ISSN 2360 – 5405 Ediţie nouă

ISSN-L 2360 – 5405 Nr. 1, mai 2014

CUPRINS

DIN NOU „MILLENIUM” LA LICEUL TEHNOLOGIC „SPIRU HARET”

MESERIA? PROFESOR!
SĂ ÎNVǍŢĂM FRANCEZA PRIN CÂNTECE

ADOLESCENŢA – VÂRSTA DESCOPERIRII PROPRIEI IDENTITĂŢI

INFRACȚIONALITATEA „MODA” ADOLESCENȚILOR ?

LEONARDO DIN PISA SUPRANUMIT FIBONACCI

FII VOLUNTAR!

LEGENDE GEOGRAFICE

DIN FRUMUSETILE PATRIEI

ȘTIAȚI CĂ…

CREAȚII LITERARE

MINUNEA DE A FI IUBIT

MUZEUL TIPARULUI ŞI AL CĂRŢII ROMANEŞTI VECHI

CONSTRUCȚII ECOLOGICE

PREVENIREA ŞI COMBATEREA INSTALĂRII DEFICIENŢELOR FIZICE LA

ELEVII DE LICEU
 Din nou „MILLENIUM” la Liceul Tehnologic „Spiru
Haret” Târgovişte

Ne propunem să reluăm, elevi şi va servi ca mijloc de informare,

începând cu această primăvară, editarea instruire şi divertisment.
revistei școlii „Millenium” într-un nou Vom susține colectivul de
format. Apare astfel, pentru toți cei care redacție cu speranța că vor apare cât mai
își desfășoară activitatea în școală, multe ediții, prin care se va stimula
oportunitatea de a-și publica gândurile, formularea opiniilor, aspirațiilor și
impresiile, părerile despre ceea ce îi convingerile pozitive.
înconjoară.
Sperăm ca revista să devină un Director,
reper în viața liceului nostru din care să
prof. Marinescu Patrița
învățăm toți – elevi, profesori și de ce nu
părinți. Va fi realizată în principal pentru

MESERIA? PROFESOR!

«Este o meserie unde se evoluează enorm !»

Fie că sunt profesori de școală preuniversitar, actorii educației au ca

generală sau profesori din sistemul punct comun plăcerea de a transmite
cunoștințe, de a livra informații și de a
știi să se facă înțeleși. Cum să găsim și
alți adepți pentru așa zisa ”meseria de
profesor”? Ce calități ar trebui să
întrunească acest tip de meserie?
Având în responsabilitatea lor
educația copiilor de la 2 la 14 ani,
profesorii participă constructiv la
formarea personalității elevilor.
Polivalenți, răbdători și înzestrați cu o
cultură generală bună, acești
profesioniști ai predării care consacră
multe ore pentru elevii lor, abordează
domenii variate și esențiale nivelului
intelectual al elevilor.
Cât despre profesorii care predau
în sistemul preuniversitar, este de
consemnat faptul că sunt mai implicați în
asigurarea viitorului adolescentului,
motiv pentru care sunt conturate mult
mai bine excelenta capacitate de
adaptare și buna rezistență psihologică.
Aceștia sugerează elevilor lucrul în
echipă, lecții sistate pe calculator,
utilizarea platformelor e-learning în
vederea înbunătățirii calității învățării,
efectuarea unor proiecte și participarea
la programe educative.
Meseria de profesor implică,
mai întâi de toate vocație. Este o meserie
al cărui câmp lexical cuprinde noțiuni
cum ar fi: tact pedagogic, răbdare,
vocație, « metodă ». Cea mai mare parte
a opiniei publice sesizează numai o parte
a activității didactice, cea în fața elevilor,
altfel spus, munca efectivă la oră. Totuși,
în spatele acestei enorme activități există
un alt tip de activitate mai puțin vizibilă:
planificarea materiei, aprecierile, nota și
luarea deciziilor, evaluarea, propunerea
unor planuri de intervenție sau
remediale, fiecare parte fiind bine pusă
la punct pentru a asigura eficacitatea
procesului de predare-învățare-evaluare.
Dincolo de toate aceste activități,
există și altele care țin de munca
intelectuală a profesorului: cunoașterea
psihopedagogică a elevilor, colaborarea
cu părinții, activitatea profesională a
profesorilor – cursuri de formare, de
perfecționare, examene de susținere a
gradelor didactice.
Meseria de profesor se bazează
pe vocație, totuși , în cazul în care
vocația nu este încununată de o formare
profesională destul de riguroasă, aceasta
va fi în van. Contrar concepțiilor
multora, să fii profesor înseamnă să
practici o meserie foarte solicitantă care
se cere a fi solidă din punct de vedere
nervos și psihic.
Prin raportare la optimizarea
procesului de învăţământ, profesorul ar
trebui să pună accent pe stimularea
participării, să găsească prin metode
proprii un echilibru între exigenţă și
indulgenţă; activitatea didactica să fie
centrată pe învăţare în raport cu
predarea; să asigure un climat stimulativ;
să stârnească interes pentru cooperare.
Pentru a putea articula oferta sa
comportamentală unor solicitări diverse,
profesorul trebuie să aibă conştiinţa
misiunii sale. Preocuparea pentru
obţinerea unui mai bun randament în
prestaţia efectuată presupune o
permanentă stare de interogaţie asupra
funcţiilor pe care le îndeplineşte.
Măiestria pedagogică nu se referă însă
numai la relațiile cu elevii, ci la întreaga
activitate a profesorului. Ea presupune
spirit creator, inventivitate, pasiune
pentru munca didactică, necontenita
pregătire ideologică și profesională,
exigența față de munca proprie, analiza
obiectivă a activității prestate, pentru ca
de la fiecare elev să se obțină tot ce se
poate da. Munca unui asemenea
educator va fi artă, măiestrie, talent, nu
un simplu meșteșug.
 prof. Constantinescu Monica
Gabriela
SĂ ÎNVǍŢĂM FRANCEZA
PRIN CÂNTECE
Învăţarea unei limbi străine nu
ar trebui să se reducă la asimilarea unor
cuvinte, structuri de fraze, reguli
gramaticale sau noţiuni aride de
civilizaţie. Elevii trebuie să înveţe o
limbă străină în primul rând pentru a
putea schimba informaţii, pentru a-şi
exprima dorinţele, sentimentele, opiniile,
deci pentru a putea comunica într-o altă
limbă.
Cum manualele de limba
franceză nu conţin, în marea lor
majoritate, multe exerciţii de comunicare
orală, profesorul trebuie să utilizeze
metode diferite care să declanşeze
interacţiuni verbale între elevi. O astfel
de metodă prin care profesorul de limba
franceză poate capta atenţia elevilor este
folosirea la clasă a cântecelor în limba
franceză, fie pe suport audio, fie pe
support video. Dacă este bine ales, un
cântec poate fi suport de curs pentru o
oră de gramatică, de vocabular sau de
civilizaţie. Obiectivele generale ale unei
asemenea lecţii ar putea fi :
- înţelegerea globală sau detaliată a
unui document audio ;
- descoperirea sau recunoaşterea
anumitor structuri gramaticale sau
lexicale, a unor elemente de
civilizaţie ;
- dezvoltarea capacităţii elevilor de a
emite judecăţi critice, de a decoda şi
analiza secvenţe sonore ;
- dezvoltarea capacităţii elevilor de a
produce enunţuri orale şi scrise.
Există mai multe criterii care
sunt folosite în alegerea unui cântec:
acesta poate fi propus de elevi, cântecul
are succes, îi place profesorului, tema
cântecului corespunde temei abordate la
clasă.
Putem distinge mai multe etape
în exploatarea pedagogică a unui cântec.
Prima etapă are loc înainte ca
elevii să asculte cântecul. Obiectivul este
de a trezi curiozitatea şi interesul
elevilor. Exemplu de activităţi: elevii
citesc un articol de presă despre
interpretul cântecului; plecând de la titlu
sau de la primele versuri, elevii pot
emite ipoteze despre conţinutul textului
cântecului; profesorul le cere elevilor să
stabilească împreună câmpul semantic al
temei cântecului.
A doua etapă este una de
descoperire. În această etapă ei lucrează
în echipe. Elevii ascultă cântecul fără a
avea versurile. Profesorul le cere să facă
aprecieri asupra melodiei (tristă,
antrenantă, veselă), asupra ritmului (lent,
rapid, sacadat), asupra vocii interpretului
(caldă, gravă, răguşită) etc.
După încă două audiţii, elevii
pot:
- să identifice refrenul ;
- să verifice ipotezele pe care le-au
făcut pornind de la titlu ;
- să completeze cu adevărat/fals o
listă de afirmaţii ce vizează textul
cântecului ;
- să răspundă la întrebările cine?,
despre cine?, unde?, când?, de ce?;
- să completeze un text lacunar cu
versurile cântecului.
A treia etapă constă în analiza
versurilor. În funcţie de obiectivul
propus, profesorul le cere elevilor să
sublinieze, de exemplu, toate verbele la
condiţional, să identifice anumite
pronume, adjective etc., să justifice
folosirea acestor forme gramaticale.
Elevii pot, de asemenea, să caracterizeze
personajele şi să descrie locurile care
apar în text. Împărţiţi în mai multe
echipe, ei pot căuta ideea principală şi
cuvintele cheie din fiecare strofă.
Ca temă pentru acasă, trebuie
ca elevii să-şi imagineze scenariul
videoclipului melodiei analizate sau să-i
scrie o scrisoare interpretului pentru a-şi
exprima părerea despre cântecul
acestuia. Dacă versurile prezintă o
poveste de dragoste, elevii îşi
imaginează începutul sau sfârşitul
acesteia.
În funcţie de obiectivele
propuse, fiecare profesor îşi face propria
fişă pedagogică sau o poate găsi pe
internet. Adrese utile în acest sens:
www.tv5.org, www.irma.asso.fr,
cartables.net,www.paroles.net,
www.momes.net.
Folosit în procesul de predare-
învăţare, cântecul poate înlătura
monotonia care se instalează uneori în
timpul orelor de curs, când elevii se simt
puţin copleşiţi de avalanşa de reguli
gramaticale, cuvinte şi expresii . Orice
cântec poate fi folosit, dacă se ţine cont
de faptul că nu conteză atât de mult
dificultatea sa lingvistică cât
complexitatea sarcinilor de lucru pe care
profesorul le dă elevilor.
Bibliografie:
Vincent Heuzé, Jean-Cristophe
Delbende, Le français en chantant,
Didier/Hachette, 2004.
Le français dans le monde, les numéros
310 et 318.
prof. Dănăilă Diana
ADOLESCENŢA – VÂRSTA
DESCOPERIRII PROPRIEI
IDENTITĂŢI
Adolescența reprezintă o
perioadă inițiatică, în care fiecare începe
să cunoască mai bine lumea, să-i
descopere secretele, să pornească pe
cărările neumblate ale vieții, să se
inițieze în toate domeniile. Începe să se
cunoască pe sine, descoperă laturile
personalității lui.
Adolescența mai este numită:
- Vârsta de aur,
- Vârsta marilor elanuri,
- Vârsta integrării sociale,
-Vârsta crizelor, a nesiguranţei, a
insatisfacţiei,
- Vârsta dramelor,
- Vârsta viselor "neîmplinite", a iubirilor
"imposibile", a relaţiilor "dezastruoase".
Totuşi pentru tine, perioada
adolescenţei este o perioadă fantastică
din viaţa ta, în care totul e posibil, în
care stelele îţi stau în palmă, iar lumea
aşteaptă să fie cucerită de către tine -
adolescentul cu sufletul deschis şi
mintea strălucitoare.
Temerile adolescentului
Perioada adolescenţei este
caracterizată de câteva temeri. Să
încercăm să le „demontăm" împreună!
1. Teama de a nu fi luat în seamă, de a
fi considerat mic, de a nu fi suficient
apreciat.
Recomandări:
- Asumaţi-vă responsabilităţi directe.
- Sprijiniţi iniţiativele celorlalţi.
-Antrenaţi şi alţi adolescenţi să
contribuie la propria lor formare.
2. Teama de a nu fi înţeles, de a fi
ridiculizat, minimalizat, marginalizat, de
a fi repezit.
Recomandări:
- Creaţi condiţii pentru un dialog
deschis, sincer, fie între voi, fie între voi
şi părinţi sau profesori.
3. Teama de a fi pedepsit pentru că nu
aţi răspuns exigenţelor adulţilor.
Recomandări:
- Nu faceţi lucruri în mod intenţionat
rele, pentru a vedea limita răbdării
celorlalţi.
-Dacă aveţi abateri absolut
întâmplătoare, cereţi-vă scuze.
- În cazul abaterilor repetate şi majore,
cereţi-vă iertare şi discutaţi despre
aşteptările celorlalţi faţă de voi.
4. Teama de a nu te cunoaşte prea
bine, de a nu şti încă cine eşti. Din
această teamă apar tendinţele de
supraapreciere sau subapreciere.
Recomandări:
Confruntaţi-vă cu voi şi cu alţii,
folosindu-vă de cele prezentate mai sus.
- Verificaţi-vă imaginea de sine cu
imaginea celorlalţi despre voi.
- Alegeţi-vă un confesor, o persoană
dragă, de încredere cu care să staţi de
vorbă ori de câte ori simţiţi nevoia de a
clarifica o problemă sau o situaţie.
prof. Stana Coca
INFRACȚIONALITATEA „MODA”
ADOLESCENȚILOR ?
Infracţionalitatea este un
fenomen alarmant al lumii
contemporane, din cauza intensității și
extinderii cu care se manifestă. Ea
reprezintă nu doar un fenomen al
societăţii umane contemporane, ci
constituie o trăsătură permanentă în
configuraţia fiecărei epoci istorice.
Desemnând ansamblul
încălcărilor normelor sociale sancționate
penal săvârșite de adolescenţi,
infracţionalitatea juvenilă constituie un
fenomen social complex și grav prin
consecințele sale negative, nu numai
pentru societate, dar și pentru destinul
ulterior al adolescentului.
Infracţionalitatea juvenilă este un
produs istoric rezultat din interacțiunea
unor procese sociale relativ autonome cu
procese psiho-morale proprii în formare
la adolescenţi.
Explicarea și înțelegerea justă a
cauzelor săvârșirii unei infracțiuni
concrete este condiționată de persoana
infractorului, a factorilor de ordin
subiectiv care au acționat în situația
concretă dată. Factorii care influențează
comportamentul adolescentului în
legătură cu faptele infracționale pot fi de
natură familială, școlară şi socială.
În cadrul cercetării
infracționalității juvenile, se reține că a
crescut grupa de adolescenţi în cadrul
structurii pe vârstă a populației și în
același timp se constată o tendință
ascendentă a delincvenței în rândul
adolescenţilor, paralel cu gravitatea
faptelor săvârșite. În acest context s-au
formulat și utilizat variate metode și
procedee în scopul prevenirii și
combaterii acestui fenomen.
Întrucât şcoala reprezintă factorul
primordial al socializării morale şi al
integrării adolescentului în societate, se
impune adoptarea unor măsuri de
stimulare a participării acestuia la
activitităţile care pun accent pe latura
educativ-preventivă de dezvoltare şi
stimulare a autonomiei morale şi de
evitare a constrângerii şi a supravegherii
juridice a acestora, facilitându-le
adaptarea la cerinţele normelor sociale şi
participarea la exigenţele vieţii sociale.
Director adjunct,
prof. Mihai Mihaela Cezarina
 LEONARDO DIN PISA SUPRANUMIT FIBONACCI
Leonardo din Pisa (1170-1250),
supranumit Fibonacci, născut în Italia
în oraşul Pisa, a contribuit mult la
dezvoltarea matematicii, dar e faimos
pentru secvenţa de numere ce îi poartă
numele:0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55,
89, 144, 233, 377, 610, 987, 1597, …
Această secvenţă e realizată prin
alegerea a două numere și repartizarea
celorlalte numere prin regula că fiecare
număr trebuie să fie suma celor două
numere precedente. Această regulă
simplă generează o secvenţă numerică ce
are multe calităţi surprinzătoare. Acestea
ar fi o parte din ele:
- luaţi oricare trei numere
adiacente din secvenţă, ridicaţi la pătrat
numărul din mijloc, înmulţiţi pe primul
cu al treilea număr. Diferenţa dintre cele
doua rezultate e întotdeauna 1.
- luaţi oricare patru numere
adiacente din secvenţă. Înmulţiţi
numerele din capete. Înmulţiţi pe cele
din interior. Primul rezultat va fi mai
mare sau mai mic cu 1 decât al doilea
rezultat.
- suma a oricare zece numere
adiacente e egală cu al şaptelea număr
din secvenţă înmulţit de 11 ori.
Secvenţa Fibonacci respectă
relaţia recursivă P(n) = P(n-1) + P(n-2).
Într-o asemenea secvenţă, primele două
valori sunt alese în mod arbitrar. Ele se
numesc “seminţele” secvenţei. Atunci
când 0 și 1 sunt alese ca punct de
pornire, sau 1 și 1, sau 1 și 2, secvenţa se
numeşte Fibonacci. Secvenţa formată
din proporţia numerelor adiacente
converge spre valoarea constantă
1.6180339887…., numită “phi”,
simbolizată prin litera grecească ₰.
O trăsătură deosebita a acestei
secvenţe e faptul că reciproca lui ₰ este
0.6180339887… ceea ce înseamnă ₰ – 1.
Intr-o alta forma, ₰ = 1/₰ + 1.
Proporţia ₰ = 1.6180339887…
se numeşte “proporţia de aur”. Un
dreptunghi ale cărui laturi se încadrează
în această proporţie, se numeşte
“dreptunghi de aur” şi era un concept
aparent familiar vechilor greci. Acest
dreptunghi stă la baza generării unei
curbe cunoscută ca “spirala de aur”, o
spirală logaritmică ce are corespondenţe
în natură.
Proporţia de aur
Succesul enorm al cărţii “Codul
lui Da Vinci” a făcut cunoscută noţiunea
de proporţie de aur unei noi audienţe.
Grecii antici credeau că există un
dreptunghi pe care ochiul uman îl
considera foarte atrăgător, şi că
proporţiile sale sunt date de rădăcina
pozitivă a ecuaţiei cuadratice:
x² – x – 1 = 0
Ne confruntăm cu această ecuaţie
atunci când încercăm să determinăm
felul în care trebuie să împărţim un
segment de dreaptă în aşa fel încât
proporţia întregii linii faţă de partea sa
cea mai lungă să fie egală cu proporţia
părţii sale cele mai lungi faţă de cea mai
scurtă. Această proporţie e exprimată
prin “numărul de aur” ₰ =
1,61803398874…, cu un număr infinit
de zecimale. Inversul lui ₰, adică 1/₰, are
exact aceleaşi zecimale:
0,61803398874…Odată găsit acest
număr, povestea continuă. Grecii antici
7
aparent foloseau magia numerelor în
arhitectură, un bun exemplu e Panteonul
din Atena. Inspiraţi de greci, viitoarele
generaţii de arhitecţi și-au proiectat
clădirile bazându-se pe această proporţie
minunată. Nici pictorii nu au ignorat-o.
Se spune că Leonardo Da Vinci folosea
proporţia de aur pentru a păstra
proporţiile figurilor umane din picturile
sale – în acest fel proporţia de aur a
ajuns in paginile nuvelei lui Dan Brown.
Povestea e interesantă, dar…
din nefericire, în afară de faptul că
Euclid a rezolvat problema divizării
liniei în cartea sa “Elementele”, nu
există alte dovezi care să susţină
afirmaţiile făcute în privinţa proporţiei
de aur, dar există motive bune să credem
că toate afirmaţiile sunt false, aşa cum
matematicianul George Markowsky, de
la Universitatea din Maine, a indicat în
articolul său “Noţiuni greşite despre
proporţia de aur” publicat în College
Mathematics Journal în ianuarie 1992.
Dar din cauză că povestea, care uneşte
matematica pură cu estetica, arhitectura
și pictura, e mult mai interesantă aşa,
argumentele concrete nu prea au putere
asupra ei.
Separarea realităţii de ficţiune
Este adevărat că Proporţia de
Aur (P.A.) are legătură cu pentagrama
(steaua cu cinci colțuri), cu cele 5 solide
platonice, cu geometria fractală, cu
anumite structuri cristaline și cu
modelele Penrose. Afirmaţia cea mai des
întâlnită e ca proporţiile numerelor
succesive din secvenţa Fibonacci tind
înspre P.A. ceea ce e adevărat. Secvenţa
Fibonacci e generată începând cu 0 și 1
și aplicând, în mod repetat, regula
conform căreia fiecare număr nou e egal
cu suma ultimelor două numere.
Deci: 0+1 = 1, 1+1 = 2, 1+2 =
3, 2+3 = 5, etc., ceea ce produce
secvenţa 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55,
89, 144, 233, …
Secvenţa proporţiilor succesive a
numerelor din aceasta secvenţă, adică
1/1 = 1; 2/1 = 2; 3/2 = 1.5; 5/3 = 1.666…
; 8/5 = 1.6; 13/8 = 1.625; 21/13 =
1.615…; 34/21 = 1.619…; 55/34 =
1.6176…; 89/55 = 1.6181; …, tinde într-
adevăr spre P.A. Dar acest lucru e
esenţial pentru a înţelege de ce numerele
Fibonacci se regăsesc în flori şi plante şi
chiar aşa e. De exemplu, dacă se vor
număra petalele unei flori, vom avea ca
rezultat un număr Fibonacci. O orhidee
are 3 petale, ciuboţica-cucului are 5
petale, nemţişorul are 8 petale. Toate
fiind numere Fibonacci.
Dacă ne uităm la floarea-
soarelui, vom vedea un tipar compus din
2 tipuri de spirale, una în sensul acelor
de ceas, cealaltă în sens invers. Dacă
numărăm acele spirale, vom constata, că
pentru majoritatea plantelor, media e de
21 sau 34 de spirale în sensul acelor de
ceas, și 34 sau 55 de spirale în sens
invers. Toate fiind numere Fibonacci.
Mai puţin comune sunt florile cu 55 și
89, cu 89 și 144, și chiar și cu 144 și 233
de spirale. Acest fenomen apare și la alte
plante. Conurile de pin au 5 spirale în
sensul acelor de ceas și 8 în sens invers,
ananasul are 8 spirale în sensul acelor de
ceas și 13 în sens invers.
Un alt exemplu grăitor e felul în
care frunzele sunt poziţionate pe tulpina
copacilor şi plantelor. Ele se desfăşoară
sub forma unei spirale încolăcite în jurul
tulpinei. Începând de la prima frunză,
număraţi câte răsuciri complete de
spirală sunt până la frunza următoare.
Acel număr să fie P. Totodată număraţi
şi frunzele întâlnite (excluzând-o pe
prima). Vom numi acest număr Q.
8
Coeficientul P/Q se numeşte divergenţa
plantei. (Divergenţa este caracteristica
speciei de plante). Dacă calculăm
divergenţa pentru specii de plante
diferite, vom constata că numărătorul şi
numitorul sunt numere Fibonacci. De
regula, 1/2, 1/3, 2/5, 3/8, 5/13, si 8/21
sunt proporţii divergente comune. Deşi
multe dintre aceste observaţii există de
mai bine de o sută de ani, de abia de
curând, matematicienii și savanţii, au
reuşit să îşi dea seama ce se întâmplă. E
doar un exemplu de eficiență a Naturii.
De exemplu, în cazul frunzelor, fiecare
frunză e poziţionată în aşa fel încât să
incomodeze cât mai puţin frunzele de
sub ea şi să fie cât mai puţin incomodată
de viitoarele frunze de deasupra sa.
Acesta e motivul spiralei din jurul
tulpinei. A tiparului seminţelor de
floarea-soarelui. Natura încearcă să
“cazeze” cât mai multe seminţe, iar
modalitatea aleasă e poziţionarea
seminţelor sub forma unei spirale.
Încă din secolul al XVIII-lea,
matematicienii bănuiau că un singur
unghi de rotaţie e calea cea mai
eficientă: Proporţia de Aur (măsurată în
numărul de răsuciri per frunză, etc.).
Totuşi a durat mult timp ca toate aceste
elemente să fie îmbinate, ultimul
element fiind adăugat prin anii 1990.
Cel mai dificil unghi pentru o
creştere eficientă ar fi un număr raţional
de răsuciri, de exemplu 2 răsuciri sau 1/2
răsuciri sau 3/8 răsuciri, deoarece ele vor
produce o răsucire completă. Matematic
vorbind, o răsucire prin partea iraţională
a unui cerc nu va realiza o răsucire
completă, dar în termeni practici va fi
foarte aproape de ea. Care este unghiul
care se apropie cel mai mult de un cerc
complet? Eficienta maximă poate fi
atinsă atunci când unghiul “este cât mai
departe” de a fi raţional. Dar ce
înseamnă asta? Cea mai bună metodă,
(în privinţa creşterii plantei) de a
constata cât de “îndepărtat” este un
număr iraţional faţă de unul raţional, e
de a vizualiza expansiunea fracţiei
continue. Pentru P.A. este:
Numerele raţionale au o fracţie
continuă finită. Secvenţa interminabilă
de numere din fracţia continuă a P.A.
spune că, măsurată în termeni de fracţii
continue, P.A. e cât se poate de
îndepărtată de numerele raţionale. Şi
acesta e motivul matematic pentru care
Natura foloseşte P.A. ca proporţie de
creştere. Numerele Fibonacci apar
deoarece numerele de spirale, frunze,
etc. sunt numere întregi, şi (datorită
limitei proporţiei menţionată mai
devreme) numerele Fibonacci sunt cele
mai bune aproximări de numere întregi
pentru P.A. a creşterii.
Printre alte exemple a apariţiei
P.A. în natură, se numără dezvoltarea
cochiliei Nautilus şi traseul urmat de
șoim atunci când se coboară asupra
prăzii. În aceste cazuri, explicaţia e ca
P.A. e apropiată de spirala logaritmică,
spirala ce se răsuceşte la un unghi
constant pe întreaga sa lungime, ceea ce
o face identică în orice parte a sa.
Pe măsură ce melcul se dezvoltă,
are nevoie, în repetate rânduri, de un
spaţiu mai mare. Din moment ce
creatura nu îşi schimbă forma, ci doar
mărimea, cea mai eficientă cale de
acomodare e dezvoltarea cochiliei în
forma unei spirale logaritmice.
9
 Şoimul trebuie să aibă tot timpul
prada în câmpul său vizual. Deşi are o
vedere excelentă, poziţia ochilor e fixă şi
laterală. Ceea ce face şoimul e să îşi
încline capul, la un unghi de 40 de grade,
şi să îşi privească prada cu un singur
ochi. Ţinând capul înclinat la 40 de
grade, şoimul îşi atacă prada fără să o
scape din ochi. Unghiul fix al capului
său e rezultatul spiralei cu unghiuri egale
ce converge spre pradă.
Acum să trecem la miturile
legate de P.A.Problema nu e dacă P.A.
poate fi găsită în natură. Dacă căutăm
suficient de mult, o să reuşim să găsim
orice număr (de mărime rezonabilă)
oriunde. Întrebarea e dacă mai există şi
altceva în afara acestei numerologii
aparente. Există o explicaţie ştiinţifică
care să ne explice de ce P.A. apare în
Natură(ca în exemplele de mai sus) sau
există dovezi clare că un anumit artist a
folosit intenţionat P.A. in operele sale?
Un alt mit e ca măsurarea
distanţei dintre vârful capului şi podea
şi împărţirea rezultatului la distanţa
dintre buric şi podea, rezultatul o să fie
P.A. Pentru început, nu o să se obţină
exact numărul P.A. Niciodată nu o să se
obţină, P.A. e un număr iraţional. Dar în
cazul măsurării corpului uman, avem
parte de multe variabile. E adevărat că
rezultatul va fi apropiat de 1.6. Dar nu e
nimic special la acest număr. De ce să nu
zicem că rezultatul e 1.603? Pe de altă
parte, nu avem niciun motiv să împărţim
corpul uman prin buric. Dacă măsurăm
diferite părţi ale corpului şi organizăm
rezultatele, vom vedea că există perechi
de numere a căror proporţie e apropiată
de 1.6, de 1.5, sau de alt număr.
Apoi există mitul că Leonardo
Da Vinci credea ca P.A. e proporţia
dintre înălţimea şi lăţimea unei feţe
“perfecte” umane şi că a folosit P.A. în
realizarea omului vitruvian. Deşi nu
există dovezi împotriva acestei idei, nu
există nici dovezi în favoarea ei, aşa că
singurul motiv de a crede în această idee
e credinţa însăşi. Acelaşi lucru e valabil
şi în cazul lui Boticelli şi pictura sa
faimoasă “Naşterea lui Venus” sau în
cazul lui Georges Seurat şi pictura sa,
“Parada unui circ”. Există şi miturile
despre piramidele şi mormintele
egiptene ce au fost construite cu ajutorul
P.A. Nici în acest caz nu există dovezi
care să susţină această afirmaţie. Tot aşa
cum nu există nici dovezi care să susţină
ideea că unele tablete de piatră indică
faptul că babilonienii cunoşteau
conceptul de P.A. Revenind la
arhitectura modernă…Deşi este adevărat
că faimosul arhitect francez Corbusier
promova şi folosea P.A. în arhitectură,
ideea că multe dintre clădirile moderne
se bazează pe dreptunghiul de aur,
printre ele fiind clădirea Secretariatului
General al Naţiunilor Unite, nu este
fondată. În urma unui sondaj realizat
printre arhitecţi, a reieşit că majoritatea
lor erau familiarizaţi cu ideea P.A., dar
nu o foloseau, deşi erau convinşi că
colegii lor o folosesc.
Proporţia de Aur se găseşte până
şi în muzică. Printre mituri se numără şi
unele cântece gregoriene ce se bazează
pe P.A., faptul ca Mozart a folosit P.A.
în unele compoziţii, şi că Bartok a făcut
la fel. Toate aceste afirmaţii nu
beneficiază de nici o dovadă. Şi mai
incert e cazul lui Debussy şi dacă a
folosit sau nu P.A. în muzica sa. Experţii
nu pot cădea de acord dacă unele tipare
P.A. ce sunt recunoscute, au fost
intenţionate sau întâmplătoare.
Nici măcar poezia nu este imună
la aşa ceva. Dar aici avem parte de o
surpriză plăcută. Deşi ideea că poetul
roman Vergilius şi-a bazat poezia
hexametrică “Eneida” pe P.A. nu e
dovedită, este adevărat faptul că unele
10
poeme sanscrite au fost bazate pe
secvenţa Fibonacci (prin urmare fiind
legate de P.A.) Exemplele pot continua,
de la cele sacre (dimensiunile Chivotului
Legii) la cele profane (prezicerea
fluctuaţiilor bursiere), dar toate
exemplele, la o examinare mai atentă,
duc lipsă de dovezi. Dar această lipsă de
dovezi, iar în unele cazuri existenţa unor
dovezi contrare, nu împiedică ca fiecare
dintre aceste mituri să aibă grupul său de
devotaţi, ce nu vor lua în considerare,
nici o clipă, posibilitatea că se înşeală.
Prin urmare, nu numai ca P.A. e
un număr matematic special – toate
apariţiile sale autentice în matematică şi
Natură indica asta – dar are şi o enormă
importanţă culturală, fiind unul din
numerele faţă de care oamenii au cele
mai multe credinţe.
prof. Rusu Dorin

FII VOLUNTAR! an școlar, se vor desfășura atât la

Ce este fii voluntar !? sediile celor două unități școlare,
Liceul Tehnologic “Spiru Haret” și
Școala Gimnazială Specială, cât și în
“FII VOLUNTAR!“ este un
alte contexte (cofetărie, parc).
proiect de parteneriat educaţional privind
voluntariatul, încheiat între Liceul De ce?
Tehnologic “Spiru Haret” din Pentru că voluntariatul se naște din
Târgoviște, Şcoala Gimnazială Specială inimă!
și Centrul Judeţean de Resurse și de
Asistenţă Educaţională, Dâmboviţa,
având drept obiect socializarea şi
creşterea calităţii actului educativ al
elevilor din grupuri sociale
dezavantajate, derularea unor activități
de voluntariat de către elevii Liceul
Tehnologic “Spiru Haret” din
Târgoviște, în beneficiul elevilor de la
RESURSE UMANE
Scoala Gimnaziala Specială Targoviște
și responsabilizarea acestora pentru o 35 de elevi din Liceul Tehnologic

societate nediscriminatorie. Spiru Haret și 35 de elevi de la

Activitatile din acest proiect, Şcoala Gimnazială Specială

care se derulează pe parcursul unui Cine ne ajută?

11
 Managerii celor trei instituții:  Realizăm schimburi de
Marinescu Patrița, Marinescu experiență;
Eugenia și Marin Cristina, cărora le  Mergem in parc;
multumim pentru tot sprijinul, alături  Realizăm proiecte, fotografii,
de profesorii: Biciuşcă Oana, filme;
Constantinescu Marilena,  Plantăm flori și copaci în curtea
Constantinescu Monica , Dafina celor două școli.
Carmen, Drăgănoiu Gabriel, Mihai
Cezarina, Oprea Cristina, Pană
Alexandru, Peichea Janiela și Stan
Sabina de la Liceul Tehnologic
”Spiru Haret”; Bucur Cerasela,
Dorobanțu Liliana, Ferencz Gabriela,
Nistor Iuliana , Rădulescu Gabriela și
Vedeanu Mihaela de la Şcoala
Gimnazială Specială.

Ce activități desfășurăm?
 Informăm elevii şi pe părinţii
acestora cu privire la importanţa
şi necesitatea voluntariatului prin
organizarea unor mese rotunde;
 Realizăm activități alături de
psihologul liceului, Stan Sabina,
în colaborare cu Centrul Județean
de Resurse și de Asistență
socială;
 Confecționăm podoabe pentru
Christmas Tree Decorations,
felicitări și martișoare;
CE SPUN ELEVII?
Ne-am implicat în acest proiect
cu gândul de a ajuta copiii nevoiași, fără
a aștepta ceva în schimb. Chiar dacă
sunt copii cu probleme își doresc să fie
la fel ca ceilalți. (Enculescu Ștefania,
Ozorchevici Luiza, Pripu Vlăduț, Preda
Ionuț)
Prima mea experiență a
voluntariatului a fost cu Școala
Specială, cu acei copii care m-au
impresionat profund. Ne-am întâlnit
prima dată în amfiteatrul școlii. Când
am intrat am rămas șocat, am văzut
copii cu sindromul dawn, cu probleme,
dar speciali. Ei chiar își doresc să fie
normali, iar dacă îi discriminăm, își
pierd speranțele. (Brebene Antonio)

12
 Eu cred că este bine să ne
implicăm în proiectul "Fii voluntar!",
deoarece avem ocazia să îi ajutăm pe cei
ce au nevoie de noi, cu probleme și de a
le oferi tot sprijinul nostru. Cu toate că
sunt copii cu probleme, pe noi ne-au
impresionat prin faptul că sunt niște
copii cu bun simț, care își doresc ca și
noi, să fie respectați, apreciați, iubiți. Ne
dorim ca acest proiect "Fii voluntar!" să
le fie de folos, iar noi vom face tot ce
putem să le fie bine și să nu mai fie
tratați cu indiferență. (Dobre
Diana,Vasile Oana)

Aspecte de la deschidere

Clasa a 11-a A

Prima mea experiență a

voluntariatului a fost cu școala
specială,cu copii care au probleme de
sănătate,care nu gândesc ca un om
normal.

prof. coordonator, Badiu Vasilica

13
 LEGENDE GEOGRAFICE
Legenda Muntelui Caraiman
“Caraimanul, munte uriaş” -
spune legenda - răsare dintre ceilalţi
munţi întunecat şi ameninţător. Din el s-
a dezlipit o bucată de stâncă ce stă
atârnată ca un cimpoi. Este cimpoiul
pietrificat al unui vrăjitor, Caraiman,
care locuia în munte. Când sufla el din
cimpoi, toată natura înverzea şi înflorea.
Familia îi era compusă din mulţi copii
ce-l iubeau, mulți când erau mici.
Crescând, au început să se certe pentru
avere. Caraiman, ca să-i împace, făcu la
capătul vieţii parte egală fiecăruia, iar
cearta se înteţi şi mai mult între cei
leneşi şi cei harnici. Părintele se întristă
şi plânse aşa de mult, încât lacrimile se
scurgeau în râuri până la mare. Copiii,
deveniţi oameni mari, s-au revoltat
împotriva tatălui şi, pe când acesta
dormea, au vrut să-i smulgă cimpoiul.
Deodată, s-a dezlănţuit o mare furtună
încât nu se mai putea vedea nici cerul,
nici pământul. Caraiman doarme şi
astăzi cu cimpoiul la subţioară. Este
blocul de stâncă ce se vede la jumătatea
muntelui. Câteodată, pe vreme de
furtună, cimpoiul începe să se umfle şi
cântă de răsună toată valea Prahovei.
Legenda lacurilor glaciare Iezerul
Mare şi Iezerul Mic
Ȋn munţii Ţibinului, la poalele
Cindrelului şi Frumoasei, ȋn două văi
romantice, se află ascunse ca nişte
mărgăritare, două lacuri cristaline:
Iezerul-Mare (1992 m) şi Iezerul-Mic
(2060 m). Din ele ȋşi are obârşia rȋul
Ţibin.
Ciobanii din aceşti munţi
povestesc că iezerele acestea, din care se
adapă Ţibinul, s-au născut din lacrimile
durerii, lacrimi de fată mare.
Zice că ȋn aceşti munţi, pe la Frumoasa,
trăia odinioară o fată de cioban, mândră
şi frumoasă, mai frumoasă ca zânele
năzdrăvane. Să fi umblat o ţară ȋntreagă
şi nu-i găseai perechea. Ciobanii o
dezmierdau cu numele de Frumoasa
Munţilor.
De la ea şi-a primit muntele acest
nume, ce-l are până azi. Tot pe atunci
erau, pe aici, doi ciobani tineri şi voinici,
drepţi ca brazii şi viteji fără seamăn. Ei
se luau la trântă cu ursul şi-l răpuneau ȋn
luptă dreaptă şi prindeau ȋn fugă
căprioarele sprintene. Voinicii flăcăi au
ȋndrăgit fiecare pe Frumoasa. Fata ȋnsă ȋi
iubea pe amȋndoi deopotrivă; ea nu¬-şi
putea da inima ȋntreagă nici unuia din ei.
Iar când o fată mare iubeşte doi voinici
deoddată, să ştiţi că nu e bine, este o
pacoste şi lucrul n-are să ia sfârşit bun.
Aşa s-a ȋntâmplat şi aici. Cei doi voinici
văzură ȋn curând că aşa nu pot trăi, că
trebuie să se aleagă ȋntr-un fel şi se
ȋnvoiră să hotărască ȋntre ei lupta, lupta
dreaptă, pe moarte şi pe viaţă.
14
Şi, ȋntr-o frumoasă zi de vară, se
ȋncăierară la luptă, pe o culme de munte,
armat fiecare cu cȋte o ghioagă ţintuită.
Grea le-a fost lupta şi se părea fără de
sfârşit, căci fiecare era meşter şi la atac
şi la apărare. Vinele se ȋncordau, sȋngele
ţâşnea din răni, dar voinicii nu se dau.
Deodată unul se poticni şi ȋn clipa
următoare se rostogoli de vale, cu capul
zdrobit de ghioaga potrivnicului.
Ȋnvingătorul dădu un chiot de bucurie şi
plecă ȋn calea Frumoasei, dar n-ajunse
departe. Rănile primite ȋi secară puterile
şi ȋntr-o vale din apropiere, ȋşi găsi
sfârşitul, asemenea tovarăşului său.
Când Frumoasa Munţilor găsi pe iubiţii
săi fără suflare, ȋi jeli şȋ-i plânse mult,
zile ȋntregi, nenumărate, pe locul unde li
s-a stins viaţa. Ochii i-au devenit un
izvor de lacrimi nesecate şi din lacrimile
acestea de durere s-au făcut cele două
iezere. Şi apa lor este şi azi curată şi
limpede ca lacrima... .
Din aceste lacuri alpine izvorăşte
Râul Mare şi Râul Mic, care se unesc la
nord de comuna Gura Râului şi formează
Ţibinul.

prof. Bucăloiu Ionela, Liceul Tehnologic

« Spiru Haret« Târgoviște

15
 Muntele Caraiman
Vârful Caraiman este un vârf
muntos din Munții Bucegi, cu altitudinea
de 2.384 m. Este vizibil de pe creasta
Pietrei Mari, precum și de pe Valea
Prahovei, sau de pe creasta Bucegilor,
fiind ușor de recunoscut prin crucea
așezată pe unul din versanții săi.
Crucea Eroilor Neamului de la baza
Vârfului Caraiman a fost ridicată la
inițiativa Reginei Maria, între anii 1926
și 1928 în memoria ostașilor români
căzuți în Primul Război Mondial în
luptele împotriva armatei germane
pentru redobândirea Transilvaniei. Este
ridicată la altitudinea de 2 291 m și are o
înălțime de 28 m, iar cele două brațe,
câte 7 m. Este montată pe un soclu înalt
de 7,5 m, din beton armat placat cu
piatră, în interiorul căruia este instalat
generatorul ce alimentează cele 120 de
becuri electrice de 500 W de pe conturul
crucii. Inaugurarea a avut loc la 14
septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci.
În apropiere de Vârful Caraiman
se găsește și Cabana Caraiman, poarta de
acces către platoul Bucegilor dinspre
Jepii Mici.
Lacurile glaciare Iezerul Mare si
Iezerul Mic
Lacul Iezerul Mare este situat pe
versantul nordic al platoului Cindrel, la o
altitudine de 1.998m.
A luat nastere intr-un circ glaciar, in
apropierea Iezerului Mic, ambele fiind
situate în Rezervația Naturală Iezerele
Cindrelului.
Lacul Iezerul Mare are o suprafață
de 3.4 ha, o lungime de 320 m și o
lățime de 190 m. Adâncimea sa atinge în
partea de sud 13,3 m.
Reprezintă cel mai profund circuit
glaciar din acești munți, prezentând două
trepte separate de un prag de 50 m.
Treapta inferioară ajunge până la 1.700
m, dar a fost în mare măsură distrusă de
eroziunea postglaciară. Cea superioară
este păstrată bine, având un complex de
morene, în care se găsește și lacul
Iezerul Mare.
Cele doua lacuri, Iezerul Mare și Iezerul
Mic sunt adăpostite de două căldări cu
pereți abrupți și stâncoși, tapetați cu
plante și alte asociații vegetale.
Masivul Cindrelului acoperă zona de
vărsare a lacului Iezerului până la limita
superioară a pădurii de conifere.
Lacul Iezerul Mare este unul
dintre cele mai importante obiective
turistice din Marginimea Sibiului,
16
obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați
dacă vă aflați în apropiere.
Lacul Iezerul Mic se află într-un
circ glaciar din apropierea Iezerului
Mare, ambele fiind situate în Rezervația
Naturală Iezerele Cindrelului.
Iezerul Mic este situat la o altitudine de
aproximativ 1.955 m, având o lungime
de 8m, 58m lățime, o adâncime de
aproape 2m și o formă dreptunghiulară.
Cele două lacuri sunt adăpostite de două
căldări cu peretii abrupți și stâncoși,
tapetați cu numeroase plante și asociații
vegetale. Lumea animală din Rezervația
Iezerele Cindrelului este și ea bine
reprezentată de 29 de specii de păsări și
animale precum capra neagră, jderul,
vulpea, ursul etc.
Masivul Cindrelului acoperă zona de
vărsare a lacului Iezerului până la limita
superioară a pădurii de conifere.
Din Iezerul Mic izvoraște Râul Mic, care
este unul din cele două brațe care,
împreună cu Râul Mare formează Râul
Cibin. Acestea se întâlnesc în lacul de
acumulare din Gura Râului, județul
Sibiu.
Lacul Iezerul Mic este unul dintre
cele mai importante obiective turistice
din Sibiu și împrejurimi, obiectiv pe
care nu ar trebui să-l ratați dacă vă aflați
în apropiere.

Material realizat de eleva Gheorghe

Valentina, clasa a IX-a A,
profesor coordonator Bucăloiu Ionela

17

ȘTIAȚI CĂ…
…o felie de pâine prăjită cu unt
furnizează o energie de
aproximativ 315 j ? cu această
energie poți alerga 6 minute, poți
pedala pe bicicletă timp de 10
minute, poți merge în pas rapid
timp de 15 minute. aceeași energie
face ca: o mașină să meargă cu 80
km/h timp de 7 secunde, iar un bec
de 60w să lumineze timp de o oră
și jumătate?
…aproape jumătate din rezervele
de petrol ale lumii se află sub
nivelul mării? la aceste rezerve se
poate ajunge numai cu platforme
de foraj maritim?
ŞTIAŢI CĂ.....
1. Ion Creangă trăia în bojdeuca
sa din Ţicău inconjurat de 12
pisici?
2. Mihai Eminescu a publicat
primul său poem la varsta de 16
ani?
3. Otilia Coman şi-a luat
pseudonimul Ana Blandiana după
satul natal al mamei?
4. ABCES este singurul cuvant din
DEX care conţine grupul de litere
ABC?
5. Cuvantul ULTR
AREVOLUŢION AREI (19
litere) are toate cele 5 vocale
principale repetate exact de 2 ori.
…energia valurilor a fost prima
dată utilizată pentru a produce
curent electric în Japonia?
…mai mult de jumătate din
populația Islandei folosește apă
caldă provenită din gheizere?
…temperatura pământului crește
cu adâncimea, cu aproximativ 1°c
la fiecare 30m?
…banda unei casete este
confecționată dintr-o bandă din
plastic pe care se imprimă mici
cristale ce pot fi magnetizate? în
timpul înregistrării, aceste cristale
se magnetizează diferit, în funcție
de sunetul ce se înregistrează.
prof. Carmen Dafina
Alte cuvinte cu aceeaşi proprietate
sunt: EUROO BLIGAŢIUNEA şi
SEMIAUTOPROPUL SATEI?
6. Cel mai lung cuvant din
DEX’98 care conţine doar două
vocale este TRANSPLANT (10
litere)?
7. „C” este litera cu care încep cele
mai multe cuvinte în limba
romană?
8. Romanul scriitorului francez
George Perec, ”La Disparition”
este scris în întregime fără litera
”e”, autorul folosind expresii,
sinonime sau construcţii
perifrastice în locul cuvintelor care
conţineau litera ”e”?
18
9. Sarma (sarmale) înseamnă “un
lucru împachetat” in limba turcă?
10. Cel mai lung nume de
localitate din România format
dintr-un singur cuvânt este
Streisângeorgiu din judeţul
Hunedoara şi cel mai scurt este ip
din judeţul Sălaj?
11. Există unele cuvinte ieşite din
uz, care în prezent se mai folosesc
doar în unele locuţiuni sau
expresii. Printre acestea se numără:
ghes – a da ghes
ghiotura – cu ghiotura
iama – a da iama (prin)
izbelişte – de izbelişte
vileag – a da în vileag
12. Cacofoniile acceptate în limba
romană sunt: ION LUCA
CARAGIALE; BISERICA
CATOLICĂ; TACTICA
CAVALEREASCĂ; EPOCA
CAPITALISTĂ; BANCA
COMERCIALĂ ?
13. CINCI şi DOUĂSPREZECE
sunt singurele numere cu atatea
litere câte reprezintă?
14. Oficial, cu o lungime de 44 de
litere, cel mai lung cuvânt din
limba română se află pe locul 3 în
topul celor mai lungi cuvinte din
Europa. Cuvântul este:
“PNEUMONOULTRAMICROS
COPICSILICOVOLCANICONI
OZĂ“ (o pseudoboală a
plămânilor provocată de inhalarea
prafului de siliciu vulcanic)
15. Limba română este singura
limba europeană în care se poate
face o propoziție completă,
formată din 5 cuvinte care conțin
doar vocale:
“OAIA AIA E A EI”.
16. Cel mai lung cuvânt care
conține doar vocale: UIUIU.
17. Cel mai lung cuvânt care
conține o singură consoană:
ACIOAIEI.
18. Cel mai lung cuvânt care
începe și se termină cu o vocală și
în rest conține doar consoane:
ÎNSPRE.
19. Cel mai lung cuvânt care
denumește o localitate din
România:
CONSTANTINEȘTI.
Și, în final, câteva
palindromuri amuzante (grupuri de
cuvinte sau cuvinte care pot fi
citite de la stânga la dreapta și de
la dreapta la stânga fără să-și
piardă sensul):
ELE NE SEDUC CU
DESENELE;
ERA SĂ POZEZ O PASĂRE;
ELISA VA LASA TOYOTA SA
LA VASILE;
ERA O TIPĂ RĂPITOARE.
prof. Cristina Bucura
19
PLOPUL SOLITAR
Ioana Lăptici, clasa a X-a B
La marginea pădurii dese
Ce nimeni n-o pătrunsese
Sta un plop înalt vânjos
Cu privirea lui în jos.
Era singur, părăsit
Și de ceilalți umilit.
Se simțea singur pe lume
Se mândrea însă cu-n nume.
Toți copacii-n jurul lui
Râdeau de alura lui.
El plângea și mai intens
Căci nu era înțeles.
Nimeni nu îl consola
Ci joc de el își bătea.
Își simțea sufletul mort
Ca cel al unui om mort.
Dar peste ani copacii răi
S-au spulberat pe munți și văi.
Și n-a rămas nici rămurică
Din cei care-i purtară pică.
El la fel de-nalt rămase
Și respectul câștigase.
Era acum respectat
Și de toți copacii lăudat.
Mereu trebuie să crezi în tine
Să nu-ți fie frică de mâine.
Să știi în viață să spui stop
Cum a făcut și bietul plop.
Să știi în viață să spui da
Când este în joc viața ta!
Să știi în viață să spui nu
În ciuda lumii, să fii tu!
IUBIREA
Ioana Lăptici, clasa a X-a B
Iubirea e un sentiment frumos
Nu-l poți simți fără folos
Ea-ți alină suferința
Dându-ți iarăși biruința.
O găsești când nu te-aștepți
Când pășești cu pașii drepți.
Îns-o pierzi de pășești strâmb
Când nu ți-a trecut prin gând.
Tristă tu mereu vei fi
De n-oi ști a o prețui.
Și vei suferi mereu
Plângându-ți amarul greu.
Ea e un potir cu miere,
Dar și unul plin cu fiere.
Ori alegi să te-ndulcești
Ori în necaz te-amărăști.
E parfumul cel mai tare,
E cea mai suavă floare,
E un roșu trandafir,
Ea e cerul de safir.
De în suflet o să-ți vină
Să știi că n-ai nicio vină.
Teama din sufletul tău
Va rămâne-un gol mereu.
20
IARNA MĂ SIMT LEGAT...

Căpraru Sorinela, clasa a XI-a D Marin Doina, clasa a XI-a D

Vine iarna lungă, moale,

Cu funii de iubire mă simt legat
Cu urări și cu serbare
aici,
Pentru cei cuminți și buni
Mă simt legat de râuri, de tine, de
Anotimpul cel divin.
părinți,
Mă simt legat de câmpuri și
Peste dealuri, peste case,
lanuri fremătând
Vine iarna friguroasă,
Și-mi place s-aud mierla prin ram
Cu fulgii mari de zăpadă
de fag cântând.
Așternându-i bucuroasă.
Mă simt legat de oameni, de
Cu colinde și cu daruri,
păduri și furnici,
În suflete ne strecoară
Mi-e drag să văd cum macii
Mângâieri de surioară,
curând vor înflori...
Doamne, i-ai dat multe haruri!
Îmi place s-aud vântul prin lanuri
unduind,
Ea vine cu bucurii,
Mi-e dor să văd gutuia pe dealuri
Cu polei și veselii,
pârguind.
Iarna e și friguroasă,
Brrr, gerul ne intră-n casă.
Cum aș pleca din țară, cum pot să
n-o mai plac?
Cum pot să uit vreodată că sunt
urmaș de Dac?
LUI EMINESCU
Să-mi caut alte câmpuri? De-aici
Marin Doina, clasa a XI-a D nu voi pleca!
Aceasta-i România și mă
mândresc cu ea!
În trestii te-odihneai,
Iar codru ți-era casa,
Și noaptea blând Luceafăr CĂLĂTORUL
Pe dealuri apuneai... Prodan Constantin

Tu le cântai, Poete, Dacă urci pe dealuri line

Și frunza și izvorul, Și dorești să te oprești,
Iar buciumul spre seară Vino, călătorule
Îți alina tot dorul. Și oprește-te-n Voinești!

Azi te cinstim, maestre, Ai să vezi livezi de meri

Și-n lumea poeziei, Ninse de atâta floare,
Trăiești cu-a tale versuri Oamenii voioși muncind
Mai mult de-o veșnicie. Pregătiți de sărbătoare.

21
Să vezi pădurea-nverzită ÎN NEAGRA NOAPTE
Cucii se-ntrec la cântat
Harnicele gospodine Lăptici Florina, clasa a IX-a A
Sunt de admirat în sat.

De-ai să vii la noi acasă E noapte. Iar luna

Și-ai să vrei să te oprești Își arată chipul cristalin
Sigur n-ai să uiți dulceața Rotund și mare
Frumosului de Voinești. Țesut din fir de-argint.

Oameni darnici și cu zâmbet În negura nopții

Vei găsi tu la Voinești. Fantasmele s-adună
Și ți-ai mai dori din suflet Și încep a dansa
Pe la noi să poposești. Și-a-ncinge o horă nebună.

Razele lunii se revarsă

NIMIC, DOAR O TOAMNĂ Pe pământul singuratic
Și le dă o strălucire
Pană Liliana, clasa a XI-a D Pietrelor ca de jăratic.

1 DECEMBRIE
Parcul e plin de parfum de toamnă,
Frunzele-i ceasul răstoarnă
Ramuri golașe cuiburi alungă,
Călin Monica Maria, clasa a IX-a A
Petale ofilite în ploaie se-aruncă
Și totu-i melancolie, și totul e toamnă.
A venit 1 decembrie!
Noi de când am așteptat
Ziua aceasta minunată,
Iar anul trist se arată
Cu dorințe s-a lăsat.
Fața îi cheamă bătrânețea,
Ochii îi plâng frumusețea...
Aceasta este ziua,
Trecură anii cei cu ispravă
Ziua așteptată
În care o toamnă încă îi cheamă.
Ne-aduce aminte
De unirea întemeiată.
De ce să vii?
De ce să pleci,
El a reușit,
Grădină cu lacrimi reci?
El ne-a aliat.
Unu-i Mihai Viteazul
Ce-a-ntemeiat acest stat.

1918 este anul,

Când, românii au reușit
Și-au format să se mândrească
Unica Țară Românească.

22
 MINUNEA DE A FI IUBIT
Sunt tare îndrӑgostitӑ. E cel mai
minunat sentiment pe care îl poate trӑi
cineva. Azi am avut parte de o dupӑ –
amiazӑ deosebitӑ. Am luat cina cu un om
special...E minunat sӑ ṣtii cӑ te iubeṣte
cineva. Acest om m-a tratat cu atầta
delicateṭe, cu atầta cӑldurӑ ṣi cu atầta
eleganṭӑ, cum nu a fӑcut-o nimeni
niciodatӑ! Te simṭi atầt de bine, atầt de
special…Ce poate fi mai minunat decầt
sӑ te aducӑ cineva la o stare de uitare de
sine?...Nimic!
Ṣtie atầt de multe despre viaṭӑ, despre
oameni ṣi despre mine…Poṭi discuta
orice cu el, de la cele mai banale lucruri
la cele mai profunde. Ce-ṣi mai poate
dori o femeie? E mai mult ca orice!
„Bunӑtatea e o formӑ a inteligenṭei!Ṣi
ṣtii cine sunt buni? Numai oamenii care
iubesc!” Mi-a spus aceste lucruri cu
zầmbetul pe buze. Mӑ hranesc cu
înṭelepciunea lui ṣi îi ofer în schimb
inocenṭa mea. De fapt, nu e un schimb,ci
o completare.
„Eṣti o femeie frumoasa! Ṣtii care e cel
mai frumos cadou pe care îl poate face o
femeie unui bӑrbat?”
„ Nu!’”
„ Un zầmbet dat din toata inima!”
„De unde vine starea ta de fericire?”
„E din ceruri. Mӑ consider aṣa de
important cầnd te simt alӑturi de mine.”
„Mӑ bucur enorm ca pot sӑ te aduc la o
astfel de stare.Nu fac nici un efort.Sunt
eu.”
„Ṣtiu.Daca ai face ceva nu ṭi-ar iesi.Ar fi
ceva artificial.N-ar avea valoare.”
„Ce minune cӑ te-am întầlnit!”
„De cầnd te caut…Unde ai fost pititӑ?”
„De ce mӑ întrebi?”
„Am aṣteptat starea asta toatӑ
viaṭa.Nobleṭea nu seamӑnӑ cu nimic.”
„Ṣi tu m-ai facut sӑ îmi descopӑr o parte
din suflet. Eṣti unic. Nu semeni cu
nimeni. De fapt,mint. Semeni cu mine.
De aceea te regӑseṣti în privirea mea, în
zầmbetul meu, în ṣoaptele mele.”
„Nobila mea floare, ce mult te iubesc!
De fiecare datӑ cầnd sunt obosit,pun
capul pe pernӑ ṣi adorm , gầndindu-mӑ
la tine! Mӑ simt ca într-un leagӑn al
perfecṭiunii. Ce mi-ai fӑcut, nu ṣtiu. Dar
îmi creezi o stare de bine. Mi-e dor de
tine în fiecare zi.”
„De ce-mi spui toate astea?”
„Pentru cӑ sunt ale tale. Mӑ simt
neputincios sӑ le mai ṭin în mine.”
„Adicӑ, sunt izvorul tuturor cuvintelor
frumoase rostite de tine?”
„Da, ai ghicit .Nu poṭi crea o frunzӑ; nu
poṭi crea o picӑturӑ de apӑ.”
„Dar frunza o poṭi admira, o poṭi
mầngầia, o poṭi sӑruta. Picӑtura de apӑ o
poṭi bea ṣi totuṣi sӑ nu te saturi de gustul
ei.”
„Esti o femeie profundӑ. Mӑ întreb de
multe ori:ce ai facut tu de mӑ gầndesc
mereu la tine?”
„Mai nimic. Dragostea nu poate fi
explicatӑ.”
„Nici nu trebuie.Se simte ṣi e suficient.”
prof. Minodora Prodan
23
MUZEUL TIPARULUI ŞI AL
CĂRŢII ROMANEŞTI VECHI
Inaugurat la data de 11 mai 1967
într-o clădire construită în a doua
jumătate a secolului al XlX-lea, în stil
neoromânesc, după planurile arhitectului
Ion Mincu, pe beciuri cantacuzine de
secol XVII, Muzeul tiparului şi al cărţii
româneşti vechi adăposteşte mărturii ale
civilizaţiei unui popor exprimată printr-
unul dintre cele mai profitabile în timp
meşteşuguri - tiparul.
Începând cu apariţia scrisului şi
continuând cu inventarea tiparului cu
litere mobile de către Gutemberg în
Germania (1400-1468) şi răspândirea lui
în Europa, muzeul prezintă dovezi ale
trudei meşterilor tipografi şi miniaturişti,
care au început la Târgovişte. Macarie,
Dimitrie Liubavici, Oprea Logofătul,
Coresi, Antim Ivireanu, Mitrofan
Gregoraş, Meletie Macedoneanu, sunt
numai câţiva dintre aceştia.
Mentorul apariţiei tiparului în Ţara
Românească este voievodul Radu cel
Mare, în timpul căruia şi cu sprijinul lui,
Macarie tipăreşte la Mănăstirea Dealu
primele cărţi religioase, în limba
slavonă: Liturghier (1508), Octoih
(1510), Evangheliar (1512). Regăsim în
muzeu dovezi ale eforturilor de a tipări
la Târgovişte şi Braşov în limba slavonă,
Dimitrie Liubavici (Apostol, 1547), o
ediţie şi pentru Moldova, Oprea
Logofătul şi Coresi care tipăresc în
limba slavonă (Octoih slavonesc. 1557,
Triod penticostar. 1558) dar şi in limba
română (întrebare creştinească. Braşov
1559).
Este evidenţiat meritul voievodului
Matei Basarab care, după o perioadă de
aproape un secol de stagnare, din cauza
vremurilor neprielnice, reia iniţiativa
sprijinirii activităţii culturale prin
răspândirea tiparului. În vremea sa, au
apărut la Govora, Pravila cea mică
(1640), prima carte de legi şi Evanghelia
învăţătoare (1642), carte care a fost
retipărită de către Meletie Macedoneanu
la Mănăstirea Dealu (1644).
Activitatea tipografică constituie o
preocupare şi pentru tipografii din
celelalte provincii româneşti: Cazania lui
Varlaam (Iaşi 1643), Noul testament de
la Bălgrad (Alba Iulia, 1648) tipărit sub
îngrijirea mitropolitului Simion Ştefan,
Biblia de la Bucureşti (1688) şi nu în
ultimul rând îndreptarea legii (1652),
carte tipărită în chiliile fostei Mitropolii
de la Târgovişte, toate aceste eforturi
vorbesc vizitatorului despre
continuitatea de limbă şi cultură a tuturor
românilor în întreg spaţiul românesc.
Dezvoltarea culturii şi implicit a
tiparului evoluează în secolul al XVIII-
lea cu mai multă uşurinţă şi rapiditate; se
tipăresc manuale şcolare, cărţi de legi şi
primele ziare: Curierul românesc
(Bucureşti, 1829), Albina românească
(Iaşi, 1829), Gazeta de Transilvania
(Braşov, 1838), meritul în apariţia
primelor ziare revenind scriitorilor I. H.
Rădulescu, Gheorghe Asachi şi
Gheorghe Bariţiu.
Muzeul tiparului şi al cărţii
româneşti vechi prezintă vizitatorului
ediţii princeps, cărţi rare, artă plastică şi
este o dovadă vie a dezvoltării culturii pe
teritoriul celor trei provincii româneşti.
Casa Stolnicului Constantin
Cantacuzino, actualul Muzeu al
Tiparului, reprezintă una dintre cele mai
frumoase şi reprezentative clădiri de
locuit din toată Muntenia.
Păstrând farmecul discret al vechilor
zidiri boiereşti, casa stolnicului
Constantin Cantacuzino îmbină
elementele arhitecturale specifice caselor
boiereşti din Ţara Românească cu
armonia constantinopolitană a unei
compoziţii simetrice, pusă sub semnul
parcă al culturii şi prestigiului ultimilor
descendenţi ai unui neam de împăraţi
bizantini.
Interiorul casei, ce va fi adăpostit
odată marea bibliotecă a celui ce a fost
unul dintre cei mai mari cărturari dăruiţi
de pământul românesc universalităţii,
păstrează astăzi echilibrul odăillor
potrivite ca suprafaţă, luminate de
ferestre largi, amintiri
constantinopolitene şi poate padovane,
de unde probabil că membrii familiei
stolnicului priveau frumuseţea parcului
înconjurător, ce va fi fost la acea vreme
poate cea mai primitoare grădină din
oraş.
Intrarea în casă se face pe sub o
frumoasă loggie, cu 5 bolţi româneşti,
susţinute de stâlpi de lemn de înălţime
potrivită, care dau acestui mic foişor
cantacuzin un parfum nemaiîntâlnit
decât rareori în spaţiul nostru. Portalul
adăugat recent al intrării în muzeu, deşi
nu se încadrează arhitectural în
ansamblul muzeului, raportează întregul
edificiu la epoca de glorie a marilor
noştri voievozi, epocă de propăşire a
culturii, epocă în care Târgoviştea era un
centru tipografic vestit în întregul orient
ortodox.
Beciurile casei sunt boltite simplu,
având două încăperi. Zidite în maniera
tradiţională a beciurilor munteneşti, şi se
remarcă prin simplitate. Intrarea în
beciuri se face printr-o uşă situată sub
terasă, uşă ce aminteşte de construcţiile
similare din casele boiereşti din întregul
judeţ Dâmboviţa, dar şi de arhitectura
ţărănească din zona Chiojdului şi
Muscelului.
Parcul din jurul muzeului, unul
dintre cele mai romantice parcuri din
oraş, prin discreţia şi în acelaşi timp
intimitatea sa, ne aduce aminte acele
cuvinte ce tot apar în scrierile călătorilor
străini cum că oraşele noastre sunt
adevărate grădini pline de frumuseţe şi,
adăugăm noi, dor.
Complexul casei stolnicului
Constantin Cantacuzino este un reper pe
harta Târgoviştei esenţial pentru
conturarea unei imagini asupra oraşului,
aşa cum arăta el într-o epocă mai liniştită
din istoria sa, şi anume sfârşitul
secolului al XVIII-lea, reper plin de
poezie şi frumos ce nu merită ratat.
Păunescu Roxana Mihaela, clasa a X-a
A
25

CONSTRUCȚII ECOLOGICE
O construcție ecologică implică
proiectarea unei clădiri într-o asemenea
manieră încât să nu aibă nici un impact
ecologic. Implică atât adoptarea unei
tehnici prietenoase cu mediul
înconjurător de proiectare a clădirii cât și
asigurarea că proiectul final sub forma
clădirii este prietenos cu mediul.
O clădire ecologică nu prezintă
nici un fel de amenințare pentru mediul
înconjurător incluzând flora și fauna.
Scopul principal al proiectării unei
clădiri ecologice este acela ca locuința să
nu aibă nici un efect advers asupra
mediului înconjurător. Scopul este de a
proteja mediul și a menține o bună
relație între oameni și mediul
înconjurător.
Relațiile dintre oameni și mediul
înconjurător
Clădirile ecologice sunt proiectate de
arhitecți care înțeleg implicațiile acesteia
asupra mediului care nu proiectează o
clădire doar de dragul de a o face. Sunt
construite pentru a crea o relație mutuală
și armonioasă între oameni și elementele
înconjurătoare din natură.
Caracteristicile construirii unei clădiri
ecologice include ecologia locală a
clădirii, factorii de mediu cum ar fi
biosfera, litosfera și relațiile dintre ele.
Proiectarea unei clădiri ecologice este
oarecum asemănătoare cu permacultura
în care se vorbește despre o societate și o
agricultură bazată pe repercusiunile ce le
va avea asupra ecologiei înconjurătoare.
Bazându-se pe aceasta este stabilită
fundația pentru proiectarea oricărei
clădiri ecologice. Siguranța mediului
este factorul cheie în această situație.
Prin construcții ecologice se înțeleg
acele construcții care sunt construite din
materiale naturale, nepoluante, și în
același timp au un impact redus asupra
mediului datorită eficienței energetice
ridicate. Astfel, pentru a se califica drept
construcții ecologice, respectivele
construcții ar trebui să conțină materiale
a căror producere și exploatare are un
impact cât mai redus asupra mediului –
cărămidă ecologică, lemn, materiale
izolante ecologice, cum ar fi vata
bazaltică, celuloza sau vata minerală,
vopseluri ecologice și așa mai departe.
Eficiența energetică este de
asemenea esențială în cazul unor
construcții ecologice. Aceste construcții
ecologice ar trebui să ofere un coeficient
de transfer termic cât mai scăzut. În mod
optim, în cazul unor construcții
ecologice bine executate, coeficientul de
transfer termic nu ar trebui să depășească
0,15 unități. Prin comparație, locuințele
convenționale au un coeficient de
transfer termic dublu sau chiar triplu.
Aceste construcții ecologice au
nenumărate avantaje și se impun ca o
soluție modernă, durabilă și sănătoasă.
Construcțiile ecologice conțin doar
materiale de construcție cu un impact
26
redus asupra mediului, pe de o parte, și
fără efecte negative asupra sănătății
oamenilor. Tocmai de aceea aceste
construcții ecologice oferă un mediu
interior sănătos, aerul nefiind încărcat de
chimicalele și gazele nocive care se
elimină din materialele de construcție
folosite pentru locuințele convenționale.
De asemenea, aceste construcții
ecologice au un impact redus asupra
mediului și din cauza faptului că sunt
foarte eficiente energetic. Respectivele
construcții ecologice vor necesita un
consum energetic foarte redus. Prin
urmare, ele sunt nu doar prietenoase cu
mediul, ci și extrem de economice.
Construcții ecologice reprezintă, de
fapt, viitorul în domeniul construcțiilor.
Fiecare persoană care ia în calcul, în
momentul de față, construirea unei
locuințe sau a altui tip de edificiu (spațiu
comercial, birouri, spații de producție) ar
trebui să ia în calcul aceste construcții
ecologice. Dincolo de avantajele
imediate, detaliate mai sus, aceste
construcții ecologice reprezintă un mod
de a proteja mediul înconjurător și de a
ne asigura că nu risipim resursele
energetice de care dispunem.
Printre caracteristicile principale ale
construcțiilor ecologice se numără și
dotarea acestora cu instalații specifice
pentru producerea energiei electrice sau
recuperarea energiei termice din mediul
înconjurător: panouri solare, panouri
fotovoltaice, turbine eoliene sau pompe
de căldură. Aceste construcții ecologice
reușesc, prin urmare, să producă cea mai
mare parte a apei calde menajere și a
energiei electrice folosite în interior. De
asemenea, prin intermediul unor
instalații moderne de încălzire, precum
pompele de căldură, aceste construcții
ecologice recuperează căldura
înmagazinată în mediul înconjurător
pentru o încălzire eficientă și
economicoasă a interiorului.
Conceptul unei clădiri ecologice nu
este doar acela de a reduce impactul
negativ al acesteia asupra mediului dar
scopul este de a crea o interacțiune
pozitivă cu mediul. Aceasta are rolul de
a crea o armonie între clădire și natură.
Interacțiunea pozitivă într-un final va
duce la reducerea repercusiunilor
negative astfel realizând clădirea
prietenoasă cu mediul în care trăiți. Nu
trebuie să trăiți cu vina că, clădirea
dumneavoastră a cauzat stricăciuni
mediului. Pentru a preveni orice impact
negativ asupra mediului cuprinzând atât
factorii biotici cât și cei abiotici e nevoie
de multă atenuare.
In ultimul timp se vorbește din ce în
ce mai mult despre case ecologice, case
construite din materiale prietenoase cu
omul și mediul înconjurător, care ne
ajută să locuim și să trăim într-un spațiu
sănătos, protejându-ne de efectele
dăunătoare ale unor materiale care
generează emisii toxice sau poluează
excesiv.
Bibliografie
http://ronume.ro/constructii-ecologice-
caracteristici-si-avantaje/
prof. Oprea Cristina
27
 PREVENIREA ŞI COMBATEREA
INSTALĂRII DEFICIENŢELOR
FIZICE LA ELEVII DE LICEU
Deficienţele fizice sunt definite
ca abateri de la normalitate, în forma
şi funcţiile fizice ale organismului, care
tulbură creşterea normală şi dezvoltarea
armonioasă a corpului, modifică
aspectul exterior, reduce amplitudinile
şi puterea de adaptare la efortul fizic
si diminuează capacitatea de muncă
productivă a individului.
Deficienţele fizice se caracterizează
prin modificări fizice, mai mult sau mai
puţin accentuate, produse în forma şi
structura corpului şi manifestate printr-o
încetinire în creştere excesivă, printr-o
tulburare a dezvoltării sau o dezvoltare,
prin deviaţii, deformaţii sau alte defecte
de structură urmate sau precedate de
tulburări funcţionale.
Depistarea, prevenirea şi
accentuarea deficienţelor fizice, în
diferite stadii de dezvoltare, revine în
egală măsură părinţilor, medicilor şcolari
şi profesorului de educaţie fizică şi sport.
După stadiul lor de evoluţie şi
posibilitate de corectare prin exerciţii
fizice, deficienţele pot fi: uşoare, medii
şi accentuate.
Deficienţele uşoare cuprind mici
abateri de la normal în forma şi funcţiile
corpului, adică deficienţele în stadiul
incipient, acestea fiind considerate
atitudini deficiente asupra corpului în
întregime sau numai al anumitor
segmente. În această categorie se
încadrează atitudinile deficiente-
lordozele, cifozele, scoliozele. Asupra
acestor categorii de deficienţe trebuie
să acţioneze preventiv toate cadrele
didactice şi în mod deosebit medicul
şcolii, părinţii şi profesorul de educaţie
fizică şi sport, care trebuie să
programeze în mod permanent în lecţii
exerciţii specifice pentru combaterea
instalării acestor categorii de deficienţe.
Deficienţele de grad mediu şi
accentuat vor fi realizate în afara
orelor de curs sau la cabinetele
specializate de recuperare medicală şi
vor face obiectul unui program de
gimnastică medicală.
Cunoaşterea de către profesorul
de educaţie fizică şi sport a elevilor cu
deficienţe fizice medii şi accentuate este
obligatorie. Elevii cu asemenea
deficienţe care participă totuşi la orele
de educaţie fizică şi sport trebuie
trataţi în mod corespunzător, evitând
supunerea lor la efectuarea unor
exerciţii care le-ar putea agrava
deficienţele. O parte din probele de
control cuprinse în sistemul naţional
de evaluare de la ciclul liceal vor fi
înlocuite cu altele mai accesibile lor,
apreciind cum se cuvine dorinţa acestora
de participare la lecţie. Mijlocul de bază
pentru corectarea deficienţelor fizice este
exerciţiul corectiv.
Exerciţiul corectiv este o
acţiune statică sau dinamică, încadrată
în cerinţele generale de practicare a
exerciţiilor fizice cu respectarea
regulilor-anatomice, fiziologice,
biomecanice folosite pentru prevenirea
sau corectarea deficienţelor fizice.
Exerciţiul trebuie să tonifice
musculatura care asigură forţa necesară
menţinerii segmentului afectat în poziţie
şi atitudine corectă, acţionând în
acelaşi timp asupra sistemului nervos
la nivelul căruia se realizeză
stereotipia de redresare şi automatizare a
mişcării şi posturii corecte.
Elementele corective pot fi din
gimnastică, jocuri şi sporturi.Multe
elemente din gimnastică pot contribui la
corectarea deficienţelor fizice. Aparatele
de gimnastică oferă posibilitatea de a
28
efectua exerciţii corective cu mare cifolordoza, scolioza în C,
eficienţă terapeutică. scolioza în S, spate rotund, spate plan,
Exemple: scara fizică, banca torace plat şi înfundat, umeri căzuţi şi
de gimnastică, bara fixă, inelele, aduşi.
scara grilată. Toate acestea permit
crearea unui complex de exerciţii
corective variate. Înnotul are cea mai prof. Martta Capmare
mare valoare corectivă prin variaţia
mişcărilor necesare. Canotajul, vâslitul
pot corecta deficienţele toracale.
Ciclismul corectează deficienţe ale
bazinului.Este foarte importantă
depistarea acestor deficienţe fizice încă
de la vârstă timpurie deoarece efectul
exerciţiului corectiv poate avea rezultate
foarte bune care pot duce până la
corectarea definitivă a unei deficienţe.
În gimnastica corectivă,
exerciţiile fizice urmăresc nu numai
exercitarea, dezvoltarea şi
perfecţionarea funcţiilor motorii
normale, dar mai ales reeducarea şi
recuperarea celor slăbite sau tulburate.
In tulburările şi deficienţele aparatului
locomotor, exerciţiul fizic, dozat şi
gradat în concordanţă cu posibilităţile
funcţionale ale deficitului, reeduca şi
perfecţiona calităţile motrice de bază, în
special, forţa, rezistenţa, supleţea şi
îndemânarea.
Deci, exerciţiul fizic are la orice
vârsta, dar îndeosebi, în perioada de
creştere un puternic rol educativ.
Sistemul nervos este educabil mai ales în
sectorul neuromotor. Mişcarea repetată
şi corectată se perfecţionează nu numai
printr-o reglare mai bună a lucrului
grupelor musculare, ci cu precădere
printr-un control psihoneuromotor. In
corectarea deficienţelor fizice,
exerciţiul fizic este folosit atât sub forma
exerciţiilor statice, cât şi a celor
dinamice.
Principalele deficienţe fizice
sunt: torticolis, cifoza dorsala, cifoza
lombara, cifoza totală, lordoza lombară,

29
Grafica,
Ciobanu
Andreea

Redactor-șef ,
prof.Prodan Minodora