COLEGIUL ECONOMIC ARAD

Proiect pentru sustinerea examenului de obtinere a

certificatului de competente profesionale nivel 4

Specializarea: Tehnician in administratie

Prof. Coordonator: Stoian Ilie Elev: Pancu Ionela Daniela

~2020~

1
TEMA:
IMPOZITE SI TAXE LOCALE

2
 CUPRINS

ARGUMENT
CAPITOLUL I
“TIPOLOGIA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE”

1.1 Impozite pe cladiri;

1.2 Impozite pe terenuri;
1.3 Impozite pe spectacole;
1.4 Taxa asupra mijloacelor de transport;
1.5 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor, autorizatiilor;
1.6 Taxa pentru serviciile de reclama;
1.7 Taxa hoteliera.

CAPITOLUL II
“SCUTIRI ŞI FACILITĂŢI FISCALE”

2.1 Dispozitii ale consiliilor locale

CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ
“IMPOZITE SI TAXE LOCALE PRIMARIA RM. VALCEA”

3.1 Prezentarea generala a Primariei Rm. Valcea;

3.2 Impozite si taxe locale in Rm. Valcea;

3.2 Sistemul electronic de colectare a impozitelor si taxelor locale;

3.3 Evaziune fiscal.

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

3
 ARGUMENT

Pentru asigurarea resurselor financiare necesare desfăşurării activităţii unităţilor administrativ-

teritoriale sunt instituite o serie de impozite şi taxe locale. Acestea sunt prevăzute în Ordonanţa
Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, publicată în Monitorul Oficial al României nr.
670 din 10 septembrie 2002.
Impozitele şi taxele locale reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/ sau averea
persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia colectivităţilor locale în vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din
partea unităţii administrativ-teritoriale.
Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către bugetul public
este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi/ sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă
sau posedă un anumit gen de avere pentru care, în condiţiile legii, datorează impozit.
Caracterul definitiv şi nerambursabil al impozitelor se reflectă în faptul că plătitorii impozitelor
locale nu pot solicita unităţilor administrativ-teritoriale un contraserviciu de valoare egală sau apropiată.
Pentru aceste venituri, realizate din impozitele plătite de contribuabili, există o contraprestaţie indirectă
din partea unităţii administrativ-teritoriale, sub forma serviciilor publice puse la dispoziţia persoanelor
fizice şi juridice.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 45 din 05 iunie 2003, privind finanţele publice locale,
publicată în Monitorul Oficial al României – partea I nr. 431 din 19 iunie 2003, cuprinde lista impozitelor
locale, a taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale, care poate fi actualizată ca urmare a perfecţionării
Legislaţiei Fiscale, precum şi prin Legile bugetare anuale, în concordanţă cu programele de creştere a
autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de descentralizare a serviciilor publice,
precum şi lista cheltuielilor care se prevăd la bugetele locale.
La data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 45/ 2003 se abrogă
prevederile Legii nr. 189/ 1998 privind finanţele publice locale şi orice alte dispoziţii contrare. Stabilirea,
constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a altor venituri
locale, este de competenţa compartimentelor proprii de specialitate ale autorităţii administraţiei publice
locale.

4
 CAPITOLUL I
TIPOLOGIA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE

Din categoria impozitelor directe au fost rezervate bugetelor locale:

1) Impozitul pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub
autoritatea consiliilor locale;
2) Impozite şi taxe de la populaţie:
a) impozitul pe clădiri de la persoane fizice;
b) taxe asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane fizice;
c) impozitul pe terenuri de la persoane fizice;
d) alte impozite şi taxe de la populaţie.
3) Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;
4) Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice:
a) impozitul pe clădiri de la persoane juridice;
b) impozitul pe terenuri de la persoane juridice.
5) Alte impozite directe:
a) taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane juridice;
b) impozitul pe terenul agricol;
c) alte încasări din impozite directe.
Din categoria impozitelor indirecte, constituie venituri la bugetele locale:
1) Impozitul pe spectacole;
2) Alte impozite indirecte:
a) taxe şi impozite pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare;
b) taxe judiciare de timbru;
c) taxa de timbru pentru activitatea notarială;
d) taxe extrajudiciare de timbru;
e) alte încasări din impozite indirecte.
Codul Fiscal, reglementat prin Legea nr. 571/ 2003, publicat în Monitorul Oficial al României
nr. 927 din 23 decembrie 2003, stabileşte cadrul legal pentru impozitele şi taxele care constituie venituri
la bugetul de stat şi la bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite
şi taxe, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora.

5
 Impozitele şi taxele locale menţionate în Codul Fiscal sunt:
 impozitul pe clădiri;
 impozitul pe teren;
 taxa asupra mijloacelor de transport;
 taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
 taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
 impozitul pe spectacole;
 taxa hotelieră;
 taxe speciale;
 alte taxe locale.

Impozitele şi taxele locale se stabilesc de către consiliile locale, în limitele şi condiţiile legii.
Pentru a nu se crea confuzii şi pentru a se asigura cunoaşterea şi respectarea reglementărilor
fiscale, atât de organele fiscale, cât şi de contribuabili, în actele normative prin care se instituie impozite
este precizat cadrul tehnico-organizatoric şi operaţional pentru instituirea, aşezarea şi încasarea acestora.
Principalele elemente tehnice folosite în practicarea impozitelor sunt: subiectul, suportatorul,
obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, asieta, termenul de plată.
Taxele locale sunt plăţile făcute de persoane fizice sau juridice de regulă pentru servicii
prestate sau activităţi efectuate în favoarea acestora de către instituţii publice sau pentru autorizarea
folosirii domeniului public.
Astfel, după modul de stabilire a cuantumului lor, taxele pot fi: taxe fixe sau taxe forfetare sau
taxe procentuale. Impozitele şi taxele locale prezintă anumite elemente comune, precizate chiar în actele
normative care le instituie. Aceste elemente sunt date de:
 obiectul impozitului sau taxei;
 baza de calcul;
 subiectul impozitului/ taxei;
 plătitorul impozitului/ taxei;
 cota (cuantumul) impozitului/ taxei;
 termenul de plată;
 înlesniri acordate la plată;
 drepturile plătitorului;
 obligaţiile plătitorului;

6
 Între impozitele şi taxele locale există următoarele deosebiri:
 în cazul impozitului lipseşte total obligaţia prestării unui serviciu direct şi imediat din partea unităţii
administrativ-teritoriale, situaţia fiind inversă în ceea ce priveşte taxele, pentru care aceasta
prestează unele servicii;
 cuantumul lor se determină diferit: la impozit – în funcţie de baza impozabilă; pe când mărimea
taxei este influenţată, în general, de natura serviciului prestat;
 termenele de plată sunt stabilite la date fixe pentru impozite, iar la taxe, în cele mai multe cazuri, în
momentul solicitării sau după efectuarea prestaţiei;
 spre deosebire de taxele locale, impozitele locale se constată şi se stabilesc pe baza declaraţiei de
impunere a contribuabilului, depusă la organele fiscale, dar există şi excepţii de la această regulă –
de exemplu – taxa asupra mijloacelor de transport, taxa de salubrizare, etc..

1.1 Impozitul pe cladiri

Impozitul pe clădiri este anual şi se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în
proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate şi de destinaţia acestora.
Prin clădire se înţelege orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de
denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni,
animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale
de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea
reprezintă spaţiul din interiorul unei clădiri.
Impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, se determină prin aplicarea cotei de impozitare la
valoarea impozabilă a clădirii.
Cota de impozitare este diferenţiată, în funcţie de locul în care se află situată clădirea, fiind de
0,2% pentru clădirile situate în mediul urban şi de 0,1% pentru clădirile din mediul rural.
Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor
tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând
suprafeţele podurilor, care nu sunt utilizate ca locuinţă şi suprafeţele scărilor şi teraselor neacoperite.
Valoarea impozabilă a unui metru pătrat variază între 669 lei – la construcţii din beton cu toate facilităţile,
până la 45 lei pentru construcţii anexe din lemn, fără instalaţii de apă, electricitate, încălzire, canalizare.

7
 În Declaraţia de Impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri se face menţiunea cu privire la
existenţa sau nu a instalaţiilor. Această valoare impozabilă a clădirii se ajustează prin înmulţirea cu
coeficientul de corecţie corespunzător, în funcţie de rangul localităţii şi de zona din cadrul localităţii în
care este amplasată clădirea. Pentru clădiri finalizate înainte de 01 ianuarie 1951, valoarea impozabilă se
reduce cu 20%, iar pentru clădiri finalizate după 31 decembrie 1950 şi înainte de 01 ianuarie 1978,
valoarea impozabilă se reduce cu 10%.
Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci
suprafaţa construită desfăşurată a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un
coeficient de transformare de 1,20.
Pentru încadrarea localităţilor pe ranguri de localităţi, se are în vedere următoarea ierarhizare:

a) Rangul 0 - Capitala României – municipiu de importanţă europeană;

b) Rangul I - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel european;
c) Rangul II - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua
de localităţi;
d) Rangul III - oraşe;
e) Rangul IV -sate reşedinţă de comune;
f) Rangul V - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor.

Impozitul pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30
septembrie. Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri datorat pentru întregul an de către
persoanele fizice, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%,
stabilită prin hotărâre a consiliului local.
În cazul în care termenul de plată a impozitului pe clădiri, stabilit prin Ordonanţa de Guvern nr.
36/2002, expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen dacă se face în ziua lucrătoare imediat
următoare.
Impozitul anual pe clădiri, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice sau
juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată. În cazul în care
contribuabilul deţine în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi administrativ-
teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe clădiri cumulate.

8
 1.2 Impozitul pe terenuri

Orice persoană, fizică sau juridică, care deţine în proprietate teren situat în România, datorează
pentru acesta un impozit pe teren anual, care se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale
în raza căreia este situat terenul.
În cazul unui teren aflat în administrarea sau folosinţa – după caz – a altei persoane şi pentru care
se datorează chirie/arendă în baza unui contract de închiriere/arendare, impozitul pe teren se datorează de
către proprietar.
În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar
datorează impozit pentru partea de teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţi
individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul
pentru terenul respectiv.
Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, luând în calcul
suprafaţa terenului, rangul localităţii în care este amplasat terenul şi zona şi/sau categoria de folosinţă a
terenului, conform încadrării făcută de consiliul local.
Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren datorat pentru întregul an de către persoanele
fizice, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin
hotărâre a consiliului local.
În cazul în care termenul de plată a impozitului pe clădiri, stabilit prin Ordonanţa de Guvern nr.
36/2002, expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen dacă se face în ziua lucrătoare imediat
următoare.
Impozitul anual pe teren, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice sau
juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată. În cazul în care
contribuabilul deţine în proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi administrativ-
teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe teren cumulat.

9
 1.3 Impozitul pe spectacole

Impozitul pe spectacole se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza

căreia are loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate distractivă, cu caracter
permanent sau ocazional.
În cazul competiţiilor sportive şi al spectacolelor artistice, impozitul pe spectacole se calculează
utilizându-se ca bază de calcul încasările obţinute din vânzarea biletelor şi a abonamentelor, la care se
aplică cota de impozit.
Contribuabilii care datorează impozitul pe spectacole au următoarele obligaţii:
a) de a înregistra biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale care îşi exercită autoritatea asupra locului unde se desfăşoară
spectacolul;
b) să anunţe tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă loc spectacolul,
precum şi în oricare alt loc în care se vând bilete de intrare şi/sau abonamente;
c) de a preciza tarifele pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de a nu încasa sume care
depăşesc tarifele precizate pe biletele de intrare şi/sau abonamente;
d) de a emite un bilet de intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
e) de a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale, documentele justificative privind calculul şi plata impozitului pe spectacole;
f) să se conformeze cerinţelor privind tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi inventarul
biletelor de intrare şi a abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de Ministerul
Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii şi
Cultelor şi Agenţia Naţională pentru Sport.
Pentru manifestările artistice sau activităţile distractive care au loc într-o videotecă sau discotecă,
impozitul pe spectacole se calculează având la bază suprafaţa incintei în care se desfăşoară acea
manifestare.
În acest caz, impozitul pe spectacole se stabileşte pentru fiecare zi de manifestare artistică sau de
activitate distractivă, prin înmulţirea numărului de metri pătraţi ai suprafeţei incintei videotecii sau
discotecii cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
a) în cazul videotecilor - suma este de până la 0,20 lei;
b) în cazul discotecilor - suma este de până la 0,40 lei.

10
 1.4 Taxa asupra mijloacelor de transport

Contribuabilii, persoane fizice şi juridice, care deţin în proprietate mijloace de transport care
trebuie înmatriculate în România, datorează o taxă anuală asupra mijloacelor de transport.
Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică se calculează în funcţie de capacitatea
cilindrică a acestora, prin înmulţirea fiecărui 200 cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzătoare.
Pentru categoriile de autovehicule de transport marfă cu masa totală autorizată de peste 12 tone
sau în cazul unei combinaţii de autovehicule (un autovehicul articulat sau tren rutier), taxa asupra
mijloacelor de transport se stabileşte în sumă fixă, în lei/an, diferenţiat, în funcţie de numărul de axe, de
masa totală maximă autorizată şi de sistemul de suspensie cu care acestea sunt dotate.
Taxa asupra mijloacelor de transport pe apă, care aparţin contribuabililor, se stabileşte anual,
pentru fiecare tip de mijloc de transport.
Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei
în care mijlocul de transport a fost dobândit.
În cazul în care un mijloc de transport este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este
radiat din evidenţa fiscală a compartimentului de specialitate al autorităţii de administraţie publică locală,
taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de către acea persoană începând cu data
de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidenţa fiscală.
Pentru înregistrarea mijloacelor de transport în evidenţele compartimentelor de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale, contribuabilii, persoane fizice şi juridice, care deţin în
proprietate un mijloc de transport, au obligaţia de a depune o declaraţie de impunere, în termen de 30 de
zile de la dobândire. La declaraţia de impunere se ataşează o fotocopie de pe cartea de identitate, precum
şi fotocopia certificată „pentru conformitate cu originalul” de pe contractul de vânzare-cumpărare, sub
semnătură privată, contractul de schimb, factura, actul notarial (de donaţie, certificatul de moştenitor,
etc.), hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau orice alt document similar.
Taxa asupra mijloacelor de transport nu se dă la scădere pentru perioada în care acestea se află în
reparaţii curente, reparaţii capitale sau nu sunt utilizate din oricare alt motiv, inclusiv din lipsa unor piese
de schimb din reţeaua comercială sau de la unităţile de reparaţii de profil.
Contribuabilii care datorează taxa asupra mijloacelor de transport sunt obligaţi să-şi îndeplinească
obligaţiile, atât în ceea ce priveşte declararea dobândirii mijlocului de transport, cât şi în ceea ce priveşte
schimbările intervenite ulterior declarării, referitoare la adresa domiciliului, sediului, punctului de lucru
sau alte situaţii care conduc la modificarea taxei.

11
 În cazul schimbării domiciliului, a sediului sau a punctului de lucru, pe teritoriul României,
contribuabilii proprietari de mijloace de transport supuse taxei, au obligaţia să declare în termen de 30 de
zile, la compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale din raza administrativ-
teritorială unde au fost înregistrate aceste mijloace de transport, data schimbării şi noua adresă.
În baza acestei declaraţii, compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale
de la adresa veche, transmite dosarul în vederea impunerii, în termen de 15 zile, compartimentului de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale de la noul domiciliu, sediu sau punct de lucru –
după caz, specificând că, în baza confirmării de primire, va da la scădere taxa, cu începere de la data de
întâi a lunii următoare celei în care a avut loc modificarea, urmând ca impunerea să se stabilească cu
începere de la aceeaşi dată, la noua adresă.
Compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale de la noua adresă de
domiciliu, sediu sau punct de lucru, verifică pe teren exactitatea datelor privind noua adresă, confirmând
apoi primirea dosarului şi preluarea debitului în termenul prevăzut de lege.
În cazul înstrăinării mijloacelor de transport, taxa stabilită în sarcina vechiului proprietar se dă la
scădere pe baza actului de înstrăinare şi/sau certificatului de radiere din evidenţa autorităţilor la care au
fost înmatriculate, cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs înstrăinarea sau
radierea.
Compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale unde a fost înregistrat
vechiul proprietar, va proceda la scăderea taxei şi va comunica, în termen de 15 zile, la compartimentul
de specialitate al autorităţii publice locale în a cărui rază administrativ teritorială îşi are adresa noul
proprietar, numele şi adresa de domiciliu, sediu sau punct de lucru – după caz, ale acestuia, precum şi
data de la care s-a acordat scăderea taxei din sarcina vechiului proprietar.
Compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază
administrativ-teritorială noul proprietar îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, este
obligat ca în termen de 30 de zile să confirme primirea datelor respective şi să ia măsuri pentru impunerea
acestuia.
Impozitul anual pe mijlocul de transport, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili,
persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, si se plăteşte integral până.

12
 1.5 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor

Pentru a obţine un certificat, un aviz sau o autorizaţie, orice persoană, fizică sau juridică, conform
Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, trebuie să plătească o taxă la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, înainte de a i se elibera
certificatul, avizul sau autorizaţia necesară.
Pentru eliberarea certificatului de urbanism, în condiţiile Legii nr. 50/1991, se stabileşte o taxă, în
funcţie de suprafaţa terenului pentru care se solicită certificatul, care se plăteşte anticipat.
Pentru taxele stabilite pe baza valorii autorizate a lucrărilor de construcţii, se aplică următoarele
reguli:
a) taxa datorată se stabileşte pe baza valorii lucrărilor de construcţie declarate de persoana care
solicită avizul şi se plăteşte înainte de emiterea avizului;
b) în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţie, dar nu mai târziu de 15
zile de la data la care expiră autorizaţia respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia trebuie să depună o
declaraţie privind valoarea lucrărilor de construcţie la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale;
c) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care se depune situaţia finală privind valoarea
lucrărilor de construcţii, compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale are
obligaţia de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de construcţie;
d) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale a emis valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice sumă
suplimentară datorată de către persoana care a primit autorizaţia sau orice sumă care trebuie rambursată
de autoritatea administraţiei publice locale.
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor nu se datorează pentru:
a) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru locaş de cult sau construcţie
anexă;
b) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau
reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparţin domeniului public al statului;
c) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o
instituţie publică;
d) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, pentru lucrările de interes public local
sau judeţea.

13
 1.6 Taxa pentru serviciile de reclama si publicitate

Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-
teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă şi publicitate. Taxa pentru servicii de
reclamă şi publicitate se calculează prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclamă
şi publicitate. Cota taxei se stabileşte de către consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3%.
Valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate reprezintă orice plată obţinută sau care urmează a fi
obţinută pentru serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată. Taxa pentru
servicii de reclamă şi publicitate se varsă la bugetul local, lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei
în care a intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă şi publicitate.

1.7 Taxa hoteliera

Taxa hotelieră se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează
cazarea, o dată cu luarea în evidenţă a persoanelor cazate.
Unitatea de cazare are obligaţia de a vărsa taxa astfel colectată la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia este situată aceasta. Taxa hotelieră se calculează prin aplicarea
cotei stabilită de consiliul local, cuprinsă între 0,5% şi 5%, la tarifele de cazare practicate de unităţile de
cazare. În cazul unităţilor de cazare amplasate într-o staţiune turistică, cota taxei poate varia în funcţie de
clasa cazării în hotel.
Unităţile de cazare au obligaţia de a vărsa taxa hotelieră la bugetul local, lunar, până la data de 10
inclusiv a lunii următoare celei în care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanele care au plătit cazarea.
De asemenea, au obligaţia de a depune lunar o declaraţie-decont, care să cuprindă sumele încasate şi
virate pentru luna de referinţă, la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale, până la data stabilită pentru fiecare plată a taxei hoteliere.

14
 CAPITOLUL II
SCUTIRI ŞI FACILITĂŢI FISCALE

Conform legislaţiei în vigoare, impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de
transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe locale, nu se
aplică pentru:
a) veteranii de război;
b) persoanele fizice prevăzute la art. 1 din Decretul - Lege nr. 118/1990 – privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată la 06 martie 1945,
precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare.
De asemenea, impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren nu se aplică văduvelor de război şi
văduvelor veteranilor de război care nu s-au recăsătorit.
Persoanele cu handicap grav sau accentuat şi persoanele invalide de gradul I şi II sunt scutite de
impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa pentru eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru
activităţi economice şi viza anuală a acestora.

Beneficiază de scutire pentru impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de
transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi pentru alte taxe locale,
următoarele persoane juridice:
a) instituţiile sau unităţile care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei, Cercetării
şi Tineretului, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi economice;
b) fundaţiile testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta
instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
c) organizaţiile umanitare, care au ca unică activitate întreţinerea şi funcţionarea căminelor de
bătrâni şi a caselor pentru ocrotirea copiilor orfani şi ai copiilor străzii.
Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren se reduc cu 50% pentru acele clădiri şi terenul
aferent deţinute de persoane juridice, care sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o
perioadă de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic.
De asemenea, impozitul pe clădiri se reduce cu 50% pentru clădirile nou construite deţinute de
cooperativele de consum sau meşteşugăreşti, dar numai pentru primii 5 ani de la data achiziţiei clădirii.

15
 2.1 Dispozitii ale consiliilor locale

Consiliile locale şi consiliile judeţene, conform legislaţiei, adoptă deciziile cu privire la stabilirea
impozitelor şi taxelor locale pentru un an calendaristic până la data de 31 mai inclusiv a anului
calendaristic precedent.
Primarii şi preşedinţii consiliilor locale trebuie să asigure publicarea corespunzătoare a oricărei
hotărâri a consiliului local sau judeţean respectiv. Consiliul local sau judeţean, după caz, poate majora
anual cu maxim 20% faţă de nivelul stabilit, în funcţie de condiţiile specifice zonei, orice impozit sau taxă
locală.
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura accesul gratuit la informaţii
privind impozitele şi taxele locale.
De asemenea, autorităţile publice locale şi organele speciale ale acestora , după caz, sunt
responsabile pentru stabilirea , controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor
şi a penalizărilor aferente.

16
 CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ
IMPOZITE SI TAXE LOCALE
PRIMARIA RM. VALCEA

3.1. Prezentarea generala a Primariei Rm. Valcea

Compartimentele de specialitate din cadrul Primăriei Rm. Vâlcea nu au capacitate decizională şi

nici dreptul de a iniţia proiecte de hotărâri, ci doar componenta legală de a fundamenta prin rapoarte de
specialitate, studii, referate, sub aspectul legal, formal, de eficienţă şi/sau eficacitate, necesar procesului
decizional, acestea fiind:
- compartiment stare civilă şi asistenta socială;
- compartiment pentru evidenţa persoanelor;
- compartiment registru agricol;
- compartiment informare, relaţii publice şi secretariat;
- compartiment de audit intern;
- compartiment protecţie civilă;
- compartiment resurse umane;
- compartiment informatică;
- compartiment Contabilitate şi achiziţii publice;
- compartiment impozite şi taxe locale;
- compartiment A.D.D.P.;
- compartiment administrativ gospodăresc.
Pe lângă aceste compartimente la nivelul Primăriei Rm. Vâlcea funcţionează un serviciu de
întreţinere parcuri şi zone verzi. De asemenea este subordonată şi gestionata activitatea desfăşurată la
nivelul Casei de Cultură, respectiv bibliotecii.

17
 3.2 Impozite si taxe locale in Rm. Valcea

Impozite şi taxe de la persoane fizice

A) Impozitul pe clădiri proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea cotei de

0,1% asupra valorii impozabile pe m.p. de suprafaţa construită desfăşurată la clădiri şi alte
construcţii determinată potrivit criteriilor şi normelor de evaluare prevăzute mai jos:
Valoarea impozabilă Valoarea impozabilă
TIPUL CLĂDIRII conf. H.G. 1514/2007 indexată cu 15% 2008
-lei / mp- -lei / mp-
a) Clădiri cu pereţii sau cadre din beton,
din cărămidă arsă, piatră naturală sau alte 397 457
materiale
b) Clădiri cu pereţii din lemn, cărămidă
nearsă, vălătuci, faianţă sau alte materiale 114 131
asemănătoare
c) Construcţii anexe corpului principal al
clădirii cu pereţii din cărămidă arsă,
102 117
piatră, beton sau alte materiale
asemănătoare
d) Construcţii anexe corpului principal al
clădirii cu pereţii din lemn, cărămidă
45 52
nearsă, vălătuci, faianţă, şipci sau alte
materiale asemănătoare

Valoarea impozabilă se reduce în raport cu perioada în care au fost realizate, după cum urmează:
- înainte de 1950, inclusiv, reducerea este de 15%;
- între anii 1951-1977, inclusiv, reducerea este de 5%.

18
 B) Impozitul pe terenurile situate în intravilanul localităţii se stabileşte anual în funcţie de
rangul şi zona din interiorul localităţii pe sate componente, după cum urmează:

Impozitul pe terenurile situate în intravilanul localităţii se stabileşte anual în funcţie de zona din
interiorul localităţii pe categorii de folosinţă, după cum urmează:

Categoria de folosinţă Zona A Zona B Zona C

Teren arabil 20 15 13
Păşune 15 13 11
Fâneaţă 15 13 11
Vie 33 25 20
Livadă 38 33 25
Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră 20 15 13
Teren cu ape 11 9 6

C) Impozitul pe mijloace de transport cu tracţiune mecanică ce aparţin persoanelor fizice şi

juridice se stabileşte în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului pentru fiecare 200 cmc
sau fracţiune:
Nivel impozit
Tipul mijlocului de transport
- lei/200 cmc sau fracţiune -
Motorete, scutere, motociclete şi autoturisme cu capacitate
7
cilindrică de până la 1600 cm inclusiv
Autoturisme cu capacitate cilindrică între 1601-2000cm 15
Autoturisme cu capacitate cilindrică între 2000-2600cm 30
Autoturisme cu capacitate cilindrică între 2601-3000cm 60
Autoturisme cu capacitate cilindrică peste 3001cm 120
Autobuze, autocare, microbuze 20
Alte autovehicule cu masă totală maximă de până la 12 tone
25
inclusiv, precum şi auto. de teren din producţie internă

19
 Alte taxe locale

1. Taxă înmatriculare mijloace de transport:

Pentru autovehicule cu greutatea până 750 kg = 26 lei
Pentru autovehicule cu greutatea între 750-3500 kg = 52 lei
Pentru autovehicule cu greutatea peste 3500 kg = 104 lei
2. Taxă bilet proprietate :
- bovine = 22 lei
- ovine = 10 lei
- porcine = 17 lei
3. Taxă oficiere căsătorie
- în zilele lucrătoare = 25 lei
- în zilele nelucrătoare = 60 lei
4. Taxă eliberare certificat de stare civilă = 10 lei
5. Taxă eliberare adeverinţe de orice fel = 3,5 lei
6. Taxă înstrăinare teren curţi construcţii = 25 lei
7. Taxă înstrăinare alte categorii de terenuri = 15 lei
8. Taxă de deplasare în teren pentru diferite constatări = 25 lei
9. Taxă înregistrare succesiune = 15 lei pentru fiecare succesor
10. Taxă pentru consultarea arhivei proprii la cerere = 20 lei
11. Taxă pentru transcriere documente = 30 lei
12. Taxă pentru autorizarea de liberă trecere a autovehiculelor de tonaj greu:
- greutatea totală între 3,5t – 10t = 450 lei/lună ;
- greutatea totală peste 10t =650 lei/lună.
13. Taxă pentru autorizarea de liberă trecere a autovehiculelor de tonaj greu:
- greutatea totală între 3,5t – 10t = 450 lei/lună ;
- greutatea totală peste 10t = 650 lei/lună.
14. Taxă pentru activităţi de comerţ stradal = 10 lei.

20
 3.3 Sistemul electronic de colectare a impozitelor si taxelor locale

Implementarea Sistemului electronic de colectare a impozitelor şi taxelor arată că sistemul bancar din România a
înţeles mesajul Guvernului şi a demarat modernizare acestui proces. Accesul la serviciile bancare modeme este indispensibil
pentru a permite cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite accesul modem la serviciile guvernamentale şi pentru a-i scuti de cozi
interminabile la ghişeele unde îşi plăteau până acum datoriile. Funcţionarea acestuia prim sistem electronic de plată a taxelor
dovedeşte că decizia Guvernului de a extinde acest proiect pilot la nivel naţional a fost realistă şi s-a bazat pe disponibilităţi
reale.

Sistemele electronice pentru colectarea taxelor şi impozitelor vizează optimizarea relaţiei administraţie publică –
cetăţean prin:

* reducerea birocraţiei din administraţii;

* operativitatea interferenţei cetăţean - administraţie;
* reducerea costurilor din administraţie;
* creşterea transparenţei procesului administrativ;
* reducerea timpului de rezolvare a problemelor cetăţenilor;
* eficientizarea procesului de colectare a taxelor şi impozitelor de la cetăţeni;
* funcţionarea non stop , oferind condiţii civilizate de relaţionare între administraţie şi contribuabili.
Toţi utilizatorii sistemului au obligaţia să respecte procedurile stabilite de entitatea fiscală în scopul asigurării
nivelului de securitate necesar bunei desfăşurări a operaţiunilor în cadrul acestuia.
Pentru asigurarea securităţii datelor, entitatea fiscală trebuie să ia toate măsurile necesare pentru stocarea în deplină
siguranţă a datelor şi documentelor utilizate de sistem. Orice document va fi stocat astfel încât să se păstreze originea,
destinaţia şi momentul transmiterii sale prin intermediul Sistemului.
Pentru asigurarea integrităţii şi securităţii datelor şi a documentelor, entitatea fiscală trebuie să ia toate măsurile
necesare, care ţin de acesta, pentru asigurarea securităţii comunicaţiei dintre Sistem şi utilizatorii săi.
Entitatea fiscală are obligaţia să informeze cetăţenii, prin intermediul Sistemului electronic, cu privire la obligaţiile
fiscale şi la tipul de taxe şi impozite pe care aceştia le pot achita şi prin mijloace electronice.
Entitatea fiscală pune la dispoziţia utilizatorilor facilităţile Sistemului fără a percepe taxe. Aceasta este obligată să
furnizeze informaţia gestionată, la cerere, gratuit, celorlalte instituţii ale administraţiei publice, dacă acestea sunt abilitate legal
de a deţine, prelucra sau folosi informaţia solicitată.

21
 3.4 Evaziunea fiscala

Evaziunea fiscală constituie unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă

importanţă cu care se confruntă fiecare stat şi ale cărui consecinţe nedorite.
Limitarea evaziunii fiscale apare ca necesară datorită efectelor sale: ea se repercutează direct
asupra diminuării veniturilor fiscale şi favorizează apariţia unor distorsiuni în mecanismul pieţei,
consolidând nejustificat poziţia pe piaţă a celor care se sustrag de la impozitare; contribuie la accentuarea
inechităţilor sociale.
Principalele premise ale evaziunii fiscale sunt:
- unele norme şi reglementări legale privind stabilirea şi plata impozitelor şi taxelor pot fi lipsite de
precizie şi pot oferii posibilitatea de a fi interpretate în moduri diferite;
- evaziunea fiscală poate fi şi rezultanta folosirii unor metode şi modalităţi defectuoase de aplicare a
legislaţiei fiscale ( de exemplu stabilirea obligaţiilor fiscale pentru unele categorii de contribuabili
pe baza unor norme medii de venit şi nu pe baza venitului efectiv realizat);
- se poate vorbi şi de o înclinaţie psihologică generală a contribuabililor – pe fondul lipsei unei
educaţii fiscale din partea unor contribuabili -, de a se sustrage parţial sau total, de la plata
obligaţiilor fiscale care le revin; o asemenea înclinaţie derivă din faptul că omul este preocupat să
pună mai presus interesele sale individuale decât interesul general al societăţii;
- încălcări ale legislaţiei fiscale săvârşite de către funcţionarii publici cu atribuţii fiscale, vamale şi
de control financiar, care au consecinţe de evaziune fiscală;
- existenţa unei presiuni fiscale excesiv de ridicate, ce depăşeşte gradul de suportabilitate a
contribuabililor;
- neajunsuri în organizarea sistemului de control financiar;
- desele modificări ce se produc în sistemul fiscal în perioada de tranziţie.
Acordarea unor facilităţi fiscale ( exonerări, scutiri parţiale, reduceri de impozite ), actorilor
economici în anumite domenii ale economiei, asigură un cadru favorabil pentru a recurge la diverse
procedee spre a sustrage de la impozitare o parte a veniturilor. Pentru a se sustrage temporar de la plata
impozitelor, solicită şi obţin aprobări de a constitui noi societăţi comerciale cu acelaşi obiect de activitate
ca al celor vechi cu toate că în realitate, acestea sunt noi forme de organizare şi exploatare în care se obţin
profituri mai mari decât în vechile societăţi care sunt menţinute într-o stare de aparentă funcţionare.

22
 Facilităţile fiscale acordate actorilor economici din anumite ramuri, la înfiinţarea firmelor, sau pe
parcursul desfăşurării activităţii, permit ca o parte din venit să nu fie supus impunerii. Astfel, se pot
acorda scutiri temporare de la plata impozitului pe profit pentru societăţile nou înfiinţate, scutiri sau
reduceri de impozite pentru societăţile care creează noi locuri de muncă sau angajează personal din rândul
şomerilor, scutiri de taxe vamale pentru maşinile şi utilajele sau materiile prime aduse din import.
Se pot acorda reduceri de impozit pe profit pentru actorii economici care reinvestesc o parte din
profitul obţinut în echipamente tehnice.
Reglementările fiscale din alt state oferă şi alte posibilităţi de evaziune fiscală la adăpostul legii.
În S.U.A. legea conferă dreptul unui întreprinzător persoană fizică să-şi declare că asociaţi pe soţie şi
copii, chiar dacă ei nu au nici o contribuţie la capitalul social sau la activitatea firmei. Avantajul pentru ei
este că prin impunerea separată pe fiecare membru de familie, impozitul de plătit va fi mai mic.

23
 CONCLUZII

Concluzionand acest proiect pot afirma ca atat impozitele cat si taxele locale reprezinta o formă de
prelevare a unei părţi din veniturile şi/ sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia colectivităţilor
locale în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu
nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea unităţii administrativ-teritoriale.
Impozitele şi taxele locale se stabilesc de către consiliile locale, în limitele şi condiţiile legii.
Pentru a nu se crea confuzii şi pentru a se asigura cunoaşterea şi respectarea reglementărilor fiscale, atât
de organele fiscale, cât şi de contribuabili, în actele normative prin care se instituie impozite (legi,
hotărâri ale consiliilor locale sau judeţene) este precizat cadrul tehnico-organizatoric şi operaţional pentru
instituirea, aşezarea şi încasarea acestora.
Principalele elemente tehnice folosite în practicarea impozitelor sunt: subiectul, suportatorul,
obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, asieta, termenul de plată.
Taxele locale sunt plăţile făcute de persoane fizice sau juridice de regulă pentru servicii prestate
sau activităţi efectuate în favoarea acestora de către instituţii publice sau pentru autorizarea folosirii
domeniului public.
Impozitele şi taxele locale prezintă anumite elemente comune, precizate chiar în actele normative
care le instituie. Aceste elemente sunt date de:
 obiectul impozitului sau taxei;
 baza de calcul;
 subiectul impozitului/ taxei;
 plătitorul impozitului/ taxei;
 cota (cuantumul) impozitului/ taxei;
 termenul de plată;
 înlesniri acordate la plată;
 drepturile plătitorului;
 obligaţiile plătitorului;
 sancţiuni.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către bugetul public
este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi/ sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă
sau posedă un anumit gen de avere pentru care, în condiţiile legii, datorează impozit.
24
 BIBLIOGRAFIE

Mariana- Cristina Cioponea, “Fiscalitate” 2007;

Radu Dobrescu, “Surse de venituri ale bugetelor locale”, Revista Economie şi Administrare
Locală;
Emil Balan, “Administrarea finanţelor publice locale”, Ed. Lumina Lex, 2009;
Iulian Vacarel, “Finanţe publice”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999;
Wikipedia

25