Caracteristicile sistemelor economice

Ce este oare un system economic?

Sistemul economic reprezintă ansamblul relaţiilor şi instituţiilor care caracterizează viaţa
economică a unei societăţi determinate.
Sistemul economic include: relaţiile economice bazate pe diferite forme de proprietate
asupra resurselor economice şi a rezultatelor activităţii economice; formele organizatorice de
gospodărire; mecanismele de reglare macroeconomică; relaţiile şi legăturile economice dintre
subiecţii activităţii economice.
Istoria cunoaşte mai multe tipuri de sisteme economice, principalele fiind: sistemul
economiei de piaţă bazat pe libera concurenţă; sistemul economiei de piaţă contemporane sau
economia mixtă; sistemul economiei tradiţionale; sistemul economiei de comandă.
Sistemul economiei de piaţă a liberei concurenţe (numit capitalism pur) s-a consolidat
în sec. XVIII şi a încetat să funcţioneze la începutul sec. XX. Acest sistem are următoarele
trăsături: proprietatea privată asupra resurselor investiţionale; concurenţa liberă; prezenţa pe
piaţă a mai multor cumpărători şi vânzători ai produselor similare; libertatea personală a tuturor
participanţilor în activitatea economică;
Sistemul economiei de piaţă contemporane sau economia mixtă. Acest sistem a apărut
în mod evoluţional în urma transformărilor cardinale a sistemului liberei concurenţe (dezvoltarea
progresului tehnico-ştiinţific, extinderea infrastructurii sociale, creşterea intervenţiei statului în
activitatea economică).
Sistemul economiei mixte, numit sistem real al economiei cu piaţă concurenţială, are
următoarele trăsături:
v  sistemul economiei mixte este întemeiat pe două tipuri de proprietate: privată, care cuprinde
majoritatea patrimoniului şi proprietatea publică, care include proprietatea de stat şi municipală.
Subiecţii fiecărui tip de proprietate îşi asumă în mod autonom şi pe deplin dreptul de a decide în
condiţii de risc şi incertitudine, suportând integral consecinţele acestora;
v  în economia mixtă există mai multe forme de gospodărire (individuală, colectivă, corporativă);
v  economia mixtă este decentralizată, funcţionarea căreia se bazează pe relaţiile de piaţă, pe cadrul
legislativ şi a unor pârghii economico-financiare;
v  în economia mixtă există mecanisme noi de dirijare (la nivel microeconomic – sistemul de
marketing, iar la macro nivel – sistemul de planificare indicativă);
v  în economia mixtă are loc îmbinarea mecanismelor de piaţă cu mecanismele reglării de stat a
activităţii economice. Piaţa orientează agenţii economici cât şi pentru cine să producă bunuri
necesare, ce resurse să fie alocate, ce tehnologii să fie implementate pentru a concorda oferta cu
nevoile sociale. Această reglare piaţa o face prin mecanismul preţurilor de echilibru. Statul
veghează la respectarea regulilor pieţei, completează şi corectează mecanismul său, folosind
cadrul legislativ şi pârghiile economico-financiare;
v  în economia mixtă preţurile pentru majoritatea bunurilor economice se formează liber prin
negocieri între vânzători şi cumpărători, fără intervenţii administrative ale statului şi fără practici
monopoliste;
v  în economia mixtă există diferite forme de concurenţă imperfectă (monopol, oligopol).
Concurenţa loială îi favorizează pe cei puternici, întreprinzători, înlăturându-i pe cei slabi şi
inadaptabili;
v  pentru economia mixtă e caracteristică o înaltă eficienţă economică, bazată pe o structură tehnico-
economică modernă (factori de producţie, nivel calitativ, mod de combinare) şi pe libertate
economică şi democraţie;
v  în economia mixtă funcţionează sistemul de protecţie socială a populaţiei atât din partea statului
(majorarea asignărilor bugetare pentru asigurarea socială a păturilor vulnerabile), cât şi din
partea întreprinderilor (asigurarea angajaţilor cu hrană, deservire medicală, ridicarea nivelului de
calificare etc.);
v  în economia mixtă există un sistem financiar-bancar ramificat, modern echipat, care-şi asumă
reglarea operativă a masei monetare şi prestarea agenţilor economici servicii şi informaţii
necesare adoptării deciziilor respective.
Sistemul economiei tradiţionale, care funcţionează în ţările subdezvoltate economic, are
următoarele trăsături: e întemeiat pe munca manuală, pe tehnologile şi tehnică înapoiată; există
multiple forme de gospodărire, inclusiv gospodărie naturală; domină capitalul străin, care
utilizează resursele materiale şi umane la un preţ redus; predomină tradiţiile vechi, valorile
religioase şi culturale; divizarea societăţii în caste, dinastii de neam, ce frânează în mare măsură
progresul social economic; rolul activ al statului în crearea infrastructurii de producţie şi sociale.
Sistemul economiei de comandă a funcţionat în U.R.S.S. şi în alte ţări exsocialiste.
Acest sistem are următoarele trăsături: este întemeiat pe proprietatea de stat asupra tuturor
resurselor economice; el este dirijat de sistemul birocratic de comandă; în el are loc dominanţa
monopolistă de stat în toate domeniile de activitate; în el lipseşte concurenţa liberă între
producători; în acest sistem are loc dominanţa şi dictatul producătorului faţă de suveranitatea
consumatorului; în el lipseşte stimularea materială a producătorilor, ce se reflectă negativ asupra
productivităţii muncii şi calităţii produselor.

În cadrul fiecărui sistem economic există mai multe modele naţionale de organizare a
economiei, care sunt condiţionate de particularităţile istorice, de nivelul de dezvoltare
economică, de condiţiile sociale şi naţionale ale fiecărei ţări.

Prof.Marinescu Mircea