Algebra vectorială a vectorilor liberi

CURS XI – XII

1 Algebra vectorială a vectorilor liberi

1.1 Spaţiul vectorial al vectorilor liberi
Vom nota cu X spaţiul geometric (intuitiv) conceput ca o mulţime de puncte. Noţiunile de punct, dreaptă,
plan şi spaţiu le considerăm cunoscute cu sensul lor intuitiv din geometria elementară. Dreptele şi planele
sunt submulţimi ale lui X.

Definiţia 1 Se numeşte segment orientat ca fiind orice pereche orientată de puncte din spaţiu.
Dacă A, B sunt două puncte date ı̂n spaţiul X, atunci pentru segmentul orientat definit de perechea de
puncte (A, B) vom folosi notaţia AB. Deci orice segment orientat este un element al produsului cartezian
X × X. Punctul A se va numi originea segmentului orientat iar B extremitatea sa. Dacă A = B atunci
AA este segmentul nul. Dacă A 6= B atunci dreapta determinată de A şi B se numeşte dreapta suport a
segmentului orientat AB.

Definiţia 2 Două segmente orientate nenule au aceaşi direcţie dacă dreptele lor suport sunt paralele sau coincid.

Definiţia 3 Două segmente orientate nenule se numesc coliniare dacă au aceaşi direcţie. În caz contrar ele se numesc
necoliniare.

Definiţia 4 Două segmente orientate nenule care au aceeaşi direcţie, spunem că au acelaşi sens dacă
(i) sunt necoliniare şi extremităţile lor se află ı̂n acelaşi semiplan ı̂n raport cu dreapta determinată de originile lor
sau dacă
(ii) sunt coliniare şi există un segment orientat necoliniar cu ele care are acelaşi sens cu amândouă.

Definiţia 5 Se numeşte mărime (modul sau lungime) a unui segment orientat AB, distanţa dintre punctele A
şi B. Vom nota mărimea cu ||AB||.

Definiţia 6 Două segmente orientate AB şi CD au aceaşi mărime dacă ||AB|| = ||CD||.

Definiţia 7 Două segmente orientate se numesc echipolente dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi aceeaşi mărime;
vom nota aceasta cu AB ∼ CD.

Definiţia 8 Se numeşte vector liber o clasă de echivalenţă ı̂n raport cu relaţia de echipolenţă pe mulţimea segmentelor
orientate din spaţiu.
−−→ 
Vom nota cu AB = CD : CD ∼ AB , şi ı̂n general, vectorii liberi cu ~u, ~v . În general vectorul liber este
gândit printr-un reprezentat al tău. Dacă aplicăm vectorul liber ~u ı̂ntr-un punct A din spaţiu atunci vom
−−→
obţine ~u = AB. Extremitatea B este astfel unic determinată. Orice vector liber poate fi aplicat ı̂n orice punct
din spaţiu. Mulţimea tuturor segmentelor nule orientate defineşte un vector ce va fi numit vectorul liber
nul, notat cu ~0. Avem deci ~0 = AA : A ∈ X . Definim mărimea, direcţia şi sensul unui vector liber ca fiind


mărimea, direcţia şi respectiv sensul unui reprezentant oarecare al lui. Vectorul liber de mărime egală cu
unitatea se numeşte versor.
Vom nota cu V3 mulţimea tuturor vectorilor liberi din spaţiu.

Definiţia 9 Suma a doi vectori liberi se obţine prin

1
Algebra vectorială a vectorilor liberi

−−→
• regula triunghiului: astfel fie ~u, ~v ∈ V3 şi A un punct din spaţiu. Aplic ~u ı̂n punctul A şi vom obţine AB; aplic
−−→
~v ı̂n punctul B şi obţin BC. Se va forma astfel triunghiul ABC. Prin definiţie ~u + ~v este segmentul orientat
care dă cea de a treia latură a triunghiului,
−−→ −−→ −→
~u + ~v = AB + BC := AC

sau
−−→
• regula paralelogramului: astfel fie ~u, ~v ∈ V3 şi A un punct din spaţiu. Aplic ~u ı̂n punctul A şi vom obţine AB;
−→ −−→ −→
aplic ~v ı̂n punctul A şi obţin AC. Pe segmentele orientate AB şi AC se poate forma paralelogramul ABDC.
Prin definiţie ~u + ~v este segmentul orientat care dă diagonala mare a paralelogramului,
−−→
~u + ~v := AD.

Remarca 10 Regula de adunare a vectorilor este bine definită; astfel vectorul ~u + ~v nu depinde de punctul de plecare
A.

Propoziţia 11 Au loc următoarele proprietăţi:

a) (~u + ~v ) + w ~ , ∀~u, ~v , w
~ = ~u + (~v + w) ~ ∈ V3 .
b) Există vectorul notat 0 ∈ V3 , numit vector nul, astfel ı̂ncât ~u + ~0 = ~0 + ~u = ~u, ∀ ~u ∈ V3 .
~
c) Pentru orice ~u ∈ V3 există vectorul −~u ∈ V3 , numit opusul lui ~u, astfel ı̂ncât ~u + (−~u) = (−~u) + ~u = ~0.
d) ~u + ~v = ~v + ~u, ∀~u, ~v ∈ V3 .

Remarca 12 Astfel (V3 , +) devine grup comutativ.

Definiţia 13 (ı̂nmulţirea cu scalari a vectorilor liberi) Fie α ∈ R, ~u ∈ V3 atunci α ~u este dat de:
a) dacă α = 0 sau ~u = ~0, atunci α ~u = ~0,
b) dacă α 6= 0 şi ~u 6= ~0, atunci α ~u este vectorul liber care are aceeaşi direcţie cu ~u, acelaşi sens cu ~u dacă α > 0, sens
opus lui ~u dacă α < 0, şi mărimea dată de ||α~u|| = |α| ||~u||.

Propoziţia 14 Au loc următoarele proprietăţi:

a) α (~u + ~v ) = α~u + α~v , ∀ α ∈ R, ∀ ~u, ~v ∈ V3 .
b) (α + β) ~u = α~u + β~u, ∀ α, β ∈ R, ∀ ~u ∈ V3 .
c) α (β~u) = (αβ) ~u, ∀ α, β ∈ R, ∀ ~u ∈ V3 .
d) 1 ~u = ~u, ∀ ~u ∈ V3 .

Remarca 15 Din propoziţiile de mai sus deducem că spaţiul vectorilor liberi V3 este un spaţiu vectorial real ı̂n raport
cu adunarea vectorilor şi ı̂nmulţirea cu scalari a vectorilor.

Definiţia 16 Diferenţa a doi vectori liberi se obţine astfel: fie ~u, ~v ∈ V3 şi A un punct din spaţiu. Aplic ~u ı̂n punctul
−−→ −→
A şi vom obţine AB; aplic ~v ı̂n acelaşi punct A şi obţin AC. Vom obţine atunci
−−→ −→ −−→ −→ −→ −−→ −−→
~u − ~v = AB − AC = AB + CA = CA + AB = CB.

Prin definiţie avem că

−−→ −→ −→
~u − ~v = AB − AC := AC.

2
Algebra vectorială a vectorilor liberi

1.2 Dependenţa şi independenţa liniară a vectorilor liberi

Definiţia 17 Doi vectori liberi se numesc coliniari dacă au aceaşi direcţie.

Propoziţia 18 Doi vectori liberi sunt coliniari dacă şi numai dacă sunt liniari dependenţi.
Demonstraţie. Necesitatea (“⇒”).
−−→ −→
Fie ~u, ~v cei doi vectori coliniari. Îi aplicăm ı̂n punctul A şi obţinem ~u = AB, ~v = AC. Presupunem
−→ −−→ −→
~u, ~v 6= ~0 şi fie λ = ± ||−
AC||
−→ , luat cu semnul plus sau minus ı̂n funcţie dacă AB şi AC au sau nu acelaşi sens.
||AB||
Vom obţine ~v = λ~u ⇔ λ~u − ~v = ~0, ceea ce ı̂nseamnă că vectorii sunt liniar dependenţi.
Suficienţa (“⇐”).
−α
Presupunem că avem relaţia α~u + β~v = ~0, cu α, β 6= 0. Presupunem β 6= 0 şi obţinem ~v = u,
β ~ adică
~u, ~v au aceaşi direcţie deci sunt coliniari.

Definiţia 19 Un vector liber nenul este paralel cu un plan dacă dreapta suport a oricărui reprezentant al său este
paralelă cu planul (sau este conţinut ı̂n plan). Trei vectori se numesc coplanari dacă sunt paraleli cu acelaşi plan.

Propoziţia 20 Trei vectori liberi sunt coplanari dacă şi numai dacă sunt liniari dependenţi.

Demonstraţie. Demonstrăm doar suficienţa (“⇐”).

Presupunem
  că avem
 ~ = ~0, cu α, β, γ nu toţi nuli. Presupunem γ 6= 0 şi obţinem
relaţia α~u + β~v + γ w
~ = − αγ ~u + − βγ ~v . Dar
w α
γ~u este coliniar cu ~u, iar βγ ~v este coliniar cu ~v . Am obţinut deci că w
~ este ı̂n
acelaşi plan cu vectorii ~u şi ~v .

Propoziţia 21 Oricare patru vectori liberi sunt liniar dependenţi.

Corolarul 22 a) Doi vectori liberi sunt liniari independenţi dacă şi numai dacă sunt necoliniari.
b) Trei vectori liberi sunt liniari independenţi dacă şi numai dacă sunt necoplanari.
Prin urmare, oricare trei vectori liberi necoplanari sunt indepenţi şi constituie şi sistem de generatori
pentru orice alt vector liber, deci

Teorema 23 În spaţiul vectorial al vectorilor liberi V3 oricare trei vectori liberi necoplanari formează o bază. Deci
dimensiunea spaţiului V3 este 3.

Propoziţia 24 Fie planul π din spaţiul X şi notăm prin Vπ mulţimea tuturor vectorilor din V3 paraleli cu planul π.
Atunci Vπ este un subspaţiu vectorial de dimensiune 2.

Propoziţia 25 Fie dreapta d din spaţiul X şi notăm prin Vd mulţimea tuturor vectorilor din V3 paraleli cu dreapta
d (adică dreapta suport a oricărui reprezentant al lui ~u este paralelă sau coincide cu d). Atunci Vd este un subspaţiu
vectorial de dimensiune 1.

1.3 Produsul scalar a doi vectori liberi

Definiţia 26 Se numeşte produsul scalar a doi vectori liberi numărul real notat cu h~u, ~v i sau (~u, ~v ) sau cu ~u · ~v ,
şi dat de:
[
h~u, ~v i := k~uk · k~v k · cos (~
u, ~v ), (1)
pentru ~u, ~v 6= ~0, şi h~u, ~v i = 0, pentru ~u = ~0 sau ~v = ~0.
Are loc următoarea caracterizare a ortogonalităţii:

Propoziţia 27 Doi vectori sunt ortogonali (perpendiculari) dacă şi numai dacă produsul lor scalar este nul.

3
Algebra vectorială a vectorilor liberi

[
Demonstraţie. Evident, h~u, ~v i = 0 dacă şi numai dacă k~uk = 0 sau k~v k = 0 sau cos (~
u, ~v ) = cos (π/2) = 0,
ceea ce ı̂nseamnă că cei doi vectori sunt ortogonali.
2
Luând ~v = ~u obţinem h~u, ~ui = k~uk k~uk cos 0 = k~uk . Deci are loc următoarea egalitate (legătura dintre
normă şi produs scalar) √
2
k~uk = ~u2 sau k~uk = ~u2 , unde ~u2 := h~u, ~ui
(adică pătratul mărimii unui vector liber este egal cu pătratul scalar al vectorului).

Propoziţia 28 Au loc următoarele proprietăţi:

a) h~v , ~ui = h~u, ~v i, ∀ ~u, ~v ∈ V3 .
b) hλ~u, ~v i = h~u, λ~v i = λ h~u, ~v i, ∀ ~u, ~v ∈ V3 .
c) h~u, ~v + wi
~ = h~u, ~v i + h~u, wi,~ ∀ ~u, ~v , w~ ∈ V3 .
d) h~u + ~v , wi
~ = h~u, wi ~ + h~v , wi,
~ ∀ ~u, ~v , w~ ∈ V3 .

Remarca 29 Spaţiul vectorial al vectorilor liberi V3 este spaţiu euclidian.

Fie B = {~i, ~j, ~k} o bază ortonormată a lui R3 , adică B este bază, iar vectorii bazei sunt versori şi sunt
ortogonali doi câte doi, i.e. verifică condiţiile

||~i|| = ||~j|| = ||~k|| = 1,

(

~i⊥~j, ~i⊥~k, ~j⊥~k

sau echivalent
~i2 = ~j 2 = ~k 2 = 1 şi h~i, ~ji = h~i, ~ki = h~j, ~ki = 0.
Reamintim că existenţa bazelor ortonormate este asigurată de procedeul de ortonormalizare al lui Gram–
Schmidt.
Dacă ~u = u1~i + u2~j + u3~k ∈ V3 şi ~v = v1~i + v2~j + v3~k ∈ V3 , atunci are loc următoarea expresie analitică
a produsului scalar
h~u, ~v i = u1 v1 + u2 v2 + u3 v3 . (2)
În particular
2 2 2
~u2 = h~u, ~ui = (u1 ) + (u2 ) + (u3 ) ,
adică q
2 2 2
k~uk = (u1 ) + (u2 ) + (u3 ) (3)
Din definiţia (1) deducem
h~u, ~v i u1 v1 + u2 v2 + u3 v3
cos (~u, ~v ) = =q q (4)
k~uk · k~v k 2 2 2 2 2 2
(u1 ) + (u2 ) + (u3 ) · (v1 ) + (v2 ) + (v3 )

Formulele (2), (3) şi (4) reprezintă expresiile analitice ale produsului scalar, ale normei şi respectiv ale
cosinusului unghiului dintre doi vectori liberi.

1.4 Produsul vectorial a doi vectori liberi

Definiţia 30 Fie ~u, ~v ∈ V3 . Produsul vectorial a celor doi vectori este notat cu ~u × ~v şi este dat de:
a) dacă ~u, ~v sunt coliniari atunci ~u × ~v = ~0,
b) dacă ~u, ~v sunt necoliniari atunci ~u × ~v este un nou vector liber astfel ı̂ncât:
b1 ) direcţia lui este perpendiculară pe planul determinat de vectorii ~u şi ~v ,
b2 ) sensul lui este dat de regula burghiului (sau echivalent {~u, ~v , ~u × ~v } formează o bază orientată pozitiv),
b3 ) mărimea lui este aria paralelogramului format cu cei doi vectori.

4
Algebra vectorială a vectorilor liberi

Propoziţia 31 Au loc următoarele proprietăţi:

a) Având ı̂n vedere că, din definiţie, produsul vectorial ~u × ~v este un vector ortogonal pe ambii vectori ~u şi pe ~v
obţinem că
h~u, ~u × ~v i = 0 = h~v , ~u × ~v i , ∀~u, ~v ∈ V3 .
b) Folosind formula ariei unui paralelogram deducem că

[
k~u × ~v k = k~uk · k~v k · sin (~
u, ~v ), ∀~u, ~v ∈ V3 .

c) Are loc şi următoarea formulă de legătură dintre produsul vectorial şi produsul scalar, numit şi identitatea lui
Lagrange:
 
2 2 2 2 2 2
(~u × ~v ) = k~u × ~v k = k~uk k~v k sin2 (~u, ~v ) = k~uk k~v k 1 − cos2 (~ [u, ~v )
2 2 2
= k~uk k~v k − h~u, ~v i , ∀~u, ~v ∈ V3 .

Propoziţia 32 Doi vectori sunt coliniari dacă şi numai dacă produsul lor vecorial este nul.
Demonstraţie. Necesitatea (“⇒”).
Fie ~u, ~v cei doi vectori coliniari. Atunci

[
k~u × ~v k = k~uk · k~v k · sin (~
u, ~v ) = k~uk · k~v k · sin (α) = 0,

unde α = 0 sau π.
Suficienţa (“⇐”).
Presupunem că ~u × ~v = 0. Conform definiţiei produsului vectorial avem că ~u sau ~v sunt coliniari sau
u, ~v ) , ceea ce ı̂nseamnă că ~u = ~0 sau ~v = ~0 sau (~
[
0 = k~u × ~v k = k~uk k~v k sin (~ [
u, ~v ) = 0 sau π, deci vectorii daţi
sunt coliniari.

Propoziţia 33 Au loc următoarele proprietăţi:

a) Produsul vectorial este anticomutativ, i.e. ~u × ~v = −~v × ~u, ∀ ~u, ~v ∈ V3 .
b) (λ~u) × ~v = ~u × (λ~v ) = λ (~u × ~v ) , ∀ ~u, ~v ∈ V3 .
c) ~u × (~v + w)
~ = ~u × ~v + ~u × w,
~ ∀ ~u, ~v , w
~ ∈ V3 .

Fie B = {~i, ~j, ~k} o bază ortonormată a lui R3 . Evident, folosind definiţia produsului vectorial avem că

~i × ~j = ~k, ~j × ~k = ~i şi ~k × ~i = ~j.

Dacă ~u = u1~i + u2~j + u3~k ∈ V3 şi ~v = v1~i + v2~j + v3~k ∈ V3 , atunci are loc următoarea expresie analitică a
produsului vectorial
~k 
 
 ~i ~j
 
 
~u × ~v =  u1 u2 u3  . (5)
 
 v1 v2 v3 

Propoziţia 34 Aria unui triunghi format de doi vectori liberi ~u şi ~v este jumătate din aria paralelogramului format
cu cei doi vectori, adică
1
A∆ = k~u × ~v k .
2

5
Algebra vectorială a vectorilor liberi

1.5 Produsul a trei vectori liberi

Prezentăm ı̂n continuare produsul mixt şi produsul dublu vectorial a trei vectori liberi, noţiuni care folosesc
produsul scalar şi produsul vectorial a doi vectori liberi şi care prezintă un interes geometric.

~ ∈ V3 . Produsul mixt a celor trei vectori este numărul real notat cu h~u, ~v , wi
Definiţia 35 Fie ~u, ~v , w ~ şi dat de:

h~u, ~v , wi
~ := h~u, ~v × wi
~ .

Propoziţia 36 Trei vectori sunt coplanari dacă şi numai dacă produsul lor mixt este nul.
Demonstraţie. Avem
h~u, ~v , wi ~ cos (~u,\
~ = 0 ⇔ k~uk k~v × wk ~v × w)
~ = 0.
Dacă k~uk = 0 atunci ~u = ~0 care este evident coplanar cu ~v , w.~ Dacă k~v × wk
~ = 0, atunci ~v × w~ = ~0 şi deci ~v , w
~
sunt coliniari. Deci ~u, ~v , w \
~ sunt coplanari. Dacă cos (~u, ~v × w) \
~ = 0, adică unghiul (~u, ~v × w)
~ = π/2, atunci ~u
şi ~v × w
~ sunt vectori ortogonali. Dar ~v × w
~ este prin definiţie perpendicular pe ~v şi pe w.~ deci ~u, ~v , w
~ aparţin
aceluiaşi plan, planul ortogonal pe ~v × w.~

Remarca 37 Trei vectori liberi formează o bază ı̂n spaţiul V3 dacă şi numai dacă sunt necoplanari adică dacă şi numai
dacă produsul lor mixt este nenul.

Propoziţia 38 Valoarea absolută a produsului mixt a trei vectori liberi necoplanari reprezintă volumul paralelipipe-
dului construit pe cu cei trei vectori ca muchii, adică

V = |h~u, ~v , wi|
~ .

Propoziţia 39 Au loc următoarele proprietăţi:

a) Permutările circulare nu afectează semnul produsului mixt, adică

h~u, ~v , wi
~ = h~v , w,
~ ~ui = hw,
~ ~u, ~v i , ∀ ~u, ~v , w
~ ∈ V3 .

b) h~u, ~v , wi
~ = − h~v , ~u, wi,
~ ∀ ~u, ~v , w
~ ∈ V3 .

Fie B = {~i, ~j, ~k} o bază ortonormată a lui R3 . Dacă ~u = u1~i + u2~j + u3~k ∈ V3 , ~v = v1~i + v2~j + v3~k ∈ V3 şi
w~ = w1~i + w2~j + w3~k ∈ V3 , atunci are loc următoarea expresie analitică a produsului mixt
 
 u1 u2 u3 
 
 
h~u, ~v , wi
~ =  v1 v2 v3  . (6)
 
 w1 w2 w3 

~k 
 
 ~i ~j
 
 
Într-adevăr, ~v × w ~ =  v1 v2 v3  ⇒ h~u, ~v , wi
 ~ = h~u, ~v × wi
~ = u1 (v2 w3 − v3 w2 ) + u2 (v3 w1 − v1 w3 ) +
 
 w1 w2 w3 
u3 (v1 w2 − v2 w1 ).  
 u1 u2 u3 
 
 
Pe de altă parte, calculând determinantul obţinem (dezvoltăm după prima linie)  v1 v2 v3  =
 
 w1 w2 w3 
u1 (v2 w3 − v3 w2 ) + u2 (v3 w1 − v1 w3 ) + u3 (v1 w2 − v2 w1 ), adică are loc egalitatea (6).
Prezentăm, ı̂n final, produsul dublu vectorial a trei vectori liberi.

~ ∈ V3 . Produsul dublu vectorial a celor trei vectori este vectorul ~u × (~v × w)

Definiţia 40 Fie ~u, ~v , w ~ .

6
Algebra vectorială a vectorilor liberi

Propoziţia 41 Are loc următoarea proprietate:

~u × (~v × w)
~ = h~u, wi
~ ~v − h~u, ~v i w.
~

Remarca 42 Produsul dublu vectorial este un vector coplanar cu vectorii din paranteză, i.e. cu ~v şi w. ~ Într-adevăr,
~u × (~v × w)
~ este, din definiţia prodului vectorial, un vector ortogonal pe ~u şi pe ~v × w,
~ iar ~v × w
~ este, tot din definiţia
~ deci vectorul ~u × (~v × w)
prodului vectorial, un vector ortogonal pe ~v şi pe w, ~ este ı̂n acelaşi plan cu vectorii ~v şi w.
~
Evident are loc şi caracterizarea cu produsul mixt a coplanarităţii a trei vectori:

h~u × (~v × w) ~ := h~u × (~v × w)

~ , ~v , wi ~ , ~v × wi
~ = 0.

Remarca 43 Produsul dublu vectorial nu este asociativ. Într-adevăr, ~u × (~v × w)

~ 6= (~u × ~v ) × w,
~ deoarece

~u × (~v × w)
~ = h~u, wi
~ ~v − h~u, ~v i w
~

iar, pe de altă parte,

(~u × ~v ) × w
~ = −w
~ × (~u × ~v ) = − hw,
~ ~v i ~u + hw,
~ ~ui ~v .

7
Algebra vectorială a vectorilor liberi

1.6 Exerciţii
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
1. Se dă tetraedrul ABCD. Să se afle sumele de vectori: AB + BD + DC, AD + CB + DC, AB + CD +
−−→ −−→
BC + DA.

Rezolvare:

Folosind regula triunghiului de adunare a doi vectori obţinem sumele.

2. Să se arate că vectorii ~a, ~b, ~c ı̂nchid un triunghi dacă şi numai dacă ~a + ~b + ~c = ~0.

Rezolvare:

Să presupunem, mai ı̂ntâi, că vectorii ~a, ~b, ~c ı̂nchid un triunghi. Fie A un punct oarecare din spaţiu.
−−→
Aplicăm vectorul liber ~c ı̂n punctul A şi obţinem ~c = AB. Apoi ı̂n extremitatea B aplicăm vectorul
−−→ −→
~a şi obţinem ~a = BC. Apoi ı̂n extremitatea C aplicăm vectorul ~b şi obţinem ~b = CA. Obţinem acum
imediat, folosind regula triunghiului de adunare a doi vectori
−−→ −→ −−→ −−→ −−→ −→
~a + ~b + ~c = BC + CA + AB = BA + AB = AA = ~0.

Invers, să presupunem prin reducere la absurd că vectorii nu ı̂nchid un triunghi, adică, folosind scri-
−−→
erea de mai sus, când aplicăm vectorul ~b ı̂n extremitatea C obţinem ~b = CD, cu D 6= A. Acum, din
~a + ~b + ~c = ~0 obţinem
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
~a + ~b + ~c = ~0 ⇔ BC + CD + AB = BD + AB = ~0 ⇔ AD = ~0 ⇔ A = D

care nu se poate, deci ceea ce am presupus este fals.

−−→ −−→ −−→

3. Fie triunghiul ABC. Să se arate că vectorii mediane AD, BE, CF pot ı̂nchide un triunghi.

4. Se dau doi vectori ~u şi ~v astfel ı̂ncât k~uk = 11, k~v k = 23 şi k~u − ~v k = 30. Să se determine k~u + ~v k .

Rezolvare:
2
Din k~u − ~v k = 900 se va determina h~u, ~v i = −125. Se va obţine
p √ √
k~u + ~v k = ~u2 + 2 h~u, ~v i + ~v 2 = 121 − 250 + 529 = 121 − 250 + 529 = 20.

5. Să se calculeze produsul scalar h5~u + 3~v , 2~u − ~v i, dacă se dau k~uk = 2, k~v k = 3 şi ~u ⊥ ~v (~u este
ortogonal pe ~v ).

Rezolvare:

2 [
6. Să se calculeze h~u, ~v i, (~u + ~v ) şi h2~u − ~v , 3~u + 4~v i, dacă se dau k~uk = 2, k~v k = 5 şi (~
u, ~v ) = π/3.

Rezolvare:

7. Să se determine parametrul λ astfel ı̂ncât vectorii ~u = ~i + 2λ~j − (λ − 1) ~k şi ~v = (3 − λ)~i + ~j + 3~k să fie
perpendiculari.

Rezolvare:

8
Algebra vectorială a vectorilor liberi

8. Să se calculeze produsul mixt h~u − ~v , ~v − w,

~ w~ − ~ui.

Rezolvare:

Suma vectorilor este

(~u − ~v ) + (~v − w) ~ − ~u) = ~0
~ + (w
deci cei trei vectori pot ı̂nchide un triunghi. Prin urmare, vectorii sunt coplanari, deci produsul lor
mixt este nul.

9. Să se calculeze aria paralelogramului construit cu vectorii ~u = ~i + 2~j − ~k şi ~v = 2~i − ~j + 3~k.

Rezolvare:

Aria aria paralelogramului construit cu doi vectori daţi este

~k
 
 ~i ~j 
 
 = 5~i − 5~k − 5~j.
 
A = k~u × ~v k , unde ~u × ~v =  1 2 −1 
 
 2 −1 3 

Deci q
2 2
√
A = 52 + (−5) + (−5) = 5 3.

10. Să se calculeze produsul vectorial (~u + ~v ) × (~u − ~v ) şi să se dea o interpretare geometrică rezultatului
obţinut.

Rezolvare:

Avem
(~u + ~v ) × (~u − ~v ) = ~u × ~v − ~u × ~v + ~v × ~u − ~v × ~v = ~0 − 2~u × ~v − ~0 = −2~u × ~v .
Deci
k(~u + ~v ) × (~u − ~v )k = k−2~u × ~v k = 2 k~u × ~v k .
Pe de altă parte se poate vedea că cele două laturi ale unui paralelogram format cu doi vectori ~u şi ~v
sunt ~u + ~v şi ~u − ~v . Deci interpretarea geometrică a egalităţii de mai sus este: aria paralelogramului
având drept laturi diagonalele unui paralelogram este egală cu dublul ariei paralelogramului iniţial.

11. Să se arate că dacă ~u × ~v = ~v × w ~ = ~0.

~ × ~u, atunci ~u + ~v + w
~ =w

Rezolvare:

Avem
~u × ~v = −w ~ × ~v = ~0 ⇔ (~u + w)
~ × ~v ⇔ ~u × ~v + w ~ × ~v = ~0,
~ şi ~v sunt coliniari, adică există λ ∈ R astfel ı̂ncât
ceea ce ı̂nseamnă echivalent că vectorii (~u + w)
~ = λ~v . Deci ~u = λ~v − w.
~u + w ~ Înlocuim vectorul ~u ı̂n egalitatea ~u × ~v = w
~ × ~u şi obţinem

(λ~v − w)
~ × ~v = w
~ × (λ~v − w)
~ ⇔ (λ~v ) × ~v − w
~ × ~v = w
~ × (λ~v ) − w
~ ×w
~
⇔ −w
~ × ~v = λw
~ × ~v ⇔ λ = −1.

Se obţine, ı̂nlocuind λ = −1,

~u = −~v − w ~ = ~0.
~ ⇔ ~u + ~v + w

9
Algebra vectorială a vectorilor liberi

12. Să se arate că vectorii ~u = ~i + 2~j + 3~k, ~v = 2~i + 3~j + 4~k şi w
~ = 3~i + 4~j + 5~k sunt coplanari.

Rezolvare:

Se calculează produsul mixt al celor trei vectori şi se obţine

 
 1 2 3 
 
 
h~u, ~v , wi
~ =  2 3 4  = 0

 
 3 4 5 

şi deci, folosind caracterizarea, se obţine că cei trei vectori sunt coplanari.

13. Să se calculeze mărimea ı̂nălţimii paralelipipedului construit pe vectorii ~u = 2~i+~j − ~k, ~v = 3~i+2~j +1~k
~ = −~j + 2~k, considerându-se că baza paralelipipedului este formată cu primii doi vectori.
şi w

Rezolvare:

Produsului mixt a trei vectori liberi necoplanari reprezintă volumul paralelipipedului construit pe cu
cei trei vectori ca muchii, i.e.
V = |h~u, ~v , wi|
~
iar  
 2
 1 −1 
h~u, ~v , wi
~ =  3 2 1  = 7.
 0 −1 2 
Aria bazei este jumătate din aria paralelogramului format cu cei primii doi vectori, iar

~k 
 
 ~i ~j
 
~u × ~v =  2 1 −1  = 3~i − 5~j + ~k
 
 
 3 2 1 

şi deci q
2
√
A = k~u × ~v k = 32 + (−5) + 12 = 35.
Lungimea ı̂nălţimii paralelipipedului va fi atunci
√
V 35
= .
A 7
−→ −−→
14. Se dau punctele A, B şi C prin vectorii lor de poziţie OA = 14~i − 7~j + 2~k, OB = 2~i + 2~j − 7~k,
−−→
OC = −2~i + 7~j + 2~k. Să se arate că triunghiul AOB este dreptunghic şi că triunghiul BOC este
isoscel.
Se cere deasemenea să se determine perimetrul triunghiului ABC, aria sa şi lungimea ı̂nălţimii din A,
precum şi vectorul bisectoarei unghiului BAC.

Rezolvare:
−−→ −−→ −→
Se determină mai ı̂ntâi vectorii AB, BC şi AC. Se obţine
−−→ −→ −−→ −−→ −→
AB = AO + OB = OB − OA = −12~i + 9~j − 9~k = (−12, 9, −9) ,
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
BC = BO + OC = OC − OB = −4~i + 5~j + 9~k = (−4, 5, 9) ,
−→ −−→ −→ −→ −−→
CA = CO + OA = OA − OC = 16~i − 14~j = (16, −14, 0) .

10
Algebra vectorială a vectorilor liberi

Calculăm acum produse scalar pentru a vedea care vectori sunt ortogonali. Avem
−→ −−→ −→ −−→
hOA, OBi = 28 − 14 − 14 = 0 ⇔ OA ⊥ OB,
deci ∆AOB este dreptunghic ı̂n punctul O.
Calculăm lungimile de laturi
−−→
q
2
√
||OB|| = 22 + 22 + (−7) = 57,
−−→
q
2
√
||OC|| = (−2) + 72 + 22 = 57,
−−→
q
2
√
||BC|| = (−4) + 52 + 92 = 122,
prin urmare, ∆BOC este isoscel.
Perimetrul ∆ABC se obţine calculând
−−→
q
2 2
√
||AB|| = (−12) + 92 + (−9) = 306,
−−→
q
2
√
||BC|| = (−4) + 52 + 92 = 122,
−→
q
2
√
||CA|| = 162 + (−14) + 02 = 452,
şi deci
−−→ −−→ −→ √ √ √
P =||AB|| + ||BC|| + ||CA|| = 306 + 122 + 452.
Aria ∆ABC este dată de
1 −−→ −→ 3 3√ √
q
2
A∆ = ||BC × CA|| = 422 + 482 + (−8) = 4132 = 3 1033,
2 2 2
deoarece
~k 
 
 ~i ~j
 
−−→ −→   
9  = 126~i + 144~j − 24~k = 3 42~i + 48~j − 8~k .

BC × CA =  −4 5
 
 16 −14 0 
Pe de altă parte √ √
1 −−→ A∆ 3 1033 1033
A∆ = h||BC|| ⇒ h = 2 −−→ = 2 √ =6 √ .
2 ||BC|| 122 122
15. Se dau punctele A = (3, 0, 0), B = (2, 4, 0), C = (−3, −1, 0) şi D = (0, 0, 5). Să se afle punctele M, N, P
−−→ −−→
şi Q care ı̂mpart muchiile AB, AC, DB şi respectiv DC ı̂n acelaşi raport k. Să se arate şi că M N = P Q.
Rezolvare:
Se determină mai ı̂ntâi vectorii de poziţie ai punctelor date. Precizăm că ı̂n general vectorii de poziţie
−→ −−→
se notează şi cu ~rA := OA, ~rB := OB etc. Obţinem
−→
~rA = OA = (xA − xO )~i + (yA − yO ) ~j + (zA − zO ) ~k
= xA~i + yA~j + zA~k = 3~i = (3, 0, 0) ,
−−→
~rB = OB = (xB − xO )~i + (yB − yO ) ~j + (zB − zO ) ~k
= xB~i + yB~j + zB ~k = 2~i + 4~j = (2, 4, 0) ,
−−→
~rC = OC = (xC − xO )~i + (yC − yO ) ~j + (zC − zO ) ~k
= xC~i + yC~j + zC ~k = −3~i − ~j = (−3, −1, 0) ,
−−→
~rD = OD = (xD − xO )~i + (yD − yO ) ~j + (zD − zO ) ~k
= xD~i + yD~j + zD~k = 5~k = (0, 0, 5) .

11
Algebra vectorială a vectorilor liberi

Pe de altă parte scriem şi

−−→ −−→ −→
AB = OB − OA = (xB − xA )~i + (yB − yA ) ~j + (zB − zA ) ~k = (−1, 4, 0) ,
−→ −−→ −→
AC = OC − OA = (xC − xA )~i + (yC − yA ) ~j + (zC − zA ) ~k = (−6, −1, 0) ,
−−→ −−→ −−→
DB = OB − OD = (xB − xD )~i + (yB − yD ) ~j + (zB − zD ) ~k = (2, 4, −5) ,
−−→ −−→ −−→
DC = OC − OD = (xC − xD )~i + (yC − yD ) ~j + (zC − zD ) ~k = (−3, −1, −5) .

Din eununţul problemei cerem ca

−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
AM = k M B, AN = k N C, DP = k P B, DQ = k QC .

Obţinem că
−−→ −−→ −−→ −−→
AM = ~rM − ~rA , AN = ~rN − ~rA , DP = ~rP − ~rD , DQ = ~rQ − ~rD ,
−−→ −−→ −−→ −−→
M B = ~rB − ~rM , N C = ~rC − ~rN , P B = ~rB − ~rP , QC = ~rC − ~rQ .

Relaţiile de proporţionalitate devin

~rM − ~rA = k (~rB − ~rM ) , ~rN − ~rA = k (~rC − ~rN ) ,

~rP − ~rD = k (~rB − ~rP ) , ~rQ − ~rD = k (~rC − ~rQ )

sau echivalent
~rA + k~rB ~rA + k~rC ~rD + k~rB ~rD + k~rC
~rM = , ~rN = , ~rP = , ~rQ = .
1+k 1+k 1+k 1+k
Deci
(3, 0, 0) + k (2, 4, 0) 1
~rM = = (3 + 2k, 4k, 0) ,
1+k 1+k
(3, 0, 0) + k (−3, −1, 0) 1
~rN = = (3 − 3k, −k, 0) ,
1+k 1+k
(0, 0, 5) + k (2, 4, 0) 1
~rP = = (2k, 4k, 5) ,
1+k 1+k
(0, 0, 5) + k (−3, −1, 0) 1
~rQ = = (−3k, −k, 5) .
1+k 1+k
Calculăm acum
−−→ 1 1
MN = ~rN − ~rM = (3 − 3k, −k, 0) − (3 + 2k, 4k, 0)
1+k 1+k
1 −5k ~ ~
= (−5k, −5k, 0) = (i + j),
1+k 1+k
iar
−−→ 1 1
P Q = ~rQ − ~rP = (−3k, −k, 5) − (2k, 4k, 5)
1+k 1+k
1 −5k ~ ~
= (−5k, −5k, 0) = (i + j)
1+k 1+k
−−→ −−→
deci M N = P Q.
16. Arătaţi că trei vectori sunt coplanari dacă şi numai dacă prosusul lor mixt este nul.

Rezolvare:

12
Algebra vectorială a vectorilor liberi

Vom furniza demonstraţia geometrică.

Necesitatea (“⇒”). Să presupunem că avem vectorii ~a, ~b, ~c coplanari şi fie π planul lor. Atunci, din
definiţia produsului vectorial, ~b × ~c este un vector ortogonal pe planul π deci şi pe orice vector paralel
cu π. Deci ~b × ~c este un vector ortogonal şi pe ~a ceea ce este echivalent cu h~a, ~b × ~ci = 0 ⇔ (~a, ~b, ~c) = 0.
Suficienţa (“⇐”). Dacă (~a, ~b, ~c) = 0, atunci, echivalent, h~a, ~b × ~ci = 0 deci ~a este ortogonal pe ~b × ~c
şi, prin urmare, ~a este paralel cu planul vectorilor ~b şi ~c (care sunt şi ei ortogonali pe ~b × ~c). Aceasta
ı̂nseamnă că vectorii ~a, ~b şi ~c sunt coplanari.
−−→ −→ −−→
17. Demonstraţi reciproca teoremei lui Pitagora (dacă ı̂n triunghiul ABC are loc relaţia AB 2 + AC 2 = BC 2
atunci triunghiul este dreptunghic).

Rezolvare:

Presupunem că are loc relaţia

−−→2 −→2 −−→2 −−→ −→ −−→
AB + AC = BC ⇔ ||AB||2 + ||AC||2 = ||BC||2 .

Deducem că
−−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −→ −−→
BC = AC − AB ⇒ BC 2 = (AC − AB)2 ⇔ ||BC||2 = hAC − AB, AC − ABi
−−→ −→ −→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −−→
⇔ ||BC||2 = hAC, ACi − hAC, ABi − hAB, ACi + hAB, ABi
−−→ −→ −−→ −→ −−→
⇔ ||BC||2 = ||AC||2 − 2hAB, ACi + ||AB||2
−−→ −→ −−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −→
⇔ 2hAB, ACi = ||AB||2 + ||AC||2 − ||BC||2 ⇔ hAB, ACi = 0 ⇔ AB ⊥ AC

adică unghiul din vârful A este unghi drept.

13
Algebra vectorială a vectorilor liberi

2 Geometria planului şi a dreptei

2.1 Planul ı̂n spaţiu
Un plan poate fi determinat ı̂n mod unic ı̂n următoarele trei moduri:
(A) printr-un punct şi un vector nenul dat ce defineşte direcţia normală la plan,
(B) printr-un punct şi doi vectori necoliniari daţi,
(C) prin trei puncte necoliniare date.
Fie R = {O,~i, ~j, ~k} un reper ortonormat fixat ı̂n spaţiu (B = {~i, ~j, ~k} este o bază ortonormată iar O este
originea reperului).
(A) Planul determinat de un punct şi de un vector normal nenul dat.
~ ∈ V3 .
Fie P0 un punct de vector de poziţie ~r0 relativ la R şi N

Definiţia 44 Se numeşte dreaptă normală la planul π ı̂ntr-un punct P0 , dreapta ce trece prin P0 şi este perpen-
~ la un plan este orice vector nenul care are direcţia ortogonală planului.
diculară pe planul π; direcţia normală N
~ ).
Vom nota acest plan prin π(P0 , N

Propoziţia 45 (Ecuaţia vectorială a planului determinat de un punct şi de o direcţie normală) Condiţia ne-
~ ) este
cesară şi suficientă ca punctul P de vector de poziţie ~r să aparţină planului π(P0 , N

~ , ~r − ~r0 i = 0.
hN

Demonstraţie. Dacă P ∈ π(P0 , N ~ ) atunci − −→ ~ deci hN

P0 P este vector ortogonal pe N ~,−−→ −−→
P0 P i = 0. Dar P0 P =
~r − ~r0 deci obţinem concluzia.
~ = (A, B, C), putem scrie explicit produsul scalar de mai sus şi
Luând ~r = (x, y, z), ~r0 = (x0 , y0 , z0 ), N
~ = (A, B, C)):
obţinem ecuaţia generală a planului (care trece prin P0 (x0 , y0 , z0 ) şi de normală N

A (x − x0 ) + B (y − y0 ) + C (z − z0 ) = 0,

sau echivalent
Ax + By + Cz + D = 0,
unde D = −Ax0 − By0 − Cz0 .
Scalarii A, B, C sunt coordonatele normalei la plan.

Exemplul 46 (Cazuri particulare) (a) Dacă D = 0 obţinem ecuaţia unui plan care trece prin origine

Ax + By + Cz = 0.

(b) Dacă A = 0 obţinem ecuaţia unui plan cu normala N ~ = (0, B, C) care este deci paralelă cu planul Y OZ sau
echivalent, ortogonală pe i. Obţinem deci un plan paralel cu versorul ~i, adică paralel cu axa OX :
~

By + Cz + D = 0.
~ = (0, B, C) (care este ortogonal pe ~i ) şi care trece
(c) Dacă A = D = 0 obţinem ecuaţia unui plan cu normala N
prin origine. Obţinem deci un plan care conţine axa OX :

By + Cz = 0.

(d) Dacă A = B = 0 obţinem ecuaţia unui plan cu normala N ~ = (0, 0, C) care este paralelă cu axa OZ. Obţinem
deci un plan este perpendicular pe OZ, deci e paralel cu XOY :

Cz + D = 0.

14
Algebra vectorială a vectorilor liberi

(B) Planul determinat de un punct şi de doi vectori necoliniari daţi.

Fie P0 un punct de vector de poziţie ~r0 relativ la R şi ~u, ~v ∈ V3 doi vectori liberi necoliniari daţi. Vom
nota planul determinat de P0 , ~u, ~v prin π(P0 , ~u, ~v ).

Propoziţia 47 (Ecuaţia vectorială a planului determinat de un punct şi de doi vectori necoliniari) Condiţia
necesară şi suficientă ca punctul P de vector de poziţie ~r să aparţină planului π(P0 , ~u, ~v ) este

h~r − ~r0 , ~u, ~v i = 0.

−−→
Demonstraţie. Dacă P ∈ π(P0 , ~u, ~v ) atunci P0 P este vector coplanar cu ~u şi ~v , adică produsul lor mixt este
−−→ −−→
nul hP0 P , ~u, ~v i = 0. Dar P0 P = ~r − ~r0 deci obţinem concluzia.
Luând ~r = (x, y, z), ~r0 = (x0 , y0 , z0 ), ~u = (u1 , u2 , u3 ), ~v = (v1 , v2 , v3 ), putem scrie explicit produsul
mixt de mai sus şi obţinem ecuaţia planului determinat de un punct P0 (x0 , y0 , z0 ) şi de două direcţii date
~u = (u1 , u2 , u3 ), ~v = (v1 , v2 , v3 ) :  
 x − x0 y − y0 z − z0 
 
 
 u1 u2 u3  = 0.

 
 v1 v2 v3 
(C) Planul determinat de trei puncte.
Fie P1 , P2 , P3 trei puncte de vectori de poziţie ~r1 , ~r2 , ~r3 relativ la R. Vom nota planul determinat de
P1 , P2 , P3 prin π(P1 , P2 , P3 ).

Propoziţia 48 (Ecuaţia vectorială a planului determinat de trei puncte) Condiţia necesară şi suficientă ca punc-
tul P de vector de poziţie ~r să aparţină planului π(P1 , P2 , P3 ) este

h~r − ~r1 , ~r2 − ~r1 , ~r3 − ~r1 i = 0.

Demonstraţie. Fie P ∈ π(P1 , P2 , P3 ). Propoziţia se reduce la cazul precedent deoarece planul este deter-
minat de punctul P1 şi de direcţiile N ~1 = − −−→ ~
P1 P2 , N
−−−→
2 = P1 P3 . Obţinem deci h~
−−−→ −−−→
r − ~r1 , P1 P2 , P1 P3 i = 0. Dar
−−−→ −−−→
P1 P2 = ~r2 − ~r1 , P1 P3 = ~r3 − ~r1 deci obţinem concluzia.
Luând ~r = (x, y, z), ~ri = (xi , yi , zi ), i = 1, 3, putem scrie explicit produsul mixt de mai sus şi obţinem
ecuaţia planului determinat de trei puncte Pi (xi , yi , zi ), i = 1, 3 :
 
 x − x1 y − y1 z − z1 
 
 
 x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1  = 0.
 
 
 x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1 

Se poate demonstra, făcând calculele, că ecuaţia de mai sus este echivalentă cu ecuaţia scrisă sub forma
 
 x y z 1 
 
 
 x1 y1 z1 1 
 = 0.
 

 x2 y2 z2 1 
 
 
 x3 y3 z3 1 

2.2 Dreapta ı̂n spaţiu

O dreaptă poate fi determinată ı̂n mod unic ı̂n următoarele trei moduri:
(A) printr-un punct şi o direcţie dată,
(B) prin două puncte distincte,
(C) printr-un punct şi două direcţii normale date.

15
Algebra vectorială a vectorilor liberi

Fie R = {O,~i, ~j, ~k} un reper ortonormat fixat ı̂n spaţiu (B = {~i, ~j, ~k} este o bază ortonormată iar O este
originea reperului).
(A) Dreapta determinată de un punct şi de o direcţie dată. Fie P0 un punct de vector de poziţie ~r0 relativ
la R. Fie ~u ∈ V3 şi să notăm cu d(P0 , ~u) dreapta determinată de P0 şi de direcţie ~u.
Distanţa dintre două puncte este

−−→ −−→
q q q
2 2 2 2
dist (P, Q) = ||P Q|| = P Q2 = (~rQ − ~rP ) = (xQ − xP ) + (yQ − yP ) + (zQ − zP ) ,

deoarece are loc ecuaţia vectorului determinat de două puncte, folosind regula de adunare a vectorilor,
−−→ −−→ −−→ −−→
P O + OQ = P Q ⇔ −~rP + ~rQ = P Q ⇔
−−→
P Q = ~rQ − ~rP .

Propoziţia 49 (Ecuaţia vectorială a dreptei determinată de un punct şi de o direcţie) Condiţia necesară şi su-
ficientă ca punctul P de vector de poziţie ~r să aparţină dreptei d(P0 , ~u) este

~r = ~r0 + t ~u, t ∈ R.
−−→
Demonstraţie. Dacă P ∈ d(P0 , ~u) atunci P0 P este vector coliniar cu ~u, adică există t ∈ R astfel ı̂ncât
−−→
P0 P = t ~u ⇔ ~rP − ~rP0 = t ~u ⇔
~rP = ~rP0 + t ~u.

Luând ~r = (x, y, z) = x~i + y~j + z~k, ~r0 = (x0 , y0 , z0 ) = x0~i + y0~j + z0~k, ~u = (u1 , u2 , u3 ), putem scrie pe
coordonate ecuaţia de mai sus şi obţinem ecuaţiile parametrice ale dreptei


 x = x0 + tu1 ,

y = y0 + tu2 ,


z = z0 + tu3 , t ∈ R.


Eliminând parametrul t ı̂n ecuaţiile de mai sus obţinem ecuaţiile canonice ale dreptei
x − x0 y − y0 z − z0
= = (7)
u1 u2 u3

În cazul ı̂n care una dintre coordonatele lui ~u este zero, atunci, prin convenţie, vom considera numărătorul
y−y0
corespunzător nul. De exemplu, dacă u3 = 0 atunci obţinem x−x u1 = u2 şi z − z0 = 0.
0

(B) Dreapta determinată de două puncte. Fie P1 , P2 două puncte de vectori de poziţie ~r1 , ~r2 relativ la R. În
−−−→
acest caz vectorul P1 P2 va constitui direcţia dreptei, deci poblema este redusă la cazul precedent A). Vom
−−−→
lua deci ~u = P1 P2 = ~r2 − ~r1 . Vom nota cu d(P1 , P2 ) dreapta determinată de punctele P1 , P2 . Din propoziţia
de mai sus obţinem imediat

Propoziţia 50 (Ecuaţia vectorială a dreptei determinată de două puncte) Condiţia necesară şi suficientă ca punc-
tul P de vector de poziţie ~r să aparţină dreptei d(P1 , P2 ) este

~r = ~r1 + t (~r2 − ~r1 ) , t ∈ R.

Luând, ca mai sus, ~r = (x, y, z), ~r1 = (x1 , y2 , z3 ), ~r2 = (x2 , y2 , z2 ), putem scrie pe coordonate ecuaţia de
mai sus şi obţinem ecuaţiile parametrice ale dreptei determinate de două puncte


 x = x1 + t (x2 − x1 ) ,

y = y1 + t (y2 − y1 )


z = z1 + t (z2 − z1 ) , t ∈ R.


16
Algebra vectorială a vectorilor liberi

Eliminând parametrul t ı̂n ecuaţiile de mai sus obţinem ecuaţiile canonice ale dreptei determinate de
două puncte
x − x1 y − y1 z − z1
= =
x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1
În cazul ı̂n care unul dintre numitori este nul atunci, prin convenţie, vom considera numărătorul cores-
punzător nul.
(C) Dreapta determinată de un punct şi de două direcţii normale (direcţie normală planară). Fie P0 un
~ 1, N
punct de vector de poziţie ~r0 relativ la R şi N ~ 2 doi vectori liberi necoliniari şi ortogonali pe direcţia
~ ~
dreptei. Vom nota cu d(P0 , N1 , N2 ) dreapta determinată de P0 şi de direcţii normale N ~ 1, N
~ 2.

Propoziţia 51 (Ecuaţia vectorială a dreptei determinată de un punct şi de două direcţii normale) Condiţia
~ 1, N
necesară şi suficientă ca punctul P de vector de poziţie ~r să aparţină dreptei d(P0 , N ~ 2 ) este

~ 1 , ~r − ~r0 i = 0,
(
hN
~ 2 , ~r − ~r0 i = 0.
hN

Demonstraţie. Dacă P ∈ d(P0 , N ~ 1, N~ 2 ) atunci − −→

P0 P este un vector ortogonal pe N ~ 1 şi pe N
~ 2 , adică următoarele
produsele scalare sunt nule
hN~ 1, −−→ ~ 2, −
P0 P i = h N
−→
P0 P i = 0.
−−→
Dar P0 P = ~r − ~r0 deci obţinem concluzia.
Luând ~r = (x, y, z), ~r0 = (x0 , y0 , z0 ), N~ 1 = (A1 , B1 , C1 ), N~ 2 = (A2 , B2 , C2 ) putem scrie explicit produsele
scalare de mai sus şi obţinem ecuaţiile dreptei dată ca intersecţie de două plane
(
A1 (x − x0 ) + B1 (y − y0 ) + C1 (z − z0 ) = 0,
A2 (x − x0 ) + B2 (y − y0 ) + C2 (z − z0 ) = 0,

sau echivalent (
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0,
(8)
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0,
unde Di = −Ai x0 − Bi y0 − Ci z0 , i = 1, 2.

Remarca 52 Dreapta determinată ı̂n acest mod este de fapt dată (vezi Planul) ca intersecţie de două plane, unde N ~1 =
~ 2 = (A2 , B2 , C2 ) sunt normalele celor două plane. Direcţia dreptei este ortogonală pe normalele celor
(A1 , B1 , C1 ), N
~1 × N
două plane, adică direcţia este dată de produsul vectorial N ~ 2 . Putem considera deci dreapta, ca ı̂n cazul A), de
~ ~
tipul d(P0 , ~u = N1 × N2 ).

Exemplul 53 a) O dreaptă perpendiculară pe OZ are direcţia perpendiculară pe OZ, deci conţinută ı̂n planul XOY ,
adică de tipul ~u = (u1 , u2 , 0), deci are ecuaţia (conform (7))
x − x0 y − y0 z − z0 x − x0 y − y0
= = ⇔ = şi z = z0
u1 u2 0 u1 u2
b) O dreaptă paralelă cu OZ are direcţia paralelă cu OZ, deci de tipul ~u = (0, 0, u3 ) deci are ecuaţia (conform (7))
x − x0 y − y0 z − z0
= = ⇔ x = x0 şi y = y0 .
0 0 u3
~ 1 = ~i = (1, 0, 0), N
c) Ecuaţiile axei OZ sunt date de (având ı̂n vedere că N ~ 2 = ~j = (0, 1, 0) sunt versori
ortogonali pe OZ şi ecuaţia (8)) (
x + D1 = 0,
y + D2 = 0.

17
Algebra vectorială a vectorilor liberi

Dar originea O (0, 0, 0) aparţine dreptei date, deci verifică sistemul de mai sus, adică D1 = D2 = 0. Vom obţine deci
ecuaţiile axei OZ dată ca intersecţie de două plane (planul Y OZ şi planul XOZ):
(
x = 0,
y = 0.

2.2.1 Dreapta ı̂n plan

În cazul dreptei ı̂n plan lipseşte componenta z.
Fie R = {O,~i, ~j} un reper ortonormat fixat ı̂n plan (B = {~i, ~j} este o bază ortonormată iar O este originea
reperului).
A) Dreapta determinată de un punct şi de o direcţie dată. Fie P0 un punct de vector de poziţie ~r0 relativ
la R. Fie ~u ∈ V2 şi să notăm cu d(P0 , ~u) dreapta determinată de P0 şi de direcţie ~u.
Similar ca mai sus deducem

Propoziţia 54 (Ecuaţia vectorială a dreptei determinată de un punct şi de o direcţie) Condiţia necesară şi su-
ficientă ca punctul P de vector de poziţie ~r să aparţină dreptei d(P0 , ~u) este

~r = ~r0 + t ~u, t ∈ R.

Luând ~r = (x, y), ~r0 = (x0 , y0 ), ~u = (u1 , u2 ), putem scrie pe coordonate ecuaţia de mai sus şi obţinem
ecuaţiile parametrice ale dreptei (
x = x0 + tu1 ,
y = y0 + tu2 , t ∈ R.
Eliminând parametrul t ı̂n ecuaţiile de mai sus obţinem ecuaţiile canonice ale dreptei
x − x0 y − y0
=
u1 u2

B) Dreapta determinată de două puncte. Fie P1 , P2 două puncte de vectori de poziţie ~r1 , ~r2 relativ la
−−−→
R. În acest caz vectorul P1 P2 va constitui direcţia dreptei, deci poblema este redusă la cazul precedent A).
−−−→
Vom lua deci ~u = P1 P2 = ~r2 − ~r1 . Vom nota cu d(P1 , P2 ) dreapta determinată de punctele P1 , P2 . Din
propoziţia de mai sus obţinem imediat

Propoziţia 55 (Ecuaţia vectorială a dreptei determinată de două puncte) Condiţia necesară şi suficientă ca punc-
tul P de vector de poziţie ~r să aparţină dreptei d(P1 , P2 ) este

~r = ~r1 + t (~r2 − ~r1 ) , t ∈ R.

Luând, ~r = (x, y), ~r1 = (x1 , y2 ), ~r2 = (x2 , y2 ), putem scrie pe coordonate ecuaţia de mai sus şi obţinem
ecuaţiile parametrice ale dreptei determinate de două puncte
(
x = x1 + t (x2 − x1 ) ,
y = y1 + t (y2 − y1 ) , t ∈ R.

Eliminând parametrul t ı̂n ecuaţiile de mai sus obţinem ecuaţiile canonice ale dreptei determinate de
două puncte
x − x1 y − y1
=
x2 − x1 y2 − y1
C) Dreapta ı̂n plan determinată de un punct şi de o direcţie normală.
~ un vector liber ortogonal pe direcţia dreptei
Fie P0 un punct de vector de poziţie ~r0 relativ la R şi N
~ ~.
(vector normal). Vom nota cu d(P0 , N ) dreapta determinată de P0 şi de direcţie normală N

18
Algebra vectorială a vectorilor liberi

Propoziţia 56 (Ecuaţia vectorială a dreptei determinată de un punct şi de o direcţie normală) Condiţia ne-
~ ) este
cesară şi suficientă ca punctul P de vector de poziţie ~r să aparţină dreptei d(P0 , N
~ , ~r − ~r0 i = 0.
hN
~ = (A, B) putem scrie explicit produsul scalar de mai sus şi obţinem
Luând ~r = (x, y), ~r0 = (x0 , y0 ), N
ecuaţia genarală a dreptei ı̂n plan
A (x − x0 ) + B (y − y0 ) + C (z − z0 ) = 0,
sau echivalent
Ax + By + Cz + D = 0,
unde D = −Ax0 − By0 − Cz0 .

2.3 Probleme referitoare la drepte şi plane

2.3.1 Distanţa de la un punct la o dreaptă
Fie dreapta d (P0 , ~u) şi punctul P1 ∈
/ d (P0 , ~u). Aplicăm vectorul ~u ı̂n punctul P0 şi obţinem vectorul ~u =
−−→
P0 R. Să notăm cu Q piciorul perpendicularei din P1 pe P0 S. Obţinem deci că distanţa de la P1 la d (P0 , ~u)
este
−−→
dist (P1 , d) = ||P1 Q||.
−−→ −−→
Avem pe de o parte că A∆P0 P1 R = 21 ||P0 R|| · ||P1 Q|| = 12 ||~u|| · dist (P1 , d). Pe de altă parte (din definiţia
−−−→ −−→ −−−→
mărimii unui produs vectorial) A∆P0 P1 R = 21 ||P0 P1 × P0 R|| = 12 ||P0 P1 × ~u||. Deci are loc următoarea
formulă de calcul a distanţei de la un punct la o dreaptă:
−−−→
||P0 P1 × ~u||
dist (P1 , d) =
||~u||

2.3.2 Distanţa de la un punct la un plan

Fie planul π (P0 , ~u, ~v ) şi punctul P1 ∈ / π (P0 , ~u, ~v ). Aplicăm vectorii ~u, ~v ı̂n punctul P0 şi obţinem vectorii
−−→ −−→ −−→ −−→
~u = P0 R, ~v = P0 S. Să notăm cu Q piciorul perpendicularei din P1 pe planul vectorilor P0 R şi P0 S. Obţinem
deci că distanţa de la P1 la π (P0 , ~u, ~v ) este
−−→
dist (P1 , π) = ||P1 Q||.
−−−→ −−→ −−→
Avem pe de o parte că volumul paralelipipedului format cu vectorii P0 P1 , P0 S şi P0 R este (vezi definiţia
produsului mixt)  −−−→ −−→ −−→   −−−→ 
Vparalelipiped = hP0 P1 , P0 S, P0 Ri = hP0 P1 , ~u, ~v i
   

Pe de altă parte (din definiţia volumului unui paralelipiped) Vparalelipiped = (aria paraleologramului de la
−−→ −−→ −−→
bază ı̂nmulţit cu ı̂nălţimea) = ||P0 S × P0 R|| · ||P1 Q|| = ||~u ×~v || · dist (P1 , π). Deci are loc următoarea formulă
de calcul a distanţei de la un punct la un plan:
 −−−→ 
hP0 P1 , ~u, ~v i
 
dist (P1 , π) = .
||~u × ~v ||

În cazul ı̂n care planul este de tipul π(P0 , N ~ ), adică are ecuaţia Ax + By + Cz + D = 0, atunci ţinând
cont că normala N ~ = ~u × ~v , şi că hP0 P1 , ~u, ~v i = hP−0−
−−−→ def − → −−−→ ~
P1 , ~u × ~v i = hP0 P1 , N i, obţinem, echivalent,
 −−−→ 
hP0 P1 , N
 ~ i
|(x1 − x0 ) A + (y1 − y0 ) B + (z1 − z0 ) C|
dist (P1 , π) = = √ .
~
||N || A2 + B 2 + C 2

19
Algebra vectorială a vectorilor liberi

Deci are loc următoarea formulă de calcul a distanţei de la un punct la un plan:

|Ax1 + By1 + Cz1 + D|

dist (P1 , π) = √ .
A2 + B 2 + C 2
Remarcăm că numărătorul l-am obţinut ı̂nlocuind, ı̂n ecuaţia planului, coordonatele curente cu coordona-
tele lui P1 .

20
Algebra vectorială a vectorilor liberi

2.4 Exerciţii
1. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, 2, −3) şi este perpendicular pe segmentul
−−−−→
orientat M1 M2 , unde M1 (1, −2, 3) şi M2 (−3, 2, 5).

Rezolvare:

În cazul nostru vectorul normal este

~ =−
N
−−−→
M1 M2 = (−4, 4, 2) .

~ = (−4, 4, 2) este
Ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, 2, −3) şi are normala N

−4 (x − 1) + 4 (y − 2) + 2 (z + 3) = 0 ⇔ −4x + 4y + 2z + 2 = 0.

2. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, 2, −3) şi este paralel cu planul 2x − y + 5 = 0.

Rezolvare:

Vectorul normal al planului 2x − y + 5 = 0 este

~ = (2, −1, 0) .
N

~.
Deoarece planul cerut este paralel cu cel dat rezultă că cele două plane au aceeaşi normală N
Ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, 2, −3) şi are normala N~ = (2, −1, 0) este

2 (x − 1) − (y − 2) + 0 (z + 3) = 0 ⇔ 2x − y = 0.

Remarcăm că planul obţinut trece prin originea O (0, 0, 0) şi are normala ortogonală pe versorul ~k,
~ , ~ki = 0.
deoarece hN
Deci planul cerut conţine axa OZ.
−−−−→
3. Să se scrie ecuaţia planului care este perpendicular pe segmentul orientat M1 M2 prin mijlocul lui (se
numeşte plan mediator al segmentului orientat), unde M1 (1, −2, 3) şi M2 (3, 4, 5).

Rezolvare:
~ = (A, B, C) este
Ecuaţia unui plan care trece prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi are normala N

A (x − x0 ) + B (y − y0 ) + C (z − z0 ) = 0.

În cazul nostru vectorul normal este

~ =−
N
−−−→
M1 M2 = (x2 − x1 , y2 − y1 , z2 − z1 ) = (2, 6, 2) .

Evident se poate scrie şi cu ajutorul vectorilor de poziţie:

−−−−→
M1 M2 = ~rM2 − ~rM1 = (3, 4, 5) − (1, −2, 3) = (2, 6, 2) .
−−−−→
Dacă notăm cu P mijlocul segmentului orientat M1 M2 , atunci are loc

−−−→ −−−→ 1
M1 P = P M2 ⇔ ~rP − ~rM1 = ~rM2 − ~rP ⇔ ~rP = (~rM1 + ~rM2 )
 2 
1 x1 + x2 y1 + y2 z1 + z2
= [(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 )] = , , .
2 2 2 2

21
Algebra vectorială a vectorilor liberi

Deci mijlocul unui segment este punctul de coordonate

 
x1 + x2 y1 + y2 z1 + z2
P , , .
2 2 2

În cazul nostru obţinem P (2, 1, 4) .

~ = (2, 6, 2) este
Ecuaţia planului care trece prin punctul P (2, 1, 4) şi are normala N

2 (x − 2) + 6 (y − 1) + 2 (z − 4) = 0 ⇔ 2x + 6y + 2z − 18 = 0 ⇔ x + 3y + z − 9 = 0.

4. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctele A1 (3, −1, 0) , A2 (4, 1, 1) , A3 (2, 0, 1) .

Rezolvare:

Ecuaţia planului determinat de cele trei puncte este

   
 x y z 1   x−2 y z−1 0   
     x−2 y z−1 
 3 −1 0 1  −1 −1
=0⇔ 1 0
   

 4 1 1 1   2
=0⇔ 1 −1 −1 =0
1 0 0  
 2


 2 0 1 1 
 
 2
 1 0 
0 1 1 

⇔ x − 2y + 3z − 5 = 0

5. Să se verifice dacă următoarele patru puncte sunt coplanare:

(a) A1 (3, 1, 0) , A2 (0, 7, 2) , A3 (−1, 0, −5) , A4 (4, 1, 5) ;
(b) A1 (1, −1, 1) , A2 (0, 2, 4) , A3 (1, 3, 3) , A4 (4, 0, −3) .

Rezolvare:

Scriem mai ı̂ntâi ecuaţia planului determinat de trei puncte şi apoi verificăm dacă cel de-al patrulea
punct aparţine sau nu planului determinat de celelalte trei puncte.
(a) Ecuaţia unui plan determinat de trei puncte date A1 , A2 şi A3 este
 
 x y z 1 
 
 
 x1 y1 z1 1 
 = 0.
 

 x2 y2 z2 1 
 
 
 x3 y3 z3 1 

În cazul nostru obţinem  


 x y z 1 


 3 1 0 1 
 = 0.

 0 7 2 1 

 −1 0 −5 1 

Pentru a-l calcula putem dezvolta după prima linie sau, mai simplu, putem crea zerouri adunând
ultima linie ı̂nmulţită cu −1 la celelalte linii. Astfel obţinem
   
 x y z 1   x+1 y z−5 0   
     x+1 y z−5 
 3 1 0 1   4 1 5 0  
  
0 =  = = 4 1 5  = −28 (x + 1) − 23y + 27 (z − 5)
 0 7 2 1   1 7 7 0  
  
 −1 0 −5 1   −1 1 7 7 
0 −5 1 
⇔ −28x − 23y + 27z + 107 = 0.

22
Algebra vectorială a vectorilor liberi

Verficăm acum dacă punctul A4 (4, 1, 5) aparţine planului anterior, adică dacă coordonatele lui verifică
ecuaţia planului. Avem că

−28 · 4 − 23 · 1 + 27 · 5 + 107 = 0 ⇔ 107 = 0,

deci s-a obţinut o contradicţie, prin urmare punctul A4 nu aparţine planului determinat de celelalte
trei puncte.
6. Să se determine unghiul dintre planele (π 1 ) : 2x − 3y + z − 5 = 0 şi (π2) : −3x − y + z − 5 = 0.

Rezolvare:

Unghiul dintre cele două plane este unghiul dintre normalele la plane.
~ 1 = (2, −3, 1) şi N
Dar N ~ 2 = (−3, −1, 1) deci

hN~ 1, N~ 2i −6 + 3 + 1 −2
~ 1, N
cos(N ~ 2) = =q =√ √ .
~ ~
q
||N1 || · ||N2 || 2 2 2
22 + (−3) + 12 (−3) + (−1) + 12 14 11

7. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, −2, −3) şi este paralel cu planul XOY .

Rezolvare:

Vectorul normal al planului XOY este N ~ = ~k = (0, 0, 1) . Deoarece planul cerut este paralel cu cel dat
~ = ~k.
rezultă că cele două plane au aceeaşi normală N
~ = (0, 0, 1) este
Ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi are normala N

0 (x − x0 ) + 0 (y − y0 ) + 1 (z − z0 ) = 0 ⇔ z − z0 = 0 ⇔ z = z0 .

Deci planul cerut este

z = −3.

23