Sunteți pe pagina 1din 12

Cuprins

Introducere ...................................................................................................... 3
1. Componență, clasificarea și caracteristica veniturilor ............................ 5
2. Componență, clasificarea și caracteristica cheltuielilor ......................... 7
3. Aspecte generale cu privire la consumuri .............................................. 9
Concluzii ......................................................................................................... 12
Bibliografie ..................................................................................................... 13
Introducere
Contabilitatea financiara a cheltuielilor si veniturilor este organizata
avand la baza conceptia dualista. In consecinta, ea are ca obiectiv evaluarea si
inregistrarea cheltuielilor si veniturilor in functie de natura lor, iar contabilitatea
de gestiune, in raport cu destinatia cheltuielilor.
Realizarea obiectului de activitate al fiecarei entitati economice presupune
utilizarea factorilor de productie, respectiv a resurselor materiale si a resurselor
umane. O parte din aceste resurse se consuma, o alta se depreciaza treptat
(amortizarea), iar alte resurse (resursele umane) trebuiesc remunerate. Expresia
baneasca a consumului factorilor de productie – material si uman – determinat
de obtinerea si desfacerea bunurilor materiale, executarea de lucrari si prestarea
de servicii reprezinta cheltuieli de exploatare. Recuperarea acestor cheltuieli se
realizeaza pe seama veniturilor de exploatare, in sensul includerii cheltuielilor in
costurile bunurilor, lucrarilor sau serviciilor si prin aceasta in preturile de
vanzare.
Reflectarea cheltuielilor privind activitatea de exploatare si a veniturilor
din aceasta activitate dupa natura lor face obiectul contabilitatii financiare a
entitatii economice. Aceasta contabilitate determina si evidentiaza, in
consecinta, rezultatul global al activitatii de exploatare, deci la nivelul
intreprinderii. Evidenta, calculul, analiza si controlul costurilor prin prisma
componentelor activitatii consumatoare de resurse si producatoare de
rezultate  (pe subdiviziuni organizatorice interne ale intreprinderii) constituie
obiectul contabilitatii de gestiune.
Asadar activitatea de exploatare, respectiv cheltuielile si veniturile acestei
activitati sunt reflectate, pe de o parte in contabilitatea financiara a
intreprinderii, iar pe de alta parte in contabilitatea de gestiune, cu precizarea ca
specificul activitatii intreprinderii influenteaza, indeosebi, organizarea
contabilitatii de gestiune. In ceea ce priveste activitatile financiare si

3
extraordinare, cheltuielile si veniturile acestora se evidentiaza numai in
contabilitatea financiara.

4
1. Componență, clasificarea și caracteristica veniturilor
Venitul reprezintă sumele încasate sau de încasat de la alte persoane juridice
sau fizice sub formă de majorare a activelor sau de micşorare a datoriilor, care
conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia sporurilor pe seama
aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii.

În componenţa venitului nu se includ sumele încasate în numele persoanelor


terţe, de exemplu, cum sînt taxa pe valoarea adăugată, accizele, încasările
globale obţinute de întreprindere din însărcinarea organizaţiilor terţe de la
comercializarea produselor sau mărfurilor acestora, deoarece aceste sume nu
constituie un avantaj economic al întreprinderii şi nu influenţează capitalul al
acesteia.

Taxa pe valoarea adăugată şi accizele nu se consideră ca venituri ale


întreprinderii, întrucît acestea sînt încasate în numele organelor de stat şi se
varsă în buget.

Sumele încasate la efectuarea operaţiilor de intermediere în numele


proprietarului de produse (mărfuri) şi transmise acestuia de asemenea nu
constituie venitul intermediarului (agentului). În aceste cazuri, venitul
agentului cuprinde numai comisioanele. De exemplu, venitul persoane care
organizează licitaţii constă din sumele de comision scăzute din preţul de
vînzare, încasate de la cumpărător şi alte comisioane1.

În dependenţă de sursele de intrare, veniturile se împart în două grupe:

 Venituri din activitatea operaţională.


 Venituri din activitatea neoperaţională.

Veniturile din activitatea operaţională cuprind sumele rezultate din


activitatea de bază a întreprinderii, şi anume:

1 Badicu G., Caraman S., Bazele contabilităţii, Note de curs, Chişinău, 2001.

5
 veniturile din vînzări – încasările din vînzarea produselor, mărfurilor,
prestarea serviciilor, operaţiile de barter, contractele de construcţie;
 alte venituri operaţionale – sumele primite sau de primit din ieşirea
(vînzarea, schimbul) activelor curente, cu excepţia produselor finite şi
mărfurilor, arenda curentă, precum şi sub formă de amenzi, penalităţi,
despăgubiri, recuperări de daune materiale rezultate de modificări ale
metodelor de evaluare a activelor curente.

Din veniturile din activitatea neoperaţională fac parte sumele primite sau


de primit din alte feluri de activităţi ale întreprinderii:

 veniturile din activitatea de investiţii, în a căror componenţă intră sumele


rezultate din ieşirea şi reevaluarea activelor pe termen lung ale
întreprinderii, sumele încasate din vînzarea activelor nemateriale,
terenurilor, mijloacelor fixe, dividendele calculate, dobînzile, sumele
diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung ieşite, veniturile din
operaţiunile cu părţile legate;
 veniturile din activitatea financiară, care cuprind sumele rezultate din
transmiterea în folosinţa altor persoane juridice şi fizice, pe un termen mai
mare de un an, a activelor nemateriale şi materiale pe termen lung,
valoarea activelor intrate cu titlu gratuit, venituri sub formă de diferenţe
de curs valutar, subvenţii de stat, prime, premii şi sume sponsorizate,
sume conform contractelor de neincludere în concurenţă etc.;
 venituri excepţionale la care se referă sumele primite de la organele de
stat, companiile de asigurări, persoanele juridice şi fizice sub formă de
recuperare a pierderilor din calamităţi, perturbări politice şi alte
evenimente excepţionale.

6
2. Componență, clasificarea și caracteristica consumurilor
Consumurile reprezintă resurse consumate pentru fabricarea produselor şi
prestarea serviciilor în scopul obţinerii de venit. Consumurile sînt nemijlocit
legate de procesul de producţie, se includ în costul producţiei fabricate, la
sfîrşitul perioadei de gestiune se raportează la producţia finită şi producţia în
curs de execuţie şi nu se iau în vedere la determinarea rezultatului financiar.
Consumurile şi cheltuielile se constată în contabilitate în baza principiilor
specializării exerciţiului şi prudenţei.

În dependenţă de modul în care consumurile se includ în costul de producţie


ele se divizează în:

 consumuri directe de producţie;


 consumuri indirecte de producţie.

Consumurile directe de producţie sînt consumurile care se referă direct la


un produs sau serviciu anumit şi se clasifică în:

 consumuri directe de materiale – reprezintă valoarea materialelor


consumate pentru fabricarea unui produs anumit şi se includ direct în
costul produselor;
 consumuri directe privind retribuirea muncii – reprezintă salariile
muncitorilor care participă nemijlocit la fabricarea produsului sau
prestarea serviciului.

Consumurile indirecte de producţie sînt consumurile aferente deservirii şi


conducerii secţiilor de producţie nu pot fi incluse direct în costul produselor
fabricate, serviciilor prestate din motiv că, pe parcursul perioadei de gestiune nu
se cunoaşte ce parte din aceste consumuri revine fiecărui tip de producţie
fabricat, serviciu prestat2.

2 Ţurcanu V., Bajerean E., Bazele contabilităţii, Chişinău, 2004

7
Aceste consumuri se repartizează la sfîrşitul perioadei de gestiune în costul
producţiei fabricate, serviciilor prestate în funcţie de o anumită bază de
repartizare aleasă de întreprindere, care se indică în politica de contabilitate a
acesteia.

Consumurile indirecte de producţie sînt de două tipuri:

 consumuri indirecte de producţie variabile – sînt acele consumuri


volumul cărora depinde de volumul de producţie. De exemplu: salariul
muncitorilor auxiliari, valoarea materialelor consumate pentru necesităţile
subdiviziunilor de producţie etc. Consumurile de producţie se includ în
costul de producţie în sumă totală.

 consumuri indirecte de producţie constante – reprezintă consumurile


volumul cărora nu depinde sau depinde neesenţial de volumul de
producţie, cum ar fi: consumul de energie electrică folosită pentru
iluminarea secţiilor, consumul efectuat pentru încălzirea secţiei de
producţie, consumuri privind paza secţiilor de producţie etc.

Aceste consumuri se includ în costul producţiei fabricate, serviciilor prestate


în funcţie de gradul de utilizare a capacităţii normative de producţie. Capacitatea
normativă de producţie reprezintă volumul mediu pe care este în stare să-l
producă întreprinderea în condiţii de activitate normală, ţinînd cont de pierderile
de capacităţi, rezultate în urma lucrărilor tehnice de planificare. În cazul în care
volumul efectiv de producţie este egal sau depăşeşte capacitatea normativă de
producţie consumurile indirecte de producţie constante se includ în costul
produselor fabricate, serviciilor prestate în sumă totală.

În caz contrar consumurile indirecte de producţie constante se includ în


costul producţiei fabricate, serviciilor prestate în limita gradului de îndeplinire a
capacităţii de producţie. Suma consumurilor indirecte de producţie rămasă se

8
trece la cheltuielile perioadei şi nu influenţează asupra costului produselor
fabricate, serviciilor prestate.

3. Componență, clasificarea și caracteristica cheltuielilor


Cheltuielile reprezintă totalitatea mijloacelor utilizate de întreprindere pe
parcursul perioadei de gestiune care nu sînt legate nemijlocit de procesul de
producţie şi suma cărora se scade din venituri la determinarea rezultatului
financiar al întreprinderii.

Cheltuielile se clasifică pe tipuri de activităţi:

 cheltuieli ale activităţii operaţionale


 cheltuieli ale activităţii investiţionale
 cheltuieli ale activităţii financiară
 pierderi excepţionale

La cheltuielile întreprinderii se referă şi cheltuielile privind impozitul pe


venit, însă acestea nu se includ în nici una din tipurile de activităţi enumerate
anterior şi în rapoartele financiare se reflectă distinct.3

În componenţa cheltuielilor din activitatea operaţională intră:

 costul vînzărilor
 cheltuielile comerciale
 cheltuielile generale şi administrative
 alte cheltuieli operaţionale

Costul vînzărilor reprezintă valoarea produselor, mărfurilor vîndute sau


serviciilor prestate. El este egal cu suma consumurilor efectuate de întreprindere

3 Lilia Grigoriu, Bazele teoretice ale contabilității, Chișinău 2005

9
pentru obţinerea produselor, serviciilor sau suma achitată sau care urmează a fi
achitată pentru achiziţionarea mărfurilor.

Cheltuielile comerciale reprezintă cheltuielile aferente desfacerii mărfurilor,


prestării serviciilor. În componenţa cheltuielilor comerciale intră: cheltuielile de
marketing, cheltuielile privind publicitatea, ambalarea, retribuirea muncii a
salariaţilor antrenaţi în procesul de desfacere, contribuţiile de asigurări sociale şi
medicale aferente salariilor acestor muncitori, cheltuielile pentru crearea
rezervei privind creanţele dubioase, cheltuielile rezultate în urma neachitării de
către clienţi a mărfurilor livrate, serviciilor prestate, în cazul în care nu se
creează rezervă privind creanţele dubioase, cheltuielile suportate în urma
returnării mărfurilor de către cumpărători, alte cheltuieli legate de procesul de
desfacere.

Cheltuielile generale şi administrative reprezintă cheltuielile legate de


gestiunea întreprinderii în ansamblu. Ele cuprind: cheltuielile privind retribuirea
muncii a personalului administrativ şi contribuţiile de asigurări sociale şi
medicale aferente acestor salarii, uzura şi cheltuielile privind reparaţia
mijloacelor fixe şi obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, amortizarea
activelor nemateriale cu destinaţie administrativă, cheltuielile privind deplasările
personalului administrativ, cheltuielile de reprezentare, cheltuielile privind paza
obiectelor cu destinaţie administrativă, valoarea materialelor utilizate în scopuri
generale şi administrative, cheltuielile privind impozitele şi taxele cu excepţia
impozitului pe venit, taxei pe valoarea adăugată, accizelor, alte cheltuieli ce ţin
de gestiunea întreprinderii în ansamblu4.

În componenţa altor cheltuieli operaţionale intră: cheltuielile privind


vînzarea altor active curente (materiale, producţia în curs de execuţie, obiecte de
mică valoare şi scurtă durată), cheltuielile privind arenda curentă, cheltuielile

4 M. Ristea  - Contabilitate financiara, Editura Universitara, Bucuresti 2005

10
privind dobînzile pentru creditele angajate, consumurile indirecte de producţie
constante care nu s-au inclus în costul producţiei, serviciilor din motivul
neîndeplinirii capacităţii normative de producţie, lipsurile de active curente
depistate în urma inventarierii etc.

Cheltuielile activităţii de investiţii includ cheltuielile legate de ieşirea


activelor pe termen lung, şi anume: valoarea de bilanţ a activelor pe termen lung
ieşite, salariile şi contribuţiile de asigurări sociale şi medicale a muncitorilor
angajaţi în procesul de scoatere din funcţiune a activelor pe termen lung,
diferenţa dintre valoarea probabilă rămasă şi valoarea de bilanţ, în cazul în care
la scoaterea mijlocului fix din funcţiune din cauza uzurii complete valoarea de
bilanţ este mai mică decît valoarea probabilă rămasă5.

Cheltuielile activităţii financiare sînt legate de modificările survenite în


capitalul statutar al întreprinderii. Aceste cheltuieli cuprind: cheltuielile privind
plata redevenţelor, privind arenda finanţată, diferenţele nefavorabile de curs
valutar.

Pierderile excepţionale nu sînt legate de activitatea de bază a întreprinderii


şi apar în urma producerii unor evenimente excepţionale cum sînt: calamităţile
naturale, perturbările politice, modificările legislaţiei.

Concluzii
Consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi
prestarea serviciilor în scopul obţinerii venitului. Consumurile sunt nemijlocit

5 V.Darie, E.Drehuta, C.gorbanescu,  Dr. V. Patrut, Drd. A. Rotila – Manualul Expertului Contabil si al


Contabilului Autorizat, Editura Agora 2001, pag. 190

11
legate de procesul de producţie, îşi găsesc întruchipare materială în stocurile
producţiei finite şi produselor în curs de execuţie, la finele perioadei de gestiune
se reflectă în bilanţul contabil ca active şi nu se iau în calcul la determinarea
rezultatului financiar al întreprinderii.
Cheltuielile reprezintă cheltuielile şi pierderile (daunele) care apar în
rezultatul activităţii economico-financiare şi nu sunt legate nemijlocit de
procesul de producţie. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se includ în
costul produselor (serviciilor), se reflectă în raportul privind rezultatele
financiare şi se scad din venituri la determinarea profitului (pierderii) perioadei
de gestiune.
Venitul cuprinde afluxul global de avantaje economice încasate sau care
urmează a fi încasate în conturile întreprinderii. în componenţa venitului nu se
includ sumele încasate în numele terţelor persoane, cum ar fi taxa pe valoare
adăugată, accizele, încasările globale obţinute de întreprindere din însărcinarea
organizaţiilor terţe, din comercializarea produselor sau m ărfurilor acestora,
deoarece aceste sume nu reprezintă un avantaj economic al întreprinderii şi nu
influenţează capitalul propriu al acesteia.

Bibliografie
1. Badicu G., Caraman S., Bazele contabilităţii, Note de curs,
Chişinău, 2001.

12
2. Ţurcanu V., Bajerean E., Bazele contabilităţii, Chişinău, 2004
3. Lilia Grigoriu, Bazele teoretice ale contabilității, Chișinău 2005
4. M. Ristea  - Contabilitate financiara, Editura Universitara,
Bucuresti 2005
5. V.Darie, E.Drehuta, C.gorbanescu,  Dr. V. Patrut, Drd. A. Rotila –
Manualul Expertului Contabil si al Contabilului Autorizat, Editura Agora
2001, pag. 190

13