Teoretic, toţi suntem egali.

Practic, doar pornim la egalitate, însă decidem pe parcurs să devenim

mai eficienţi, depăşind majoritatea oamenilor mai comozi decât noi. Şi aceasta este o ALEGERE
personală. Pe care fiecare dintre noi o face încă din adolescenţă. Vreau un liceu mai bun, o profesie
mai bine plătită, o casă mai mare, o maşină mai performantă şi un statut mai înalt! Mă zbat pentru
eficienţă, performanţă şi SUCCES! Sau pot să optez pentru MEDIOCRITATE, pentru a lăsa lucrurile
la voia întâmplării, sau să ascult sfaturile familiei, profesorilor şi a altor persoane care nu au realizat
mare lucru în viaţa lor!

Unde apare diferenţa? În interior, în modul de a gândi, şi la TIPARUL social pe care ni l-am ales ca şi
MODEL de viaţă. Este suficient să OBSERVI cu mare atenţie o persoană, un performer, un campion, o
vedetă, şi să descoperi că începi să ADMIRI acea persoană. Involuntar, vei IMITA, vei MODELA acea
persoană, vei copia unele comportamente, tipare, moduri de viaţă. Dacă eşti norocos, vei simţi o DORINŢĂ
irezistibilă de a fi la fel, de a gusta din succesul idolului tău, de a reuşi în viaţă.

Abia în acest moment se aprinde un beculeţ, şi obstacolele, piedicile, greutăţile devin nesemnificative. Ţi-ai
identificat un vis, un ideal, şi o direcţie de urmat. Spre disperarea celor mediocri din jurul tău, care se dau
de ceasul morţii să-ţi explice că e prea greu, că nu se poate, că nu ai nici o şansă, şi că eşti prea visător!

Este momentul cheie, în care ai de ALES să îţi URMEZI VISELE TALE, sau să te CONFORMEZI modelelor
ALTOR persoane! Ţi se repetă din toate părţile că tu TREBUIE NEAPĂRAT să faci ce fac şi ceilalţi, că
visele tale sunt nerealiste şi că mai bine te COMPLACI într-o mediocritate generală, faci o şcoală, apoi
dacă ai noroc primeşti un loc de muncă, şi ai apoi perspectiva de a lua un credit pentru un apartament. Nu
e cazul ideal, dar e „ceea ce face TOATĂ LUMEA”, şi nu are nici un sens să VISEZI la mai mult, pentru că
sunt vremuri grele, e criză, şi e dificil şi mult prea RISCANT să vrei mai mult!

Majoritatea aleg, ghidaţi de familie, siguranţa. Preiau FRICA celor mai în vârstă, şi se conectează cu mare
uşurinţă la ea. Li se pare normal să-şi dorească o viaţă fără riscuri, aşa cum au trăit cândva şi părinţii sau
bunicii, într-un alt sistem (care azi nu mai există, dar cine ştie, poate lucrurile se vor reaşeza, şi timpul se va
reîntoarce la secolul trecut!?).

Cei care aleg greşit constată, în timp, că siguranţa absolută pe care o căutau şi pentru care au renunţat la
vise… NU EXISTĂ. Rămân doar cu MEDIOCRITATEA, cu CONFORMISMUL şi cu FRICA. Fiind incapabili
să ACŢIONEZE, să lupte pentru propriile vise. Şi rămân aşa ani de zile, până când apare CRIZA VÂRSTEI
MIJLOCII. Este momentul cheie, când majoritatea realizează că nu au făcut mare lucru, că s-au sacrificat,
că au renunţat la VISELE LOR pentru o siguranţă iluzorie, la scopurile lor cele mai importante pentru a un
job mediocru. La libertatea lor, pentru a îndeplini visele… ALTORA.

În acest moment-cheie, unii, cei mai CURAJOŞI, aleg să acţioneze. Iau decizia de a visa din nou, de a
planifica, şi de a trece la acţiune. De a ieşi din MEDIOCRITATE, şi a deveni EFICIENŢI. A fi fermi pe
drumul către PROPRIUL SUCCES!