Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chișinău,2020
Definiția amblajului
Din punct de vedere comercial, ambalajul este „un container care permite
asigurarea în cele mai bune condiţii a manevrării, conservării, depozitării şi
transportului produselor”. Din acelaşi punct de vedere, ambalarea poate
fi definită ca: „realizarea unui înveliş material, sau primul conţinător al unui produs
care constituie o unitate de vânzare en detail.
Ambalajul este un material (hârtie, carton, masă plastică etc.) în care se
împachetează ceva pentru a fi păstrat sau transportat. Ambalajul conține,
protejează, conservă, transportă, informează și vinde.
Ambalarea este definita ca fiind “operatie, procedeu sau metoda, prin care se asigura, cu
ajutorul ambalajului, protectia temporara a produsului, in decursul manipularii, transportului,
depozitarii, vanzarii, contribuind si la inlesnirea acestora, pana la consumare sau pana la
expirarea termenului de garantie).
Prin aceasta functie ambalajul are rolul de a proteja marfurile fata de actiunea unor factori
externi, cum sunt:
- factori fizici(temperatura, umiditate, lumina, socuri mecanice,etc);
- factori chimici (acizi, agenti oxidanti, etc);
- factori biologici (microorganisme existente in mediul inconjurator, etc.).
Materialul din care este confectionat ambalajul (in functie de natura produsului), forma
constructive, modul de ambalare asigura indeplinirea functiei de conservare si protectie a
produselor. Pentru protectia unor marfuri, se utilizeaza ambalajul primar (de contact direct cu
produsul),ambalajul secundar (care aduce o protectie suplimentara produsului si poate asigura si
expunerea acestuia) si ambalajul tertial, care este ambalajul de transport sau colectiv (grupeaza
mai multe ambalaje secundare de acelasi fel.
Totodata, ambalajul are si rolul de a proteja mediul de actiune toxica a unor produse ambalate:
diferite substante chimice, gaze toxice, derivate din petrol etc.
3. Functia de promavare a vanzarii produselor este functia prin care ambalajul apare ca interfata
intre produs si consumator, avand nu numai rolul de a proteja marfa, ci si acela de a stimula
actul de cumparare si de a crea cumparatorului o atitudine pozitiva fata de produs, furnizandu-i
acestuia toate informatiile legate de pastrare, utilizare, data limita de vanzare. Prin intermediul
elementelor de marcare, existente pe ambalaj, cumparatorul afla care sunt
caracteristicile produselor, denumirea, provenienta, compozitia, precum si impactul asupra
mediului inconjurator.
Pe etichete sau direct pe ambalaj (in functie de natura produsului si tipul de ambalare),
consumatorul va trebui sa gaseasca toate mentiunile despre marfa stabilite ca fiind obligatorii,
mentiuni suplimentare specifice fiecarei grupe merceologice, precum si mentiuni facultative cu
caracter promotional (vezi capitolul-“Etichetarea marfurilor”).
Pentru a patrunde pe noi segmente de piata, producatorii de ambalaje devin tot mai
competitivi, atat prin tehnologiile utilizate, cat si prin folosirea de noi materiale pentru
confectionarea ambalajelor care sa raspunda exigentelor sporite ale consumatorilor si cerintelor,
tot mai severe, legate de protejarea mediului ambiant.
In functie de aceste conditii, s-a stabilit ca materialele de baza, ce trebuie folosite pentru
ambalaje, la majoritatea marfurilor, sunt: lemnul, materialele celulozice (hartie, carton, acetate de
celuloza, etc), materiale textile, materiale plastice, materiale metalice, sticla, etc.
Ambalajul din lemn a fost multa vreme utilizat pentru ambalarea unei game foarte
diversificate de produse. In ultimii ani, ponderea acestui tip de ambalaj a scazut considerabil,
pana la 10-15% din totalul acestui tip de ambalaj, datorita reducerii exploatarii masei lemnoase si
a diversificarii valorificarii ei pentru alte produse.
Esentele cel mai des utilizate pentru ambalaje sunt esentele de stejar, brad, dud, artar,
frasin sau sunt utilizate materialele prefabricate (placile presate din fibra de lemn-PFL, placile
presate din aschii de lemn-PAL, placajele sau furniturile). Lemnul este utilizat, mai ales, la
confectionarea ambalajelor de transport.
2. Ambalaje din materiale celulozice
a) Hartia si cartonul sunt cel mai des utilizate materiale celulozice pentr confectionarea
ambalajelor de acest tip.
Duplex (alcatuit din minimum doua straturi diferite de material fibros unite prin presare
in stare umeda), este folosit la ambalarea confectiilor, produselor alimentare, etc;
Triplex (format din minimum trei straturi diferite de material fibros unite prin presare in
stare umeda) este folosit pentru confectionarea ambalajelor de transport, fiind rezistent la
manipulare si la socurile mecanice;
Ondulat (format din 1-4 straturi diferite de material neted si 1-3 straturi de hartie
inferioara sau superioara ondulata, unite intre ele prin adeziv) este folosit la
confectionarea ambalajelor care trebuie sa reziste la presiuni exterioare si la socuri;
Mucavaua este un tip de carton inferior utilizat la confectionarea ambalajelor fixe sau
pliabile folosite pentru marfurile usoare.
Ambalajele din materiale textile se folosesc intr-un proces limitat pentru fabricarea
sacilor din material textil (utilizati pentru ambalarea produselor alimentare in vrac-cafea, zahar,
cereale, orez, etc) si, pentru captusirea ambalajelor confectionate din carton sau din lemn,
destinate obiectelor fragile (sticlarie, obiecte din ceramica).
Materialele plastice, cel mai des utilizate, pentru confectionarea ambalajelor sunt:
Polietilena este cel mai des utilizata in industria ambalajelor, iar sortimentele
folosite sunt:
- polietilena de joasa presiune, folosita la confectionarea navetelor pentru
paine, recipientelor pana la 400Kg, etc;
- polietilena de medie presiune, folosita la confectionarea ambalajelor
pentru dulciuri, produse de papetarie, etc;
- polietilena de inalta presiune, folosita la confectionarea de folii, saci,
pungi, tacamuri de unica folosinta (pahare, farfurii, etc), dopuri, capace;
- polietilena expandata, folosita pentru umpluturile antisoc la ambalare.
Polistirenul este folosit sub forma de:
- folii pentru ambalarea produselor alimentare, a produselor legumicole, a
medicamentelor, etc.;
- polistiren expandat pentru ambalarea produselor din sticla, a produselor
electrocasnice, etc;
· Ploriclorura de vinil (PVC) este utilizata pentru confectionarea ambalajelor
destinate alimentelor, medicamentelor, etc;
· Polipropilena se foloseste la confectionarea navetelor, canistrelor, precum si a
foliilor si a firelor utilizate pentru ambalat.
· Spumele poliuretanice sunt utilizate pentru protejarea produselor sensibile la socuri.
sunt: otelul, aluminiul, materialele combinate (metal combinat cu material plastic si carton) si
tabla cositorita. Dintre materialele metalice, cel mai des utilizate sunt:
· Tabla din otel carbon neprotejata (din care se confectioneaza ambalaje
pentru produse chimice si butoaie pentru produse petroliere);
· Tabla din otel carbon cromata (pentru ambalarea pestelui si a fructelor
congelate);
· Tabla din otel carbon protejata (zincata sau cositorita pentru ambalarea
conservelor);
· Aluminiu in benzi sau folii (pentru confectionarea ambalajelor de desfacere si de
transport utilizate in industria alimentara, a medicamentelor, etc).
Aceste ambalaje se utilizeaza pentru produsele lichide si pastoase din domeniul industriei
alimentare, farmaceutice, chimice, etc.