natalitate
ridicata şi o emigraţie puternică ; bl Regiuni agricole, cu o proporţie
redusă a populaţiei active agricole, în care creşte%UtodatT^umărul
locurilor de muncă în sectoarele secundar şi terţiar, avînd o nata­
litate redusă şi o mortalitate slaba ^ c) regiuni de tranziţie înecare
nu predomina nici un sector economic : d) regiuni incmstnale. şi.
e) regiuni în care predominasectorul tertiar5 Procesul de îmbătrâ­
nire are ritmurile cele "mai scăzute în ţările în care el a început mai1
1 Damas H ,, Neundôrfer, L., Rapport sur les aspects démographiques du vieillis■
sèment de la population en Europe et ses conséquences sociales et économiques. (2-e
Conférence démographique européenne 31 août — 7 septembre 1971).

05

V.TREBICI
 demult (regiuni industriale şi terţiare) şi cu ritmurile cele mai rapide
în ţările care au intrat mai tîrziu în acest proces (ţări agricole).
în tabelul 37 este prezentata ierarhia ţărilor Europei din punctul
de vedere al gradului de îmbatrînire a populaţiei.

Tabelul 37

Ponderea populaţiei în vîrstă de 60 de ani şi peste în unele ţări din Europa (1970)

% populaţie % populaţie
Ţări de 60 ani Ţâri de 60 ani
şi peste şi peste

1. Turcia 7,2 13. Cehoslovacia 15,9

2. A lbania 8,9 14. Ungaria 15,9
3. U .R .S .S . 9,8 15. E lv eţia 16,5
4. Iugoslavia 11,0 16. D anem arca 16,9
5. Polonia 12,1 17. Norvegia 17,1
6. Finlanda 12,3 18. F ra n ţa 18,0
7. Portugalia 12,4 19. Anglia 18,2
8. Rom ânia 13,0 20. R . F . Germania 18,4
9. Bulgaria 13,4 21. Suedia 18,6
10. Grecia 13,8 22. B elg ia 18,8
11. Olanda 14,0 23. R . D. Germană 22,0
12. Ita lia 14,5

Îmbătrînirea populaţiei totale este precedată de îmbătrânirea

populaţiei în vîrstă de muncă, măsurată ca raport între populaţie
în vîrstă de 45—64 ani şi populaţia de 15—64 ani.
Caracterul diferenţiat al evoluţiei îmbătrînirii demografice a
populaţiilor din Europa apare expresiv din figura 26.
Cum s-a mai spus, îmbătrînirea demografică are o serie da-con-
secinţe sociale, economice, sanitare, culturale. într-un studiu refe-
J fftor la populaţia Europei1 se arată aceste consecinţe asupra pen­
siilor, a populaţiei active şi a sarcinii acesteia în raport cu bătrînii,
a sănătăţii. Din punct de vedere strict demografic, este de reţinut
în primul rînd incidenţa îmbătrînirii asupra indicelui brut al mor­
talităţii generale : chiar în condiţiile în care mortalitatea specifică
scade la toate grupele de vîrstă, indicele de mortalitate generală
va creşte datorită ponderii mai mari a populaţiei batrîne, carac­
terizată printr-o mortalitate mai mare. De asemenea va trebui
de avut în vedere şi faptul că îmbătrînirea populaţiei feminine de

1 J . Bourgeois-Pichat, La deuxième Conférence démographique européenne de Strass-

bourg, I , Le vieillissement des populations în „P op u latio n ", 27-e année, n r. 2, 1972.

96

V.TREBICI
F ig . 2 6 P ro p o rţia p ro ce n tu a lă a p op u laţiei E u r o p e i în v îrs tă de 6 0 de an i şi p este,
în 1 9 6 0 (du pă L . K o sin sk i, The Population of Eu ro p e, 1 9 7 0 ) .

vîrstă fertilă influenţează negativ natalitatea. Probleme speciale

apar în urma îmbătrînirii demografice a populaţiei active. Cum
procesul se va continua ferm în deceniile ce urmează, populaţiile
care tind spre tipul staţionar vor fi tot mai mult confruntate’ cu
consecinţele îmbătrînirii demografice. Ea rămîne deci o problemă
majoră pentru populaţia ţărilor dezvoltate.
7 C. 246

V.TREBICI
CAPITOLUL Vlf
Populaţia urbană şi urbanizarea pe glob

Situaţia demografică contemporana la scara globului se caracte­

rizează printr-o mare diversitate. Cu toate acestea, două probleme
s-au impus cu . statut .prioritar în opinia mondială, în_atenţia~sîâ:r
telor, a oamenilor de ştiinţă : ..explozia demografică” şi ,,explozia
urbana'’,, datorită amploarei şi dimensiunii lor, precum şi impli­
caţiilor pe care le generează pe plan social, economic, politic. Intre
ele există o legătură dialectică; este greu de imaginat ,.explozia
urbană”, . fără creşterea ...foarte, rapidă a populaţiei 'totăîeţ.în fond,
oraşe au existat de cînd este atestată civilizaţia umană ; apariţia
celor mai vechi oraşe Ur şi Ierichon, datează de cel puţin şapte mi­
lenii1. Nu există nici o îndoială asupra rolului pozitiv pe care l-au
jucat oraşele în istoria omenirii şi nici asupra importanţei funcţiilor
urbane (economice, politice, culturale etc.) exercitate de-a lungul
istoriei. Ceea ce este caracteristic pentru peisajul urban contemporan
este, pe de o parte, creşterea foarte rapidă a numărului de oraşe, iar
pe de altă parte, creşterea populaţiei urbane într-un ritm superior
populaţiei mondiale totale, procesul de concentrare urbana este
legat de dezvoltarea . civilizaţiei.industriale, şi el poartă amprenta
condiţiilor istorice specifice pentru o anumită regiune geografică
sau stat. ,,Concentrarea Urbană” reprezintă un proces obiectiv şi
este ca atare o legitate a dezvoltării ^sociale.
Studiul urbanizării şi al fenomenelor legate de aceasta reprezintă
astăzi în contextul general al problemei populaţiei, o sarcină a
fiecărui stat în parte şi în acelaşi timp, a întregii comunităţi umane.
O.N.U. precum şi alte organizaţii internaţionale specializate acordă
o deosebită importanţă găsirii căilor de dezvoltare raţională a
oraşelor, de conservare a mediului Urban, de investigare biologică

1 Scbneider, W olf, Omniprezentul Babilon. Oraşul ca destin al oamenilor de la Ur

la Utopia (trad. din lim ba germană), Editura P olitică, Bucureşti 1968.

98

V.TREBICI
a proceselor pe care le presupun adaptarea, compresarea sau
decompresarea populaţiilor umane.
Sub raport strict demografic, efectele urbanizării accelerate se
concretizează printr-o scădere puternică a fertilităţii, prin creşterea
mortalităţii şi înrăutăţirea structurii ei. Din punct de vedere social,
economic şi sanitar consecinţele negative sînt cele generate de
degradarea sistematică a mediului ambiant, de poluarea aerului,
apei, poluarea sonoră, cu implicaţii importante asupra sănătăţii
oamenilor, a adaptării lor, a psihologiei acestora 1.
S-ar putea crede că procesul de concentrare urbană este carac­
teristic numai ţărilor dezvoltate, întrucît indicele de urbanizare este,
în aceste ţări, aproape de trei ori mai ridicat decît în ţările aflate
în curs de dezvoltare. în realitate, în acestea din urmă au loc simp-
tome de concentrare urbană de mare amploare : în unele ţări
mase rurale importante se îndreaptă spre oraşe, în căutare de lucru,
sporind dimensiunea metropolelor, cu grave consecinţe economice
şi sociale.

Concepte şi indici

Dificultăţi importante apar cu prilejul analizei comparative a

urbanizării, atît la scară internaţională, cît şi la scară naţională.
Noţiunile legate de populaţia urbană şi rurala variază sensibil de
la o ţară la alta. Există unele soluţii folosite la O.N.U. sau propuse
de demografi, urbanişti etc., uneori cu caracter convenţional,
pentru a asigura comparabilitatea pe glob.
Populaţia urbană este populaţia care are domiciliul stabil în
localităţile de tip urban ; populaţia rurală cuprinde persoanele care
au domiciliul în localităţile de tip rural. Aceasta presupune definirea
corespunzătoare a „oraşelor” şi a „satelor” .
Indicele de urbanizare este proporţia, exprimată în procente, a
populaţiei urbane în populaţia totală a unei ţari sau a unei regiuni
teritorial-administrative.
Caracteristicile care stau la baza definirii oraşului sînt de ordin
administrativ, edilitar, economic — ocupaţia predominantă a
populaţiei a c tiv e —, cultural; un rol important îl are mărimea
localităţii respective. Din cauza marilor diferenţe existente de la
o ţară la alta în definirea mediului urban şi a oraşelor, există două

1 O analiză m ultilaterală în : Omul în societatea contemporană. Probleme actuale de

biologie umană (Sub. red. acad. Ş t. Milcu), E ditura Ştiinţifică, 1972.

99

V.TREBICI
modalităţi folosite în analiza comparativă : aceea care pleacă de la
„definiţiile naţionale” ale populaţiei urbane şi, în acest caz, nu se
asigură comparabilitatea internaţională, şi alta, care adoptă un
anumit criteriu numeric, o limită inferioară a numărului popu­
laţiei unei localităţi, în aşa fel încît toate localităţile ce depăşesc
această limită sînt oraşe, iar populaţia lor constituie „populaţie
urbană” .
Cîteva exemple sînt instructive din acest punct de vedere1.
Astfel, în Canada, în mediul urban sînt cuprinse oraşele mari,
oraşele şi aşezările cu peste 1 000 de locuitori, declarate sau nu muni­
cipalităţi, inclusiv „centura” urbană a marilor oraşe, clasificate ca
zone urbane; în S.U .A . se iau în considerare toate localităţile
avînd 2 500 de locuitori şi peste, declarate sau nu municipalităţi,
precum şi oraşele, comunele şi comitatele considerate urbane;
în Franţa, oraşele avînd o aglomerare de peste 2 000 de locuitori,
trăind în „locuinţe compacte” („habitations contigues”) sau care
nu sînt distanţate între ele mai mult de 200 m etri; în Suedia popu­
laţia urbană cuprinde zonele construite ce grupează cel puţin
200 de locuitori şi unde locuinţele nu sînt distanţate între ele mai
mult de 200 de m etri; în U .R.S.S. se includ marile oraşe şi locali­
tăţile de tip urban, desemnate oficial ca atare, luîndu-se în consi­
derare, de obicei, două caracteristici: numărul locuitorilor şi ocu­
paţia neagricolă a acestora.
D ată fiind varietatea caracteristicilor şi a mărimii oraşelor pe
glob, geografii, urbaniştii, demografii, precum şi instituţiile speci­
alizate au formulat o serie de clasificări ale oraşelor în vederea
asigurării unor paralelizări pe plan internaţional. Prezentăm în
continuare cîteva dintre aceste clasificări folosite curent în studiile
de demografie şi geografie urbana.
Potrivit criteriilor recomandate, de O.N.U., Biroul de Statistică,
gruparea oraşelor se face după numărul locuitorilor12 :
500 000 loc. şi peste 5 000—9999 loc.
100 0 0 0 - 4 9 9 999 loc. 2 0 0 0 -4 9 9 9 ”
50 0 0 0 - 9 9 999 ” 1 0 0 0 -1 9 9 9 ”
20 0 0 0 - 4 9 999 ” 5 0 0 - 999
10 0 0 0 - 1 9 999 ” 2 0 0 - 499
sub 200

1 D u p a Demographic Yearbook 1967, U n i t e d N a t i o n s , N e w Y o r k , 1 9 6 8 , p p . 4 5 — 4 8 .

2 O . N . U . , Principes et recommandations concernant les recensements de population
de 1970 ( E t u d e s s t a t i s t i q u e s , S é r i e M , N o . 4 4 ) N e w Y o r k , 1 9 6 8 .

100

V.TREBICI
V.TREBICI
 O grupare ,,tipologică”, folosită în lucrările O.N.U. 1 cuprinde :

1. P o p u la ţ ia ,,a g lo m e r a t ă ” s a u a o r a ş e lo r

a. Superconurbaţii : 12 500 000 loc. cel puţin

b. Oraşe plurimilionare : 2 500 000 loc. cel puţin
c. Populaţia oraşelor foarte mari : cel puţin 500 000 loc.
d. Populaţia oraşelor mari : 100 000 loc. cel puţin
e. Populaţia aglomerată : cel puţin 20 000 loc.

2. P o p u la ţia o r a ş e lo r m ic i ş i p o p u la ţ ia r u r a lă

a. Oraş mic : aşezări cu mai puţin de 20000 locuitori dar clasificate

,,urbane” în definiţiile naţionale;
b. Populaţia rurala, populaţia localităţilor pe care definiţiile
naţionale nu le-au clasat drept ,,urbane” .
Apropiată de această grupare, este cea propusă de cunoscutul
geograf francez Pierre George 12 :
Regiuni urbane de dimensiuni excepţionale : 12 500 000 şi peste
Regiuni urbane plurimilionare 2 500 0 0 0 - 1 2 499 999
Capitale sau metropole regionale 500 0 0 0 - 2 499 999
Centre regionale 300 0 0 0 - 4 9 9 999
Oraşe mari 100 0 0 0 - 2 9 9 999
Oraşe mijlocii 20 0 0 0 - 49 999
Oraşe mici 5 0 0 0 - 1 9 000
Menţionăm în continuare şi clasificarea propusă de sociologul
şi demograful american Kingsley Davis 3, într-o remarcabilă lucrare
a sa, după care populaţia urbană ar cuprinde :
O r a ş e (,,Towns”), cu mai puţin de 100 000 locuitori şi care con­
stituie „Clasa I ”, şi
O raşe m a r i („Cities”), cu trei clase :
Clasa II - 100 000 - 500 000 loc.
Clasa I I I - 500 000 - 1 000 000 ”
Clasa IV — 1 000 000 locuitori şi peste

1 O.N.U., Croissance de la population mondiale, urbaine et rurale 1920 — 2000 (E tu­

des démographiques New York, 1970, nr. 44).
2 P. George, Questions de géographie de la population, P .U .F ., Paris, 1971.
3 Kingsley Davis, World Urbanization 1950 — 1970, vol. I, ,,Basic D ata forcities,
countries and regions” , Berkley, 1969.

192

V.TREBICI
 Întrucît în lucrările recente O.N.TJ. s-a folosit o grupare care
asigura bune criterii de comparabilitate, vom adopta noţiunile
convenţionale de mai jos :
P opulaţia urbană este populaţia localităţilor de tip urban, con­
siderată ca atare după definiţiile naţionale. Această optică este
adoptată şi de Kingsley Davis şi de „Cercetarea internaţională a
populaţiei şi urbanizării” (International Population and Urban
Research, prescurtat I. P. U. R.)
Populaţia oraşelor mari, care cuprinde populaţia oraşelor cu cel
puţin 100 000 de locuitori.
Populaţia oraşelor plurim ilionare, cu o populaţie de peste 2500000
de locuitori.
Populaţia superconurbaţiunilor, cuprinzînd populaţia oraşelor
de peste 12 500 000 de locuitori.
„Zonă metropolitană” şi „megalopolis” , fiind şi ele conurbaţiuni,
se deosebesc de „superconurbaţiuni” prin aceea că ultimele se
referă la conurbaţiuni cu densitate compactă, iar primele au un
caracter regional sau funcţional.
,,Populaţia aglomerată” este populaţia urbană, cuprinzînd toate
localităţile care au peste 20 000 de locuitori indiferent de prezenţa
altor caracteristici, iar populaţie rurală este populaţia localităţilor
avînd sub 20 000 de locuitori.
M etropola este oraşul cu peste 2 000 000 de locuitori.
Conurbaţia ia naştere prin juxtapunerea oraşelor care au crescut
separat. De exemplu, oraşele gemene : Saint Paul şi Mineapolis
care formează un singur oraş, ocupînd ambele maluri ale FI. Mis­
sissippi; Ludwigshafen şi Mannheim pe Rhin (R.F.G .) ; Leeds-
Brajdford (M. Britanie). în afara conurbaţiilor formate din două
oraşe duble sînt şi conurbaţii multiple : Lille — Roubaix — Tour-
coing (Franţa). Ca o conurbaţie să existe este necesară o anumită
densitate urbană care se exprimă prin numărul unităţilor urbane
şi prin populaţia acestora.
Termenul de conurbaţie a fost introdus de P. Gecldes şi definit
de C.A. F aw ce tt1.
M egalopolis este denumirea dată de J . Gottmann 12 ansamblului
urbanizat cu 38 000 000 de locuitori din nord-estul S.U.A., de la
Boston — Philadelphia — New York, oraşe mari legate de un lanţ
de oraşe dintre care unele au peste 100 000 de locuitori.

1 J. B e a u je u - G a r n ie r şi G eo rg es C h a b o t, Geografie urbană (trad. d i n 1. f r a n c e z ă ) ,

E d itu r a Ş tiin ţifică , B u cu re şti, 1971.
2 J . Gottmann, Megalopolis. The urbanized N ortheaste.rn Sea Board of the United
States N e w York, 1961.

103

V.TREBICI
 Megalopolisul este o conurbaţie dezvoltată în condiţii speciale,
foarte favorabile. Toate oraşele care fac parte din Megalopolis sînt
porturi, populaţia acestora provenind din imigraţii. în regiunea în
care s-a dezvoltat a avut loc un proces continuu şi susţinut de
industrializare.
Situaţii asemănătoare, dar de proporţii mai reduse, întîlnim şi
în alte regiuni ale lumii. De pildă, în regiunea renano-vestfaliană,
prezenţa cărbunelui a favorizat apariţia mai multor oraşe cu peste
100 000 de locuitori. Această conurbaţie tinde să devină un Mega­
lopolis, de la Krefeld la Hamm. De asemenea, conurbaţia Man­
chester, Birmingham şi Leeds din Marea Britanie tinde să se unească
cu aglomeraţia londoneză. în Japonia se conturează o grupare
asemănătoare de la Osaka la Kobe, formată din peste 30 de oraşe.
Pentru perspectivele concentrării urbane, s-au mai propus tipuri
de oraşe ca : regiune urbană (peste 700 000 000 locuitori) şi „ecume-
nopolis” , cu peste 30 miliarde locuitori. Propunerea aparţine
urbanistului C.A. Doxiadis 1.
în sfîrşit, noţiunea foarte importantă : urbanizarea ca fiind pro­
cesul de dezvoltare a oraşelor care se realizează prin : creşterea
oraşelor, transformarea satelor şi crearea de noi oraşe. Din punct
de vedere strict demografic, creşterea numerică a populaţiei urbane
se realizează prin : sporul natural al populaţiei urbane autohtone
sporul migratoriu şi declararea unor localităţi rurale drept urbane.
Proporţia dintre ele este foarte diferită de la o ţară la alta şi de
la o epocă la alta.
Extinderea unui oraş face necesară distincţia dintre : oraşul
ftroftriu-zis (engl. City p r o p er ; fran c. Ville proprement dite) şi
aglomerarea urbană [engl. urban agglomération ; fran c, aggloméra­
tion urbaine).

Dezvoltarea oraşelor şi concentrarea urbană pe glob

Apărute cu cîteva milenii în urmă, oraşele au urmat o evoluţie

lentă pînă la începutul secolului al X lX -lea, cînd începe ,,fenomenul
urban” propriu-zis legat de revoluţia industrială, dezvoltarea
transporturilor etc. Caracteristici contemporane ale urbanizării pe
glob sînt : creşterea intensă a populaţiei urbane şi, în acest cadru,
creşterea şi mai rapidă a oraşului mare, accentuarea concentrărilor
urbane şi crearea de megalopolis-uri.

1 C. A. Doxiadis, Ekistics, Oxford U niversity P ress, New York, 1968.

104

V.TREBICI
Tabelul 38
Ritmul de creştere a populaţiei urbane între anii 1800— 1 9 5 0 1

Creşterea (în %) a populaţiei

Perioada
mondiale urbane (peste 5000 loc).

1 8 0 0 -1 8 5 0 29,2 175,4
1 8 5 0 -1 9 0 0 37,3 192
1 9 0 0 -1 9 5 0 49,2 228

De la începutul secolului al X lX -le a pînă la sfîrşitul'prim ei

jumătăţi a secolului nostru, populaţia mondială a crescut de 2,64 ori,
în timp ce populaţia urbană (din localităţi avînd peste 5 000 locui­
tori), a crescut de 26,3 ori. Se considera că în jurul anului 1 800
existau 750 de oraşe cu peste 5 000 de locuitori, 200 de oraşe cu
peste 20 000 locuitori şi 45 cu peste 100 000. în 1950 numărul
acestor localităţi urbane a crescut a stfe l: primele, la 27 600, cele
din categoria de 20 000 locuitori şi peste la 5 500 şi ultimele, de
la 45 la 875. Iar în 1963, 1/3 din populaţia mondială trăia în oraşe
de 5 000 de locuitori, 1/5 în cele cu 20 000 de locuitori şi 13% în
marile oraşe cu peste 100 000 de locuitori.
Tabelul 39 *12

Evoluţia populaţiei urbane între anii 1800— 1950~

(în % faţa de totalu l populaţiei)

L ocalităţi L o calităţi Localităţi

Anii cu 5000 loc. cu 20000 loc. cu 100000 loc.
şi peste şi peste şi peste

1800 3,0 2,4 1,7

1850 6,4 4,3 2,3
1900 13,6 9,2 5,5
1950 29,8 20,9 13,1

în timp ce în jurul anului 1830 nici un oraş din lume nu atingea

cifra de 1 000 000 de locuitori, în 1950 un număr de 133 oraşe
aveau peste 500 000 de locuitori, iar 49 aveau peste 1 000 000

1 D ate după Davis, K ., Hertz, H ., Patterns of World Urbanization, citat de J.

Beaujeu-G arnier, G. Chabot, în op. cit.
2 După D a v i s , K ., H e r t z , H ., op. cit.

105

V.TREBICI
de locuitori; în 1968 numărul acestora din urmă s-a ridicat la 114,
iar în 1970 la 132 (împreună cu suburbiile). Oraşe cu peste 10 000 000
locuitori sînt New York, Şanhai şi Tokio. Cifra de 1000000 de locui­
tori au atins-o în anul 1850 două oraşe europene Londra şi Paris în
jurul anului 1900 numărul acestora s-a ridicat la 11 din care : 6 în
Europa, 3 în America de Nord şi 2 în Asia. înainte de cel de-al
doilea război mondial, numărul acestora a ajuns la 38.
Ca tendinţa generală în procesul de concentrare urbană se re­
marcă faptul că cea mai puternica „atracţie" este exercitata de
oraşul mare, de peste 100 000 de locuitori (tabelul 40).
Tabelul 40
Fenomenul de concentrare urbană între anii 1900 — 1960
1900 1940 I960

1) d
m3 oj 3 O ri <D oi
° u o> pr T UC w ctf o
*3 d J2
a r“oM .£ fi "ftT O >Cd g *3 •oti
cu.S
3l-, 'OH e o pCVS •3- fi o C V3 3 fi o *3
i fi d o d «
fc -§ O-i 3,2 vO
o d O
O fi Ofit & 'V îl 3,2, O'" 1 •§ Pho 2 0//o

TO TA L 292 94,0 100,0 678 243,0 100,0 1247 457,6 100,0

100--1 9 9 ,9 150 21,0 22,3 360 60,0 20,6 700 95,9 21,0
200--4 9 9 ,9 100 29,5 31,4 205 61,0 25,1 343 106,5 23,3
500--9 9 9 ,9 30 20,0 21,3 75 50,0 20,6 127 88,5 19,3
10001 şi p e s t e 12 23,5 25,0 38 82,0 33,7 77 166,7 36,4

Cel mai mult a crescut ponderea populaţiei care locuieşte în

oraşele cu peste 1 milion de locuitori. Gradul de concentrare urbană
este diferit însă pe continente.
Tabelul 41
Populaţia globului care locuieşte în oraşe cu peste 100 000 de loc. (%)

Anii Total Africa Asia America Europa Oceania

1800 2,0 0,3 0,5 2,0 3,0 _

1850 2,0 0,2 3,0 2,0 5,0 —

1900 6,0 1.0 13,0 2,0 11,0 22,0

1950 15,2 8,2 24,2 10,3 24,5 37,0

în prezent, aproape jumătate din populaţia urbană locuieşte

în oraşele cu peste 100 000 de locuitori.
1 G .R .Şerbu, Urbanizare, concentrare urbană şi expansiune metropolitană
în ,,Viaţa econom ică” , 5, 1964.

106

V.TREBICI
 Desigur, evoluţia populaţiei urbane totale, pe categorii de mă­
rime a oraşelor şi după alte caracteristici, a fost diferită pe cele
două grupe de regiuni — dezvoltate şi în curs de dezvoltare — ca
şi pe marile zone geografice.

Tabelul 42

Creşterea populaţiei totale şi a populaţiei , , aglomerate“ în perioada 1920— 1960.

(mii. locuitori)

Indice
Mari regiuni 1920 1960 1960/1920
(în% )

P O P U L A Ţ IA TO TA LĂ
Total mondial 1860,0 2990,8 161
Regiuni dezvoltate 672,7 976,5 145
Regiuni în curs de dezvoltare 1187,3 2014,1 170
Populaţia ,,a g lo m e ra tă "1
T o tal mondial 266,4 760,3 285
Regiuni dezvoltate 197,7 449,6 227
Regiuni în curs de dezvoltare 68,7 310,7 452

în mod corespunzător, indicele de urbanizare s-a modificat

astfel (după definiţiile naţionale) (în %)
1920 1960

Total mondial 19 33
Regiuni dezvoltate 39 60
Regiuni în curs de dezvoltare 8 20
în cadrul acestor medii, indicele de urbanizare se diferenţiază
sensibil pe ţari : ţările de veche tradiţie industrială au un indice
de urbanizare ce depăşeşte 80% , în timp ce ţările cu structură
agricolă au o proporţie foarte redusa (fig. 28).
Dacă considerăm marile oraşe ca avînd 500 000 de locuitori şi
peste iar oraşele plurimilionare, avînd de la 2 500 000 de locuitori
în sus, evoluţia lor poate fi urmărită în tabelul 43 (vezi şi fig. 28).
în anul 1960 populaţia „marilor oraşe” se cifra la 352,2 milioane
locuitori, iar a oraşelor plurimilionare la 141,5 milioane locuitori.
Se remarcă creşterea diferenţiată a oraşelor : cu cît sînt ele mai
mari cu atît mai rapidă este creşterea lor.

1 Populaţia localităţilor cu cel puţin 20 000 de locuitori.

107

V.TREBICI
T ab elu l 4 3

Evoluţia marilor oraşe şi a oraşelor plurimilionare în perioada 1920 — 1960

1920 1930 1940 1950 1960

M ari oraşe (peste 500 000 loc.)

T o tal mondial 83 102 126 158 234
Regiuni dezvoltate 69 81 94 105 139
Regiuni în curs de dezvoltare 14 21 32 53 95

Oraşe plurimilionare
(peste 2,5 mii. loc.)
T o tal mondial 7 11 15 20 26
Regiuni dezvoltate 7 11 13 15 15
Regiuni în curs de dezvoltare 2 5 11

108
V.TREBICI
Tabelul 44
Gruparea regiunilor globului după indicele de urbanizare în 1960

Indice Indice
de urba­ Regiuni în curs de urba­
Regiuni dezvoltate
nizare de dezvoltare nizare
(% ) (% )

Australia şi Noua Zeelandă 80 America de Sud tropicală 46

Europa de nord 73 America C entrală (continentală) 45
Am erica de Nord 70 Africa de sud 42
America de Sud (tem perată) 69 Antile 37
Europa de vest 67 A lte ţări din Asia de est 36
Japonia 63 Africa de nord 30
Uniunea Sovietică 49 A frica de sud-vest 29
Europa de est 49 Asia de sud-vest 18
Europa de sud 45 Asia de sud centrală 17
Regiunea continentală a Asiei de
est 16
A frica de vest 15
Africa centrală 12
Africa de est 7
A lte ţări din Oceania 6

Tabelul 45
Ritmurile medii anuale de creştere a populaţiei urbane în deceniul 1950 — 1960 (% )

R itm de R itm de
Regiuni în curs de
Regiuni dezvoltate creştere creştere
dezvoltare
(% ) (% )

Japonia 6,6 Asia centrală 7,1

Uniunea Sovietică 4,1 Alte ţâri din Asia de est 5,4
America de Sud (temperată) 3,4 Asia de sud-vest 5,4
A ustralia şi Noua Zeelandă 2,9 America de sud tropicală 5,4
Europa de sud 2,2 Africa de est 5,3
Europa de est 2,2 A frica de vest 5,2
America de Nord 2,1 Zona continentală din Asia de est 5,0
Europa de vest 1,8 A lte ţări din Oceania 4,8
Europa de nord 0,8 America Centrală (continentală) 4,7
Africa de nord 4,4
A frica de sud-est 4,1
Africa de sud 3,4
Antile 3,2
Asia de sud-centrală 2,8

109

V.TREBICI
Tabelul 46

I n d i c e l e de u r b a n i z a r e a p o p u l a ţ i e i g lo b u lu i p e r e g i u n i şi după m ă rim ea o ra ş u lu i,
în 1960

Proporţia procentuală a populaţiei urbane

20 000 100 000 500 000 2 500 000 12 500 000
Totale
loc. loc. loc. loc. loc.

Total mondial 33 25 18 12 5 1
Regiuni dezvoltate 60 46 34 23 10 3
Regiuni în curs de dez-
voltare 20 15 10 6 2

De remarcat, ca o trăsătură a procesului de urbanizare în con­

diţiile actuale, ritmurile mult mai rapide de creştere a indicelui
de urbanizare în regiunile aflate în curs de dezvoltare.
Prezintă interes diferenţierea indicilor de urbanizare după mă­
rimea oraşelor pe cele doua categorii de regiuni.
în prezent, sînt considerate drept superconurbaţii — conurba-
ţiuni foarte dense, ca zone metropolitane — New York şi Tokio.
Procesul se continuă însă rapid şi se estimează că în următorii
ani vor fi cel puţin 5 asemenea superconurbaţii, în afară de ,,mega-
lopolis”-uri.

Im plicaţii şi aspecte ale urbanizării pe glob

Sociologii şi urbaniştii, igieniştii, ecologii s-au aplecat cu multă

atenţie asupra diverselor fenomene ce însoţesc urbanizarea şi con­
centrarea urbana din ultimii ani. Marele oraş se dezvoltă fie prin
creşterea densităţii în acelaşi perimetru, fie prin expansiune, făcînd
joncţiunea cu alte oraşe. Rolul migraţiei este considerabil în creş­
terea populaţiei urbane, dată fiind natalitatea mult mai redusă
a populaţiei ,,autohtone” a oraşelor. Dintre numeroasele implicaţii
ale urbanizării se reţine în special deteriorarea mediului, poluarea
cu diversele ei aspecte. Cu ani în urma, într-un studiu O.N.U. 1
se atrăgea atenţia : ,,supraaglomerarea şi condiţiile grele de lo­
cuit ; înmulţirea şi extinderea cocioabelor ; limitarea crescîndâ a
spaţiilor libere rezervate activităţilor recreative ; mediocritatea

1 O . N . U . , C y c le s d ’é tu d e s s u r la p o lit iq u e et la p l a n i f i c a t i o n d u d é v e lo p p e m e n t u r b a i n
en E u r o p e , Genève, 1962.

110

V.TREBICI
vieţii în comun şi relele sociale ce decurg de a ic i; paralizia circu­
laţiei şi creşterea accidentelor; mijloacele de locomoţie îşi dispută
cu fiinţa umana locul necesar acesteia pentru activitate şi repaus ;
infectarea aerului şi ap ei; creşterea timpului necesar deplasării şi,
ca urmare, pierderea avantajului izvorît din reducerea duratei zilei
de muncă”.
Conferinţa ştiinţifică internaţională O.N.U. de la Stockholm (1972)
s-a ocupat pe 'larg, la scară mondială, de problema protecţiei me­
diului înconjurător. într-adevăr, simptomele degradării mediului am­
biant, legate strîns de concentrarea urbana, de industrializare sînt
impresionante 1. Gradul de impurificare a aerului la Washington a
crescut cu 57 % între 1900 şi 1964 ; în Londra cad anual din văzduh
circa 76 000 tone de praf ; în Paris cad în medie 150 g praf pe metru
p ă tra t; cantitatea globala de pulberi care cade din atmosferă
asupra teritoriului S.U.A. este apreciată la circa 180 milioane de
to n e ; în R .F. Germania fabricile elimină în atmosferă circa
20 milioane tone de pulbere; un automobil, parcurgînd
distanţa de 1 000 km, consumă tot oxigenul necesar unui om care
trăieşte 75 de ani, iar un avion Boeing consuma la o singură traver­
sare a Atlanticului aproximativ 35 tone de oxigen. Ilustrările pot
fi sporite cu o serie de alte manifestări care, în mod justificat,
neliniştesc omenirea. Nu trebuie deci să ne surprindă afirmaţia
sociologului francez Chombart de Lauwe, după care „oraşele au
devenit monştri” .
Sub raport strict demografic, incidenţa urbanizării se resimte
pe mai multe planuri. Mai întîi, structura populaţiei pe sexe şi pe
vîrste este putenic influenţată în procesul de urbanizare prin aportul
imigranţilor. Sînt oraşe în care raportul de masculinitate este foarte
ridicat deoarece afluxurile de imigranţi au adus mai mulţi bărbaţi
decît femei. De asemenea, structura pe vîrste a populaţiei urbane
este influenţată de acelaşi factor : în numeroase oraşe, proporţia
populaţiei adulte, de vîrstă 20—40 ani este foarte ridicată. în
schimb, populaţia rurală din numeroase ţări este confruntată cu
cele două procese : de feminizare şi de îmbătrînire a populaţiei
totale şi a populaţiei active.
în al doilea rînd, indicii de nupţialitate, natalitate şi de morta­
litate cunosc diferenţe, uneori apreciabile, între mediul urban şi
rural. Mortalitatea infantilă şi mortalitatea generală au, în general,
niveluri mai scăzute atît din cauza unor mai bune facilitaţi în
domeniul asistenţei sanitare, al igienei publice, cît şi ca urmare a

1 Arcadie Percek, Aerul şi civilizaţia, în „R om ânia L iterară” , an V, nr. 30,

20 iulie, 1972.

111

V.TREBICI
unei structuri mai tinere a populaţiei. în schimb, natalitatea, ca
regulă generală, este mai scăzută în mediul urban. Tipul de compor­
tament demografic deliberat, aplicarea practicilor de planificare a
familiei se generalizează mai întîi în mediul urban. Persoanele
imigrante în mediul urban se adaptează foarte rapid ,,modelului"
fertilităţii de la oraşe. De aceea numeroşi sociologi şi demografi <$»
apreciază că extinderea urbanizării, creşterea concentrării urbane
va acţiona — în perspectivă — în direcţia atenuării creşterii demo­
grafice şi în ţările aflate astăzi în curs de dezvoltare. De aceea în
modelele de analiză factorială a fertilităţii printre variabilele impor­
tante figurează „proporţia populaţiei urbane". ©
în al treilea rînd, studii demografice şi de sociologie urbană au
pus în lumină o legitate : cu cît oraşul este mai mare cu atît
fertilitatea este mai scăzuta. Se mai constată variaţii şi ale altor I
indici demografici în funcţie de mărimea oraşului.
Mai trebuie remarcat ca raportul de dependenţă este uneori
sensibil diferit în mediul urban de cel din mediul rural, ca urmare
a diferenţelor existente în structura pe vîrste a populaţiei.
Toate aceste aspecte vor deveni tot mai importante în special
\ jj
pentru populaţia ţărilor în curs de dezvoltare, care sînt confruntate
cu ritmuri rapide de creştere a populaţiei urbane. De aceea le vom
examina pe larg cu prilejul analizei perspectivelor populaţiei în
următoarele decenii.
0)
<3?

■'A
t SI
U_>

<»

V.TREBICI
C A P IT O L U L V III
Populaţie şi eco n o m ie

Raportul dintre populaţie şi economie se caracterizează printr-o

mare complexitate. Interdependenţa şi condiţionarea reciprocă sînt
evidente pentru o serie de fenomene şi procese, cum ar fi urbani­
zarea şi migraţia, la baza cărora stau neîndoielnic importanţi factori
social-economici. Dar şi fenomene demografice „pure" — ca nata­
litatea şi mortalitatea — sînt în permanenţă influenţate de întregul
context social-economic. Este suficient sa ne referim la diferenţele
considerabile dintre indicii de natalitate dintre cele două grupe de
ţări — dezvoltate şi în curs de dezvoltare — sau între indicii de
mortalitate, pentru a avea confirmarea acestei teze. în cadrul
uneia şi aceleiaşi ţări există o puternica diferenţiere a indicilor
demografici în funcţie de mediul urban şi rural, de categoriile socio-
profesionale ale populaţiei. Un studiu efectuat pentru populaţia
F ra n ţe i1 pune în lumină diferentele sensibile în nivelul mortalităţii
pe categorii socio-profesionale. In alte studii se remarcă deosebi­
rile relativ mari în ceea ce priveşte durata medie de viaţă a diferitelor
categorii sociale. Cît priveşte diferenţele de fertilitate ele sînt de
asemenea bine cunoscute : populaţia feminină din mediul urban
are un nivel mai scăzut în raport cu cea din mediul rural, fertili­
tatea femeilor avînd un nivel de instruire superior este de cîteva
ori mai redusă decît a femeilor cu şcoala elementară. Ilustrările
pot fi continuate şi cu alte fenomene demografice, cum ar fi nupţiali-
tatea şi divorţialitatea.
La nivelul de maximă generalitate, raportul dintre populaţie şi
economie se exprimă în indici ca : ritmul de creştere a populaţiei
şi ritmul de creştere economică, în venitul naţional pe un locuitor şi
nivelul de trai. O anumită evoluţie a populaţiei are, la rîndul ei,
repercusiuni directe asupra economiei, după cum gradul de dez­

1 G. Calot, M. Febvay, La mortalité différentielle suivant le milieu social, în „E tu d es

et Conjoncture” , nr. 11, 1965.

8 - c. 246 113

V.TREBICI
voltare economică influenţează nemijlocit populaţia, nivelul ei de
trai, fenomenele demografice. Un remarcabil studiu efectuat de
experţii O.N.U. 1 a examinat pertinent acest raport în decursul
istoriei, pe diferite tipuri de ţări şi în diferite epoci. Este adevărat
că exprimarea cantitativă şi, în mod corespunzător, analiza cauzală
întîmpină încă mari dificultăţi, în ciuda faptului că relaţia ,,popu-
laţie-economie" se impune intuiţiei şi observaţiei curente prin
interdependenţa existentă între fenomenele demografice şi econo­
mice. Indicii generali folosiţi pentru analiza corelaţiei demo-eco-
nomice ne dau o descriere generală a interdependenţei. înţelegerea
mecanismului care stă la baza acestei relaţii solicită însă o analiză
de detaliu.
Să încercăm să descifrăm poziţia populaţiei faţă de economie şi
să pătrundem ceva mai adînc în sistemul de relaţii ce se creează
cu acest prilej.
Populaţia, la nivelul cel mai general, apare într-o dublă ipos­
tază : ca populaţie totală, ea este consumatoare a bunurilor şi ser­
viciilor create. Ca populaţie activă sau ca forţă de muncă ea este
producătoare a acestor bunuri şi servicii. Prin urmare, în fiecare
societate dată o parte din populaţie — a cărei mărime este varia­
bilă — este ocupată în economia naţională, desfăşoară activităţi
care se materializează în producţie, servicii etc., iar o altă parte
a populaţiei, în virtutea unor condiţii demografice, nu munceşte,
se afla în situaţia de consumatoare, fiind în sarcina populaţiei
ocupate în economia naţională.
Din aceasta împrejurare fundamentală decurge o prima con­
cluzie importantă : proporţia populaţiei ocupate în economia
naţională este un factor de maxima importanţă pentru produc­
ţia de bunuri şi servicii. Făcînd abstracţie de efectul altor factori,
se poate face afirmaţia : cu cît este mai mare proporţia populaţiei
care produce cu atît mai mare este volumul producţiei şi servi­
ciilor cu consecinţe nemijlocite asupra nivelului de trai al întregii
populaţii. în prezent, pe glob sînt populaţii naţionale în care circa
55 —60% din populaţie este ocupată în economia naţională;
altele au acest procent de numai 30—35% . Aceste deosebiri se
explica fie prin factori strict demografici (proporţia foarte ridicată
a tineretului care nu a atins vîrsta de muncă), fie prin factori
social—economici (participarea mai redusă a femeilor la activitatea
economică, dificultăţi economice etc.).

1 O.N.U., The determinants and consequences of population trends, vol. I (Popu­

lation trends, studies, nr. 50), New Y o rk , 1973.

114

V.TREBICI
 în al doilea rînd, o importanţă deosebită are repartizarea popu­
laţiei pe ramurile economiei naţionale, adică hotărîtoare este
structura economiei naţionale, într-o societate în care predomină
agricultura şi deci ponderea populaţiei ocupate în această ramură
este mare, volumul producţiei totale va fi mai redus în virtutea
faptului ca nivelul productivităţii muncii este de cîteva ori mai
redus ca în industrie şi celelalte sectoare neagricole. Situaţia este
inversă pentru ţările în care predomină populaţia ocupată în
industrie, construcţii etc.
în al treilea rînd, forţa de muncă este unul din factorii de produc­
ţie, cel de-al doilea fiind mijloacele muncii, ceea ce poartă denumirea
de fonduri productive sau de capital — în condiţiile ţărilor cu
orînduire capitalistă. Cu cît este mai mare masa mijloacelor muncii,
cu atît este mai ridicat nivelul lor tehnic, cu atît mai bine înzes­
trată este munca şi cu atît mai înaltă va fi productivitatea muncii.
Pentru a dispune însă de mijloace ale muncii sînt necesare investi­
ţiile ; acestea din urmă au ca sursă venitul naţional creat în fiecare
perioadă. La rîndul său, venitul naţional — se ştie bine — se
împarte în două : o parte este destinat populaţiei pentru satisfa­
cerea nevoilor sale (fondul de consum), iar cealaltă parte este folo­
sită pentru lărgirea producţiei (fondul de acumulare).
Atît mărimea absolută a venitului naţional, cît şi proporţia
dintre cele două, fonduri au o importanţă hotărîtoare pentru
dezvoltarea economică şi pentru nivelul de trai al populaţiei
totale. Este însă uşor de imaginat situaţii cînd venitul naţional
creşte în aceeaşi,proporţie cu populaţia, sau chiar într-un ritm
mai scăzut decît creşte populaţia. Nu este greu să evaluăm conse­
cinţele acestei situaţii asupra nivelului de trai. Or, sînt frecvente
cazurile ţărilor în curs de dezvoltare în care populaţia creşte cu
2,5% , iar venitul naţional înregistrează aproximativ acelaşi ritm,
ceea ce înseamnă că venitul naţional pe un locuitor şi, în mod
corespunzător, nivelul de trai rămîn staţionare. Dar, are o mare
importanţă dacă permanentizarea acestui nivel se face la un produs
naţional brut de 100 dolari pe un locuitor — cazul multor ţări
în curs de dezvoltare, sau la peste 5 000 dolari pe un locuitor
(cazul Statelor Unite ale Americii).
într-un cuvînt, la nivelul cel mai general se diferenţiază două
elemente : productivitatea muncii sociale, de care depinde volumul
producţiei şi nivelul de trai al întregii populaţii, care este determinat
de primul factor. La rîndul său, nivelul productivităţii muncii
este hotărît de numărul populaţiei active, de înzestrarea ei cu
mijloace ale muncii, de repartizarea ei pe ramurile economiei
naţionale etc. Nu mai puţin importantă este structura demo­

115

V.TREBICI
grafică a populaţiei, întrucît productivitatea muncii este funcţie de
vîrstă, după cum şi consumul întregii populaţii este sensibil influ­
enţat de structura sa pe vîrste.
în al patrulea rînd, volumul populaţiei active, structura ei sînt
în permanenţă influenţate de mişcările care au loc între oraş şi
sat, între diferitele categorii socio-profesionale, între diferite
ramuri, adică de întreaga mobilitate spaţială şi socio-profesională.
Dacă mai adăugăm importanţa gradului de calificare a popu­
laţiei active şi, în general, nivelul de instruire a populaţiei totale,
putem să avem o viziune, deşi generală, a factorilor şi a legăturilor
dintre aceştia în procesul de creare a bunurilor materiale şi de
formare a nivelului de trai.
în caracterizarea cea mai generală, ţările din categoria celor
aflate în curs de dezvoltare au o serie de caracteristici negative
în ce priveşte raportul dintre populaţie şi economie, dintre vari­
abilele demografice şi cele economice, aşa cum va încerca să scoată
în evidenţă analiza din paragrafele următoare.

Concepte şi indici

Ca şi în alte domenii, nu există o deplină unitate în metodologia

şi concepţia unor categorii şi indici ca : populaţia activă, populaţia
ocupată, sectoarele de activitate, migraţie, indici de activitate.
Totuşi, în lucrările O.N.U., în scopuri de comparabilitate, s-au
adoptat unele definiţii unitare, pe care le folosim în continuare.
P opu laţia activă sau popu laţia economic activă cuprinde în
ansamblu : persoanele care lucrează, adică au o ocupaţie şi per­
soanele aflate în şomaj, la data recensămîntului sau a anchetei.
P opu laţia o cu p a tă 1 cuprinde persoanele care, la data recensă­
mîntului sau anchetei statistice, au o ocupaţie, adică : în primul
rînd* cei care dau de lucru, apoi funcţionarii şi muncitorii, lucră­
torii de familie neremuneraţi. Deci populaţia ocupată este egală
cu populaţia activă, minus şomerii.
Nu intra nici în populaţia activă şi nici în cea ocupată : studenţii
şi elevii, femeile ocupate în exclusivitate în gospodăria casnica,
pensionarii, rentierii, persoanele care se află în întreţinerea inte­
grală a altora.
Sînt neconcordanţe pe plan internaţional în ce priveşte consi­
derarea unor categorii precum : forţele armate, persoanele care1
1 Yearbook Labour Statistics 1968, p. 278, care reproduce definiţiile după B .I .T .,
La normalisation internaţionale des statistiques du travail. Etudes et documents. Nouvelle
serie, nr, 53, Geneva, 1959.

116

V.TREBICI
cauta de lucru pentru prima dată, lucrătorii sezonieri, cei care
prestează o activitate parţială.
Indicele de activitate este raportul, exprimat în procente, între
numărul persoanelor active şi numărul total al persoanelor,
la nivelul întregii populaţii, al populaţiei de o anumită vîrstă,
sex etc.
Indicele de activitate m asculină este raportul, exprimat în pro­
cente, între numărul persoanelor active de sex masculin şi numărul
total al populaţiei masculine.
In dicele de activitate fem in in ă este raportul, exprimat în pro­
cente, între numărul persoanelor active de sex feminin şi numărul
total al populaţiei feminine.
In dicele sp ecific de activitate pe vîrste este raportul între numărul
persoanelor active de o anumită vîrstă şi numărul total al per­
soanelor de vîrstă respectivă.
Populaţia inactivă cuprinde persoanele inactive, adică copii şi
tineri care nu au atins vîrstă de muncă sau care se află încă în
şcoli, femeile casnice, pensionarii etc.
Curba de activitate este reprezentarea grafică a indicilor de
activitate specifică pe vîrste. Un exemplu îl oferă curba de activi­
tate a populaţiei României la recensămîntul din 1966 (fig. 29).
Spaţiul care se află în afara curbei reprezintă proporţia popula­
ţiei inactive. De o deosebită importanţă sînt indicii de activitate
la grupele marginale (sub 20 de ani şi peste 60 de ani), ca unii
care exprimă efectul şcolarizării şi deci al intrării în populaţia
activa şi al legislaţiei sociale (ieşirea din activitate).
Populaţia activă este repartizată pe ramuri ale economiei na­
ţionale. în scopul unor analize globale, ea mai este grupată pe
sectoarele primar, secundar şi terţiar, clasificare propusă de
economistul englez Colin Clark şi sociologul francez Jean Fou-
rastie.
Sectorul prim ar al economiei naţionale cuprinde : agricultura,
silvicultura, vînătoarea şi pescuitul.
Sectorul secundar include : industria, construcţiile.
Sectorul terţiar cuprinde activităţi ca : transport, comerţ, bănci,
învăţămînt, servicii etc. Uneori i se spune ,,sectorul serviciilor” .
De o deosebită importanţă demografică, economică şi sociolo­
gică sînt indicii de activitate feminină, ca şi repartizarea populaţiei,
active pe cele trei sectoare. în principiu, în evoluţia sa, o societate
se caracterizează prin trei faze : prima în care predomină populaţia
ocupată în ,,primar” , a doua cînd predomină populaţia din
,.secundar” (,.societatea industrială”) şi a treia, la un înalt nivel de
dezvoltare economică, cînd predomină populaţia ocupată în , .terţiar' ’.

117
V.TREBICI
Indici de activitate (%)
1 0 0 ---------------------- r—

F i g . 2 9 C u rb a de a c t iv it a t e m a s c u lin ă şi fe m in in ă a p o p u la ţie i R o m â n ie i, 1 5 m a r tie

1966.

M o b i l i t a t e a g e o g r a f i c ă s a u s p a ţ i a l ă cuprinde deplasările persoa­

nelor între două localităţi (migraţie internă) sau între două ţări
(migraţie externă), cu sau fără schimbarea definitivă a domici­
liului stabil.
Din mobilitatea geografică fără schimbarea definitivă a domici­
liului stabil fac parte : migraţia sezonieră, migraţia pendulatorie
sau navetismul etc.
M o b i l i t a t e a p r o f e s i o n a l ă cuprinde trecerile persoanelor dintr-o
profesiune în alta, de obicei între generaţii : schimbarea profesiunii
copiilor în raport cu profesiunea avută de părinţii lor.
M o b i l i t a t e a s o c i a l ă cuprinde trecerile persoanelor dintr-o cate­
gorie sau clasa socială în alta, de asemenea, mai ales, ca treceri
de la o generaţie la alta.

118

V.TREBICI
 într-o apreciere globală, ţările dezvoltate şi cele în curs de
dezvoltare se polarizează în jurul unei tipologii bine conturate
în ce priveşte : indicii de activitate feminină, repartizarea populaţiei
active pe sectoarele primar, secundar şi terţiar, venitul naţional
sau produsul naţional brut pe un locuitor, sensul şi intensitatea
fluxurilor migratorii externe.

P opulaţia activă pe glob

Indicii de activitate generală, masculină şi feminină, ca şi pe

vîrste sînt dependenţi de structura demografică a unei populaţii,
ca premisă generala ; dar factorii hotărîtori sînt cei social-economici,
fiindcă gradul de participare a unei populaţii este determinat de
structura economiei naţionale, de înzestrarea cu capital a ramurilor
sale, de atitudinea faţă de munca copiilor şi a femeii şi de mulţi
alţi factori.
într-un studiu întocmit de Biroul Internaţional al Muncii, cu
prilejul celei de-a 50-a aniversări a B .I.T . x, sînt examinate tendin­
ţele mari ale populaţiei active pe glob.
în anul 1960, indicele de activitate generală a populaţiei glo­
bului era de 43% , cu o diferenţiere pe continente şi marile regiuni :

T a b e lu l 4 7

Repartizarea populaţiei active mondiale, pe sectoare mari economice şi pe regiuni geo­

grafice în 1960 {în %)

Agricul­ Indus­
Regiuni T otal Servicii
tură trie

Total mondial 1950 100 61 17 22

T o tal mondial 1960 100 58 19 23
Africa 100 77 9 14
America de Mord 100 8 39 53
America L atină 100 48 20 32
Asia 100 71 12 17
Europa 100 28 38 34
Oceania 100 23 34 43
U .R .S .S 100 45 28 27

N otă : Agricultura corespunde cu sectorul „prim ar” , industria cu cel „secundar”

şi serviciile cu „te rţiaru l".

1 Yearbook of Labour Statistics (Annuaire des statistiques du travail) 19 1 9 — 1968,

Geneva.

119

V.TREBICI
 33 % în America Latină, 38 % în Oceania, 39 % în America de Nord,
40% în Africa, 44% în Asia, 45% în Europa şi 52% în U .R .S.S.
Dar în spatele acestor cifre medii, diferenţele sînt considerabile,
în special în ce priveşte indicii de activitate feminină.
Cît priveşte repartizarea pe cele trei sectoare : primar, secundar
şi terţiar, diferenţele între continente sînt şi ele foarte mari, după
cum se poate observa în tabelul 47.
Ţărilor în curs de dezvoltare le este caracteristică o pondere
foarte ridicată a populaţiei ocupate în ,,primar” ; ţările cele mai
dezvoltate au o proporţie mare a populaţiei în „secundar” şi mai
ales în „terţiar” . Ca o trăsătură generală, populaţia ocupată în
„primar” scade în toate ţările : cu un ritm foarte rapid în ţările dez­
voltate şi cu unul mai lent, în ţările în curs de dezvoltare. Cîteva
cifre comparative sînt semnificative sub acest raport (tabelul 48).
Să examinăm mai detaliat indicii de activitate şi ponderea popu­
laţiei ocupate în sectorul „primar” . Indicele de activitate masculină
are valori foarte apropiate în ţările dezvoltate şi în cele aflate în
curs de dezvoltare, pentru simplul motiv că în toate ţările, forţa de
muncă masculină trebuie să fie în activitate, să desfăşoare o muncă în
producţia socială. Deosebirile între cele două tipuri de ţări pot afecta
numai grupele marginale. în schimb, indicele de activitate feminină
— important indicator sociologic, economic şi demografic — este
influenţat considerabil nu numai de structura demografică a popu­
laţiei, ci şi de întregul context social-economic al ţării respective.
Aici îşi spun cuvîntul factori ca : structura economiei naţionale,
nivelul de instruire a femeii, gradul de eliberare socială şi economică
reală a femeii, tradiţiile, religia etc.
Dăm, în continuare, în cadrul tabelelor 49, 50 şi 51 date privind
indicii de activitate pentru tipuri diferite de ţări, în ceea ce priveşte
nivelul de dezvoltare a economiei.
Din analiza indicilor de activitate a populaţiei feminine pe glob
se desprind cîteva concluzii semnificative :
1. în ţările capitaliste dezvoltate indicii de activitate feminină
sînt mai ridicaţi decît în cele în curs de dezvoltare, situîndu-se.totuşi
la jumătatea valorii indicilor de activitate masculină, ceea ce în­
seamnă că proporţia femeilor casnice este încă ridicată. Această
împrejurare este parţial legată şi de situaţia femeii ca soţie şi mamă,
cu repercusiuni demografice im portante;
2. Curba de activitate feminină în ţările capitaliste dezvoltate
are o alură caracteristică, în sensul că indicii de activitate scad brusc

120

V.TREBICI
 Mi
T a b e lu l 4 8

R e p a r t i ţ i a p o p u la ţ ie i a ctiv e p e cele trei sec to a re , h i u n e l e ţ ă r i *

R ep artiţia (% )
Ţări Ani
A gricu ltu ră In d u strie S erv icii

A rg en tin a 1947 27 30 43
1960 21 36 43
A u stralia 1921 23 34 43
1947 17 34 45
1961 11 40 49
1966 9 39 52
Bu lg aria 1934 80 10 10
1946 76 13 11
1956 65 19 16
1965 . 44 33 23
S .U .A . 1920 28 33 39
1940 19 35 46
1950 13 37 50
1960 7 40 53
1971 4 31 65
In d ia 1951 74 10 16
1961 70 15 15
Italia 1921 56 24 20
1936 48 29 23
1951 42 32 26
1962 27 40 33
1971 19 42 39
Ja p o n ia 1920 55 17 28
1940 45 24 31
1951 46 23 31
1961 33 28 39
1970 19 34 47
Peru 1940 64 21 15
1961 52 20 28
R .A . E g ip t 1927 67 11 22
1947 64 12 24
1960 58 12 30
1966 53 16 31
R eg atu l U n it 1921 7 49 44
1951 5 49 46
1961 4 49 47
1966 3 37 60
S u ed ia 1920 41 32 27
1940 29 36 35
1950 21 41 38
1960 14 45 41
1971 8 39 53

* D u p ă Y ea rb o o k o f L a b o u r S ta tis tics , 1 9 1 9 — 1 9 6 8 , o p . c i t ., p .3 5 . D a t e l e r e s p e c ­
t i v e r e p r e z i n t ă u l t i m a i n f o r m a ţ i e g l o b a l ă p u b l i c a t ă . P e n t r u a l ţ i a n i, d u p ă Y ea rb o o k
o f L a b o u r S t a t is t ic s , 1 9 7 2 , G e n e v a , 1 9 7 2 .

121

V.TREBICI
Tabelul 49
I n d i c i i de a c t i v i t a t e p e n t r u p o p u l a ţ i a S . U . A . , F r a n ţ e i ş i P o l o n i e i ( 1 9 6 9 , 7 0 , 7 1 )

G rupa S .U .A . Fran ţa P olon ia

de v îrste M F M F M F

T o taî 53 ,7 24 ,6 55 ,9 28 ,0 55,1 40,1

S u b 15 a n i 0,7 0,3 — 0 ,3 0,4
15-19 " 43 ,6 2 7 ,6 42,8 31 ,3 46 ,5 41 ,2
2 0 -2 4 ” 86 ,4 4 4 ,8 8 2 ,6 6 2 ,3 88,1 67,8
2 5 -2 9 " 93 ,9 35,1 95,1 50 ,7 96 ,4 6 2 ,8
3 0 -4 9 ” 95 ,4 42 ,0 96,7 43 ,2 96 ,9 66 ,6
5 0 -5 4 ” 92 ,7 46 ,4 91 ,4 45,3 94 ,8 6 5 ,6
55 — 59 " 88 ,9 40 ,7 82,5 42 ,0 91 ,4 60 ,2
6 0 -6 4 ” 77,1 29,4 65,7 32 ,4 81 ,9 48,9
6 5 a n i şi p e s t e 29 ,7 1 0 ,1 19,3 8 ,2 55,5 30,1

Tabelul 50
I n d i c i i de a c t i v i t a t e p e n t r u p o p u l a ţ i a B r a z i l i e i , M e x i c u l u i ş i R . A . E g i p t

G rupa B ra z ilia M exic R . A, E g ip t

de v îrste M F M F M F

T o tal 50 ,5 13,1 53 ,4 11,6 55,1 4,8

S u b 15 a n i 5,1 1,9 6 ,2 1 ,0 12,0 4,2
15 — 1 9 a n i 61,1 24,5 77 ,6 16,7 68 ,5 8 ,6
2 0 -2 4 ” 87 ,7 27,7 94,7 19,4 8 6 ,8 7 ,3
2 5 -2 9 *' 95,4 22 ,8 96,7 15 ,6 96,1 4,8
3 0 -4 9 ” 95 ,5 20,1 97,3 18,6 98 ,0 4 ,6
5 0 — 54 92 ,5 1 5 ,1 9 6 ,6 25 ,2 96 ,4 4,7
55 —59 87,7 13,5 96 ,3 26,1 94 ,5 3,4
6 0 -6 4 ” 79 ,3 12,2 9 6,0 3 0,8 8 5,2 3 ,2
6 5 -6 9 ” 69,1 1 0 ,1 91 ,7 29 ,6 6 2 ,6 1,9
7 0 şi p e s t e 51,8 7,7 42,3 6,4 78 ,8 8,4

Tabelul 51
I n d i c i i de activitate. p e n t r u p o p u l a ţ i a A l g e r i e i ş i I n d o n e z i e i

A lg eria In d o n ezia
Grupa
de v îr s t e M F M F

T o tal 42,2 1,8 52,7 19,6

S u b 15 a n i 0,2 0,1 4,8 3 ,0
15-19 " 65 ,7 3,7 6 6 ,7 30 ,6
2 0 -2 4 ” 93 ,4 3 ,6 8 7 ,2 27 ,4
2 5 -3 4 ” 96 ,3 2,5 94 ,4 27 ,2
3 5 -4 4 ” 95,5 2,7 96 ,8 33 ,3
4 5 -5 0 " 92 ,0 3,2 8 9,6 39 ,8
55 — 64 80,1 1,4 72,8 39,1
6 5 şi p e s t e 33 ,3 3 ,6 82 ,2 27,8

12 2

V.TREBICI
la vîrsta 25—29 ani, ca urmare a retragerii temporare a femeilor
din activitate, în legătură cu căsătoria şi naşterea primului copil.
Situaţia din S.U.A. şi Franţa este cît se poate de cracteristică din
acest punct de vedere (fig. 30) ;
3. Indicii de activitate feminină în ţările arabe ca şi în ţările
Americii Latine sînt foarte scăzuţi : circa 2 % din populaţia feminină
din ţările arabe este activă, iar în ţările Americii Latine circa 12 —14 %.
Particularităţi social-economice, dar şi tradiţiile, religia etc. îşi
Indici de activitate (%)

Fig. 30 Curba de activitate îemiuiuă a populaţiei S.U.A. şi Franţei.

Indici de activitate;(%)
100
90
80
70
60'
.50,
40

30
.20
10'
0
0 .15- 20, 25] 30 35 . 40 : 45.' 50 55 60. 65 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65
Vîrsta (ani) V îrsta (ani)

F ig . 3 1 C u rba de a c t iv it a t e fe m in in ă a p o p u la ţie i A lg e r ie i şi R . A . E g ip t.

123

V.TREBICI
 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 15 20 25 30 35 40 45 _ 50 55 60 65
Vîrsta (ani) Vîrsta (ani)

F i g . 3 2 C u rb a de a c t iv it a t e f e m in in ă a p o p u la ţie i B r a z ilie i şi M e x ic u lu i.

15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65
Vîrsta (ani)

F ig . 3 3 C u rb a de a c t iv ita te fe m in in ă a p o p u la ţie i In d o n e z ie i.

V.TREBICI
 1ndicî de activitate (%)

Fig. 34 Curba de activitate feminină a populaţiei Poloniei.

spun cuvîntul în ce priveşte nivelul foarte scăzut al indicilor de

activitate feminina ;
4. Indicii de activitate feminină ai altor ţări în curs de dezvoltare,
deşi reduşi faţă de cei din ţările dezvoltate, nu au valorile scăzute
din ţările arabe şi ţările Americii Latine.
Este limpede că pentru ţările în curs de dezvoltare se pune în
modul cel mai acut problema unor imense resurse de muncă femi­
nină care sînt neutilizate, constituind ,,o presiune” puternică a
populaţiei inactive asupra celei active. într-adevăr, datorită unei
natalităţi foarte ridicate şi deci a unei proporţii mari a copiilor şi
tinerilor inactivi, ca şi a unei proporţii considerabile a femeilor
casnice, ,,sarcina” populaţiei active este mare, agravând situaţia
economică a acestor ţa r i;
5. în ţările socialiste din Europa, indicii de activitate feminină
sînt foarte ridicaţi; participarea femeii la producţia socială este

125
V.TREBICI
mare aproape la toate vîrstele, din care cauză şi indicii de ac­
tivitate totală sînt ceva mai ridicaţi1, decît în ţările capitaliste
dezvoltate.
Desigur, este deosebit de importantă influenţa pe care o exercită
participarea femeii la activitatea economică, măsurată prin indicii
de activitate feminină, asupra fertilităţii, ştiut fiind faptul că în
decursul istoriei creşterea participării femeii la producţia socială s-a
înscris ca un important factor de scădere a fertilităţii populaţiei.
Cu 60 —70 ani în urmă, K. Kautskya formulat expresiv acest raport :
„Istoria fertilităţii umane este istoria muncii feminine” . De aceea,
se face afirmaţia că progresul economic, industrializarea şi urbani­
zarea, creşterea nivelului cultural şi a participării femeii la producţie
vor determina în ţările în curs de dezvoltare o scădere sistematică a
fertilităţii.
Cel de-al doilea indice, cu mare putere de caracterizare socială
şi economică, este proporţia populaţiei ocupate în „primar” : în
ţările dezvoltate cea mai ridicată proporţie apare în „secundar”
şi „terţiar”, în cele aflate în curs de dezvoltare, o mare parte din
populaţia activă lucrează în sectorul „primar” . La aceasta trebuie
să adăugăm nivelul scăzut de dezvoltare a acestui sector, slaba sa
înzestrare tehnica care explică şi nivelul redus al productivităţii
muncii, caracterul sezonier al muncii în acest sector, utilizarea
parţială a forţei de muncă — practic şomaj latent — care afectează
sensibil nivelul de trai al populaţiei acestor ţări.
Prezentăm situaţia ţărilor cu populaţii peste 10 milioane de locui­
tori după mai mulţi indici demografici şi economici, (tabelul 52).
Polarizarea celor două categorii de ţări apare clar conturată pe
baza indicilor din tabelul 53.
Produsul naţional brut pe un locuitor este de 10 ori mai mare în
ţările dezvoltate, avînd peste 10 000 000 locuitori fiecare ; ritmurile
creşterii economice sînt duble, indicii de activitate feminina sînt
mult mai ridicaţi; în schimb, în ţările în curs de dezvoltare sînt
foarte ridicaţi indici ca : ritmul creşterii demografice, indicii de nata­
litate şi proporţia populaţiei ocupate în sectorul primar.
Este locul să semnalăm că proporţia în care participă fiecare sector
la crearea venitului naţional sau a produsului naţional brut diferă
de la un sector la altul. De pildă, în anul 1960 raportul dintre popu-

1 Probiema este exam inată şi de Jerzy B erent : Aspects démographiques de l’em­

ploi des femmes en Europe Orientale et en U .R .S.S., în „Revue Internationale du
T rav ail" vol. 101, nr. 2, 1970, Geneva.

126

V.TREBICI
Tabelul 52
Ţările cu o populaţie de peste 10 000 000 locţiitori, după m im ând populaţiei (1971),
ritmul mediu anual al creşterii populaţiei şi P .N .B . pe un locuitor, indicele de activitate
fem inină, proporţia populaţiei ocupate în „prim ar' şi indicele de natalitate (în ordinea
descrescătoare a numărului p o p u l a ţ i e i ) ______ ___ ___________________________ _

.2 ^ 0 53 rt
T3 </)* 8s
üFo 0 o*
a¿ a 2
’■+** : n<d
y^
J5
TA RA S3 O a I 3 S CQ 0 o -2 ,5
.S * o •g eo Ohg ^ ^
+ j 3 I f f c 55 o 0<-i->
O nJ ^ ndq .ti
cj
■r\ C Ph' <S Os P 4 W
I 8.2 £ Çd cS (h - CU

1.8 2,1 33,1

R .P . Chineză 787 176
2,2 1,2 13,2 72,9 42,8
India 550 374
5,8 44,0 35,2 17,5
T J.R .S.S. 245 091 1,1
3,2 30,4 5,0 18,2
S.U.A. 207 006 1,1
2,8 1,0 23,2 68,0 48,3
Indonezia 124 894
9,6 37,6 24,3 18,9
Japonia 104 661 1,1
2,4 13,1 51,6 37,8
Brazilia 95 408 2,8
2,9 8,8 68,8 50,9
Bangladesh 72 400 2,1
2,9 8,8 68,8 50.9
Pakistan 62 700 2,1
0,8 3,5 30,2 10,0 13,3
R . F . Germania 61 280 16,0
2,5 0,1 49,6
Nigeria 56 510 32,2
0,4 2,2 3,1 16,2
Regatul Unit 55 566
0,8 4,6 19,5 23,3 16,8
Ita lia 54 078
0,9 4,6 29,7 19,8 16,7
F ran ţa 51 260 10,4
3,2 3,2 54,2 41,3
Mexic 50 830 21,3
3,0 2,9 60,5 44,7
Filipine 37 959 33,4
2,5 3,9 71,8 39,6
Turcia 36 162
2,7 4,9 51,1 82,0 42,8
"Thailanda 35 335
6,1 18,2 32,8 19,8
Spania 34 134 1,1
2,5 1,7 4,0 56,6 44,1
R . A. Egipt 34 130
0,8 5,2 40,1 47,7 16,7
Polonia 32 749
3,0 5,4 8,3 46,9 45,4
Iran 29 783
2,2 0,6 40,3
Birm ania 27 578
E tiopia 25 248 1,8 2,8
1,5 2,5 16,4 17,8 20,7
Argentina 23 552
2,7 49,6 86,4 44,4
Zair 22 477 4,2
3,0 16,6 29,5 40,3
Rep. Sud-Africană 22 092 3,1
3,6 19,7 8,7 17,5
Canada 21 786 1,8
3,2 1,7 11,6 47,2 44,6
Columbia 21 772
2,4 3,2 28,0 37,5
R . D. Vietnam 21 595 30,7
4,3 56,9 17,6
Iugoslavia 20 550 1,0
7,7 48,1 47,0 21,1
Rom ânia 20 470 1,1
t ;o 28,0 37,5
Vietnamul de Sud 18 332 2,5"
2,3 0,5 50,5
Afganistan 17 480 39,8
- 0 ,1 4,2 13,9
R . D. Germană 17 040 26,4 85,8
2,8 1,0 48,9
Sudan 16 087 56,3
1,0 5,9 49,5
Maroc 15 234 3,0
3,5 1,7 1,8 50,0 49,1
Algeria 14 769
3,8 42,3 24,9 15,8
Cehoslovacia 14 500 0,5

127

V.TREBICI
(continuare tabel 52)
0 1 2 3 4 5 6
R . P . D. Coreeană 14 281 2,8 5,1 38,8
Peru 14 015 3,1 1,4 13,6 49,7 41,8
Tanzania 13 634 2,6 3,6 43,7 7,5 47,0
Olanda 13 194 1,2 3,9 16,1 10,7 18,4
Australia 12 728 1,9 3,1 25,0 9,4 20,5
Sri Lanka 12 669 2,2 1,5 14,1 48,9 32,0
Nepal 11 290 1,8 0,5 36,5 93,8 44,6
K enya 11 250 3,1 3,6
Malayezia 10 651 2,6 3,1 21,2 80,5 35,2
Ungaria 10 364 0,4 5,4 38,7 32,7 14,7
Venezuela 10 339 3,6 2,3 13,1 32,3 40,9

Surse : 1 Statistical Yearbook 1972, O.N.U. New Y ork, 1973

2 World Bank Atlas, Population, per capital product and Growth rates. (Publi­
shed by the international B an k for Reconstruction and Development) 1972.
3 Anuarele statistice ale Biroului Internaţional al Muncii ediţiile 1968 şi 1972.
Tabelul 53
Principalii indici demografici şi economici în ţările dezvoltate şi în ţările în curs de dez­
voltare

.
A. t' x • j
Ţ ,,
ări dezvoltate B . T■ă n m,, curs de
’ dezvoltare
<L>
Indici <o «j •£ oj •£
<L> 4Ü S § <Ü 'C S «>
'g .2 (D O *2 R (U O
3 r ü i 3

1. R itm mediu anual de creştere a

populaţiei 0 ,0 -2 ,0 1,0 2 ,0 -3 ,5 2,5
2. Produs naţional bru t pe un
locuitor 6 5 0 -4 7 6 0 2 000 8 0 -6 7 0 200
3. R itm mediu anual de creştere a
P N B pe locuitor 2 ,5 -9 ,6 4,0 0 ,0 -6 ,8 2,0
4. Indice de activ itate feminină 1 6 ,1 -4 8 ,1 30,0 1 ,8 - 4 9 ,6 20,0
5. Proporţia populaţiei ocupate în
„p rim ar" 3 ,1 -5 6 ,9 24,0 2 9 ,5 -9 3 ,8 65,0
6. Indice de natalitate 1 3 ,3 -2 1 ,1 18,0 3 2 ,0 - 5 0 ,9 40,0

laţia ocupată pe sectoare şi contribuţia la crearea produsului naţional

brut a fost următorul*1 :
Populaţia ocupată în Produs naţional brut
sectoarele (%) creat
Primar 58,1 11,6
Secundar 18,8 39,2
Terţiar 22,9 49,5
1 P . Bairoch, Evolution de la population active dans le monde par branche d'activité
et par régions, 1880— 7960, în „R evue Internationale du Travail, " , vol. 98, nr. 4,
1968.

120
V.TREBICI
 Cîteva particularităţi se cer totuşi explicate. în Europa ţările
care mai au o proporţie ridicată a populaţiei ocupate în agricultură
sînt ţările care au intrat mai tîrziu pe făgaşul industrializării.
Totuşi, ritmul de scădere a populaţiei agricole este foarte rapid,
în ceea ce priveşte indicii de activitate feminina din Olanda, italia,
Argentina şi Canada, care ating valorile cele mai scăzute din ţările
dezvohate, aceasta se datoreşte unor cauze particulare.
Puţine ţări — Republica Sud-Africană, Venezuela, Tanzania —
au o proporţie scăzută a populaţiei ocupate în ,,primar” ; marea
majoritate au valori foarte ridicate, mergînd pînă aproape la 94%
din întreaga populaţie activă.

M i g r a ţ i i in t e r n a ţ i o n a l e

Determinate de factori economici, în marea majoritate a cazurilor,

migraţiile internaţionale au consecinţe importante de ordin demo­
grafic, social şi economic, atît pentru ţările de emigrare, cît şi pentru
cele de imigrare, dacă avem în vedere caracteristici cum sînt :
sexul, vîrsta şi nivelul de instruire a populaţiei în cauză. Emigrează
cu precădere populaţia masculina, în vârsta de muncă, din grupele
mai tinere şi cu un ,,stoc de învăţămînt” mai mare. Cazul recent al
fâTmosului ,,brain drain” care cuprinde nu numai oamenii de ştiinţă,
ci şi lucrători de înaltă calificare este cît se poate de semnificativ.
în marile curente ale migraţiei internaţionale au intervenit o serie
de modificări esenţiale în perioada actuală, faţă de fluxurile ,,clasice”.
în trecut, principala sursă de emigrare a fost populaţia Europei1.
Aceasta a început în secolul al XVI-lea, imediat după marile descope­
riri geografice; apogeul a fost atins în primii ani ai secolului al X X -lea .
Aproximativ 60 000 000 de europeni au emigrat în ţările de peste mări.
Iniţial, migraţia cea mai importantă a fost furnizată de ţările
europene occidentale, apoi a venit rîndul ţărilor din nordul Europei,
iar spre sfîrşitul secolului al X IX -lea şi începutul secolului al XX -lea,
centrul, sudul şi estul Europei au furnizat grosul emigraţiei.
Cea mai importantă ţară de imigraţie a fost S.U.A. : în perioada
1830—1840 au imigrat în medie în fiecare an cîte 60 000 persoane,
iar în deceniul 1901 — 1910 cîte 800 000. în total, în perioada
1801 — 1935 au imigrat în S.U.A. 38 500 000 persoane, imigraţia

1 O.N.U., Causes et conséquences de Vévolution démographique. (Etudes démographi­

ques, Nr. 17), New York, 1953. (în special, capitolul referitor la „M igraţiile interna­
ţion ale’ ’ i.

129
9 c. 24}

V.TREBICI
Tabelul 54
Numărul mediu anual al persoanelor emigrate pentru o serie de ţări din Europa
(în mii persoane)

Austria Unga­
Total Anglia ria Cehoslova­
Anii Germania Ita lia
Europa cia

1 8 4 6 -1 8 9 0 375,6 180 75,7 31,4 13,9

1 8 9 1 -1 9 2 0 910,7 161,1 29,7 246,3 144,7
1 9 2 1 -1 9 3 9 365,8 105,9 35,7 68,0 14,6

netă fiind de 26 500 000 persoane, din care 24 000 000 au venit din
Europa.
în America Latină cei mai mulţi emigranţi s-au stabilit în.
Argentina şi Brazilia. în Australia şi Noua Zeelandă cei mai mulţi
emigranţi proveneau din Anglia. Africa a fost şi ea afectată de o
puternică emigraţie : numărul sclavilor deportaţi se estimează între
7 —20 000 000 ; totodată, un număr de europeni au-imigrat în Africa,
în Asia, imigraţia a fost mai redusă : se estimează la circa 10 —
20 000000 de asiatici care au emigrat în alte ţări, de asemenea din Asia.
Numeroşi factori sînt cei ce determină migraţia internaţională :
factori economici (fluxurile se îndreaptă din ţări cu un nivel scăzut
de dezvoltare spre cele mai dezvoltate), factori demografici (natali­
tate ridicată, spor natural mare etc.). Politicile naţionale de imigrare
joacă şi ele un important rol.
în perioada postbelică, au intervenit schimbări importante în
migraţia internaţionala. în primul rînd, a scăzut imigraţia în S.U .A .:
daca între 1910—1915 numărul imigranţilor în S.U.A. a fost de
600 000 persoane anual, în perioada 1960—1965 acest număr a fost
de 400 000. în al doilea rînd, se observa de cîţiva ani o importantă
mişcare de reflux spre Europa a imigranţilor originari din Europa,
precum şi curente de imigrare în Europa, avînd ca provenienţă
ţările din Commonwealth, Africa de nord, Grecia şi Turcia. Migraţiile
avînd ca destinaţie ţări foarte dezvoltate au dispărut aproape cu
desăvîrşire.
în Africa, migraţiile internaţionale sînt între ţări, au un caracter
temporar şi volumul lor este redus.
Ca un fapt nou, este revenirea Angliei la tradiţia emigrării1 ;
în ultimii ani un număr tot mai mare de locuitori ai Angliei emigrează,
mai ales spre S.U.A., Australia şi Canada, în aşa fel încît bilanţul

1 Transformations récentes delà démographie britannique, în ,, Population” nr. 6, 1968.

130

V.TREBICI
migratiei este negativ pentru Anglia : 60 000 în 1964, 78 000 în
1965 şi 82 500 în 1966.
Impactul demografic al migraţiei internaţionale este foarte impor­
tant pentru unele ţări. Astfel, în Europa, ritmul anual de creştere
este relativ ridicat în cîteva ţări care beneficiază de aportul imigraţiei:
R .F. Germania, Elveţia, Franţa, în condiţiile unui spor natural
destul de scăzut. Este de presupus că în perspectivă se vor manifesta
şi alte consecinţe de ordin demografic.

Disparitate demografică şi disparitate economică

între repartizarea geografică a populaţiei globului şi cea a resurse­

lor naturale există o pronunţată discrepanţa : populaţii numeroase
din categoria celor aflate în curs de dezvoltare dispun de un volum
redus de resurse naturale. Altele au asemenea resurse dar a căror
valorificare reclamă mari investiţii. Dacă adăugam la aceasta,
nivelul scăzut de dezvoltare economică, structurile arhaice, nefavo­
rabile progresului social şi economic, putem avea imaginea probleme­
lor cu care sînt confruntate aceste ţări. De aceea necesitatea unor
strategii de dezvoltare pe termen lung, cu luarea în considerare a
situaţiei economice şi demografice, devine vitală pentru asemenea ţări.
Eforturi importante se desfăşoară cu ajutorul comunităţii inter­
naţionale, din care trebuie amintite cele două decade O.N.U. ale
dezvoltării1.
Disparitatea economică este evidentă : ţările capitaliste dezvol­
tate, deţinînd 17,6% din populaţia mondiala, au circa 64% din pro­
dusul naţional brut. Pe ţări, după datele Băncii Mondiale pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare, evantaiul este foarte mare : 60 dolari
pe locuitor în Burundi şi Rwanda şi 5 160 (în 1971) dolari în S.U.A.,
adică 1 : 86 !
Decalajul se accentuează, după cum se remarca în articolul citat
din ,,Population” (tabelul 55).
Disparitatea economică este însoţită de cea demografică : ţările în
curs de dezvoltare, cu un nivel scăzut al creşterii economice, au în
acelaşi timp ritmuri înalte ale creşterii populaţiei. Raportul dintre
indicele de natalitate şi nivelul dezvoltării economice este invers,
după cum atestă datele din tabelul 56.
Şi mai sugestivă apare discrepanţa atunci cînd se compară ritmurile
creşterii demografice cu cele ale creşterii economice (tabelul 57).

1 O.N.U., World Plan of Action fo r the Application of Science and Technology to

Development, New York , 1971 ; O.N.U., Hum an fertility and naţional development. A
challenge to Science and technology, New York, 1971.

131

V.TREBICI
T a b e lu l 5 5

P .N .B . pe locuitor şi creşterea economică medie anuală pe grupe de ţări *

1969 1972
Grupe de ţări Creşterea anuală
P .N .B . pe loc. P .N .B . pe loc.
(în %)
(în dolari) (în dolari)

I.Capitaliste dezvoltate 2 697 4,4 3 069

I I . Socialiste dezvoltate 1 133 5,5 1 330
I I I . Semidezvoltate 893 4,6 1 021
IV. Subdezvoltate 175 1,75 184

* După „Population” , nr. 6, 1972

Tabelul 56

Raportul dintre indicele de natalitate şi P .N .B . pe un locuitor pentru 181 de ţări

' ■ ^ - - ^ ^ ^ Î P B . p e locuitor (dolari) din care : cu un P .N .B . pe locuitor

Număr de
ţări sub 500 dolari peste 500 dolari
Indice de natalitate^"/^y_^^~^~-——

T o tal 181 107 74

1 0 -1 4 ,9 11 1 10
1 5 -1 9 ,9 24 1 23
2 0 -2 4 ,9 19 5 14
2 5 -2 9 ,9 14 4 10
3 0 -3 4 ,9 10 7 3
3 5 -3 9 ,9 19 16 3
4 0 -4 4 ,9 35 28 7
4 5 — şi p e s t e 49 45 4

T ab elu l 5 7

Distribuţia unui număr de 185 de ţări după ritmul creşterii economice şi al creşterii
demografice

Ritmul creşterii economice Ritm

Total 0 ,0 - 2 ,5 - 4 ,0 - 5,5 şi
Ritmul (%) nega­
ţări 2,4 3,9 5,4 peste
tiv
creşterii demografice (%)

TOTAL ŢĂ R I 185 21 68 47 29 20
R itm negativ 2 — — — — _
0 ,0 -1 ,2 37 1 3 17 9 7
1 ,3 -2 ,1 36 8 17 5 4 2
2 ,2 -3 ,0 77 9 38 14 11 5
3 ,1 -4 ,0 33 3 17 10 4 6

132

V.TREBICI
 Din cele 68 de ţări care au ritmuri ale creşterii economice sub
2,5 % anual, 62 au ritmuri ale creşterii demografice mai mari de 1,5 %.
Pentru Europa, regiune prin excelenţă dezvoltată, situaţia este
prezentată în tabelul 58.

T ab elu l 5 8

Distribuţia unui număr de 32 de ţări din Europa după ritmul creşterii economice şi al
creşterii demografice

~~— Ri t mul creşterii economice R itm

Total 0 ,0 - 2 ,5 - 4 ,0 - 5,5 şi
Ritmul ■
—— (% ) nega­ peste
ţări 2,4 3,9 5,4
tiv
creşterii demografice (%)

TOTAL Ţ Ă R I 32 2 14 10 6
R itm negativ 1 — — — 1 —

0 ,0 -1 ,2 30 — 2 14 8 6
1 ,3-2,1 ___ __ — — —

2 ,2 -3 ,0 1 ___ ___ ___ 1 —

3 ,1 -4 ,0 — — — — - —

Pentru Africa, regiune în curs de dezvoltare, situaţia este diametral

opusă (tabelul 59).

T ab elul 5 9

Distribuţia unui număr de 51 de ţări din A frica după ritmul creşterii economice şi ritmul
creşterii demografice

Ritmul creşterii economice R itm 5,5 şi

Total 0 ,0 - 2 ,5 - 4 ,0 -
Ritmul (%) nega­
ţări 2,4 3,9 5,4 peste
tiv
creşterii demografice (%)

TO T A L Ţ Ă R I 51 8 29 5 7 2
Ritm negativ — — — — — —
0 ,0 -1 ,2 3 — 1 1 1 —

L 3 -2 ,1 13 2 9 — 1 1
2 ,2 -3 ,0 29 6 16 4 3 —

3 ,1 -4 ,0 6 — 3 — 2 1

Practic, toate ţările au ritmuri ale creşterii demografice superioare

lui 1,3% anual; 35 din ele au chiar peste 2,2% anual, în schimb 37
de ţări au ritmuri ale creşterii economice începînd cu valori negative
şi atingînd 2,4% anual.

133

V.TREBICI
 Concluzia este întărită de corelograma 35.
în aceasta constă marea problemă a contemporaneităţii: pe fondul
,,exploziei demografice” se accentuează decalajul dintre ţări în ce
priveşte nivelul dezvoltării economice şi deci bunăstarea populaţiei.

Negativ 0 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3.5 4,0 4,5 5,0 5,5 6,0 6,5 7,0
R itm urile creşterii economice (%)

l itj. 3 5 R a p o rtu l d in tre ritm u rile c re ş te rii e co n o m ic e şi ale cre ş te rii d e m o g rafice
în E u ro p a şi A fr ic a .

Ţările în curs de dezvoltare sînt confruntate cu situaţia de a avea

o creştere rapidă a populaţiei, în condiţiile unui nivel economic
scăzut.
■ Pentru aceste ţări problema nu este a „exploziei demografice“,
ci a subdezvoltării, a marilor decalaje economice care le separă
de ţările dezvoltate. Atît „explozia demografică“, cît şi subdez­
voltarea sînt urmările secolelor de dominaţie colonialistă şi neoco-
loniaiistă, de stoarcere a bogăţiilor acestor ţări. Instaurarea unei
ordini economice internaţionale noi, reducerea şi lichidarea deca­
lajelor economice, traducerea în fapt a unor strategii pe termen
lung de dezvoltare social-economică — aceasta este soluţia atît
a problemelor economice cît şi a celor demografice cu care sînt
confruntate ţările în curs de dezvoltare.

V.TREBICI
CAPITOLUL IX
Perspectivele populaţiei mondiale

în condiţiile în care ritmul de creştere a populaţiei mondiale în

ultimii ani s-a ridicat la doi la sută anual, ceea ce înseamnă dublarea
numărului ei în 35 de ani, încercarea de a face previziuni
asupra populaţiei pentru o perioadă viitoare, mai mică sau
mai mare, este o întreprindere dintre cele mai anevoioase şi
care comportă un înalt simţ de răspundere. A contura perspectivele
populaţiei pentru anul 2 000 sau pentru un orizont mai îndepărtat în­
seamnă nu numai a determina numărul populaţiei ca atare, ci şi a
estima consecinţele şi implicaţiile posibile asupra economiei şi a
nivelului de trai al unei populaţii tot mai numeroase. Problema
se pune pentru învăţămînt, sănătate, asigurarea locurilor de
muncă, crearea serviciilor corespunzătoare, creşterea producţiei
industriale şi agricole, urbanizare şi migraţie.
într-adevăr, în ipoteza că şi în următoarele decenii se va menţine
rata actuală de creştere, omenirea va fi confruntată cu .problema.:
va fi ea în stare să asigure nivelul de trai al cîtorva
miliarde de locuitori în plus, vor fi suficiente resursele Terrei pentru
a face faţă creşterii demografice ? Fără îndoială geniul omului,
inventivitatea sa, posibilităţile tehnicii sînt practic nelimitate, după
cum atestă istoria omenirii de pînă acum, dar nu este mai puţin
adevărat că pămîntul are o capacitate limitată în raport cu numărul
populaţiei în creştere exponenţială. Un număr de 6 miliarde şi jumă­
tate de locuitori în anul 2000, la o apreciere globală, poate fi consi­
derat acceptabil, dacă se iau în considerare resursele neutilizate, întin­
sele suprafeţe agricole încă nevalorificate de care dispune omenirea.
Dar 30 de miliarde de locuitori în anul 2100, înseamnă o densitate de
peste 200 locuitori pe kilometru pătrat. Unele calcule ipotetice făcute

135

V.TREBICI
de demografi competenţi1 arată că în anul 2 500, în condiţiile rit­
murilor actuale de creştere a populaţiei, populaţia ar ajunge la
130 000 miliarde de locuitori! Terra, după calculele lui Cepede,
Colin Clark şi alţii, are însă capacitatea de a întreţine populaţia
sa în viitor, bineînţeles condiţionat de aplicarea unor strategii de
dezvoltare pe termen lung.
Prin urmare, întrebarea este : vor continua şi în viitor ritmurile
actuale ale sporirii populaţiei ? Practic, întrucît mortalitatea nu va
putea fi redusă sub un anumit prag pentru simplul motiv că oamenii
sînt muritori, răspunsul la întrebare depinde de evoluţia natalităţii.
Acestea sînt condiţiile în care trebuie făcută prognoza populaţiei
totale, a populaţiei marilor regiuni geografice, a populaţiei ţărilor
dezvoltate şi a celor în curs de dezvoltare, a populaţiei fiecărei ţari
în parte, a populaţiei rurale şi urbane, a populaţiei active.
Din cele mai vechi timpuri, preocuparea de a face previziuni asupra
viitorului populaţiei a exercitat o puternică atracţie. S-au făcut
estimaţii, s-au emis diferite ipoteze, cele mai multe cu caracter
fantezist, în condiţiile unei informaţii statistice modice şi ale unor
instrumente rudimentare, bazate în general pe anumite „legi” de
creştere a populaţiei. Abia în ultimele 6 —7 decenii metodele s-au
perfecţionat şi previziunile asupra numărului populaţiei au căpătat
un caracter sporit de viabilitate. îmbunătăţirea proiectărilor demo­
grafice — proces remarcabil în perioada ce a urmat celui de-al
doilea război mondial — a fost facilitată de o serie de împrejurări.
Informaţia statistică a crescut considerabil în ultimele doua decenii:
puţine sînt astăzi ţările care să nu fi efectuat nici un recensămînt al
populaţiei. De asemenea, evidenţa naşterilor şi deceselor a devenit
tot mai cuprinzătoare pe glob. Proiectările naţionale, efectuate într-
un mare evantai, cu metode tot mai perfecţionate, au contribuit şi
ele la progresul general al prognozei demografice. Metodologia
proiectărilor demografice a înregistrat un progres considerabil
atît datorită eforturilor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi instituţiilor
sale specializate, cît şi graţie dezvoltării fără precedent a demografiei,
a teoriei modelării matematice, a succeselor spectaculare ale ştiinţei
viitorului. în sfîrşit, progresul nu ar fi putut fi realizat fără intervenţia
tot mai activă a calculatorului electronic în prognoza demografică,
oferind posibilitatea „simulării” proceselor demografice, a obţinerii
mai multor variante, a aprecierii consecinţelor sociale şi economice
ale diverselor variante de creştere a populaţiei.

3 Hannes Hyrenius, Populationes in developpamento. F actos e problemas global e

naţional (în limba „Interlingua"), Trier Schou-Bogtryk & Offset, Odense, 1972.

136
V.TREBICI
 Dispunem în prezent de proiectări demografice la scara mondială,
efectuate de experţii Organizaţiei Naţiunilor Unite, de diferite
instituţii sau organisme internaţionale neguvernamentale, de di­
verşi demografi, economişti, sociologi. Deşi, uneori baza informa­
ţională este deficitară — afirmaţia este valabilă pentru multe ţări
aflate în curs de dezvoltare, iar ipotezele adoptate cu privire la
componentele mişcării populaţiei nu în toate cazurile au o funda­
mentare ştiinţifică riguroasă, cu toate acestea proiectările demogra­
fice ne oferă, cu suficientă exactitate, contururile populaţiei de mîine
şi ne permit să desprindem o serie de consecinţe sociale şi economice.
Astăzi nu s-ar putea concepe strategii naţionale de dezvoltare social-
econcmică, fără proiectări demografice, chiar în condiţiile în care
acestea ar fi afectate de un anumit grad de eroare.
în cele ce urmează, vom urma proiectările demografice efectuate
de O.N.U. şi de organismele sale specializate : B .I.T ., F.A.O.,
O.M.S., precum şi unele estimaţii ale unor demografi, acceptate pe
plan internaţional. Ca şi la celelalte capitole unele lămuriri concep­
tuale şi metodologice sînt necesare.

Concepte şi metode

Exista doua grupe de metode de proiectare demografică : metode

matematice sau globale şi metoda componentelor.
Metodele matematice de proiectare a populaţiei sînt metode cu
următoarele caracteristici :
a) au un caracter global : se referă la numărul total al populaţiei,
fără diferenţiere pe vîrste şi sexe ;
b) folosesc o anumita formulă matematică : curba exponenţială,
o funcţie liniară sau parabolică, ritmul mediu de creştere etc. De
pildă, într-o populaţie de tip închis, curba populaţiei tP la timpul
t este o funcţie logaritmică ;
tP = Cert,
în care : C şi e sînt constante ; r este ritmul de creştere.
Istoricul acestor metode este instructiv. Primii demografi au
încercat să determine legi matematice ale evoluţiei din trecut a
fenomenelor demografice. Marele matematician L. Euler (1760)
presupunea că cohortele de născuţi dintr-o populaţie închisă cresc
în progresie geometrică. în anul 1835, Quetelet considera că popu­
laţia tinde să crească într-o progresie geometrică, dar că rezistenţa
la creştere este identică cu pătratul vitezei de creştere a populaţiei.

137

V.TREBICI
Pe baza acestei ipoteze, Verhust (1838) a ajuns la concluzia că evo­
luţia populaţiei urmează curba logistică. Această ,,lege” a fost
redescoperită de demografii americani Reed şi Pearl (1920) ; popu­
laţia S.U.A. se încadra într-o asemenea curbă. Au existat şi expe­
rimente, ca cel al lui Fairchild, care încercau să arate că orice popu­
laţie se înmulţeşte după curba logistica.
Metodele matematice, care se bazează pe o „lege” sînt astăzi rar
folosite ; pentru unele calcule operaţionale, aproximative ele îşi
găsesc aplicarea. De pildă, se poate estima numărul populaţiei în
anul 2000, considerînd că ea urmează o lege exponenţială, cu rata
de creştere observată în trecut.
Metoda componentelor în proiectarea demografica reprezintă o
metodă cu următoarele caracteristici :
a) proiectarea se face separat pe sexe şi vîrste — de unde denu­
mirea de metodă a „componentelor” , numărul total determinîndu-se
prin „agregarea” subpopulaţiilor proiectate;
b) proiectarea este precedată de o analiză a tendinţelor mortali­
tăţii şi fertilităţii şi adoptarea unor ipoteze cu privire la evoluţia
acestora în perioada de perspectivă.
Metoda a fost formulată explicit, pentru prima data, de econo­
mistul şi demograful englez E. Cannan (1895). între cele două răz­
boaie mondiale, proiectări după metoda componentelor au fost efec­
tuate de A.L. Bowley (1924) în Anglia, S. Wicksellîn Suedia (1926),
P.K . Whelpton în S.U.A. (1924), Alfred Sauvy în Franţa (1928). Un
calcul pentru populaţia Europei, după această metodă, a fost efec­
tuat de demografii americani F. Notestein, E B. Taeuber, D. Kirk
şi A .J. Coaie (1944) sub auspiciile fostei Ligi a Naţiunilor, cu ori­
zontul 1970. Astăzi metoda este generalizată şi aproape toate proiec­
tările demografice naţionale şi internaţionale o aplică.
Proiectarea demografică sau proiectarea populaţiei este estimarea
populaţiei pentru un orizont oarecare. Expresia este folosită ca
atare în mai toate limbile. Mai puţin utilizată este expresia de
„prognoză” , spre deosebire de economie. Proiectarea demografică
după metoda componentelor presupune luarea în considerare,
expressis verbis, a unei ipoteze cu privire la mortalitate şi fertili­
tate. în acest scop se folosesc tabelele de mortalitate şi tabelele de
fertilitate, sub forma probabilităţilor de supravieţuire şiaindicilor
de fertilitate specifica a populaţiei feminine. Cele mai mici erori
pot genera ipotezele cu privire la evoluţia viitoare a m ortalităţii;
după experienţa proiectărilor demografice naţionale şi internaţio­
nale rezultă că erorile cele mai mari provin din estimaţia fertilităţii
viitoare.

133

V.TREBICI
 Dat fiind că la proiectarea demografică după metoda componente­
lor se iau în considerare anumite ipoteze asupra mortalităţii şi
fertilităţii şi că deci viabilitatea proiectării depinde de realizarea
acestor condiţii, proiectările demografice se mai numesc perspective
condiţionale.
Proiectările demografice mai pot fi clasificate şi după alt criteriu,
anume dacă ele sînt explorative sau normative1.
Proiectarea tendenţială pura consta în ,, citirea” trecutului şi
stabilirea proiectărilor în mod obişnuit după metoda extrapolării,
considerîndu-se deci că în viitor vor acţiona aceleaşi condiţii ca
şi în trecut.
Proiectarea tendenţială motivată este o proiectare tendenţială care
ia în considerare deciziile luate în prezent şi despre care se ştie că
vor avea efect în viitor. De pildă, o măsură luată în privinţa vîrstei
de şcolarizare sau a vîrstei de intrare sau de ieşire din populaţia
activă modifică indicii de şcolarizare sau indicii de activitate în
proiectarea demografică.
Proiectarea normativă consta în fixarea anumitor obiective la
sfîrşitul perioadei de perspectiva. în acest caz, accentul se transferă
asupra măsurilor ce pot influenţa realizarea unor asemenea obiective.
De pildă, într-o proiectare demografică naţională se fixează un anumit
număr al populaţiei — număr mai mare ca în prezent sau o popu­
laţie staţionară —, ceea ce presupune un ansamblu de măsuri care
să influenţeze activ mortalitatea, natalitatea şi migraţia, pentru a
atinge acel număr.
Proiectările demografice se fac într-un evantai relativ mare.
Proiectarea dem ografică fundam entală este proiectarea numărului
populaţiei totale a unei ţări, a unei regiuni etc. ; de obicei, după
metoda componentelor :
Proiectări demografice derivate sînt proiectări ale unor subpopulaţii :
activă, şcolară, urbană şi rurală, a gospodăriilor etc. Ele se bazează
pe proiectarea fundamentală, ,,decupînd” din aceasta partea de
populaţie respectivă : în vîrsta şcolară, în vîrstă de muncă etc. şi
aplicînd asupra acesteia indici de şcolarizare, indici de activitate
etc.
Un principiu de bază în domeniul proiectărilor demografice este
revizuirea lor frecventă, pe măsura ce se observă instalarea unor
tendinţe noi în evoluţia fertilităţii, mai ales. Această necesitate este
cu atît mai mare, cu cît proiectările demografice se fac pentru un

1 G. Calot, J . L. Bodin, R . Salais, S. Heméry, Projections démographiques pour

la France (Les collections de l ’I.N .S .E .E .) , Série Démographie et Emploi, nr. 6,
martie 1970, p. 4 — 15.

139

V.TREBICI
 orizont mare : 30 ani, 50 şi chiar 100 ani. Or, dacă după ce s-au
făcut calculele respective, care au avut în vedere o anumită evoluţie
a fertilităţii, se înregistrează o schimbare accentuată, calculele trebuie
modificate pentru a lua în considerare noua tendinţă.
în concluzie, pentru a efectua o proiectare a populaţiei totale
pe sexe şi vîrste sînt necesare următoarele elemente :
— numărul populaţiei la începutul perioadei de perspectivă,
repartizat pe sexe şi vîrste ;
— o ipoteză asupra mortalităţii, folosind în acest scop tabelele
de mortalitate, în vederea determinării numărului supravieţuito­
rilor ;
— o ipoteză asupra numărului născuţilor-vii în perioada de per­
spectivă, luînd în considerare numărul populaţiei feminine de vîrstă
fertilă şi indicii de fertilitate specifică, după o tabelă de fertilitate;
— în cazul populaţiei deschise, o ipoteză asupra migraţiei.
Se pot accepta ipoteze cu mortalitate constantă, în scădere sau în
creştere : cît priveşte fertilitatea, aici numărul ipotezelor este mai
mare. De aceea, proiectările demografice se fac în mai multe va­
riante, reţinîndu-se de obicei variantele ,,maximă” , „medie” şi
„minimă” .
în analizele demo-economice se foloseşte de obicei varianta „me­
die” . De pildă, cifra de 6,5 miliarde locuitori în anul 2000, după
proiectarea O.N.U. este varianta medie.
Preocuparea cea mai importantă într-o proiectare demografică
este analiza aprofundată a fertilităţii şi proiectarea nivelului aces­
teia în perioada de perspectivă.

Populaţia totală a globului în perspectivă

Prin grija Organizaţiei Naţiunilor Unite s-au făcut proiectări ale

populaţiei totale a globului, ale populaţiei urbane şi rurale, ale popu­
laţiei active, ale gospodăriilor şi familiilor, ale populaţiei agricole.
în perioada 1952—1970 s-au făcut cinci proiectări O.N.U. ale
populaţiei totale a globului (dam ediţia franceză şi anii de apariţie
ai ediţiilor franceze pentru primele patru) :
1. Etudes d ’ensemble de l ’accroissement de la population mondiale
dans le passé et dans l’avenir, în „Bulletin démographique”, nr. 1,
New York, 1952;
2. Données générales pour Vestimation des chiffres futurs de popu ­
lation pour la période de 1950 à 1980, p a r régions mondiales (O.N.U.,

Î 4 0

V.TREBICI
Division de la population), în „Comptes rendus du Congrès mondial
de la population, 1954” , vol. I I I , 1955, pp. 283—328.
3. Accroissement de la population mondiale dans l ’avenir, New
York, 1958.
4. Les perspectives d’avenir de la population mondiale évaluées en
1963, New York, 1966.
5. World population prospects. As assessed in 1968 (Population
Studies, p. 53), New York, 1973.
Pe baza prelucrării recensamintelor naţionale ale populaţiei din
1970 se vor efectua noi proiectări ale populaţiei mondiale, legate de
„Anul mondial al populaţiei 1974” .
De fiecare dată, proiectările au adoptat noi ipoteze ale fertili­
tăţii, ca urmare a modificării ritmurilor de creştere a populaţiei.
Figura 36 ne dă imaginea diferenţei între valorile a două proiectări
demografice O.N.U.
Cele trei variante ale proiectării populaţiei totale pentru perioada
pînă în 2200 sînt înfăţişate în tabelul 60.

po pula i IA
(miliarde locuitori)

c
• Proiect Sri 0. N. .1950
i i i
o Proiectări 0. N. U. 1963
1 1
Limite între varianta max¡mă şi m nimă ...... _. $!_______
1
— o —

(►
>
> <

...îr J ,.i_J F
C
1 t, i
c3 < «
0 4

r 4
» f 7
f '

1
AN II 1900 1910 1920 1930 1940 1950 .1960 19/0 1980 1990 2000 2010 2020

F ig . 3 6 N u m ăru l p op u laţiei m o n d ia le în p ro ie c tă rile O .N .U . 1 9 5 0 şi 1 9 6 3 .

141

V.TREBICI
Tabelul 60

Variante ale proiectării populaţiei totale a globului pentru perioada 2000—2200 (în
m ilia rd e lo cu ito ri)

A n ii Ip o te z a ,,s la b ă ” Ip o teza „m ed ie” Ip oteza „fo rte”

1950 2,5 2,5 2,5

2000 5,4 6,5 7,0
2050 7,5 11,0 16,0
2100 7,5 13,5 28,0
2150 7,5 13,5 3 5,0
2200 7,5 13,5 35 ,0

Procesul de „stabilizare” a numărului populaţiei ar surveni : în

anul 2050 pentru ipoteza „slabă” , în anul 2100 pentru ipoteza
„medie” şi în anul 2150 pentru ipoteza „forte” .
înainte de a examina mai aprofundat nivelurile proiectate ale mor­
talităţii şi fertilităţii, reproducem cifrele globale din ultima proiec­
tare a populaţiei1 :

Tabelul 61

Estimaţii ale populaţiei pentru perioada 1960 — 2000 după ipoteza medie în marile
zone şi regiuni ale lumii ( î n m i l i o a n e )

Z o n e şi r e g i u n i 1960 1970 1980 1990 2000

T O T A L M O N D IA L 2 986 3 632 4457 5438 6 494

R eg iu ni d e z v o lta te 976 1 090 1210 1336 1 454
R e g i u n i în c u r s d e d e z v o l t a r e 2 010 2 542 3247 4 102 5 040
A SIA D E E S T 785 930 1095 1265 1 424
A SIA D E SU D 865 1 126 1486 1912 2 354
EUROPA 425 462 497 533 568
U .R .S .S . 214 243 271 302 330
A FR IC A 270 344 457 616 818
A M E R IC A D E N O R D 199 228 261 299 333
A M E R IC A L A T IN Ă 213 283 377 500 652
O C E A N IA 15,8 19,4 24,0 29 ,6 35 ,2

1 World population prospects. As assessed in 1973, op. cit., p. 6 3 (R ep rod u cere

p a rţia lă.)

142

V.TREBICI
 în condiţiile ipotezei medii, în perioada 1960—1985 ritmul de
creştere în fiecare cincinal va fi de 5% pentru populaţia ţărilor
dezvoltate şi de 13% pentru ţările în curs de dezvoltare. Cea mai
puternică creştere se va înregistra în Asia de sud, care cuprinde o
treime din populaţia globului. Aceasta înseamnă practic populaţia
Indiei, Bangladesh-ului, Pakistanului şi Indoneziei. în Asia de Est,
creşterea prevăzută este moderata : se estimează că populaţia
R.P. Chineze va creşte de la 760 000 000 în 1970 la 965 000 000 în
1985. O creştere importantă se va înregistram America Latină şi în
Africa ; totuşi ponderea acestora în populaţia mondială este mult
mai redusa : 435 000 000 în 1985 pentru America Latină şi 530 000 000
pentru Africa.
Situaţia ritmurilor de creştere în perioada 1965—1985 se prezintă
astfel :

Tabelul 62
Indicii de creştere medie anuală în perioada 1965 — 1985 în marile zone şi regiuni ale
lumii, după ipoteza medie ( î n p r o c e n t e )

1965- 1970- 1975- 1980- 1995—

Zone şi regiu ni
1970 1975 1980 1985 2000

T O T A L M O N D IA L 2,0 2 ,0 2,1 2 ,0 1,7

R eg iu n i d e zv o ltate 1,0 1,0 1 ,1 1,0 0 .8
R e g i u n i în c u r s d e d e z v o l t a r e 2,4 2,5 2,4 2 ,4 2 ,0
A SIA D E E S T 1,8 1,7 1,6 1 ,5 1,1
A SIA D E SU D 2 ,8 2 ,8 2 ,7 2 ,6 2,0
EUROPA 0 ,8 0,7 0 ,7 0 ,7 0 ,6
U .R .S .S . 1,0 1,0 1,1 1,2 0 ,8
A FR IC A 2,6 2,8 2 ,9 3 ,0 2 ,8
A M E R IC A D E N O R D 1,2 1,3 1,4 1,5 1,0
A M E R IC A L A T IN Ă 2,8 2 ,9 2 ,9 2 ,8 2 ,6
O C E A N IA 2,0 2,1 2 ,2 2 ,2 1,6

Datorită ritmurilor inegale de creştere, proporţia populaţiei ţări­

lor dezvoltate scade în timp ce ponderea populaţiei ţărilor în curs
de dezvoltare creşte :

A n ii T o ta l m on d ial R eg iu n i d e z v o lta te R e g i u n i în curs de d e z v o lta r e

1950 100,0 34 ,5 65 ,5
1970 100,0 3 0 ,0 7 0,0
2000 100,0 22,4 7 7 ,6
2050 1 0 0 ,0 18,2 8 1 ,8

143

V.TREBICI
 Din nou despre „revoluţia d em o g ra fica ’ şi ,,explozia dem ografică”

Care este temeiul acestor proiectări demografice ? Există motive

de a crede că într-un viitor previzibil ritmurile de creştere a populaţiei
ţărilor în curs de dezvoltare se vor încetini şi, ca urmare, populaţia
mondială să ajungă la stadiul de populaţie staţionară ?
Numărul populaţiei se modifică în permanenţă ca urmare a evo­
luţiei naşterilor şi deceselor, deci este funcţie de natalitate şi mortali­
tate. Diferenţa dintre numărul născuţilor şi numărul deceselor este
sporul sau excedentul natural; ca mărime relativa, sporul raportat
la numărul populaţiei este însuşi ritmul sau indicele de creştere.
Or, tendinţa cea mai caracteristică din ultimele două decenii — după
cum s-a mai spus — consta în aceea că mortalitatea în ţările aflate
în curs de dezvoltare scade foarte rapid, în timp ce natalitatea râ-
mîne la niveluri foarte ridicate, în aşa fel, încît sporul natural de­
vine tot mai mare, exprimat în ritmuri explozive ale creşterii de­
mografice. Cu alte cuvinte, populaţia ţărilor în curs de dezvoltare
nu urmează „modelul’' revoluţiei demografice a populaţiei ţărilor
astăzi dezvoltate. în acestea din urmă, scăderea mortalităţii a fost
însoţită sau urmată de scăderea fertilităţii. „Explozia demografică"
în ţările dezvoltate, care s-a petrecut în cea de-a doua jumătate a
secolului al X lX -lea, a fost de amploare redusă şi totodată s-a
întins pe o perioadă relativ scurtă.
în legătură cu populaţia ţărilor în curs de dezvoltare, se pune
întrebarea dacă fertilitatea va începe, după o anumită perioadă,
să scadă şi care sînt condiţiile care vor face posibilă o asemenea ten­
dinţă. Se poate estima că progresul social, economic şi cultural din
aceste ţări va constitui premisa obiectivă pentru reducerea fertilităţii.
Pe de altă parte, se apreciază că o politică demografică activă,
cuprinzînd un sistem de măsuri de planificare a familiei, aplicată cu
consecvenţă, ar putea grăbi acest proces. Este ceea ce poartă denu­
mirea generică de „soluţie economică" şi „soluţie demografică".
Pentru a putea emite o judecată în legătură cu perspectivele redu­
cerii ritmurilor creşterii demografice în ţările în curs de dezvoltare
şi ţinînd seama de valoarea gnoseologică şi metodologică a analogiei
istorice, să revenim pe scurt la caracteristicile „revoluţiei demogra­
fice" din ţările dezvoltate. în acest scop, va fi examinată în special
situaţia din Europa1. Ritmul de creştere demografică a început să
.crească în Europa spre sfîrşitul secolului al X V III-lea, ca urmare
a reducerii indicelui de mortalitate care a însoţit „revoluţia agricolă”'

1 P l a n i f i c a t i o n d e m o g y a p h iq u e ( E t u d e s e c t o r i e l l e . B a n q u e M o n d i a l e ) , 1 9 7 2 , p. 8 şi
urm .

144
V.TREBICI
şi revoluţia industrială, în timp ce indicele de fertilitate continua să
răm înălaun nivel ridicat cîteva decenii. înainte de această reducere,
indicele de mortalitate era cuprins între 28 şi 32 decese la 1 000 de
locuitori; spre mijlocul secolului al X lX -le a indicele de mortalitate
în Anglia şi ţările scandinave era cu 10 puncte mai mic ; o reducere
similară s-a produs aproape în toate ţările din Europa, ajungînd în
prezent la aproximativ 10 decese la 1 000 de locuitori. Prin urmare,
majorităţii ţărilor din Europa i-au trebuit aproape 100 de ani ca
să ajungă la nivelurile actuale ale mortalităţii. Remarcabil este faptul
că această perioadă de tranziţie a fost mai scurtă acolo unde indicii
de mortalitate au început sa scadă mai tîrziu. Se crede că trei au
fost factorii care au contribuit la scăderea mortalităţii : îmbunătăţi­
rea alimentaţiei, graţie creşterii productivităţii muncii în agricul­
tură şi industrie ; îmbunătăţirea generală a condiţiilor sanitare şi
respectarea regulilor de igienă, avînd ca efect reducerea numărului
de persoane atinse de boli infecto-parazitare, în special cele transmise
prin apă şi, în sfîrşit, îmbunătăţirea îngrijirii medicale. Ca rezultat
al diferenţelor înregistrate în evoluţia indicilor de mortalitate şi de
fertilitate, indicele creşterii demografice pe termen lung s-a dublat
în Europa, trecînd de la 0,5% anual la 1% anual. în majoritatea
ţărilor din Europa, indicele de fertilitate nu a început să scadă
înainte de cea de-a doua jumătate a secolului al X lX -lea. La
mijlocul secolului al X V III-lea indicii de natalitate în Europa
erau de aproximativ 35 —40 de născuţi-vii la 1 000 de locuitori,
adică nu atît de înalţi ca în ţările în curs de dezvoltare, în epoca
actuală. Cele mai mari scăderi s-au înregistrat în perioada 1870—1930
cînd indicii de natalitate s-au stabilizat la aproximativ 20 născuţi-vii
la 1 000 de locuitori. în prezent, ei sînt cuprinşi între 15 şi 20.
Pînă în anul 1850 aproximativ, sporul în regiunile dezvoltate a fost
de aproximativ 1—2 000 000 locuitori anual, dar pornind din cea
de-a doua jumătate a secolului al X lX -le a şi în decursul primei
jum ătăţi a secolului al X X -lea, sporul a săltat la 5 —6 000 000 per­
soane anual. Acesta este fenomenul de ,,fază de creştere de tranziţie”
sau de ,,revoluţie demografică”, termen justificat1 deoarece : a) nici­
odată mortalitatea nu a atins un nivel atît de redus ; b) niciodată
fertilitatea nu a fost controlată într-o asemenea măsură. Ţărilor din
Europa le-au trebuit deci 100 de ani pentru ca indicii de natalitate să
se reducă la jumătate.
Dacă accelerarea creşterii demografice, observată după 1850 în
regiunile dezvoltate, poate fi calificată „revoluţie demografică” ,
pentru accelerarea creşterii demografice, în regiunile în curs de

1 L a s it u a t io n d e m o g r a p h iq u e d a n s le m o nde en 19 7 0 , p. 5.

10 - c. 246
145
V.TREBICI
 Populaţie
(milioane)
sc. log.
- 40

- 35

- 30

F ifj. 3 7 I n d ic ii m e d ii de n a t a lita t e şi m o r ta lita te şi n u m ă ru l m e d iu a l p o p u la ţie i iu

A n g lia si Ţ a r a G a lilo r p e n tru f ie c a r e d e ce n iu 1 8 4 1 — 1 8 5 0 p în ă la 1 9 4 1 — 1 9 5 0 (d u p ă
T fao m as M c. K e o w n , An Interpretation of the Modern Rise of Population in E urope).

dezvoltare, după 1950, termenul este de „explozie demografică” .

Cauza principală — cum s-a mai spus — este scăderea deosebit de
rapida a mortalităţii şi care nu este urmată — pînă în prezent —
de scăderea natalităţii.
Unele aspecte caracteristice apar şi mai expresiv dacă ne rezumăm
analiza la trei ţări : Anglia, Suedia şi Franţa pentru care de altfel,
informaţia statistică este şi mai abundentă pentru o perioadă mare
de timp1.
Pentru Anglia şi Ţara Galilor, evoluţia indicelui de natalitate şi de
mortalitate, ca şi a numărului populaţiei totale se poate vedea din
figura 37.

1 D u p ă s t u d i u l l u i T h o m a s M c K e o w n ş i a l ţ i i : A n Interpretation of the Modern Rise

of Population in Europe, in „ P o p u l a t i o n S t u d i e s ” , v o i. 2 5 , n r. 3 , N o v e m b e r 1 9 7 2 ,
p. 3 4 7 , 3 5 9 ş i 3 6 2 .

146

V.TREBICI
 Apare clar că după o anumită perioadă, aproximativ din deceniul
1851 — 1860, indicele de natalitate începe să scadă rapid, ajungînd
la circa 15 la mie în jurul anului 1930. Ritmul este mai rapid decît
scăderea mortalităţii. în deceniul 1841 — 1950 se remarca o redre­
sare a natalităţii, fenomen comun şi altor ţări dezvoltate, cunoscut
sub denumirea de ,,baby boom” .
Cea mai caracteristică este evoluţia indicilor respectivi în Suedia
(fig. 38) ; după o perioadă în care sporul natural a fost maxim (în
jurul anului 1850), indicele de natalitate urmează ferm tendinţa de
scădere a indicelui de mortalitate.
Franţa este prima ţară dezvoltată care a cunoscut faza de tran­
ziţie demografică printre ţările dezvoltate. O serie de particularităţi
marchează „revoluţia demografică” din această ţara (fig. 39).

Populaţie
(milioane)
sc. log..
7.0
6.5
6.0
5.5
5. 0

4. 5 ’

4.0

3.5

3. 0

2,0

1.5

Decenii
F i g . 3 8 In d ic ii m e d ii de n a t a lita t e şi m o r t a lit a t e şi n u m ă r u l m e d iu al p o p u la ţie i in
S u e d ia p e n tr u f ie c a r e d e ce n iu 1 7 5 1 — 1 7 6 0 p în ă la 1 9 4 1 — 1 9 5 0 (d u p ă T h o m a s M c . K eovvn .
op. c i t . ) .

147

V.TREBICI
 indici la 1000 locuitori

1801- 11- 21*— 31- 41 - 5 1 - 61 - 71- 81 - 91- 1901- 1 1 - 2 1 - 31- 4 1 -

Decenil

F ig . 3 9 In d icii m ed ii de n a ta lita te şi m o r ta lita te şi n u m ă ru l m ed iu a l p op u laţiei în

F r a n ţ a p e n tru fie c a re d e ce n iu 1 8 0 1 —1 8 1 0 p în ă la 1 9 4 1 —1 9 5 0 (d u p ă T h o m a s M c .
K e o w n , op. c i t ) .

Scăderea natalităţii a început înainte de mijlocul secolului al

X lX - le a ; deosebit de rapid a fost ritmul de scădere în primele
decenii ale secolului al X X -lea, cînd sporurile naturale au început să
devină negative.
Pentru toate cele trei ţari precedente sînt caracteristice influen­
ţele pe care le-au exercitat : industrializarea, îmbunătăţirea alimen­
taţiei, progresele igienei publice şi îmbunătăţirea asistenţei medicale.
în evoluţia demografică a ţarilor în curs de dezvoltare, analogia
cu ţările dezvoltate este numai parţială. în primul rînd, indicii de
natalitate au valori mai ridicate decît au avut ţările dezvoltate(40—50
născuţi-vii la 1 000 de locuitori) ; în al doilea rînd, mortalitatea s-a
înscris într-o tendinţa de scădere, incomparabil mai rapidă decît a
fost la timpul său în ţările dezvoltate. De aceea, faza a treia din
,,revoluţia demografică" sau din „tranziţia demografică" nu a fost
încă atinsă de aceste ţări, ceea ce ar putea să survină într-un viitor
mai mult sau mai puţin îndepărtat.

148
V.TREBICI
 O situaţie comparativă care permite anumite concluzii este cea
prezentată de demograful american Nathan Keyfitz1, în tabelul 63.

T ab elu l 6 3

Cele trei faze ale tranziţiei demografice (comparaţii pentru ţările selectate)

<D <D >2 <D 0)

c aJ
s
S
ţ.
13 ai td
<D
"So o ti 4-» tr .ti ai
•2 2
CţJ 73 ”3 ”3 o ai 3 3
-+
-» .— t3 u CX--0
al u aj O °N
T3 . A G O
c l-l G O
<D G O
cc G
•3 f i 2 rO <0 .2 a; .2 cd
g 8 'O 4->* % o .t :
"O TJ
0) <U 4)
(J ^ p, o ^ o ^ p,
ftgp *3 § *3 o o X) •4O
—* w' o
o t5 o o
£Hh po
<UX) i-H^
U F->
P-4 c/î 1-5 ►5 ¿1
Uh 1 3
< 6 (A

Faza I. Indici ridicaţi de natalitate şi mortalitate

Suedia, 1800 29,38 25,08 32,60 A F R IC A

Camerun, 1964 45,57 24,06 48,57
Rep. Malgaşă, 1964 46,70 24,17 46,51

Faza I I . Indice ridicat de natalitate şi indici scăzuţi de mortalitate

Anglia şi Ţara
Galilor, 1861 31,73 21,53 33,65 A F R IC A D E NORD
Algeria, 1965 45,19 9,52 47,23
Tunisia, 1960 40,54 16,92 40,85
A SIA
Sri Lanka, 1967 35,14 9,04 41,86
India, 1961 41,22 20,00 41,09
AMERICA L ATIN Ă
Honduras, 1966 44,05 8,41 51.48
Mexic, 1966 43,31 8,66 46,26
Puerto Rico, 1965 28,93 6,53 38,67
Venezuela, 1965 43,96 6,36 45,41

Faza I I I . Indici reduşi de natalitate şi de mortalitate

AM ERICA D E
NORD
Canada, 1 9 6 6 - 1 9 6 8 17,52 10,02 32,07
S.U.A., 1967 17,75 10,36 30,32
E URO PA , 1965 17,46 10,83 25,23

1 Nathan Keyfitz, Wilhelm Flieger, Population. Facts and Methods of Demography

W. H. Freeman and Company, San Francisco, 1971, p. 10. Indicii sînt ,,intrinseci” '
adică calculaţi pe baza populaţiilor stabile, ca model matematic.

149

V.TREBICI
F ig . <50 R itm u rile «le c r e ş te r e a p op u laţiei pe m a r i zone şi reg iu n i (d u p ă „ B . I* T . I n ­
fo rm a tio n s “ voi. 8 , n r. 5 , 1 9 7 2 ) . 1 . 1 ,0 — 1 , 5 % ; 2 . 1 ,5 — 2 , 0 % ; 3 . 2 , 0 — 2 ,5 % %
4. P e s te 2 ,5 %

După cum se observă din tabel şi după cum arată datele statistice
actuale ţările în curs de dezvoltare nu au intrat încă în faza a treia
a tranziţiei demografice. în aceiaşi timp, ca urmare a fazei a doua,
în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare, indicele sporului natural
şi indicii de creştere au valori foarte ridicate ca urmare a scăderii
foarte rapide a mortalităţii.
Diferenţele dintre ritmurile de creştere a populaţiei pe glob apar
expresiv în figura 401.
0 teorie interesantă a „tranziţiei demografice” este aceea a de­
mografului vest-german dr. H. Schubnell2 conform căreia există
patru faze în ceea ce priveşte evoluţia populaţiei şi anume : (I) în
condiţiile agrare ; (II) în condiţiile industrializării timpurii ; (III)
în perioada de tranziţie ; (IV) în condiţiile ţărilor industriale a-
vansate. Ţările din Europa occidentală, S.U.A. şi alte ţări dez-

1 Reprodus după ,,B .I .T . Informations’ ’, voi. 8, nr. 5, Octobre 1972, Genève.

2 H. Schubnell, Der Geburtenriickgang in der Bundesrepublik Deutschland, 1973,
p. 11.

150

V.TREBICI

mm
 voltate industrial se află în faza a IV-a, cu indici scăzuţi de morta­
litate şi natalitate (fig. 41).
în aceste condiţii deci trebuie estimată evoluţia indicilor de ferti­
litate şi de mortalitate pentru perioada de perspectivă. După părerea
experţilor O.N.U., indicii de natalitate ai populaţiei globului vor
înregistra o scădere, dar care se va produce mai accentuat spre sfîrşi-
tul secolului al XX-lea.
Pentru ca ipoteza potrivit căreia creşterea demografică să se
oprească către anul 2100, ar trebui ca indicele global de natalitate
în ţările în curs de dezvoltare să scadă de la circa 40 la mie, cît este
în prezent, la 20 la mie, în perioada 2020—2030, adică în următorii
60 de ani. Este ceea ce în Europa s-a realizat într-un termen de apro­
ximativ 100 de ani. Dar, ţările în curs de dezvoltare, beneficiind
şi de cooperarea internaţională, vor aplica programe ample de
dezvoltare social-economică, strategii educaţionale şi sanitare, care,

F ig . 4 1 în s c r ie r e a d ife rite lo r fa z e a le in d icilo r de n a ta lita te şi m o r ta lita te în p ro ce su l

de in d u stria liz a re (M od elul e u ro p e a n ) (d u p ă H . S ch u b n ell, D er Geburtenrückgang
in der Bundesrepublik Deutschland, 1 9 7 3 , p . 1 1 ) .

151

V.TREBICI
T ab elul 6 4

Estimaţii şi proiectări ale indicilor de natalitate în perioada 1950—2000 (la 1000 loc)

Regiuni 1950-1960 1960-1970 1970 - 1 9 8 0 1980-2000

R E G IU N I DEZVOLTATE 20 20 19 18
Europa3 20 18 18 17
America de Nord 25 21 21 20
U .R .S .S . 26 20 19 17
Japonia 21 18 18 15
Zona temperată a A-
mericii de Sud 28 27 25 23
Australia si Noua Zee-
landă 23 21 22 21
R E G I U N I ÎN CU R S
DE DEZVOLTARE 43 41 38 31
Asia de e s t b 39 35 29 27
Asia de sud-est 46 44 41 32
Asia de sud (partea
centrală) 47 45 42 31
Orientul Mijlociu0 47 46 44 37
Africa d 47 47 46 44
America Latin ăe 44 41 40 36

a) fără U .R .S .S . ; b) fără Taponia; c) Africa de nord si Asia de s ud -vest; d)

fără Africa de nord ; e) fără zona temperată a Americii de Sud.

neîndoielnic, vor influenţa tendinţele demografice şi deci şi fer­

tilitatea, aşa cum a fost cazul ţărilor dezvoltate. Lipsa de analize
ale fertilităţii, atît pentru ţările astăzi dezvoltate, dar mai ales
pentru ţările în curs de dezvoltare, face ca estimările şi proiectările
nivelurilor fertilităţii să aibă un caracter ipotetic.
Cit priveşte mortalitatea, se estimează două tendinţe : în ţările
aflate în curs de dezvoltare, aceasta va continua să scadă, în timp ce
în ţările dezvoltate ea va înregistra o uşoară creştere, deoarece popu­
laţia din aceste ţări va continua procesul de îmbătrînire.
în general, pentru ca să poată fi oprită creşterea demografică,
ar trebui ca indicele de natalitate să fie egal cu indicele de mortali­
tate la întreaga populaţie a globului, stabilizîndu-se la circa 13
nâscuţi-vii şi 13 decese la 1 000 de locuitori. Populaţia ar deveni
staţionară, caracterizată prin spor natural nul, indice de creştere nul
şi o structură neschimbată pe vîrste. N-ar trebui să surprindă va­
loarea ridicată a indicelui de mortalitate (13 la o mie de locuitori),
deoarece în aceste condiţii îmbâtrînirea demografică va cuprinde

152

V.TREBICI
 te-te

T a b e lu l 6 5
Estimaţii şi proiectări ale indicilor de mortalitate pentru perioada ¡950 —2000 {la 1000
loc.) *

Regiuni 1950 - 1 9 6 0 1960--1 9 7 0 1970 - 1 9 8 0 1980-2000

R E G IU N I DEZVOLTATE 10 9 9 10
Europa a 11 10 10 11
America de Nord 9 9 9 9
U .R .S .S . 9 7 8 9
Japonia 9 7 7 9
Zona temperată a
Americii de Sud 10 9 9 8
Australia şi Noua
Zeelandă 9 9 8 8
R E G I U N I ÎN CU RS
D E DEZVOLTARE 22 17 13 9
Asia de estb 21 16 13 9
Asia de sud-est 23 18 13 8
Asia de sud (partea
centrală) 27 19 14 9
Orientul Mijlociu0 22 18 13 8
Africa d 26 23 18 13
America Latină e 14 11 8 6

* Aceeaşi notă ca la tabelul 64.

Tabelul 66
Speranţa de viaţă la naştere pentru ambele sexe şi indicii bruţi tie reproducţie, în marile
zone şi regiuni ale globului , în periloada 1965— 1985 {dup,ă ipoteza medie)

Speran ţa de v iaţă la rlaştere

Indice brut de re producţie
(ani)

1 9 6 5 - 1 9 7 0 - 1 9 7 5 - 1 9 8 0 - 1965-- 1 9 7 0 - 1975 - 1980-

1970 1975 1980 1985 1970 1975 1980 1985

T O T A L M ONDIA L 53 56 58 60 2,3 2,2 2,1 2,0

Regiuni dezvoltate 70 71 72 72 1,3 1,3 1,3 1,3
Regiuni puţin dezvoltate 50 52 55 58 2,7 2,6 2,5 2,3
Asia de est 52 55 58 61 2,0 1,8 1,7 1,5
Asia de sud 49 52 55 58 3,0 3,0 2,8 2,5
Europa 71 72 72 73 L3 1.3 1,2 1,2
U .R .S .S . 70,3 70,9 71,6 72,0 1,2 1,2 1,3 1.3
Africa 43 46 49 51 3,1 3,1 3,1 3,1
America de Nord 70 71 71 71 1,4 1,3 1,3 1,3
America Latin ă 60 62 65 67 2,7 2,6 2,5 2,4
Oceania 65 66 68 69 1,7 1,7 1,7 1,7

153

V.TREBICI
 R E G IU N I M A I DEZVOLTATE

F iy . 4 2 T en d in ţele e stim a te şi p ro ie c ta te ale n a ta lită ţii şi m o rta lită ţii 1 8 0 0 —2 0 0 0

(d u p ă O .N .U ., H u m a n f e r l i l i t y a n d n a ţ i o n a l d e v e lo p m e n t . A c h a l l e n g e to S c i e n c e a n d
T e c h n o l o g y , New Y o r k , 1 9 7 1 ) .

întreaga populaţie a globului, ceea ce înseamnă o proporţie ridicată

a populaţiei vîrstnice, favorabilă unui indice ridicat de mortalitate.
Evoluţia indicilor de natalitate a populaţiei regiunilor dezvoltate
şi în curs de dezvoltare pînă în anul 2000 este redată în figura 42.
Această evoluţie, văzută însă prin prisma altor indici — speranţa
de viaţă la naştere şi indicele brut de reproducţie — poate fi urmă­
rită în datele pe care le oferă tabelul 66.

154

V.TREBICI
 Remarcabilă este creşterea speranţei de viaţă la naştere a popu­
laţiei în regiunile în curs de dezvoltare, cu circa 8 ani în două de­
cenii, ca urmare a scăderii mortalităţii, în timp ce în ţările dezvol­
tate această creştere este de 1—2 ani.
Evoluţia amintită a natalităţii şi mortalităţii va influenţa, fără
îndoială, structura populaţiei pe vîrste, trăsătura dominantă fiind
aceea a scăderii ponderii populaţiei tinere şi a creşterii ponderii
populaţiei bătrîne, proces mai accentuat în ţările dezvoltate.

Tabelul 67

Structura pe vîrste a populaţiei marilor regiuni ale globului, în 1965 şi 1985, după
ipoteza medie (în %).

1965 1985
Marile regiuni ale globului 65 şi
0-14 15-64 0-14 1 5 - 6 4 65 şi
peste
peste

T O T A L MONDIAL 37,4 57,6 5,0 36,3 58,2 5,5

Regiuni dezvoltate 28,1 63,0 8,9 26,2 63,4 10,4
Regiuni în curs de dezvoltare 41,6 55,1 3,3 39,8 56,4 3,8
Asia de est 36,9 59,0 4,1 31,7 63,0 5,3
Asia de sud 43,0 54,0 3,0 42,0 54,6 3,4
Europa 25,4 64,1 10,5 24,9 63,3 11,8
U .R .S .S . 30,5 62,1 7,4 26,3 64,3 9,4
Africa 43,5 5 3,7 2,8 45,0 52,0 3,0
America de Nord 31,0 59,8 9,2 28,6 61,6 9,8
America Latină 42,5 53,9 3,6 41,4 54,5 4,1
Oceania 32,8 59,9 7,3 32,4 60,1 7,5

Desigur, schimbările de structură ale populaţiei pe vîrste vor

genera o serie de consecinţe demografice, economice şi sociale.
într-o formă plastică, numărul proiectat al populaţiei mondiale
pe continente este redat în figura 43.
Creşterea populaţiei în perspectivă, de la 3,6 miliarde în 1970 la
6,5 miliarde în 2000, în special în regiunile în curs de dezvoltare
va pune importante probleme economice, în primul rînd. înainte însă
de a le inventaria, este indispensabilă analiza altor proiectări ale
populaţiei.

V.TREBICI
 6500

1750 1800 1850 1900 1950 1970 1985 2000

Fig. 43 Populaţia globului din 1750 pînă în 2000.

Populaţia urbana în perioada de perspectiva 1

Tendinţele de urbanizare, de concentrare urbană şi, mai ales, de

expansiune urbană, sub forma de superconurbaţii, observate în
ultimele două-trei decenii, vor continua în viitor. Remarcabil este
faptul că ritmul de creştere a populaţiei urbane, superior ritmului
de creştere a populaţiei totale, va fi mai înalt pentru regiunile în
curs de dezvoltare.
Indicele de urbanizare a populaţiei globului se va modifica consi­
derabil. Cîteva tendinţe se vor afirma în această perioadă, unele
din ele cu profunde consecinţe, bineînţeles, în ipoteza că strategiile
naţionale nu vor adopta măsuri pentru o mai raţională repartizare
a populaţiei în mediile urban şi rural, în diferitele tipuri de oraşe
după mărimea acestora.
Dacă în anul 1960 aproximativ o treime din populaţia globului
era urbană, pentru anul 2000 se prevede ca aceasta să reprezinte
jumătate sau chiar mai mult din populaţia globului.

1 Principalele informaţii din : O.N.U., La croissance de la population mondiale, ur­

baine et rurale, 1920 —2000, New York, 1970, completate cu cele prezentate în: O.N.U»,
La situation démographique dans le monde en 1970, op. cit. Proiectările anterioare au
fost revizuite.

156

V.TREBICI
Tabelul 68
Populaţia urbană în perioada 1960 —2000 (în milioane)

Regiuni 1960 1970 1980 1990 2000

T O T A L MONDIAL 985 1 352 1 854 2517 3 329

Regiuni dezvoltate 582 717 864 1 021 1 174
Regiuni în curs de dezvol-
tare 403 635 990 1 496 2 155
A S IA D E E S T 179 266 387 541 722
A S IA D E SUD 154 238 370 556 793
EUROPA 246 292 339 388 438
U .R .S .S . 106 139 174 214 252
A F R IC A 48 77 125 203 320
A M ERICA D E NORD 138 169 204 245 284
A M ERICA L ATIN Ă 103 158 238 350 495
OCEANIA 10 13 17 21 25

Tabelul 69
P r o p o r ţ i a p o p u l a ţ i e i d in o r a ş e (în%)

Regiuni 1920 1960 2000

T O TAL MONDIAL 19 33 51
Europa 46 58 77
Alte regiuni dezvoltate 31 61 84
Regiuni în curs de dezvoltare 8 ' 20 41

Semnificativ în procesul de urbanizare este faptul că populaţia

Urbană din ţările în curs de dezvoltare va creşte foarte rapid, în
aşa fel încît ponderea pe care o deţineau Europa şi alte regiuni
dezvoltate va scădea considerabil. în 1920 Europa deţinea 42%
din populaţia urbană a lumii; în 1960 proporţia scăzuse la 2 5 % ;
urmează ca în anul 2000 ponderea ei să fie de circa 13%. O evoluţie
regresivă vor înregistra şi celelalte regiuni dezvoltate. în schimb,
regiunile în curs de dezvoltare vor ajunge sa deţină 64% din popu­
laţia urbană a lumii în anul 2000.
Al doilea fapt semnificativ este creşterea diferenţiată a oraşelor
după mărimea lor.
Ritmurile cele mai rapide de creştere urbană vor înregistra regiu­
nile în curs de dezvoltare.
Cît priveşte creşterea pe tipuri de mărime a oraşelor, pentru pe­
rioada 1960—1980 sînt prezentate o serie de date în tabelul 71.

V.TREBICI
Tabelul 70
Ritmurile medii anuale de creştere a populaţiei urbane a marilor zone şi regiuni geografice
ale lumii in perioada 1960—2000 (în %)

1960- 1970- 1980- 1990-

R eg iu n i
1970 1980 1990 2000

T O T A L M O N D IA L 3 ,2 3 ,2 3,1 2,8
R eg iu n i d e zv o ltate 2,1 1,9 1,7 1,4
R e g iu n i în curs de d e z v o lta re 4 ,6 4 ,5 4 ,2 3 ,7
A SIA D E E S T 4,1 3 ,8 3 ,4 2 ,9
A SIA D E SU D 4,4 4,5 4,2 3 ,6
EUROPA 1,7 1,5 1, 4 1,2
U .R .S .S . 2,7 2,3 2,1 1,7
A FR IC A 4,7 5 ,0 5 ,0 4,7
A M E R IC A D E N O R D 2 ,0 1,9 1,8 1, 5
A M E R IC A L A T IN Ă 4,4 4,2 3 ,9 3 ,5
O C E A N IA 2,5 2,5 2,3 1,8

Tabelul 71

Creşterea populaţiei urbane, a populaţiei ,,aglomerate” , a populaţi ei oraselo y mari, a

oraşelor pliirimilionare şi a superconurbaţiilor în perioada 1960 — 1980 (în m i i . l o c . )

R eg iu n i 1960 1980 C reştere

(%)’

P O P U L A Ţ IA U R B A N Ă
(d efin iţie n a ţio n a lă )
T O T A L M O N D IA L 990 1 780 + 80
EUROPA 245 310 + 27
A lte regiu n i d e z v o lta t e 335 540 -f 62
R e g i u n i în c u r s d e d e z v o l t a r e 410 930 + 127
P O P U L A Ţ I E A G r .O M E R A T Ă
( 2 0 0 0 0 l o c u i t o r i si p e s t e ) 761 1 354 + 78
P O P U L A Ţ IA O R A Ş E L O R M A R I
( 5 0 0 0 0 0 l o c u i t o r i si p e s t e ) 352 665 + 90
P O P U L A Ţ IA O R A Ş E L O R P L U R IM IL IO N A R E 142 351 + 147
P O P U L A Ţ IA S U P E R C O N U R B A Ţ IIL O R 28 87 + 210

Cu cît oraşul este mai mare cu atît ritmul de creştere este mai
rapid, favorizîndu-se crearea de megalopolisuri şi de superconur-
baţii. Experţii O.N.U. estimează ca în anul 1980 vor exista urmă­
toarele aglomerări urbane de dimensiuni uriaşe : Tokio cu 24 400 000
de locuitori; New York, cu 18 500 000 de locuitori; Los Angeles,
cu 17 300 000 de locuitori; Şanhai, cu 14000000 de locuitori; Ciudad
de Mexico, cu 12 900 000 de locuitori; Săo Paulo, cu 11 800 000 de

158

V.TREBICI
locuitori; Buenos Aires, cu 11 700 000 de locuitori; Moscova, cu
10 800 000 de locuitori; Calcutta, cu 10 400 000 de locuitori; Paris,
cu 10400000 de locuitori; Rio de Janeiro, cu 8 800 000 de locuitori
şi Londra, cu 8 700 000 de locuitori. Daca se ţine seama de faptul
că în Londra este o puternica mişcare pendulatorie a populaţiei,
alimentată de zone foarte apropiate; populaţia Londrei ar putea fi
estimata la 13 000 000 locuitori.
întregul proces de urbanizare şi de concentrare urbana poate
fi urmărit în figura 441.
Sociologii, urbaniştii, igieniştii sînt preocupaţi de consecinţele pe
care le va genera asemenea creştere a populaţiei urbane, care vor
fi implicaţiile pentru aprovizionarea oraşelor, modul de trai, po­
luarea. Din punct de vedere demografic se estimează că procesul
de concentrare urbană va avea o influenţă nemijlocită asupra ferti­
lităţii, în sensul scăderii acesteia.
Este dificil încă de estimat în ce măsură marile concentrări ur­
bane vor influenţa mortalitatea ; schimbările în structura pe vîrste
îşi vor spune, fără îndoială, cuvîntul.

P o p u l a ţ i a a c t i v ă a g l o b u l u i în p e r i o a d a d e p e r s p e c t i v ă

După expresia unui populationist din secolul al X IX -lea, ,,cu

fiecare gură Dumnezeu trimite o pereche de braţe", ceea ce face ca
să fie un oarecare echilibru între populaţia consumatoare şi populaţia
producătoare. Proiectările demografice ale forţei de muncă arată
însă că în viitor proporţia persoanelor active scade ; pe de altă parte,
pentru fiecare persoană activă suplimentară este necesar un loc
de muncă. în condiţiile progresului ştiinţific şi tehnic contemporan,
aceasta reclamă investiţii tot mai mari. în contextul creşterii de­
mografice actuale, singura soluţie este deci creşterea productivităţii
muncii pe baza sporirii înzestrării tehnice a muncii. Necesarul
sporit de investiţii presupune alocarea unei părţi tot mai mari
din venitul naţional pentru acumulare.
Există estimaţii şi proiectări ale populaţiei active, efectuate de
experţii Biroului Internaţional al Muncii12. în principiu, într-o
asemenea proiectare, se consideră că oferta de forţă de muncă

1 O.N.U., La croissance de la population mondiale, urbaine et rurale, 1920 — 2000,

op. cit., p. 77.
2 J . N. Ypsilantes, World and regional estimates and projections of labour force (,, Sec­
torial Aspects of Projections for the World Econom y” ) ; First Interregional Seminar
on Long-Term Economic Projections (vol. I l l „Discussion Papers” ), Elsinore, 14 —27
august 1966, New York, 1969.

159

V.TREBICI
 160
C o n ce n tră ri urb a n e ve ch i

V.TREBICI
mondiale, urbaine et rurale, 1920 —2000).
depinde de trei factori : populaţia totală, distribuită după sex şi
vîrstâ ; indicii de activitate, factorii socio-economici şi culturali care
influenţează indicii de activitate, adică indicii de participare a forţei
de muncă.
Proiectările indicilor de activitate pentru populaţia globului şi
a marilor regiuni geografice sînt înfăţişate în tabelul 72.

Tabelul 72
Indicii de activitate 1950 —2000 (în %)

1950 1960 1970 1980 2000

T O T A L MONDIAL 45,2 43,2 42,0 41,3 41,4

Regiuni dezvoltate 45,3 42,4 40,7 39,9 40,6
Regiuni în curs de dezvol-
tare 45,1 44,9 44,8 44,9 43,7
A SIA D E E S T 49,6 47,7 47,8 48,8 50,8
A SIA D E SUD 43,3 40,3 37,9 36,6 38,4
EUROPA 45,9 44,9 44,4 44,2 43,3
A FR IC A 44,5 41,1 39,4 37,5 36,4
U .R .S .S . 50,5 52,0 50,7 51,4 48,0
A M ERICA D E NORD 39,6 38,8 39,5 40,3 41,4
A M ERICA L ATIN Ă 34,9 33,6 32,6 31,1 33,2
OCEANIA 40,6 39,7 40,1 39,6 38,9

Indicii de activitate totala scad atît în regiunile dezvoltate,

cît şi în cele aflate în curs de dezvoltare. Cu un indice de activitate
totală de 41,4% în anul 2000, numărul populaţiei active va fi de
circa 2,7 miliarde persoane, deci cu 1,2 miliarde mai mult ca în
1970. Este o problemă dintre cele mai importante asigurarea ocu­
pării acestei considerabile populaţii suplimentare.
Aspecte semnificative apar în evidenţă cînd se examinează indicii
de activitate masculină şi feminină; Tendinţa generală pe glob este
scăderea acestora, mai ales la grupele marginale : sub 15 ani şi peste
65 de ani, ca urmare a unor tendinţe bine cunoscute (creşterea dura­
tei de şcolarizare şi tendinţa de a părăsi activitatea imediat după
împlinirea vîrstei de pensionare). Astfel, indicii de activitate mas­
culină pe glob scad la grupa de vîrstă 15—19 ani de la 72,7% în
1950 la 55,3% în anul 2000; cei de activitate feminină, în acelaşi
interval, scad de la 50,5% la 35,0% .
Nu mai puţin instructivă este situaţia indicilor de activitate
masculină şi feminină pe vîrstă pentru cele două categorii de re-

n c. 246 îGl
V.TREBICI
giuni ale globului : dezvoltate si în curs de dezvoltare (tabelele 73
Şi 74).
In ţările în curs de dezvoltare indicele general de activitate mas­
culină creşte, datorită mai ales schimbării ponderii populaţiei pe

Tabelul 73
Indicii de activitate masculină (%)

Regiuni dezvoltate Regiuni în curs de

dezvoltare

1970 2000 1970 2000

TO TAL 57,9 56,0 52,7 54,6

0 — 14 ani 1,3 0,2 4,7 2,2
15-19 ” 55,5 45,6 66,2 57,9
20-24 ” 87,4 83,9 89,0 83,6
25-44 ” 96,2 96,3 95,8 96,0
45-54 ” 94,1 94,2 93,4 93,2
55-64 ” 80,3 75,6 82,9 79,1
65 ani şi peste 30,4 21,3 47,6 39,3

T ab elu l 7 4

Indicii de activitate fem inină (%)

Regiuni dezvoltate Regiuni în curs de

dezvoltare

1970 2000 1970 2000

TOTAL 32,5 31,3 28,5 28,5

0 — 14 ani 0,9 0,1 3,2 1,6
15-19 " 45,1 36,8 43,4 35,3
20-24 ” 59,8 57,7 50,2 43,3
25-44 " 51,2 52,2 49,6 44,6
45-54 " 49,3 51,1 48,6 44,1
55-64 ” 36,3 35,7 39,0 31,2
65 ani şi peste 12,4 10,2 19,8 13,8

vîrste. în linii generale, diferenţele în anul 2000 vor fi relativ mici

între cele doua grupe de regiuni.
Particularităţi mai accentuate se menţin la indicii de activitate
feminină.
Schimbările cele mai semnificative sînt ale indicilor de activitate
feminină pe vîrste, în regiunile în curs de dezvoltare. Aceştia rămîn

162

V.TREBICI
inferiori indicilor corespunzători pentru regiunile m - ajrrsr le -'dezvol-
tare.
Scăderea indicilor de activitate este însoţită de creşterea raportului
de dependenţă. Dacă considerăm acest raport într-o formă schim­
bată (populaţia totală la 1 000 de persoane active), modificările
vor fi simţitoare : în anul 1950 raportul de dependenţă era 221,8
în ţările dezvoltate şi va creşte la 229,0 în anul 2000, în timp ce
în acelaşi interval de timp în ţările în curs de dezvoltare el creste
de la 220,7 la 246,1.

F a m ilia şi menajul în perioada de perspectivă

Analiza demografică şi economică acordă o importanţă deosebită

evoluţiei numărului familiilor şi menajelor, mărimii acestora,
structurii lor după diferite caracteristici1.
Gospodăria are o largă semnificaţie sociologică şi economică ;
familia este esenţială în analiza unor procese demografice ca ferti­
litatea şi nupţialitatea. Deosebit de importantă este mărimea sau
dimensiunea medie a unei familii sau gospodării.
în evoluţia familiilor şi gospodăriilor s-au înregistrat schimbări
semnificative. în primul rînd, mărimea gospodăriei se deosebeşte
sensibil în cele două grupe de regiuni2.
în ţările dezvoltate, dimensiunea familiei şi gospodăriei este mai
mică ca în cele aflate în curs de dezvoltare. La aceasta contribuie
nu numai fertilitatea mult mai scăzută, dar şi ,,modelul” fam iliei:
pe măsură ce copiii, ajunşi la vîrsta nupţiabilă, se căsătoresc, ei
părăsesc familia părinţilor.
Diferenţierile dintre regiunile dezvoltate şi cele în curs de dezvol­
tare apar şi mai limpede în cadrul distribuţiei ţărilor după mărimea
medie a gospodăriei.
Distribuţia este ,.bimodală” din cauza existenţei celor două tipuri ■
caracteristice ţărilor dezvoltate şi ţărilor în curs de dezvoltare.
De aceea se înregistrează o adevărată legitate sociologică : numărul
familiilor şi gospodăriilor creşte mai rapid, decît numărul populaţie7

r Prin gospodărie sau menaj se înţeleg „persoanele care locuiesc împreună în mod
obişnuit, avînd în general legături de rudenie şi care participă în to talitate sau parţial
la form area veniturilor şi cheltuielilor", iar familia este „compusă din membrii unei
gospodării care sînt înrudiţi între ei, la un grad de rudenie determ inat prin legături
de sînge, adopţiune sau căsăto rie". Mai există fam ilia în sens restrîns sau biologic,
anume : soţ şi soţie cu copiii necăsătoriţi, noţiune echivalentă cu „nucleul fam ilial".
2 Principalele inform aţii din : O.N.U., Division de la population. Projections du
nombre des ménages et des familles, ESA/P/W/35, 19 octobre 1970.

163

V.TREBICI
Tabelul 75
Estimarea mărimii medii a gospodăriilor pe marile regiuni şi zone ale globului {1965)
{număr de persoane pe o gospodărie)
Mărimea medie a
Marile zone şi regiuni
gospodăriei

TO TA L M ONDIAL 5,45
Regiuni dezvoltate 3,54
Regiuni în curs de dezvoltare 5,22
A SIA D E E S T 5,08
A SIA D E SUD . 5,25
EURO PA 3 ,30
U .R .S .S . 3,86
A FR IC A 4,99
A M ERICA D E N ORD 3,44
AM ERICA LA TIN Ă 5,09
OCEANIA 3,68

Tabelul 76
Distribuţia unui număr de 144 ţări după mărimea medie a gospodăriilor {1960)

Mărimea medie a gospodăriilor Total în curs de

Dezvoltate
(număr de persoane) ţări dezvoltare

TO TA L 114 42 •72
Sub 2,50 persoane 1 1 — ■
2 ,5 0 - 2 ,9 9 4 4 —
3 , 0 0 - 3 ,4 9 15 15 —
3 ,5 0 - 3 ,9 9 15 12 3
4 ,0 0 - 4 ,4 9 20 6 14
4 ,5 0 - 4 ,9 9 19 1 18
5 , 0 0 - 5 ,4 9 21 — 21
5 ,5 0 - 5 ,9 9 15 3 12
6 , 0 0 - 6 ,4 9 2 — 2
6,50 şi peste 2 — 2

totale şi deci dimensiunea medie a familiei scade. Acesta este rezulta­

tul comun al industrializării, urbanizării şi modernizării, care este
caracteristic tranziţiei demografice.
Dacă luam cele doua faze ale tranziţiei demografice, prima cu
mortalitate în scădere rapidă şi cu o fertilitate ridicată constantă,
iar a doua cu o scădere considerabilă a fertilităţii şi cu o mortalitate
redusă, cu o scădere lenta, constatările sînt următoarele :
a) ţările în curs de dezvoltare : creşterea moderată a mărimii
medii a gospodăriei şi familiei, creşterea moderată a familiilor mari
şi reducerea familiilor m ici;

164
V.TREBICI
 b) ţările dezvoltate : scăderea seculară a mărimii medii a gospodă­
riei şi fam iliei; creşterea proporţiei gospodăriilor si familiilor de
mărime mică ; creşterea proporţiei ,,nucleelor familiale" şi a gospo­
dăriilor cu o persoană şi în schimb diminuarea proporţiei familiilor
compuse din persoane aparţinînd mai multor generaţii.
Pentru ţările dezvoltate aceste tendinţe pot fi ilustrate cu datele
statistice existente pentru unele ţări (tabelul 77) .

T ab elul 7 7

Mărimea medie a gospodăriei şi indicele de reproducere a populaţiei în unele ţări

reproducere

reproducere

reproducere
gospodăriei

gospodăriei
gospodăriei

[ Indice de
Indice de
Indice de
Mărimea

Mărimea
Mărimea
medie a

medie a
medie a

Anii
Anii

Anii

i
1
Anglia şi Ţara Galilor Suedia Franţa

1851 4,73 2,3 1860 4,28 2,2

1861 4,38 2,3 1870 4,07 2,0
1871 4,40 2,4 1880 3,94 2,1 1881 3,7 1,7
1881 4,54 2,3 1900 3,72 1,9 1901 3,6 1,4
1891 4,60 2,0 1910 3,72 1,4 1911 3,5
1901 4,49 1,7 1920 3,64 1,6 1921 3.3 1,3
1911 4,36 1,4 1930 3,47 1,0 1926 3,3 1,1
1921 4,14 1,3 1945 2,80 1,3 1931 3,2 1,1
1931 3,72 0,9 1950 2,90 1,1 1940 3,8 1.0
1951 3,19 1,0 1960 2,83 1,1 1962 3,2 1,4
1961 3,04 1,4 1965 2,80 1,2
1966 3,01 1,3

Legătura dintre scăderea dimensiunii medii a gospodăriei şi scăderea

fertilităţii este evidentă.
Cît priveşte evoluţia gospodăriilor în perioada pînă în 1985, proiec­
tările O.N.U. indica o scădere sistematică a dimensiunii medii a
acestora.
Analiza cauzelor şi a efectelor scăderii dimensiunii gospodăriei
prezintă un mare interes pentru economişti şi sociologi. Sub raport
demografic această tendinţă pune în lumină un aspect foarte impor­
tant, acela al implicaţiilor asupra fertilităţii. Nu mai puţin importantă
este relaţia dintre mărimea medie a gospodăriei şi sarcina ce revine
populaţiei active.

165
V.TREBICI
Tabelul 78
Mărimea medie a gospodăriilor (număr de persoane)

Marile zone şi regiuni 1965 1970 1975 1980 1985

TO TA L M ONDIAL 4,54 4,47 4,39 4,29 4,20

Regiuni dezvoltate 3,54 3,40 3,26 3,15 3,06
Regiuni în curs de dezvoltare 5,22 5,16 5,08 4,97 4,82
A SIA D E E S T 5,08 4,86 4,61 4,37 4,14
A SIA D E SUD 5,25 5,27 5,28 5,23 5,09
EUROPA 3,30 3,20 3,12 3,03 2,97
U .R .S .S . 3,86 3,69 3,46 3,27 3,12
A FR IC A 4,99 4,97 4,99 5,01 5,03
A M ERICA D E NORD 3,44 3,34 3,24 3,17 3,13
AM ERICA L A TIN Ă 5,09 5,10 5,07 5,02 4,95
OCEANIA 3,99 3,84 3,75 3,66 3,63

Aspecte economice ale creşterii populaţiei mondiale in perspectivă

Creşterea demografică implică, în primul rînd, sporirea cantităţii

de mijloace de subsistenţă, pentru a menţine nivelul de trai cel puţin
la valorile sale anterioare. Ea mai presupune crearea de locuri de
muncă pentru populaţia „suplimentară” . Implicaţii importante
generează creşterea demografică pentru instrucţia publică, pentru
asistenţa sanitară, pentru sporirea facilităţilor edilitare, pentru
prevenirea şi combaterea poluării mediului ambiant.
într-un cuvînt, ţările în care creşterea demografică este rapidă
sînt confruntate cu o serie de probleme acute : o parte tot mai mare
din venitul naţional trebuie afectat sporului populaţiei. Se schimbă
raportul dintre investiţiile demografice şi cele economice1.
Or, după cum rezultă din diferite calcule şi modele ale creşterii
demografice şi creşterii economice, necesarul de investiţii creşte mai
rapid decît ritmul de creştere a venitului naţional.
După demograful suedez H. Hyrenius12, daca o ţara în curs de
dezvoltare are un ritm mediu anual de creştere a populaţiei de 2,5% ,
este necesară o acumulare de 5,7% din producţia anuală pentru a
compensa creşterea demografică. După demograful francez A. Sauvy,

1 Prin investiţii demografice se înţeleg investiţiile necesare sporului populaţiei

în aşa fel, încît nivelul de trai al populaţiei prezente să rămînă neschim bat; creşterea
populaţiei se realizează a tît pe seama noilor generaţii, cît şi pe baza creşterii duratei
medii de viaţă. Investiţiile economice sînt destinate creşterii productivităţii
muncii populaţiei active prezente, prin perfecţionarea tehnică a locurilor de muncă.
2 H. Hyrenius, Populationes in devel-oppamento, op. cit., p. 26.

166

V.TREBICI
o creştere a populaţiei cu 1% anual necesită o cotă de 4 % din
venitul naţional în vederea menţinerii nivelului de trai la starea sa
anterioară. După L. Tabah1, pentru asigurarea unui ritm de creştere
a consumului pe un locuitor de 2 —4 % anual este necesar un ritm
de creştere a venitului total de 5 —7 % în majoritatea ţărilor în curs
de dezvoltare.
Prin urmare, între ritmul creşterii economice şi cel al creşterii
demografice este o strînsă legătură, evidentă mai ales în ce priveşte
,,raportul de dependenţă” şi efectele ,.presiunii demografice” .
După o formulă a demografului francez J . Bourgeois-Pichat, ,.sar­
cina” pe care o suportă populaţia activă sau aptă de muncă depinde
de proporţia tinerilor şi bătrînilor, precum şi de nivelul natalităţii,
exprimat în indicele brut al reproducţiei :

T = 1 + /„ R + Î J - ,
K

în care : T — sarcina populaţiei activ e;

J Q— proporţia tinerilor sub 20 de ani faţă de populaţia
în vîrstă de 20—60 a n i;
F 0 — proporţia bătrînilor peste 60 de ani faţă de populaţia
în vîrstă de 20—60 a n i;
R — indicele brut al reproducţiei. :
Sa luăm două cazuri tipice : al ţărilor dezvoltate şi al ţărilor
în curs de dezvoltare (exemple convenţionale).
Cazul I , O populaţie cu o structură „îmbătrînită” şi cu o fertilitate
scăzută :
J Q = 0,450 sau 450 tineri la 1000 adulţi
VQ= 0,216 sau 216 de bătrîni la 100 adulţi
R = 1,2
A tu n ci:
O 2 lfi
= 1 + 0,45 x 1,2 + = 1 - f 0,54 + 0,18 = 1,720
1,2

1 Léon Tabah, Démographie et aide au Tiers Monde (cap. I „L es modèles” , în

„Population” , nr. 3, 1968 çi cap. I I „Calcul du déficit au cours de la période
1960 — 1980” , în „Population” , nr. 3, 1969), precum §i : Comparaison des évaluations
des besoins des pays en voie de développement, în „Congrès Mondial de la Popula­
tio n ” , 1965, vol. IV , New York, 1969.

167

V.TREBICI
sau 10Q0 de adulţi trebuie să întreţină în total 1720 de „consumatori”
(tineri, adulţi şi bătrîni).
Cazul I I . O populaţie „tînără” cu o fertilitate ridicată.
J o = 0,750
V0 = 0,083
R = 3,0
O 083
.= 1 4- 0,750 •3,0 + = 1 + 2,250 + 0,028 = 3,278,
3,0
deci 1 000 de adulţi „suportă” o sarcină de 3 270, adică cu aproape
90% mai mult decît în prima populaţie. Este cazul tipic al ţărilor
în curs de dezvoltare. Principalul este ca această sarcină trebuie
suportată în condiţiile unui venit naţional pe un locuitor de cîteva
ori mai mic ca în ţările dezvoltate.
Un studiu interesant1 arată efectele pe care le înregistrează o
populaţie în curs de dezvoltare (Iordania) în cazul în care ar scădea
fertilitatea. La o speranţă de viaţă la naştere de 51 ani şi la un indice
brut al reproducţiei de 2,46, sarcina (T) este de 2,671 ; în condiţiile
unei structuri pe vîrste, în care ponderea tinerilor ar fi mai scăzută,
„sarcina” ar scădea la 1,826, deci cu aproape 50% , avînd importante
consecinţe economice.
De aceea, în preocupările demografilor, economiştilor, sociologilor
intră tot mai frecvent teme ca „suprapopulaţie” , „presiunea demo­
grafică” , „populaţie optimă”, „creştere demografică optimă” .
După economistul P. Newmann12 de la Universitatea Johns Hopkins
(S.U.A.), dacă venitul naţional pe un locuitor nu creşte, iar raportul
dintre populaţia totală şi populaţia ocupată creşte, se poate afirma
că creşte „presiunea demografică” .
Alte estimaţii3 arată că dacă în cursul unei generaţii, fertilitatea
scade la jumătate, venitul pe un locuitor ar putea să fie cu 20 —40%
mai mare faţă de situaţia cînd fertilitatea ar rămîne neschimbată.
Nu întîmplător, de aceea, se pune tot mai mult problema unei
„proiectări optime” a populaţiei care are un caracter de „proiectare

1 Dr. Hilde Wander, Bevölkerungsprobleme in Wirtschaftsaufbau kleiner Länder.

Das Beispiel Jordaniens, J . C. B . Mohr (Paul Siebeck), Tübingen, 1969.
2 P eter Newmann, Pression démographique et croissance économique (Étude opé­
rationnelle), în „Jo u rn al de la planification du développem ent", nr. 2, Nations
Unies, New York, 1970, pp. 3 1 —58.
3 Planification démographique (Étude sectorielle), op. cit., p. 18.

168
V.TREBICI
normativă” , pentru a ridica pe primul plan problema măsurilor
necesare în vederea realizării unei populaţii „optime” , cu o structură
optima şi un ritm optim de creştere1.
Care sînt însă perspectivele economice ale populaţiei mondiale în
creştere, aşa cum pot fi ele evaluate în prezent ? Pentru ţările în
curs de dezvoltare, decalajul faţa de ţările dezvoltate se adînceşte
sub raport economic. Rezultatele celui de-al doilea deceniu al
dezvoltării, proclamat de O.N.U., sînt elocvente ¡ponderea ajutorului
acordat de ţările dezvoltate a scăzut în venitul naţional, produsul
naţional brut pe un locuitor creşte mult mai lent decît a fost
proiectat
De aproape două decenii producţia de alimente pe un locuitor
creşte într-un ritm aproape imperceptibil. în condiţiile creşterii
viitoare a populaţiei, problema se va pune şi mai acut. Desigur,
„revoluţia verde” — creşterea considerabilă a recoltelor 1a. hectar,
datorită unor soiuri îmbunătăţite ale cerealelor—va putea asigura,
într-o anumită măsură, hrana populaţiei în viitor. Există convin­
gerea fermă că, prin eforturile conjugate ale naţiunilor, prin
intensificarea cooperării internaţionale, prin instaurarea unei ordini
economice internaţionale noi şi lichidarea decalajelor economice,
problemele atît de complexe ale populaţiei în creştere îşi vor găsi în
viitor soluţiile.
Oricum, este previzibilă deteriorarea, în continuare, a mediului
ambiant în legătură cu creşterea populaţiei urbane, ceea ce va solicita
mijloace uriaşe din partea ţarilor dezvoltate. De asemenea, se va
accelera procesul de consum al resurselor naturale, cu consecinţe
uşor de imaginat pentru dezvoltarea economică12.
S-ar mai pune întrebarea, la încheierea acestui capitol, în ce
măsură numărul proiectat al populaţiei pentru perioada de perspec­
tivă se va realiza. în general, proiectările demografice depind de
ipotezele care au fost adoptate cu privire la evoluţia viitoare a
fertilităţii şi a mortalităţii. Dacă în cursul perioadei de perspectivă
se schimbă, într-un sens sau altul, fertilitatea (mortalitatea este mai
constantă) se va schimba şi numărul proiectat al populaţiei. Un

1 Norman B . Ryder, A D e m o g r a p h i c O p t i m u m P r o j e c t i o n f o r the U n i t e d N a t i o n s .

2 Consideraţii interesante în : Paul R, Ehrlich şi A. H. Ehrlich, P opu lation , R eso u r­
ces, E n v i r o n m e n t , Freem an, San Francisco, 1970 şi Paul R. Ehrlich, Jo h n P. Holdren,
I m p a c t o f P o p u l a t i o n G r o w t h , in „The Commission on Population Growth and the
American F u tu re", vol. I l l , „Population Resources and the E nv iron m en t", W a­
shington, 1972, pp. 369 —377.

169

V.TREBICI
exemplu instructiv ni-1 oferă proiectările efectuate în 1944 de un
grup de demografi de la Universitatea din Princeton (S.U.A.), sub
conducerea lui F.W . Notestein, sub auspiciile fostei Ligi a Naţiunilor,
pentru anul 1970. Astăzi ne putem da seama în ce măsură s-au
,.realizat" acele proiectări1.

T a b e lu l 7 9

P opu laţia proiectată şi c e a r e a l ă pentru anul 1970 in t r - o s e r i e d e ţ ă r i

Populaţia 1970 Dife­ Populaţia 1970 Dife-

Ţara renţe Ţara renţe
proiectată reală (în%) proiectată reală (în%)

Anglia 43 570 55 800 + 28 D anem arca 3 990 4 900 + 23

Fran ţa 36 900 50 700 + 37,5 Norvegia 2 870 3 900 + 36
Belgia 7 760 9 650 + 24 Suedia 5 840 8 000 + 37
Olanda 10 000 13 000 + 30 Finlanda 3 920 4 700 + 20
E lv eţia 3 920 6 200 + 53 Spania 27 800 33 300 + 20

Explicaţia subestimării populaţiei din 1970 în proiectările din

1944 rezida în faptul că în perioada respectivă fertilitatea se afla
într-un proces de scădere, iar simptomele de redresare nu au fost
considerate ca fiind de durată. Or, puternica creştere a natalităţii
în perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial („baby
boom”) a modificat numărul populaţiei, în sensul creşterii acestuia.
Proiectările demografice O.N.U. pentru populaţia mondială iau
în considerare, cu multă prudenţă, eventualitatea opririi creşterii
demografice. După ipoteza cea mai favorabila, populaţia mondială
ar deveni „staţionară" în jurul anului 2050 la un număr de 7,5
miliarde locuitori ; în ipoteza continuării creşterii demografice,
acest eveniment s-ar produce cu 100 de ani mai tîrziu. Evoluţia
populaţiei în deceniile ce urmează va arăta cît de întemeiate au
fost aceste ipoteze. Oricum, pentru următoarele decenii, creşterea
este sigură : inerţia demografică, atît de bine cunoscută din trecut,
nu va îngădui schimbări spectaculoase cu caracter de conjunctură.
Acestea se vor produce într-o perioadă mult mai mare, atît datorită
întregii dezvoltări sociale şi economice cît şi masurilor active de
influenţare a proceselor demografice, pe care vor înţelege să le ia
ţările în cadrul strategiei dezvoltării lor.

1 După Les prévisions faites en 1944 pour l’année 1970, în „P op u latio n ", nr. 5,
1970.

170

V.TREBICI
CAPITOLUL X
C u n o a şte re şi acţiune în dom eniul
populaţiei

Nicicând în decursul istoriei problema populaţiei şi a perspectivelor

ei nu a generat atîta nelinişte, întrebări şi căutări de soluţii ca în
ultimele două decenii. E a a încetat de a mai fi apanajul aproape
exclusiv al oamenilor de ştiinţă; de problemele populaţiei se pre­
ocupă guvernele ţărilor, organismele internaţionale, opinia publică
mondială. Este, fără îndoiala, una dintre problemele fundamentale
ale contemporaneităţii.
De aceea, este caracteristic faptul că în ultimii ani s-au înmulţit
considerabil teoriile despre populaţie care încearcă să explice meca­
nismul fenomenelor demografice, să evalueze raportul dintre popu­
laţie şi societate, dintre evoluţia demografică şi cea economică şi să
preconizeze soluţii pentru o problemă de complexitate fără prece­
dent. Ceea ce însă se înscrie ca un element nou, de mare semnificaţie,
este faptul că problema populaţiei devine tot mai mult obiectul
unor acţiuni politice pe plan naţional, politica demografică capătă o
greutate tot mai mare în cadrul politicii social-economice a fiecărei
ţări. Locul unei atitudini contemplative şi al unei concepţii fataliste
despre evoluţia populaţiei, îl iau tot mai mult atitudinea activă,
spiritul de răspundere, acţiunea organizată pe plan naţional şi cel
internaţional.
în această schimbare revoluţionară a opticii şi a stării de spirit,
un merit deosebit îi aparţine Organizaţiei Naţiunilor Unite, institu­
ţiilor sale specializate, comunităţii internaţionale organizate.
Semnificativ ni se pare faptul ca înseşi teoriile despre populaţie1
s-au schimbat în cursul ultimilor ani. Mai întîi, împărţirea diho­
tomică „clasică” în teorii multhusiene şi teorii antimalthusiene sau
populaţioniste a fost reconsiderată. Marea diversitate de situaţii
demografice pe glob, particularităţile problemelor demografice şi

1 Pe larg despre această problemă : VI. Trebici, Teorii moderne despre populaţie
(I şi I I), în „R ev ista de S ta tistică ” , nr. 8 şi 10, 1970.

171

V.TREBICI
 economice ale fiecărei ţări determină o varietate de interpretări
teoretice şi o mare multitudine de soluţii. Alături de teorii care susţin
necesitatea încetinirii ritmului creşterii demografice şi a limitării
naşterilor, ca şi de teorii care argumentează pentru creşterea popu­
laţiei, ce-i drept, în proporţii moderate, se afirmă tot mai mult teo­
riile populaţiei optime, ale unei reproducţii optime sau ale unei struc­
turi optime. Nu mai puţin semnificativă este formularea teoriei
creşterii zero a populaţiei (“zero population growth rate"), pledînd
pentru o populaţie staţionară1, teorie care are corespondent — mai
bine spus, face parte integrantă din teoria creşterii economice zero
(“zero economic growth“). în al doilea rînd, în teoriile despre popu­
laţie, un loc tot mai important se acordă factorului economic : core­
laţia demo-economica este obiectul principal al fiecărei teorii de­
mografice. în al treilea rînd, demografia marxistă şi-a exprimat
punctul de vedere în ceea ce priveşte interpretarea unor probleme
contemporane ale populaţiei, în funcţie de noile condiţii, în sensul
că a disociat concepţia socială şi economică a lui Malthus — profund
reacţionara şi apologetică — de măsurile de planificare a familiei, de
control al naşterilor. Concret, nu există o identitate între teoria lui
Malthus şi măsurile pe care le foloseşte un cuplu căsătorit pentru a-şi
realiza numărul dorit de copii şi eşalonarea în timp a naşterilor.
Nici teoriile despre populaţie, interpretările problemei populaţiei
şi nici acţiunile practice în acest domeniu, politica demografică
nu sînt cu putinţa fără o cunoaştere aprofundată a proceselor şi
tendinţelor care au loc în sînul populaţiei. Progresele demografiei
şi ale statisticii populaţiei, ca şi ale disciplinelor conexe, joacă un
rol fără precedent în formularea politicilor demografice naţionale,
în elaborarea planului mondial de acţiune în domeniul populaţiei.

P olitică dem ografică

în fond, orice acţiune sau măsură administrativă sau cu alt

caracter, întreprinsă în cadrul unui stat, are direct sau indirect de-a
face cu populaţia, influenţează populaţia, nivelul ei de trai, inte­
resele acesteia. O dispoziţie de drept succesoral, o măsură privind
protecţia tineretului sau ocrotirea mamei influenţează populaţia,
fenomenele demografice. Din acest punct de vedere s-ar putea spune
că întreaga politică social-economică are un caracter demografic. Cu

1 Ream intim că populaţia staţionară se caracterizează prin aceea că numărul

anual al naşterilor este egal cu numărul deceselor, sporul natural este zero şi deci
şi ritm ul de creştere este nul, iar structura pe vîrste este neschimbată.

172

V.TREBICI
toate acestea, în concepţia modernă, politica demografică are o
sferă mai restrînsă.
într-adevăr, dacă examinăm mai atent, remarcăm că ritmul
demografic naţional este determinat de naşteri, decese şi de mîgraţia
internaţională. Evoluţia acestor componente ale mişcării determină
evoluţia numărului populaţiei, sintetizat în ritmul naţional al creşterii
demografice, care poate fi mai rapid sau mai lent, în creştere sau în
scădere, sau chiar staţionar. Cu acelaşi prilej se formează o anumită
repartizare geografică a populaţiei, mai raţională sau mai puţin
raţională, o concentrare a populaţiei pe unele teritorii, creşterea
populaţiei urbane etc.
Aşadar, există patru „variabile’' demografice : fertilitatea, mor­
talitatea, migraţia internaţională (pentru o populaţie de tip deschis)
şi repartizarea teritorială naţională a populaţiei.
O politică demografică în sens restrîns, reprezintă acea politică
care cuprinde măsuri exprese de influenţare, într-un sens sau altul,
a ritmului naţional al creşterii demografice, acţionînd deliberat
asupra fertilităţii, mortalităţii, migraţiei internaţionale şi reparti­
zării interne a populaţiei pe teritoriul naţional. Dacă facem abstrac­
ţie de migraţia internaţională şi de repartiţia teritorială a populaţiei
— obiectiv mai general de politica social-economica — o politică
demografică în sens restrîns are de-a face cu fertilitatea şi cu morta­
litatea, cuprinzînd masurile de influenţare a acestor componente
fundamentale ale mişcării populaţiei.
în ce priveşte mortalitatea, nu este nici o îndoială că fiecare stat
este preocupat de reducerea acesteia, de îmbunătăţirea continuă
a sănătăţii populaţiei, de crearea unor condiţii corespunzătoare
de muncă, ceea ce se concretizează, în ultimă analiză, în creşterea
duratei medii de viaţă şi reducerea morbidităţii. Această parte este
comună oricărei politici demografice ; eficienţa ei ca şi măsurile
adoptate diferă de la o ţară la alta, deoarece posibilităţile materiale
sînt şi ele diferite. O ţară dezvoltată alocă sume mai mari, de pildă,
pentru asistenţa sanitară, pentru formarea de medici etc. decît o
ţară în curs de dezvoltare, ceea ce explică mortalitatea diferenţială
nu numai între categorii sociale, ci şi între naţiuni. Dar — aşa cum
s-a mai spus — mortalitatea în ţările aflate în curs de dezvoltare
scade în ritmuri foarte rapide ; la aceasta o contribuţie aduce şi
ajutorul pe care-1 acordă ţările dezvoltate, comunitatea internaţio­
nală, Organizaţia Naţiunilor Unite.
Rămîne celălalt element, cel mai dinamic, al mişcării populaţiei,
anume fertilitatea. Politicile demografice naţionale se diferenţiază
din acest punct de vedere. Unele ţări iau măsuri de scădere a ferti­
lităţii pentru a reduce ritmul creşterii demografice ; altele, pentru

173

V.TREBICI
motive diametral opuse, încurajează fertilitatea, încercînd să ridice
ritmul creşterii demografice sau să-l menţină la un anumit nivel.
înainte de a expune politica demografică actuală, trebuie făcute
două remarci. în una şi aceeaşi ţară, poate exista o contradicţie
între măsurile luate în politica economico-socială şi cea demografică.
Exemplul cel mai tipic îl constituie, într-o ţară care duce o politică
pronatalistă, măsurile vizînd emanciparea economică şi socială a
femeii, îmbunătăţirea statutului ei prin oferirea de facilităţi care să
încurajeze participarea ei la activitatea social-economică, deşi
asemenea măsuri au un efect negativ asupra fertilităţii.
A doua remarcă se referă la faptul că, în general, o politică demo­
grafică de reducere a fertilităţii este caracteristică unei ţări în care
nivelul acesteia este foarte ridicat, cazul ţărilor în curs de dezvol­
tare, în timp ce o politică pronatalistă este caracteristică ţărilor
care sînt confruntate cu tendinţe de scădere rapidă a fertilităţii, cu
numeroase implicaţii politice, economice, sociale, situaţie tipică
ţărilor dezvoltate. De aici nu rezultă că toate ţările în curs de dezvol­
tare sînt preocupate de reducerea ritmului creşterii demografice
sau că toate ţările dezvoltate aplică măsuri de politică pronatalistă.
Principiul fundamental de la care trebuie să se pornească —
există o deplină unanimitate. în acest sens — este acela că poli­
tica demografică este atributul inalienabil al fiecărei ţări, pe
care-1 exercită în virtutea suveranităţii naţionale şi că politica
demografică nu poate fi concepută în afara politicii dezvoltării
social-economice. Prin urmare, esenţială este dezvoltarea, hotărîtor
este rolul facto rilo r social-econom ici care influenţează tendinţele
demografice.
Prin urmare, politica demografică, în sens restrîns, cuprinde mă­
surile avînd drept scop modificarea ritmului creşterii demografice
naţionale prin influenţarea fertilităţii, fie în sensul reducerii acesteia,
fie în cel al ridicării ei, fie pentru menţinerea ei la un anumit nivel.

Organizaţia N aţiunilor Unite şi problem a populaţiei1.

0 ţară care aplică o politică demografică de reducere a fertilităţii

recurge la ceea ce se numeşte „planificarea familiei’' sau „contro­
lul naşterilor”, cuprinzînd acţiuni pe mai multe planuri.

1 Principalele informaţii din următoarele surse :

— O.N.U., La situation démographique dans le monde en 1970, New Y ork 1972 ;
— O.N.U., Mesures, politiques et programmes affectant la fécondité, considérés

174

V.TREBICI
 în sens restons, planificarea fam iliei1 înseamnă determinarea
conştientă a dimensiunii familiei, adică a numărului de copii
(a descendenţei finale) şi a eşalonării naşterilor, folosind în acest
scop mijloace corespunzătoare. Cum planificarea familiei presu­
pune cunoaştere, motivare, disponibilitatea mijloacelor şi folosirea
lor, ea cuprinde un ansamblu de acţiuni, denumite prescurtat
C.A.P. (cunoaştere,facţiune^ practică), cunoscută mai ales prin
iniţialelern limba engleză KAT~(”lCnowledge,|1â?Œftudn~\ practice” ),
în sens mai larg, planificarea familiei cuprinde şi combaterea
sterilităţii. Ar fi greşit să se creadă că planificarea familiei se
practică numai în ţările cu politică antinatalistă ; ea este apli­
cată şi în ţările cu politică natalistă, folosirea ei urmărind însă
alte obiective mai largi. Dar, în ţările cu politică antinatalistă,
planificarea familiei se realizează de obicei ca program naţional.
Este semnificativ din acest punct de vedere că noţiunea de „plani­
ficare a familiei” a fost lărgită de către Comitetul de experţi
O.N.U. însărcinat cu programele legate de aspectele demografice
ale dezvoltării sociale în sensul cuprinderii celor mai multe aspecte
ale vieţii de familie, cu motivarea că în afara de cerinţele legate
de dimensiunea familiei şi reproducţia ei, demnitatea şi bunăstarea
persoanei şi familiei depind de măsura în care le este permis să
trăiască conform cu cerinţele culturale ce le sînt proprii. De aceea,
Comitetul a recomandat ca politica elaborată în această perspec­
tivă ar trebui sa ţină seama de următoarele elemente : măsuri în
favoarea persoanelor vîrstnice, protecţia sănătăţii, ameliorarea
condiţiei femeii, progresul învăţămîntului, legi referitoare la munca
copiilor etc. Trebuie considerată ca absolut necesară lărgirea no­
ţiunii de planificare a familiei.
— PenTruAările care promovează o politică pronatalistă măsurile
cele mai importante constau în asigurarea de avantaje pentru
familiile cu mulţi copii, în special alocaţii familiale.
Organizaţia Naţiunilor Unite a acordat, chiar de la înfiinţarea
sa, o atenţie statornică problemelor populaţiei 2 în spiritul respon-
plus particulièrement du point de vue des programmes nationaux de planification
de la famille, New York, 1973 ;
— O .N .U ., H uman fertility and national development. A challenge to science and
technology, New Y ork, 1971.
1 Mai amplu în : V. Trebici, Dicţionar dem ografic multilingv (X V ), în „R ev ista
de S ta tistică ” , nr. 4, 1973.
3 Inform aţii exhaustive se găsesc în : Richard Symonds şi Michael Carder, The
United Nations and the Population Question 1945— 1970. A Population Council Book,
Mc. Graw-Hill B ook Company, 1973.

175

V.TREBICI
sabilităţii cu care este învestită. Această preocupare a sporit
considerabil în ultimii ani, atît ca urmare a unor importante
schimbări survenite pe plan mondial în legătura cu politica tot
mai activă a statelor membre O.N.U. în domeniul populaţiei şi
cu atribuţiile care au fost conferite Organizaţiei Naţiunilor Unite
şi instituţiilor sale specializate în acordarea asistenţei ceruta de
ţările membre.
Pornind de la situaţia particulară, de la necesităţile şi obiectivele
dezvoltării, o ţară îşi fixează politica demografică, formulînd-o
în virtutea suveranităţii naţionale şi stabilindu-şi măsurile pe
care le consideră necesare. Astfel, unele ţări iau măsuri de sti­
mulare a creşterii populaţiei acţionînd în acest scop asupra na­
talităţii şi m ortalităţii; altele sînt preocupate de reducerea nata­
lităţii. în ultimul timp, sînt şi ţări care acţionează în sensul
realizării unei populaţii staţionare.
în istoria Organizaţiei Naţiunilor Unite, momentul cel mai
important în modul de a vedea problema populaţiei a survenit
în anul 1962. Abordînd raportul dintre creşterea demografică şi
dezvoltarea economică şi căutînd să definească rolul O.N.U. pe
care aceasta ar putea să-l îndeplinească în ajutorarea guvernelor,
Adunarea Generală O.N.U., în rezoluţia 1838 (X V II) a recunoscut :
,,. . . sănătatea şi bunăstarea familiei sînt cele mai importante
nu numai pentru raţiuni umanitare evidente, ci şi din punct de
vedere al dezvoltării economice şi progresului social şi că sănă­
tatea şi bunăstarea familiei trebuie să reţină atenţia în special
în regiunile în care ritmul de creştere demografică este relativ
ridicat” , subliniind de asemenea c ă : „aparţine fiecărui guvern
dreptul de a fixa propria politică şi de a stabili programele sale
de acţiune pentru a face faţă problemelor demografice şi celor
legate de progresul economic şi social” .
în anul 1966, toate instituţiile care fac parte din sistemul
O.N.U. au fost învestite cu mandatul de a întreprinde, la cererea
guvernelor, anumite activităţi în domeniul populaţiei. în anul
1967 a fost creat un organism special: Fondul Naţiunilor Unite
pentru activităţi în domeniul populaţiei (F.N.U.A.P.).
în rezumat, un mare număr de ţari şi-au înscris în programele
lor naţionale reducerea ritmului de creştere demografică; altele
promovează o politică pronatalistă. Organizaţia Naţiunilor Unite
şi institutele sale specializate acordă asistenţă ţărilor pentru
traducerea în viaţă a politicii lor demografice, în condiţiile respec­
tării suveranităţii acestora.

176

V.TREBICI
Anul m ondial al populaţiei., 1974

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat,

la 11 decembrie 1970, hotărîrea de a proclama anul 1974 drept
„Anul mondial al populaţiei” . O serie de manifestări internaţionale
— sesiuni, simpozioane, conferinţe — pregătite de organismele şi
instituţiile specializate ale O.N.U. — comisiile economice regio­
nale, O.I.M., F.A.O., U.N.E.S.C.O., O.M.S. — ca şi de diferite
instituţii neguvernamentale — Institutul Internaţional de Statis­
tică, Uniunea Internaţională pentru planificarea familiei — au
precedat „Anul mondial al populaţiei” , al cărui apogeu va fi marcat
de Conferinţa mondială a populaţiei, 1974.
Particularităţi esenţiale disting viitoarea Conferinţă mon­
dială a populaţiei de cele două congrese anterioare. în primul
rînd, Congresele mondiale postbelice (Roma, 1964 şi Belgrad
1965) au fost manifestări ale oamenilor de ştiinţă, s-au dezbătut
comunicări prezentate de aceştia. Deşi au fost organizate şi s-au
desfăşurat sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite, ele au fost
totuşi congrese ştiinţifice obişnuite. Tezele prezentate la aceste
congrese erau strict personale, opiniile erau cele ale autorilor lor,
nu s-a adoptat nici o hotărîre sau recomandare pe planul politicii
demografice.
Conferinţa mondială a populaţiei din 1974 este o confe­
rinţă inter guvernam entală; la lucrările sale vor participa
delegaţiile oficiale ale ţărilor membre O.N.U., deşi paralel va func­
ţiona şi o „Tribună a populaţiei” sau „Forum al populaţiei” în
care oamenii de ştiinţă, reprezentanţi ai diferitelor organizaţii
neguvernamentale, avînd statut O.N.U., îşi vor spune cuvîntul.
în al doilea rînd, documentele ce se vor dezbate la Conferinţă
sînt documente oficiale, întocmite de Secretariatul O.N.U.
Divizia de populaţie, în colaborare cu comisiile economice regio­
nale. instituţiile specializate etc.
în al treilea rînd, se va acorda o atenţie prioritară problemelor
de politică demografică : fiecare ţară a fost invitată în cadrul
celei de-a doua anchete O.N.U., să întocmească o monografie
naţională în care să-şi formuleze şi politica sa demografică.
Conferinţa mondială a populaţiei — 1974 este o parte dintr-un
ansamblu ; ea va constitui apogeul Anului mondial al populaţiei
—- 1974. Instituind Anul mondial al populaţiei, Organizaţia N aţi­
unilor Unite a avut în vedere, de fapt, nu o manifestare festivă,
ci o suită de activităţi cu prilejul cărora să se examineze ştiinţific
problemele populaţiei, ale raportului dintre populaţie şi economie,
ale diverselor implicaţii, cu scopul final de a sensibiliza opinia.

12 c. 246
177

V.TREBICI
publică, guvernele ţărilor, factorii de răspundere pentru proble­
mele actuale ale populaţiei. Activitatea nu se va încheia în 1974 ;
dimpotrivă, este de aşteptat ca noi acţiuni iniţiate şi organizate
în fiecare ţara sa permanentizeze interesul pentru studiul populaţiei,
pentru politica demografică.
Principalele obiective ale Anului mondial al populaţiei — 1974,
aşa cum au fost ele definite la sesiunea a X V I-a a Comisiei de
populaţie O.N.U., sînt :
— îmbunătăţirea cunoştinţelor şi informaţiilor asupra tendin­
ţelor şi perspectivelor demografice, precum şi a factorilor cores­
punzători ;
— determinarea guvernelor, organizaţiilor neguvernamentale,
a instituţiilor ştiinţifice şi a mijloacelor de informaţie să ia mai
mult în consideraţie existenţa şi amploarea problemelor demo­
grafice şi a consecinţelor lor;
— difuzarea cunoştinţelor necesare despre populaţie, viaţa
familială şi funcţiile de procreare, prin intermediul sistemelor de
învăţămînt de tip clasic şi altele ;
— studierea diferitelor politici posibile, încurajarea luării în
considerare a factorilor demografiei în planificarea. dezvoltării şi
punerea la punct a politicilor şi programelor demografice pe care
diferitele guverne ar vrea să le aplice ;
— extinderea cooperării internaţionale în domeniul populaţiei
şi furnizarea unei asistenţe tehnice, adecvate şi conforme cu ne­
voile lor, ţărilor care solicită o asemenea asistenţă.
Sub raport organizatoric, unele măsuri luate de O.N.U. au
reţinut în mod particular atenţia. Iniţial a fost organizat un comi­
tet pregătitor; în 1972, Consiliul Economic şi Social a hotarît să
confere Comisiei de populaţie a O.N.U. rolul de organ interguver-
namental, însărcinat cu pregătirea Anului mondial al populaţiei şi
Conferinţei mondiale a populaţiei. A fost numit un secretar general
al Conferinţei mondiale a populaţiei, în persoana unui secretar
general adjunct O.N.U., anume dl. Antonio Carrillo Flores, fost
ministru de externe al Mexicului, iar directorul executiv al Fondu­
lui Naţiunilor Unite pentru activităţi în domeniul populaţiei,
dl. Rafael Salas, a fost însărcinat cu pregătirile legate de Anul
mondial al populaţiei, inclusiv cu finanţarea diferitelor activităţi
şi măsuri.
Conferinţa mondială a populaţiei — 1974 are pe agenda sa
cinci teme :1
1. Tendinţele demografice recente şi viitoare
2. P opulaţie şi dezvoltare

178

V.TREBICI
 3. Populaţie, resurse şi mediul înconjurător
4. Populaţie şi fam ilie
5. P lan u l m ondial de acţiune în domeniul populaţiei.
Acestea sînt problemele pentru care vor fi supuse Conferin­
ţei cinci documente oficiale. La rîndul lor, aceste documente vor fi
rezultatul sintezei unui mare număr de documente.
Conferinţa mondiala a populaţiei a fost precedată de o serie de
activităţi printre care figurează şi patru simpozioane cu următoa­
rele obiective : populaţia şi dezvoltarea, populaţia şi familia,
populaţia, resursele şi mediul înconjurător, populaţia şi drepturile
omului. La aceste simpozioane au participat oameni de ştiinţă ;
comunicările ca şi discuţiile sînt utilizate, în final, la elaborarea
documentelor pentru congres.
Fără îndoială că obiectivul cel mai important de pe ordinea
de zi a Conferinţei mondiale a populaţiei — 1974, va fi P lan u l
m ondial de acţiune în domeniul populaţiei. Proiectul acestui plan,
elaborat de un grup de experţi, a fost prezentat Comisiei de popu­
laţie a O.N.U. *, la cea de-a X V II-a sesiune, care a avut loc
între 29 octombrie — 9 noiembrie 1973 şi la cea de-a treia sesiune
extraordinară a Comisiei. Schema acestui proiect, aşa cum a fost
aprobată preliminar, cuprinde următoarele :
I. Principii şi obiective
I I . Obiective demografice şi recomandări de politică
1. Creşterea populaţiei
2. Morbiditate şi mortalitate
3. Reproducerea şi formarea familiei
4. Repartiţia teritorială a populaţiei şi migraţia internă
5. Migraţia internaţională
6. Structura demografică (cu referire specială la vîrsta şi sex)
I I I . Recomandări pentru promovarea cunoştinţelor şi politicilor
1. Culegere de date
2. Cercetarea
3. Învăţămîntul şi formarea profesională
4. Evaluarea şi promovarea politicii demografice
IV. Rolul guvernelor naţionale şi cooperarea internaţională
V. Evaluarea şi raportarea asupra îndeplinirii recomandărilor1

1 Comisia de populaţie O.N.U. are 27 ţări m em bre: pentru perioada 1973 —

1976 Rom ânia a fost aleasă membră a Comisiei.

179

V.TREBICI
^g-srg-m. asm

Nu est 2 nici un secret că în cadrul Conferinţei mondiale

a populaţiei se vor confrunta concepţii diferite, uneori diametral
opuse, iar proiectul Planului mondial de acţiune, în domeniul
populaţiei, va genera controverse. în principiu, s-a ajuns la un
acord ca există o mare tipologie a situaţiilor demografice şi deci
trebuie sa existe mai multe soluţii la problemele demografice.^
Pe de alta parte, s-a subliniat că politica demografică, ca oricare
altă politică legată de dezvoltarea economică şi socială, ţine de
suveranitatea fiecărui stat. Cooperarea internaţională este, prin
urmare, un act de liberă voinţă a fiecărei ţări. Sînt ţări care soli­
cită — şi primesc — asistenţa Organizaţiei Naţiunilor Unite pen­
tru aplicarea unui program naţional de planificare a familiei, cum
este cazul Indiei, încă din anul 1952; altele aplica măsuri de încu­
rajare a natalităţii sau de menţinere a acesteia la un nivel consi­
derat necesar în raport cu obiectivele dezvoltării social-economice.
Cum este şi firesc, în cadrul acţiunilor întreprinse, un rol impor­
tant revine cercetării demografice, studiilor, informaţiei statis­
tice în domeniul populaţiei. O amplă activitate va fi desfăşurată
de Comitetul de coordonare internaţională a cercetărilor naţionale
în domeniul demografiei (C.I.C .R.E.D .), înfiinţat în 1971, şi al
cărui preşedinte este demograful francez, Jean Bourgeois-Pichat.
Acest organism este în contact cu 160 de centre de cercetări demo­
grafice din lume, la care se adaugă 500 de centre avînd ca activi­
tate secundară cercetarea demografică. De asemenea, activităţi
importante vor fi desfăşurate de Uniunea internaţională pentru
studiul ştiinţific al populaţiei. De o deosebită importanţă este
Ancheta mondială asupra fertilităţii, cu care s-a însărcinat Insti­
tutul Internaţional de statistică, directorul proiectului fiind
cunoscutul matematician şi statistician englez M.G. Kendall.
La aceste activităţi vor participa şi instituţiile specializate
O.N.U., comisiile economice regionale O.N.U., o serie de instituţii
şi organizaţii neguvernamentale. Măsuri importante s-au luat
pentru sporirea informaţiei, printre care reţine atenţia Program ul
african al recensăm intelor.
într-un cuvînt, amploarea activităţilor legate de Anul mondial
al populaţiei şi Conferinţa mondială a populaţiei este fără prece­
dent şi nu este nici o îndoială asupra cîştigului imens pe care îl
va dobîndi demografia.
Ţara noastră, care promovează o politică demografică activă,
acordă întreaga importanţă cuvenită manifestărilor legate de
,,Anul Mondial al Populaţiei” şi de ,,Conferinţa mondială a popu­

180

V.TREBICI
laţiei” , în spiritul caracteristic al politicii de cooperare inter­
naţională şi al principiilor care-i stau la bază. O serie de activi­
tăţi, iniţiate şi organizate de Comisia Naţională de Demografie,
au prilejuit afirmarea demografiei româneşti şi consemnat aportul
ţării noastre — membră a Comisiei de populaţie O.N.U., gazdă
a prestigioasei Conferinţe mondiale a populaţiei, 1974 — la efor­
turile întreprinse de comunitatea internaţională pentru înţelege­
rea uneia dintre problemele fundamentale ale omenirii.

V.TREBICI
 V.TREBICI
h
ANEXA 1
P o p u la ţia m o n d ia lă . R e p a rtiţia
e i g e o g r a f ic ă

4-i
1 -
-T JO
jü **
c .ti*-< rt o xr* «
o C3 03 £ C3
.tr-* *♦4->
) 'SFhw «'A s,3
a <u È &,£» ” C
Oo tioS c/ScS z «¿ s ¿i
QO o u

EURO PA
R .P . A lbania 28 748 2 226 77 Tirana
Andorra 453 19 42 Andorra la Vella
In s. Anglo-Normande
(Channel Islands) 195 121 621
— Jersey 116 70 603
— Guemesey 78 50 641
— Alderney 8
— Sark
Austria 83 849 7 456 89 Viena
Belgia 30 513 9 726 319 Bruxelles
R .P . Bulgaria 110 9121 8 540 77 Sofia
R .S . Cehoslovacă 127 869 14 500 113 Praga
Cipru 9 251 639 69 Nicosia
Danem arca 2 43 069 4 966 115 Copenhaga
E lv eţia 41 288 6 345 154 B ern a
Faeroe-Insulele 1 399 41 29 Thorshavn
Finlanda 337 009 4 684 14 H elsinki
Franţa 3 347 026 51 260 94 Paris
R .D . Germană 107 771 17 040 148 B erlin
R .F . Germania 247 973 59 554 239 Bonn
G ibraltar 6 27 4 475 G ibraltar
Grecia 131 944 8 957 68 Atena
Irlanda 70 283 2 971 42 Dublin
Islanda 103 000 114 2 Reylcjavik
Italia 301 225 54 078 180 Rom a
R .S .F . Iugoslavia 255 804 20 550 80 Belgrad

183

V.TREBICI
c o n tin u a re an ex a 1)

Numărul estimat
Continente, ţări

(1 .V II.1971, în
al populaţiei
alte teritorii

(loc./km2)
Suprafaţa

Densitate
mii loc.)

Capitala
(km2)
Liechtenstein 157 21 134 Vaduz
Luxem burg 2 586 341 132 Luxemburg
M alta-Insula 4 316 325 1 030 L a V aletta
M an-Insula 588 56 96 Douglas
Monaco 1,49 24 16 107 Monaco
Norvegia 324 219 3 905 12 Oslo
Olanda 40 844 13 194 323 Amsterdam
R .P. Polonă 312 677 32 749 105 Varşovia
P o rtu g alia 5 92 082 9 630 105 Lisabona
Regatul U nit al Marii B r i­
tanii şi Irlandei de
Nord 6 244 044 55 566 228 Londra
— Anglia şi Ţara
Galilor 151 126 48 815 323
— Irlanda de Nord 14 146 1 524 108
— Scoţia 78 772 5 217 66
R .S . Rom ânia 237 500 20 470 86 Bucureşti
San Marino 61,00 18 293 San Marino
Spania 7 504 782 34 134 68 Madrid
Suedia 449 750 8 105 18 Stockholm
Svalbard-Insulele (Ja n
Mayen, Kong K arls
Land, K v itey a,
B jo rn o ya) 62 422 2,6
R .P . Ungară 93 030 10 364 111 Budapesta
U .R .S .S .8 22 402 200 245 091 11 Moscova
— în Asia 16 831 000 60 721 4
— în Europa 5 571 000 184 370 33
Turcia 780 576 36 162 46 Ankara
— în Asia 756 953 33 010 44
— în Europa 23 623 3 152 133
V atican 0,44 1 2 273 V atican

A FRIC A
Republica Africa Centrală 622 984 1 637 3 Bangui
Algeria 2 381 741 14 769 6 Alger
Angola 9 1 246 700 5 800* 4 Luanda
Botswana 600 372 668 1 Gaberones
Burundi 27 834 3 615 130 Usumbura
Camerun 475 442 5 836 12 Yaoundé
Insulele Capului Verde 4 033 264 65 Praia

184

V.TREBICI
(c o n tin u a re an ex a 1)

^2 ES O <D¿p
Ô Ci £
>5 ^2 O ■r
1 î i '5,
Con

s
alte

cr> ÏZ 73 d E OO a

Ciad 1 284 000 3 800 3 Nd jeme na

Coasta de Fildeş 322 463 4 420 14 A bidjan
Comore-Insulele 2 171 271* 125* Moroni
Republica Populară Congo 342 000 958 3 Brazzaville
Dahomey 112 622 2 760 25 Porto-Novo
Republica Arabă Egipt 1 001 449 10 34 130 34 Cairo
Etiopia 1 221 900 25 248 21 Addis-Abeba
Gabon 267 667 500* 9 * Libreville
Gambia 11 295 375 33 B athurst
Ghana 238 537 8 858 37 Accra
Republica Guineea 245 857 4 010 16 Conakry
Guineea E cu atorială 11 28 051 290 10 Santa Isabel
Guineea-Bissau 36 125 563 16 Bissau
Ifni 1 500 54 36 Sidi Ifni
Kenya 582 645 11 694 20 Nairobi
Lesotho 30 355 935 31 Maseru
Liberia 111 369 1 571 14 Monrovia
Libia 1 759 540 2 010 1 Tripoli
Malawi 118 484 4 549 38 Zomba
Republica Malgaşă 587 041 7 220 11 Tananarive
Republica Mali 1 240 000 5 143 4 Bamako
Maroc 445 050 15 234 34 Rabat
Mauritania 1 030 700 1 200 1 N ouakchott
Mauritius 2 045 836* 409* Port Louis
— Insulele Mauritius 1 865 811 435
— Rodriguez 109 24 217
— alte insule 71 1 14
Mo zambic 783 030 7 900 9 Lourenço-
Marques
N am ibia 12 824 292 650 1 Windhoek
Niger 1 267 000 4 126 3 Niamey
Nigeria 923 768 56 510 61 Lagos
Réunion 2 510 455 18 Sain t Denis
Rhodesia 390 580 5 500 14 Salisbury
Rwanda 26 338 3 827 145 K igali
Sahara Spaniolă 13 266 000 55 0,1 Aaiun
Senegal 196 192 4 022 21 Dakar
Seychelles 376 53 141 Port Victoria
St. Elena-Insula 122 5 41 Jam estow n
— Ascension 88 1 14
— Tristan da Cunha 104 3

185
V.TREBICI
(c o n tin u a re anexa 1)

Numărul estimat
Continente, ţări,

(L V I I .1971, în
al populaţiei
alte teritorii

(loc./km2)
Suprafaţa

Densitate
mii Ioc.)

Capitala
(km2)
Sâo Tomé şi Príncipe 964 66 68 Săo Tomé
Sierra Leone 71 740 2 668 36 Freetown
Somalia 637 657 2 864 4 Mogadiscio
Republica Sud-Aîricană 1 221 037 22 092 18 Pretoria
Sudan 2 505 813 16 087 6 K hartum
Swaziland 17 363 421 24 Mbabane
Republica U nită Tanzania 945 087 13 634 14 Dar es Salam
— Tanganyika 942 626 13 244 14
— Zanzibar 2 461 386 157
Teritoriul francez Afar şi
Issa 22 000 97 4 D jibouti
Teritoriul britanic din Oc.
In d ian 14 (B ritish Indian
Ocean Terri tory) 78 2 1
Ţinuturile Australe şi an-
tarctice franceze1£l (Ter-
res australes et antarc-
tiques françaises) 7 557
Togo 56 000 2 022 36 Lome
Tunisia 163 610 5 137* 31* Tunis
Uganda 236 036 10 127 43 Kampala
V olta Superioară 274 200 5 491 20 Ouagadougou
Zair 2 345 409 22 477 10 Kinshasa
Zambia 752 614 4 275 6 Lusaka

A M ERICA D E N ORD ŞI CEN TRA LĂ

Antigua 442 60* 136* St. Jo h n City
Antilele Olandeze * 961 225 234 Willemstad
— Curasao 462 147 }
•- Bonaire
— Aruba
290
184 63 j
8 \ 250

— alte insule 88 7 80
Baham as-Insulele 13 935 185 13 Nassau
Barbados 431 239 555 Bridgetown
Berm ude-Insulele 53 54 1 019 H amilton
Canada 9 976 139 21 786 2 Ottawa
Caym an-Insulele 259 10 39 Georgetown
Costa R ica 50 700 1 786 35 San J o s é
Cuba 114 524 8 657 76 Havana
Republica Dominicană 48 734 4 188 86 Santo Domingo

186

V.TREBICI
(c o n tin u a re a n e x a 1)

Numărul estimat
Continente, ţări,

(1.V II.1971, în
al populaţiei
alte teritorii

Densitate a
(loc./km2)
Suprafaţa

mii loc.)

Capitala
(km2)
Dominique 751 72 96 Roseau
G renada 18 344 103 279 S t. Georges
Groenlanda 2 175 60017 50 0,02 Godthaab
Guadeloupe 13 1 780 332 186 Pointe k P itre
Guatemala 108 889 5 348 49 Ciudad de
Guatemala
H aiti 27 750 4 969 179 P ort au Prince
Republica Honduras 112 088 2 582 23 Tegucigalpa
Hondurasul B ritanic 22 965 124 5 Belize
Jam aica 10 962 1 897 173 K ingston
Leew ard 19 Insulele
M artinique 1 102 341 309 Fort-de-France
M exic 1 972 547 50 830 26 Ciudad de
Mexico
M ontserrat 98 12 122 Plym outh
Nicaragua 130 000 1 984* 15* Managua
Panam a 75 650 1 478 20 Panam a
Zona Canalului Panama 1432 45 31 Balboa Heights
Puerto Rico 8 897 2 757 310 San Ju a n
E l Salvador 21 393 3 534 165 San Salvador
S t. Kitts-N evis-A nguilla 357 62 174 Basse-Terre
S t. Lucia 616 103 167 Castries
S t. Pierre şi Miquclon 242 5 21 S t. Pierre
S t. V incent 29 388 90 232 Kingstown
S.U .A . 9 363 123 207 006 22 W ashington,
D. C. ,
Trinidad şi Tobago 5 128 1 030 201 P ort of Spain
Turks şi Caikos-Insulele 430 6 14 Grand Turk
V irgin Islands 153 11 72 Rond Town
V irgin Islands (S .U .A .) 344 65 189 Charlotte Amalie

— S t. Groix 207 33 159

— S t. Jo h n 52 2 38
— S t. Thomas 83 30 361
W indward Islands 81
A M ER IC A D E SU D
A rgentina 2 776 889 23 552 8 Buenos Aires
B olivia 1 098 581 5 063 5 L a Paz
B razilia 8511 965 95 40822 11 Brasilia
Chile 756 945 8 992 12 Santiago

187

V.TREBICI
(c o n tin u a re a n ex a 1)

Numărul estimat
Continente, ţări,

(1.V II.1971, în
al populaţiei
alte teritorii

Densitatea
•a4-a

(loc./km2)
mii loc.)
C3

Capitala
'S
P4 SS
P c
C/5 W

Columbia 1 138 914 21 772 19 Bogota

Ecuador 283 561 6 297 22 Quito
Falkland (Malvinas) —
Insulele 23 11 961 2 0,2 P ort Stanley
Guyana 214 969 736 3 Georgetown
Guyana Franceză 91 000 51* 1* Cayenne
Paraguay 406 752 2 386* 6* Asuncion
Peru 1 285 216 14 015 11 Lim a
Surinam 163 265 406 2 Param aribo
Teritoriul antarctic b rita­
nic (B ritish A ntarctic
Territory 24)
Uruguay 177 508 2 921 16 Montevideo
Venezuela 912 050 10 339 25 11 Caracas

A SIA

Afganistan 647 497 17 480 27 K abul

Arabia Saudită 2 149 690 7 965 4 Ar Riyadh
Bahrain-lnsulele 622 220 354 Manama
Bangladesh 142 760 72 400 560 Dacca
B hu tan 47 000 854 18 Punakha
Birm ania 678 033 29 578 41 Rangoon
Brunei 5 765 135 23 Brunei
Regatul Cambodgia 181 035 7 693 37 Phnom Penh
R .P . Chineză 9 596 961 787 176 82 Pekin
R .P .D . Coreeană 120 538 14 281 118 Phenian
Filipine 300 000 37 959 127 Quezon City
India 3 280 483 550 374 168 Delhi
Indonezia 26 1 491 564 124 894 84 D jak arta
Irianul de vest 412 781 916 2
Iordania 97 740 2 383 24 Amman
Irak 434 924 9 750 22 Bagdad
Iran 1 648 000 29 783 18 Teheran
Israel 20 700 3 013 146 Tel-A viv
Jap onia 27 370 073 104 661 283 Tokio
K uw ait 17 818 831 47 K uw ait
Laos 236.800 3 033 13 Vientiane
Liban 10 400 2 873 276 B eiru t
Malayezia 332 634 10 798
— Malayezia Occidentală 131 588 8 978 68 K uala Lumpur

188

V.TREBICI
(c o n tin u a re an ex a 1)
Continente, ţă r i?

Numărul estimat

(1.V I I .1971, în
al populaţiei
alte teritorii

ca

(loc./km2)
Densitate
mii loc.)
CQ

Capi! ala
03 ^
S/p
00o
— Malayezia Orientală 198 161 1 673 8
Sabah 73 711 674 9 Jesselton
Sarawak 124 450 999 8 Kuching
M alcive-Insulele 298 110 369 Male
R .P . Mongolă 1 565 000 1 283 1 U lan-Bator
Nepal 140 797 11 290 80 Katm andu
Oman 28 212 457 678 3 Masqat
Pakistan 803 943 62 700 84 Islamabad
Qatar 22 014 81 4 Doha
RyA-kyd-Insulele 29 2 196 950 433 Naha
Sikkim 7 107 198 28 Gangtok
Singapore 581 2 110 3 632 Singapore
Siria 185 180 6 451 35 Damasc
Sri Yanka 65 610 12 669 193 Colombo
Thailanda 514 000 35 335 69 Bangkok
Ti mor 14 925 614 40 Dili
R .D , Vietnam 158 750 21 595 136 Hanoi
Rep. Vietnamului de Sud 173 809 18 332 105
Rep, Arabă Yemen 195 000 5 900 30 Sanaa
Republica Democratică
Populară a Yemenului
de Sud 287 683 1 475 5 Aden
Federaţia emiratelor arabe
urate 3u (United Arab
Em irates) 83 600 197 2 Dubai

OCEANIA
Australia 7 686 848 12 728 2 Canberra
Canton şi End erbury-In­
sulele 31 70
Christmas-Insula 135 3 23
Cocos (Keeling)-Insulele 14 1 71
Cook-Insulele 32 234 25 107 A warn a
F i ji —Insulele 18 272 531 29 Suva
■Gilbert şi Ellice 33-Insulele 886 57 64 Tarawa
Guarn 549 90 164 Agana
Johnston-Insula 1 1 156
Midway-Insulele 5 2 400
Nauru 21 7 333 Nauru
Noile Hebride 34 14 763 84 6 Port Vila
Norfolk-Insula 36 2 47 Kingston

189

V.TREBICI
(c o n tin u are anexa 1)

Numărul estimat
Continente, ţări,

(1.V II.1971, în
al populaţiei
alte teritorii
c:

Densitatea
(loc./km2)
mii loc.)

Capitala
C3 V

cTü ci-

Noua Caledonie 35 19 058 107 6 Nouméa

Insulele Nioué 259 5 20
Papua-Noua Guinee 26 461 691 2 485 5 Raboul
Noua Zeelandă 37 268 676 2 853 11 Wellington
Mariane, Caroline, Palau şi
M arsh al 38 — P acific Ter-
ri tory (S .U .A .) 1 779 107 60 Truck
P itcairn 5 15
Polinezia Franceză 39 4 000 121 30 Papeete
Samoa Americană 197 29 147 Pago-Pago
Samoa de Vest 2 842 143 50 Apia
Ins. Solomon (B rit.) 40 28 446 166 6 Honiara
Tokelau-Insulele 10 2 166
Tonga 699 90 129 Nuku’alofa
W ake-Insulele 8 2 125
W allis şi Futuna-Insulele 200 9 45

Surse : O.N .U., Demographic Yearbook, 1971, ed. X X I I I , New York, 1972; O.N.U.
Statistical Yearbook 1972, New York, 1973; Banque Mondial/I.D.A., Rapport
annuel 1973, W ashington D.C. ; U .S.A . World Bank Atlas (Population, per capita
product and growth rates), International B ank for Reconstruction and develop­
ment 1972 ; Anuarul statistic al Republicii Socialiste România, D.C,S., Bucureşti,
1973.
Note : * Datele se referă la anul 1970.
1 Fără cursurile de apă de la frontieră.
2 Fără insulele Faeróe şi Groenlanda cara apar menţionate separat.
3 Fără departam entele de peste mări (Guyana Franceză, Guadeloupe, M arti­
nique şi Réunion, menţionate separat).
4 Inclusiv insulele Gozo şi Comino.
5 Inclusiv insulele Açores şi Madere.
6 Insulele Anglo-Normande şi Insula Man figurează separat.
7 Inclusiv insulele Baleare şi Canare; de asemenea, inclusiv Al Hoceima, Ceuta.,
insulele Zaffarines, Melilla şi Peñón de Velez de la Gomera cunoscute înainte sub
numele de Africa de nord spaniolă.
8 Inclusiv suprafaţa M. Albe (90 000 km 2) şi a Mării de Azov (37 300 ma),
9 Inclusiv Cabinda.
10 Suprafaţa locuită şi cultivată reprezintă 35 520 km 2 cu o densitate a popu­
laţiei de 959 loc./km2.
11 Provinciile : Fernando Póo (cu Annobón) şi Rio Muni (cu Coriseo şi Elo-
beys).

V.TREBICI
 12 Inclusiv datele pentru W alvis B ay (1124 km2).
13 Regiunea nordică (vechiul Saquia el Hamra) şi Regiunea sudică (vechiul Rio
de Oro).
14 Creat la 8 nov. 1965 şi cuprinde arhipelagul Chagos (care aparţinea înainte
de Mauritius) şi insulele Aldabra, Farquhar şi Des Roches (în trecut, la Seychelles).
16 Cuprind insulele St. Paul şi Nouvelle Amsterdam, arhipelagurile Kerguélen
şi Crozet şi Terre Adélie.
16 Inclusiv datele pentru Carriacou şi alte dependenţe.
17 Suprafaţa neacoperită de gheţuri este de 341 700 km 2 cu o densitate de 0,1
loc,/km2.
18 Inclusiv datele pentru : M arie-Galante, Désirade, Saintes, Petite-Terre, S t.
B arthélem y şi partea franceză din St. Martin.
19 Vezi Antigua, Virgin Islands (Br), M ontserrat şi St. Kitts-N evis-Anguilla.
20 Inclusiv datele pentru Bequia.
21 Vezi Dominique, Grenada, St, Lucia şi St. Vincent.
22 D atele nu se referă şi la populaţia indiană din junglă estim ată la 150 000 loc.
în anul 1956.
23 Cu excepţia datelor pentru dependenţe, dintre care South Georgia (3755 km2).
Alte dependenţe, de exemplu, grupul insulelor South Sandwich, cu 337 km2. Trebuie
specificat că există dispute în ceea ce priveşte insulele Falkland (Malvinas) între
Argentina şi Regatul U nit al Marei B ritan ii şi Irlandei de Nord.
24 Creat la 3 martie 1972 cuprinde vechile dependenţe ale insulelor Falkland
(Malvinas) la sud de 60° latitudine (insulele South Orkney cu 622 km2, South Shet­
land cu 4622 km2) Graham Land şi un sector al continentului antarctic între 20° şi
80° longitudine vestică.
25 Fără populaţia din junglă estim ată la 31 800 în anul 1961.
26 Fără Irianul de Vest.
27 D atele se referă la insulele H okkaido, Honshu, Shikoku, Kyushu, Amarai şi
arhipelagul Tokara.
28 Inclusiv insulele K uria Muria (78 km2) cedate Omanului la 30 nov. 1967.
29 Cuprinde acele insule ale grupului R yû-K yû la sud de paralela de 28° lat. N.,
cu excepţia insulelor Amami.
30 Creată în 1971 cuprinde şapte şeicate : Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, A jm an,
Umm al Qaiwain, R as al Khaim an şi Fu jairah.
31 P arţial grupul insulelor Phoenix (vezi şi insulele G ilbert şi Ellice). îm preună
sînt adm inistrate ca condominion de R egatu l U nit şi S.U .A .. Ambele insule sînt
nelocuite.
32 F ără Nioué, care, deşi este parte com ponentă a insulelor Cook, dar din cauza
depărtării este adm inistrată separat.
33 Inclusiv datele pentru insulele Christmas, Fanning, Ocean şi Washington
şi grupul insulelor Phoenix fără Canton şi Enderbury care apar menţionate separat.
34 Condominion adm inistrat de Marea B ritan ie şi Franţa,
35 Inclusiv insulele Huon, Chesterfield, Loyalty, Walpole şi arhipelagul Belep.-
39 Cuprinde partea de est a insulei Noua Guinee, arhipelagul Bism ark, Bou­
gainville şi Buka din grupul insulelor Solomon, D ’E ntrecasteaux, Trobriand, Wood-
lark, grupul insulelor Louisiade şi încă aproape 600 de insule mici.
37 Inclusiv insulele Campbell şi Kerm adec (148 km2, 20 loc.) ca şi insulele A nti-
oodes, Auckland, Bounty, Snares, Solander, Three Kings Islands (nelocuite).
38 Cuprinde insulele Caroline, M ariane şi M arshall, cu excepţia insulelor Guam
menţionate separat.
39 Cuprinde insulele Austral, Gambier, Marquesas, Rapa, Society şi Tuam otu.
40 Cuprinde grupul insulelor Solomon (fără Baugainville şi Buka care sînt incluse
la Noua Guinee), insulele Ontong, Ja v a , Rennel şi Santa Cruz.

191

V.TREBICI
ANEXA 2

Populaţia' mondială. Estim aţii privind

populaţia urbană şi rurală pentru perioada
1970—1985

Regiuni geografice, Populaţia urbană (în mii ioc.) Populaţia rurală (in mii loc.)
ţări şi alte teritorii 1970 1980 1985 1970 198O jggg

Total mondial 1 354 344 1 871 859 2 194 506 2 280 840 2 595 465 2 753 757
A FR IC A 76 487 125 108 160 303 267 836 331 435 369 706
A f r i c a de vest (20 1 8 4 ) (34 632) (44 342) (81 088) (99 373) ( 1 1 0 495
Ins. Capului Verde 20 31 40 226 267 290
Dahomey 358 680 937 2 328 2 870 3 188
Gambia 36 52 64 328 402 450
Ghana 2 820 5 090 6 753 6 206 7 487 8 115
Rep. Guineea 437 813 1 111 3 484 4 203 4 626
Coasta de Fildeş 915 1 639 2 187 3 395 3 939 4 229
Liberia 118 193 250 1 053 1 253 1 380
Mali 609 960 1 216 4 479 5 620 6 354
M auritania 86 150 201 1 058 1 356 1 535
Niger 315 607 848 3 533 4 658 5 377
Nigeria 12 535 20 771 26 877 42 539 52 013 57 829
Guineea-Bissau 100 149 183 456 498 528
Senegal 1 021 1 532 1 890 2 904 3 552 3 956
Sierra Leone 366 553 686 2 278 ' 2 835 3 190
St. Elena _ _ — 5 5 5
Togo 248 470 647 1 613 1 987 2 206
V olta Superioară 200 342 452 5 176 6 428 7 243
A f r i c a de est (9 91 0 ) (18 015) (24 410) (87 972) (110 743) (124 802)
Teritoriul britanic
din Oceanul Indian
(B ritish Indian
Ocean Terrytory) _ _ — 2 2 2
Burundi 94 168 227 3 506 4 466 5 088
Comore — Insulele 8 15 20 237 295 333
Etiopia 2 184 4 043 5 520 22 862 27 473 30 217
Teritoriul francez
Afar şi Issa 41 61 - 74 54 58 61
Kenya 1 114 2 155 2 991 9 784 12 954 14 877
Rep. Malgaşă 950 1 530 1 957 5 982 7 746 8 883
Malawi 262 508 712 4 181 5 326 6 053
Mauritius 359 501 589 502 606 663

192

V.TREBICI
( c o n t in u a r e a n e x a 2)

R e g i u n i g e o g ra fic e , P o p u l a ţ i a u r b a n ă (in m ii lo c .) P o p u l a ţ i a r u r a l ă ( in m i i l o c . )
ţ ă r i şi a l t e t e r i t o r i i . 1 9 7 0 1 9 8 0 1 9 8 5 1 9 7 0 1 9 8 0 1 9 8 5

M o z a m b ic 4 4 2 8 3 3 1 1 5 1 7 2 6 8 8 8 8 9 9 9 2 4

R éu n io n 1 2 6 1 9 2 2 3 5 3 3 8 4 12 5 0 5

Rw anda 1 2 2 2 2 9 8 5 7 5 1 8 17 5 7 0 3

Seychelles 1 5 21 2 5 3 7 15 5 0

S o m alia 5 6 4 8 2 8 1 0 1 5 2 2 2 5 2 8 2 6 3 2 2 1

R h o d e s ia 1 0 0 0 1 9 7 6 2 7 6 5 4 0 4 9 5 2 0 8 5 8 8 0

Uganda 8 1 9 1 5 8 2 2 2 0 1 7 7 6 5 9 7 5 1 10 9 1 3

R e p u b lic a U n ită
T anzan ia
T a n g a n y ik a 8 1 3 1 5 4 4 2 1 3 9 1 2 0 1 7 1 5 15 8 1 7 6 1 0

Z anzibar 9 4 1 3 2 1 5 8 2 8 2 3 11 3 8 0

Z am bia 1 0 1 3 1 9 0 1 2 5 9 9 3 2 8 2 1 (107 1 4 0 7

A f r i c a de no rd (30 052) ( J H 027) (00 233) (50 392 ) (71 179) ( 79 022)
A l g e l-ia 6 0 1 3 10 6 7 2 1 ! 0 9 1 7 9 9 9 9 1 9 7 9 7 7 1

E g ip t 14 6 1 7 2 2 0 8 0 2 6 8 7 6 1 9 2 5 5 2 3 3 5 2 2 3 1 6 2
L ib ia 5 0 0 8 0 0 1 0 1 7 1 3 8 0 1 8 0 2 2 0 7 1
M aroc 5 1 0 7 8 12 1 10 6 9 7 1 0 6 1 5 1 3 7 7 9 1 5 5 1 7
lin i 1 7 2 3 2 7 3 7 3 6 3 5
S a h a r a Sp. 2 3 2 7 2 9 2 7 2 7 2 8
Sudan 1 5 7 0 2 5 9 1 3 2 0 1 1 1 2 0 9 .19 127 2 2 8 0 6
T u n isia 2 2 0 5 2 4 8 2 I 3 12 2 8 7 0 3 5 5 6 3 9 3 2

Africa centrală (5 9 2 5 ) (10 473) (13 967) ( 2 9 968 ) ( 3 5 3 1-4 ) (38 490)
A n gola 8 1 4 1 3 7 3 1 7 8 9 4 8 7 9 5 7 6 5 6 2 8 9
Cam erun 1 1 8 5 2 0 8 9 2 7 8 2 4 6 0 1 5 2 5 4 5 6 3 2
R e p u b lic a A frica
C entrală 3 8 7 6 7 5 8 9 1 1 1 3 5 1 2 7 3 1 3 4 5
C iad 2 5 6 4 3 7 5 7 5 3 4 5 0 4 3 4 8 4 9 3 0
R e p . P op . Congo 2 7 8 4 6 1 5 9 5 6 5 8 7 11 7 8 6
G u in ee a E c . 86 1 3 5 1 6 8 1 9 9 2 0 0 2 0 1
Gabon 9 2 1 1 4 1 8 0 3 8 9 3 9 2 3 9 2
S â o T o m é şi
P rín c ip e 7 1 0 1 1 5 1 51 3 0
Z air . 2 8 2 0 5 1 4 9 6 9 7 6 1 4 6 0 3 1 7 2 9 0 1 8 8 7 1

A frica dc rud (10 416) (14 561) (17 301) (12 416 ) (14 820) (10 291 )
B otsw an a 2 7 5 3 7 4 5 9 6 7 3 9 8 2 9
Ţ in u tu rile australe
şi a n t a r c t i c e
franceze
Leso th o 9 15 19 1 0 3 4 1 2 6 8 1 1 1 9
N am ib ia 2 0 0 3 2 8 4 1 8 4 3 2 157 4 6 6
R e p . Su d -A friean ă 1 0 1 6 1 14 1 2 5 16 7 3 2 9 9 5 2 11 8 2 7 1 2 9 5 6
S w a z ila n d 19 40 5 8 4 0 2 5 3 5 6 2 1
A M E R IC A 3 2 8 3 2 6 4 4 3 9 5 6 5 1 5 7 9 3 1 8 2 4 9 7 1 9 3 8 6 6 1 9 9 2 2 7

A merica de Nord 1 6 9 1 1 7 2 0 4 3 7 8 2 2 5 0 4 6 5 8 4 5 5 5 6 2 7 3 5 5 3 3 3
B e r m a de 7 12 15 47 53 57
Canada 1 6 3 3 6 2 0 7 3 6 2 3 0 8 1 5 0 9 0 4 5 6 3 4 2 6 7
G ro en lan d a 30 47 5 7 1 8 23 2 6

lîW
13 c. 24(1
V.TREBICI
( c o n t in u a r e anexa 2)

R egiu ni o'eog rafice, P op u laţia u r b a n ă (in m ii loc-) P op u laţia ru r a l ă (în m ii loc.)

ţ ă r i şi a l t o lori lo rii 1979 1 9X 0 1985 1970 1980 1985

S t . l-’ i o r r o şi

M i c p i e l o n 2 2 2 3 3 3
201 891 53 2 97 51 6 3 1 5 0 49 8 0
S.U .A . 1 5 2 7 4 2 1 8 3 5 8 !

mevica I . a l i n ă 1 5 9 2 0 9 2 3 9 5 7 8 290 747 121 0 4 2 137 593 143.891

- A m e r i p u de S u d
081 ) (132 030) (102 337) (66 678) 3 (71 533) (73 110)
tropicală 1 6 ’ .!

1 5 9 5 2 3 3 / 2 821 3 063 3 669 4 009

B o l i v i a
5 2 5 7 6 8 2 1 3 8 10 1 086 40*453 41 5 79 41 478
B r a z i l i a
1 2 7 3 2 2 1 0 3 1 26 377 8 631 9 207 9 268
C o l u m b i a

E c u a d o r 2 3 7 8 3 8 6 2 1 890 3 711 ■1 66 1 5 193

G u i a n a l'r. 2 8 i 1 5L 13 17 19
2 6 0 ■115 520 481 578 625
G u v a n a
1 0 4 6 7 12 808 6 677 8 062 8 806
P e r u 6 9 1 0

1 1 8 2 2 5 276 245 320 367

S u r i n a m
7 3 5 1 1 1 5 10 1 1 005 3 401 3 439 3 3 15
V e n e / .u e i a

- Am erica C.rnlrală
(81 011) (3,1 073) (03 114) (32 700) (10 031) (13 050)
e on i i n c n l a l ă
H o n d u r a s u l llr . 7 2 1 0 3 120 5 1 67 73
6 5 6 1 0 5 7 1 331 1 142 1 593 1 865
C o s l a R i e a
1 4 1 1 2 1 8 5 2 739 2 043 2 737 3 190
E l S a l v a d o r

1 5 8 3 2 3 5 7 2 881 3 528 4 465 5 032

G u a i o a n a la
7 0 7 1 1 9 7 t 552 1 997 2 635 3 017
1 l o n< l u r a s

2 8 6 5 9 15 3 3 7 56 4 36 22 051 26 038 27 995

M e x i c
8 5 0 1 3 2 5 1 658 1 171 1 493 1 689
N i e n r a g u a
6 8 9 1 0 9 1 1 372 779 977 1 092
P i m a m n
l i 21 25 25 26 27
Z o n a C a n a l u l u i

P a n a m a

- A m e r i c a dr S a d
(20 SOI) (37 331) <12 087) (9 511) (3 800) ( 8 6 ~8 )
t emp or al a
19 5 4 0 2 3 3 8 1 26 0 2 2 4 764 3 946 3 537
A r g e n t i n a
7 1 3 0 9 7 7 7 1 i 302 2 650 2 437 2 307
C i u l o
1 1 1 1 1
I n s . P a l k i a m i 1
1 4 5 0 1802 1 475 1 987 2 297
P a r a g u a y 9 3 1
2 7 1 9 2 960 621 528 483
l u 'ii g u a y 2 2 6 2

(10 723) ( 1 3 0 i 3) (17 700) (15 060) (17 128 (18 170)
ona C a r a ih r la r
1 1 5 1 7 1 202 46 44 42
B a h a m a s
1 1 2 1 2 1 121 144 138 127
B a r b a d o s
6 6 6 6
I n s . C a n in a n 4 5

1 6 5 6 5 9 1 9 6 672 3 736 4 119 4 290

C u t i a
1 649 2 9 1 3 3 831 2 643 3 205 3 490
R e p . D o m i n i c a n ă

1 6 9 226 259 187 216 229

G u a d e l o n i u -
1 5 2 1 1 951 4 297 5 317 5 943
P l a i ti 9 3 2

750 1 1 0 8 1 313 1 246 1 274 1 255

J a m a i c a
63 68 96 94 89
Ins. I.ccwnrd 52
1 7 8 2 5 6 299 178 164 153
M a r l i n i q u o
154 116 129 135
A n tilole O l a n d e z e 1 0 6 1 3 6

1 3 5 L 1 6 3 9 1 789 1 491 1 559 1 581

P u e r L o I t i c o
5 3 7 7 6 6 885 533 487 450
T r i n i d a d şi T o b a g o

184

V.TREBICI
( c o n t in u a r e a n e x a 2)

R eg iu n i geografice. P op u laţia u r b a n ă (în m ii lo c .) P o p u la ţia r u r a lă (în m ii lo c.)

ţ ă r i şi a l t e t e r i t o r i i 1970 1980 1985 1970 1980 1985

I n s l . T u r k s şi
C aicos 2 2 3 4 4 3
V ir g in Island s
(S .U .A .) 75 97 108 24 26 25
A SIA 5 0 7 95-1 774 878 943 226 1 5 4 7 821 1 806 186 1 931 100
A sia de est 274 902 414 448 499 866 655 030 680 906 681 850
R e g, c o n t i ­
n e n t a l ă (201 782) (311 027) (397 956) (577 639) (607 747) (612 461)
R . P . C h ineză 197 162 304 832 372 833 576 492 606 491 611 160
R . P . M on golă 474 765 953 811 974 1 045
Jap o n ia (.5,5 653) (74 685) (83 807) (48 S5S) (4 2 857) (38 828)
R c p . Pop. D.
C oreeană 5 292 8 882 11 2 4 2 8 600 9 325 9 479
A sia de sud 233 052 360 430 443 360 8 9 2 791 1 125 280 1 249 250
A s i a m e r i d i-
o n a 1 ă c- e n -
t r a 1 ă (144 086) (220 950) (270 377) (617 723) (780 095) (866 497)
A fg anistan 1 268 1 878 2 277 15 7 1 0 20 128 22 684
Bh u tan 31 47 58 805 1 002 1 112
Ind ia 108 964 164 198 199 052 445 613 553 182 608 514
Iran 11 5 7 5 18 5 97 29 249 16 783 20 172 2 1 801
M ald ive 13 18 21 95 114 126
N epal 518 857 1 096 10 740 13 2 7 9 14 6 9 2
P a k ista n 19 193 1 1 7 701
Sik k im 12 22 30 181 213 230
Sri L a n k a 2 512 3 699 4 431 10 091 12 2 3 2 13 294
A sia de sud-est (60 146) (94 039) ( 1 1 6 2 1 S) (2 2 6 7 7 S) (286 326) (3 1 8 1 6 8 )
Brunei 56 87 107 65 88 101
B irm a n ia 5 137 7 582 9 154 22 611 27 481 30 101
Ind on ezia 2 0 941 32 618 40 114 101 153 129 875 144 974
C a m b o d g ia 867 1 404 1 746 6 235 8 320 9 563
Laos 448 835 1 124 2 537 3 066 3 328
M a lay czia :
— estică
Saravrak 192 352 470 809 1 095 1 255
Sabah 109 178 225 541 761 894
— vestică 4 138 6 720 8 366 4 997 5 236 5 232
F ilip in e 12 9 9 2 20 847 26 152 25 122 33 248 37 871
T im o r (P o rt.) 66 94 111 536 650 717
Sin gap ore 1 700 2 295 2 638 405 350 321
T h ailan d a 5 351 8 686 10 921 30 810 41 0 8 9 46 811
R .D . V ietn am 3 832 5 860 7 190 17 322 19 7 8 5 20 973
V i e tn a m u l de Su d 4 317 6 481 7 870 13 695 15 2 8 2 16 030
A sia de sud-vest ( 2 8 82 0 ) (45 4 41) (56 765) (4 8 2 9 0 ) (5 8 859) (6 4 5 85)
— Ţ ă r i l e a r a b e de
nord 10 291 17 2 2 6 22 220 11 8 9 7 14 831 16 537

195

V.TREBICI
• j j« f W P W ? í P m e m iş f
( c o n t in u a r e a n e x a 2)

R e g i u n i geografice, P o p u l a ţ i a u r b a n ă (în m ii lo c.) P o p u l a ţ i a ru r a l ă (in m ii loc.

ţ ă r i şi a l t e t e r i t o r i i 1970 1980 1985 1970 1980 1985

Irak 4 565 7 558 9 689 125 6 352 7 014

Io rd ania 1 080 1 685 2 107 1 237 1 570 1 770
K u w ait 400 976 1 483 311 662 938
L ib a n 1 131 1 937 2 464 1 656 1 834 1 875
S iria 2 699 4 464 5 744 3 483 4 314 4 803
— Ţ ă r i l e a r a b e de
sud 2 819 5 134 6 898 13 015 16 295 18 195
B ah rain 138 204 247 77 93 103
Om an 32 53 69 625 855 1 001
Q atar 54 84 105 25 25 24
A ra b ia Sau d ită 1 829 3 378 4 554 5 911 7 082 7 687
E m ira te le arabe
u n ite 67 111 142 62 67 68
R ep . A rabă
Yem en 331 667 947 5 402 7 081 8 120
R ep . D .P .a
Y e m e n u l u i de
Sud 368 637 834 913 1 094 1 192
C ip ru 275 364 408 346 310 286
Israel 2 308 2 974 3 308 596 639 648
T u rcia 13 127 19 743 23 931 22 436 26 784 28 919
EUROPA 289 885 337 394 362 501 172 396 159 846 152 733
Europa d e v es t (110 564) (125 399) (132 988) (38 055) (3 2 815) (30 3 5 8 )
A u stria 3 997 4 475 4 758 3 426 3 303 3 260
B elg ia 6 707 7 344 7 702 2 976 2 806 2 730
Franţa 35 757 42 370 45 787 15 386 12 950 11 791
R .F .G . 47 534 51 986 54 116 11 045 9 068 8 177
L ie ch te n stein 5 7 8 15 15 15
Luxem burg 226 264 284 126 127 127
M onaco 24 26 27 — — —
O lan d a 10 512 12 378 13 377 2 465 2 090 1 916
E lv eţia 3 665 4 584 5 048 2 616 2 456 2 342

Europa de sud (61 4 2 9 ) (76 027) (83 9 7 2 ) (67 199) (64 211) (62 1 6 9 )

A lb a n ia 813 1 366 1 751 1 335 1 471 1 515

A ndora — — — 15 19 21
G ib raltar 26 28 29 — — —
G rec ia 4 313 5 139 5 536 4 579 4 340 4 184
Italia 28 443 33 874 36 738 25 225 23 981 23 235
M alta 270 265 266 39 24 20
P ortu g alia 3 556 4 188 4 553 6 005 6 095 6153
S a n M arin o 5 6 7 14 15 15
Sp an ia 16 430 20 294 22 394 16 967 16 2 98 15 855
Iu g o sla v ia 7 574 10 867 12 678 12 999 11 9 6 7 11 170

Europa de est (56 174) (6 7 600) (73 4 5 2 ) (4 7 907) (4 4 792) (42 696 )

B u lg aria 4 383 5 724 6 365 4 135 3 449 3 062

C eh o slo v acia 7 647 8 972 9 582 7 034 6 800 6 591

R .D .G . 14 012 14 864 15 350 3 245 2 816 2.630

196

V.TREBICI
 ( c o n t in u a r e a n e x a 2)

P o p u l a ţ i a u r b a n ă ( în m i i lo c .) P o p u l a ţ i a r u r a l a ( in m i i lo c .)
R e g i u n i g e o g r a f ic e ,

ţ ă r i şi a l i c t e r i t o r i i 1 9 8 0 1 9 8 5 1 9 8 5
1 9 7 0 1 9 7 0 1 9 8 0

P o l o n i a 16 8-12 21 3 3 5 2 3 6 8 8 16 1 7 7 15 2 2 2 14 5 6 0

R o m â n i a 8 -167 1 1 2-18 12 6 9 5 11 8 4 2 1 ! 1 6 9 10 6 1 5

F n g a r i a 1 8 2 3 5 4 5 7 5 7 7 2 5 4 7 4 5 3 3 6 7 2 3 8
E u m / i a de n o r d ( ii / 7 1S ) (OS V I S ) ( 72 OS9) ( 10 235) ( I S 02S) (17 -510)
In s . A n g l o - n o r -

m a n t i e 53 6 7 7 4 6 7 6 3 6 1
D a n e m a r c a 3 9 o u 1 5 0 1 4 7 4 9 9 7 7 8 2 1 7 4 5
In s . F a e r o e 9 12 14 3 1 3 6 3 9
F i n l a n d a 2 8 5 8 3 3 2 7 3 5 5 4 1 8 5 4 1 5 9 8 1 4 7 0
I s l a n d a 1 5 0 1 9 2 2 1 6 6 0 6 0 6 0
1r l a n d a 1 3 8 3 1 6 5 5 1 8 3 2 1 5 7 0 1 6 1 8 1 6 6 3
In s . M a n 31 3 7 4 0 19 17 1 6
N o r v e g i a 1 6 a 5 1 9 8 0 2 1 5 7 2 2 3 6 2 3 0 8 2 3 3 4
S u e d i a 6 1 0 3 7 1 9 2 7 5 2 5 1 6 3 7 1 3 6 1 1 2 2 5
R e g a t u l L n i l 4 5 2 0 5 4 9 102 5 1 9 2 8 1 0 7 8 4 10 1 4 6 9 8 9 7

U . R . S . S . 1 3 8 5 6 8 17 3 7 5 6 1 9 3 7 8 8 1 0 4 0 4 4 9 6 8 7 8 9 3 0 9 4

O C E A N IA 13 12 1 1 6 7 6 7 18 8 9 5 6 2 4 6 7 2 5 4 7 8 9 7
A u s t r a l i a şi

N o u a Z e e la ru lă ( 12 8 11) ( I ii 2 8 1) ( 18 232) (2 5#0) ( 2 334) (2 513)

A u s t r a l i a 10 5 5 5 1 3 4 2 0 15 0 5 6 1 9 5 9 1 9 4 o 1 9 2 9
■ • N o u a Z e e l a n d â 2 2 5 9 2 S 3 ! 3 1 7 6 6 0 1 5 8 9 5 8 4
M e l a n e s i a ( 8 0) ( 132) ( 1 70) (2 887) (3 151) (3 950)
J n s. S o l o m o n 1 1 18 2 4 1 4 5 1 8 8 2 1 4
N o u a C a l e d o n i a 4 5 7 0 8 7 5 9 6 7 7 3
N o i l e H e b r i d e — 8 5 1 12 1 3 0
I n s . N o r f o l k — 1 2 2
--
P a p u a — N o u a

G u i n e e 2 1 5 9 2 3 9 7 3 0 S 2 3 5 3 1
-14
P o l i n e z i a şi M i c r o -

n e z i a ( 230) ( 384) (493) ( 099) (1 269) (1 431)

— P o l i n e z i a 2 1 1 4 4 2 7 3 4 9 0 6 1 0 0 5
3 17
S a m o a ( S . F . A . ) 3 6 8 2 6 3 3 3 7

In s . C o o k — 2 3 3 0 3 4

F i j i 1 2 1 2 0 3 2 5 9 4 1 6 5 1 2 5 6 4
P o l i n e z i a F r . 3 ! 5 0 6 4 7 6 9 2 1 2 0
T o n g a 17 2 9 3 7 7 0 8 8 9 9
In s . W a l l e s — 9 13 1 5
S a m o a d e V e s t 3 6 5 9 7 7 1 14 1 3 8 1 5 4
M i c r o n e z i a 19 3 7 4 8 *265 3 6 3 4 2 9
in s . G i l b e r l ,

F l i i e e 1 1 21 2 7 5 1 6 6 7 6
G u a m s 16 2 l 8 3 1 12 1 3 2
N a u r u 7 IO L2
In s . N i u e _ 6 8 10
In s . P a c i f i c u l u i — 1 0 8 15 3 1 8 2
A l t e r e g i u n i - .10 14 17

Sursa: O.N.U., Statistical yearbook 19/2. New York, 1973.

197
V.TREBICI
 i;

V.TREBICI
E
Bibliografie selectivă

1. SURSE STATISTICE

A n u a r e l e d e m o g r a f i c e şi s t a t i s t i c e O . N . U . ; a n u a r e l e s t a t i s t i c e B . I . T . , R . A . O . , O . M . S . ,
U .N .E .S .C .O .

P u b lic a ţiile s ta tis tic e ale B ă n c ii I n t e r n a ţ io n a le p en tru R e c o n s t r u c ţ i e şi D e z v o l t a r e .

P u b lica ţiile T h e P o p u la tio n C o u ncil, N ew Y ork.

P u b lica ţiile P o p u la t i o n B u lle t in , e d i t a t e d e „ P o p u l a t i o n R éféren cé Bu reau, In c."

W ash ing to n .

A n u aru l S t a t i s t i c al R e p u b lic ii S o c ia lis te R o m â n ia , 1972.

2. M A N U A L E M E T O D O L O G I C E Ş I S T U D I I O .N .U .

* * * S i t u a t i o n et t e n d a n c e s d e l a f é c o n d i t é d a n s le i n o n d e , î n „ B u l l e t i n : d é m o g r a p h i q u e

d e s N a t i o n s U n i e s " , nr. 7, N e w Y o r k , 1964.

* * * L e s perspectives d ’a v e n i r de la p o p u l a t i o n m ondiale év aluées eu 1963, New

Y ork, 1966.

* * * M é t h o d e s d ’a n a l y s e d es activités é c o n o m iq u e s de la p o p u la t io n à p a r t i r de r e c e n ­
s e m e n t s . în „ É tu d e s d é m o g ra p h iq u e s ", nr. 45, N ew Y o r k , 1969.

* * * C r o i s s a n c e d e l a p o p u l a t i o n m o n d i a l e , u r b a i n e cl r u r a l e 1920 — 2000, în É t u d e s
d é m o g r a p h i q u e s " , nr. 44, N ew Y o r k , 1970.

* * * M a n u e l s s u r l e s m é t h o d e s d ’e s t i m a t i o n d e l a p o p u l a t i o n , M a n u e l V — „ M é t h o d e s
d e p r o j e c t i o n d e la p o p u la t i o n a c t i v e " , în „ E t u d e s d é m o g r a p h i q u e s " nr. 4 6 ,
N ew Y o r k , 1970.

* * * L a situ a tio n d é m o g rap h iq u e d a n s le monde en 1970, în „É tu d es dém o­

g r a p h i q u e s nr. 49, N ew Y ork, 1972.

* * * M esures, p o l i t i q u e s et p r o g r a m m e s affecta nt la f é c o n d i t é , co n sid érés p lu s p arti­

cu lièrem en t d u p o in t de vue des p r o g r a m m e s n a t i o n a u x de la p l a n ific a t io n de la
f a m i l l e , în „ É t u d e s d é m o g r a p h i q u e s " , nr. 51, N e w Y o r k , 1973.

* * * Planification démographique, É t u d e secto ria lle , B a n q u e m o n d ia le, M ars 1972,

199

V.TREBICI
3 . CĂRŢI

B e a u j c u - G a r u i e r , J . , G e o g r a p h y o f P o p u la t io n ( T r a n s l a t e d b y S . I T . B e a v e r . L o n g m a n ) ,
1967, L o n d ra, 3 8 6 pag.
Hy r e u i u s , H an nes P o pulations in developpam ento. L a c to s e p ro b le m a s global e n a ­
tio n al, (î n lim b a , , I n t e r l i n g u a ” ). O dense, 1972.
Iveyf i t z , N ath an , F lieg er, W ilh e lm , W o rld P o p u latio n : An A na ly sis V ital D ata,
U n iversity of C h icag o P ress, 1968, C h icago.
K o y filz , N ath an , F lie g e r, W ilh e lm , P opulation. Facts and M ethods o f D e m o g r a p h y ,
W .H . F reem an and Com pany, S a n F r a n c i s c o , .19 7 1 .
Ivosin ski, L eszck , The P o p ula tion of Europe, E d itu ra Longm an, Londra, 1970.
P a v l i k , Z r ie n c k , N a s t i n p o p u l a c n o h o v y v o je sveta, Praha, 1964.
S y m o n c l s , R i c h a r d , C a r d e r , M y c h a e l . T h e. U n i t e d N a t i o n s a n d the P o p u l a t i o n Q u e s t i o n
1 9 4 5 — 1970. A P o p ula tion C o u n cil B o o h, Me C raw -H ill B o o k C o m p a n y
N ew Y ork, St:. L o u i s , S a n F r a n c i s c o , T o r o n t o , M e x i c o , P a n a m a , D ü s s e l d o r f ,
1973.
T re b ie i, V lad im ir, P o pulaţia R om â n iei şi creşterea econom ied. Stu d ii de d em ografie
econ o m ică , E d itu r a P o litică, B u cu re şti, 1971.

Y p s i l a n t c s N. J a m e s , W o rld and r e g io n a l estim ates and p rojections o f la bo u r fo rce,

in ,,O .N .U . Interreg io n al S e m in ar O n L o n g — T e rm E co n o m ic P ro je ctio n s for th e
W orld E co n o m y : Sectoral A sp e cts” , E lsin o re, D enm ark, 14 to 27 A ugust 1966,
N ew Y o rk , 1969.

* * * T h e CC o m m i s s i o n o n P o p u l a t i o n G r o w t h a n d t h e A m e r i c a n F u t u r e : T h e R e p o r t
o f th e C o m m ission . W a s h in g to n , 1972.

* * * T h e •C o m m i s s i o n P op u latio n G ro w th and th e A m erican F u tu re: V oi. I

D e m o g ra p h ic a n d S o c ia l A sp e cts of P o p u la tio n G row th , E d ite d by C h arles
F . W e s to ff an d R o b e r t P a rk e , W a sh in g to n , 1972.

4. A R T ! C O LIS

L e B r a s , H e r v é , L a m o r t a l i t é a c t u e l l e e n E u r o p e . I . P r é s e n t a t i o n et r e p r é s e n t a t i o n des

d o n n é e s , In „ P o p u l a t i o n ” , n r . 2 , 1972.

Boiirg eois-P ich al, J . , L a d eu xièm e co n féren ce d é m o g ra p h iq u e e u ro p é e n e . I . L e vieillis­

sement. d es p o p u l a t i o n s , în „ P o p u l a t i o n ” , nr. 2, 1972.

B o u rg e o is -IM c h a t , J., La d euxièm e con féren ce d ém ographique européenne, II. La

f é c o n d i t é d e s p a y s d ’E u r o p e , în „ P o p u l a t i o n ” nr. 2, 1972,

D a v i s . K . , Il h i k e , J . , S o c i a l s t r u c t u r e a n d f e r t i l i t y , a n a n a l y t i c f r a m c i v o r k , i n „ E c o n o m i c
D e v e l o p m e n t a n d C u lt u r a l C h a n g e ” , vol. IV , nr. 3 , U n i v e r s s i t y o f C h i c a g o ,
1956,

l ’o s t y , l ’a t r i k , E v o l u t i o n d e l a f é c o n d i t é e n E u r o p e o c c i d e n t a l e d e p u i s l a g u e r r e , î n „ P o p u ­
la t io n ” , nr. 2 , 1970.

gOO
V.TREBICI
M c . K e o u n , T h o m a s , B r o w n . B . G . , a n d R o k o r d . R . G . , An I n t e r p r e t a t i o n o f th e M o d e r n
R i s e o f P o p u l a t i o n in E u r o p e , în „ P o p u l a t i o n S t u d i e s . A Journal of D e m o g ra p h y “ ,
vol. N X Y I , nr. 3, 1972, pp. 345 —382.
Sauvy, A l f r e d , Quelques vues s u r I'c e o u iu m et la p o p u l a t i o n d a n s le m o n d e , în „ P o p u ­
l a t i o n ” , nr. 4 — 5 , 1972.
Sauvy. A lfre d , L a pop u la tio n du M o n d e 11 h s r e s s o u r c e s d e ta p l a n è t e : an p ro jet de re ­
cherche, în „ P o p u l a t i o n ” , n r . B, 1972.
T r e b i e i , V l a d i m i r , T e o r i i m o d e r n e d e s p r e p o p u l a ţ i e (1 şi 1 1), în „ R e v i s t a d e S t a t i s t i c a "
n r. 8 şi 10 , 1 9 7 0 .
T reb le!, V lad im ir, P o p u l a ţ i a m o n d i a l ă , în „ R e v i s t a , d e s t a t i s t i c ă ” n r . 2, 1 9 7 2 .
* * * La conjoncture démographique : l ’E u r o p e . I . D o n n é e s s t a t i s t i q u e s . 11. L a p o p u ­
l a t i o n d e T U . R . S . S . : d o n n é e s r é c e n t e s . LIT. E v o l u t i o n r é c e n t e d e la f é c o n d i t é
e n E u r o p e o c c i d e n t a l e , î n „ P o p u l a t i o n ” , n r. 4 — 5, 1972.
* * * La co n jon ctu re d é m o g r a p h i q u e '. L ’A f r i q u e , l ’A m é r iq u t Latine et l'A sie, în
„ P o p u l a t i o n ” , nr. 6 , 19 7 2 .

V.TREBICI
V.TREBICI
 C u p rin s

C uvint î n a i n i e ...................................................................................... 5 p-j

^ C A PITO LU L I [|
Concepte, surse informaţionale si metode de estimaţie a
populaţiei mondiale ................................................................. 9 ,
c a pit o l u l n

Evoluţia numărului popnlatit-i .................................................... 14 Oi

M
C A P IT O L U L IU ffi
i1
Populaţia globului şi repartizarea ei teritorială. Ritmurile
de creştere în perioada 1950— 1970 ........................................ 24
C A P IT O L U L IV ¡Ti
$ Tendinţele mortalităţii pe glob..................................................... 37
C A P IT O L U L V

* Tendinţele fertilităţii p o p u la ţ ie i................................................. 50 1

C A P IT O L U L VI ;IV1
81 . ,
^ Structura populaţiei după vîrstă şi s e x ................................
C A P IT O L U L VI I

X Populaţia urbană si urbanizarea pe g l o b ................................... 98

C A P IT O L U L V I I I

* Populaţie si e c o n o m ie ....................................................................... 113

C A P IT O L U L I X

Perspectivele populaţiei, mondiale ...................................................... 135 t

C A PI TO LU L X

* Cunoaştere si acţiune în domeniul populaţiei............................... 171 fC'ţ

A n e x e .......................................................................................................... 182
B ib lio gra fie ....................................................................................... 199

BIPUOTECA
203
Vi

V.TREBICI
V.TREBICI