ROLUL ANIMALELOR DE COMPANIE ÎN VIAȚA COPIILOR

Daca va ganditi sa ii alegeti copilului un partener de joaca, ar fi bine sa tineti

cont de o serie de aspecte cu profunde implicatii psihologice. Prezenta unui animal
de companie in viata noastra, dar mai ales in cea a copilului, poate avea un rol
terapeutic important pentru dezvoltarea emotionala si sociala a acestuia. Prezenta
animalului in viata copilului poate antrena o serie de comportamente pozitive din
partea acestuia ce contribui semnificativ la achizitionarea de noi abilitati in plan
social.

In prima parte a copilariei, cel mic manifesta dorinta de a avea o surioara sau
un fratior. Atunci cand conditiile obiective nu permit acest lucru, copilul se
reorienteaza asupra unui nou partener, respectiv animalul de companie. Acesta va
solicita parintilor sa ii indeplineasca dorinta achizitionarii unui animal, domestic, fie
ca este vorba de un caine, pisica, hamster, iepure sau papagal. Aceasta perspectiva
nu ar trebui sa ii ingijoreze pe parinti, fiind un comportament absolut normal.

Este posibil ca insistenta copilului de a avea un tovaras de joaca din lumea

celor necuvantatorare sa fie semnul unei carente de ordin afectiv, o forma de
expresie a unor nevoi emotionale. Parintii ar trebui sa stie faptul ca alegerea un
animal de companie, poate aduce in viata celui mic aduce o serie de beneficii ordin
psihologic.

Printre cele mai importante beneficii enumeram:

1. Dezvoltarea abilitatilor empatice si stabilirea echilibrului emotional.

In prezenta noului membru al familiei, copilul va invata sa isi comunice mai

eficient emotiile. Copilul va dezvolta abilitati de comunicare nonverbale precum
mimica, gestica, postura sau miscarile. Copilul va invata sa pretuiasca valori precum
loialitatea, interesul pentru celalalt, empatia sau altruismul. Va invata sa se exprime
in plan afectiv, oferind caldura si emotie partenerului de viata. In acelasi timp,
copilul isi va dezvolta inteligenta emotionala, aspect deosebit de important in planul
social al viitorului adult.Totodata prezenta unui animal de companie in viata unui
copil poate reprezenta un suport emotional pentru cel mic. Simpla prezenta a
tovarasului de viata poate constitui un refugiu petru copil si un ajutor pentru a
tolera frustrarea sau pentru a depasi anumite momente cu incarcatura emotionala.
Animalul reprezinta un punct de sprijin, copilul “primind” afectiune si intelegere,
invatand la randul lor sa ofere altora aceste valori.

2. Dezvoltarea comunicarii si a limbajului prin joc.

De multe ori, copiii privesc animalul de companie ca fiind cel mai fidel si
empatic prieten, considerandu-l singurul in masura sa le inteleaga trairile. In acelasi
timp, copilul manifesta tendinta de umanizare a animalului, implicandu-l pe acesta in
diferite activitati ludice specific copiilor, atribuindu-I roluri si sarcini specifice.

3. Responsabilizarea si disciplinarea programului copilului

Prin ingrijirea si educarea animalului de companie, copilul invata sa se

autodisciplineze si sa isi eficientizeze programul. Plimbarea cainelui, de exemplu,
hranirea sau spalarea acestuia, il vor invata pe copil sa isi planifice activitatile in
functie de noile altuia, ajutandu-l sa isi insuseasca abilitati precum simtul
raspunderii, responsabilitate sau atentie. Atentia si interesul acestuia se va comuta
asupra animalului, invatand sa ofere protectie, siguranta si respect fata de nevoile
celuilalt. Toate acestea vor deveni valori esentiale in viata viitorului adult. De
asemenea, un alt beneficiu in planul organizarii programului copilului, il reprezinta
ocuparea timpului liber in mod efcient. Copilul, in timpul liber nu va mai desfasura
activitati inutile, obositoare sau nocive ci isi va orienta atentia asupra partenerului
sau de viata.

4. Dezvoltarea imaginatiei si creativitatii

Tinand cond de faptul ca cel mic isi va implica tovarasul de joaca in diverse
activitati cu caracter lucid, specific oamenilor, universul acestuia se va imbunatati,
dezvoltand noi tehnici si strategii creative cu ajutorul carora va reusi sa patrunda
in lumea “necuvantatoarelor”. In acest context, imaginatia si creativitatea celui mic
se va modela in sens pozitiv.

Este important de stiut ca orice aspect din viata noastra care aduce
beneficii, nu trebuie exploatat in exces, in sensul ca se recomanda parintilor
supravegherea si implicarea activa in relatia cu copilul, chiar daca acesta are langa
sine un animal de companie. Animalul de companie nu trebuie privit ca un substitut al
relatiei parinte-copil ci ca un element de sprijin in dezvoltarea copiluilui.
 Din punct de vedere psihologic, animalele de companie contribuie la
imbunatatirea echilibrului interior, na fac sa ne simtim valorizati si apreciati sau ne
ajuta sa depasim momentele dificile care intervin in dezvoltarea oricarui copil.

Psihoterapeut Andreas Hniatiuc