1. Ecuaţia de gradul II 3.

Functii
𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 = 0, 𝑎 ≠ 0, 𝑎. 𝑏. 𝑐 ∈ ℝ I. Functii injective, surjective, bijective
∆= 𝑏 2 − 4𝑎𝑐 a) 𝑓: 𝐷 → 𝐶 e injectivă ⟺ (∀)𝑥1 ≠ 𝑥2 ∈ 𝐷 ⇒ 𝑓(𝑥1 ) ≠ 𝑓(𝑥2 )
I. Dacă ∆> 0 ⇒ 𝑥1 ≠ 𝑥2 =
−𝑏±√∆
∈ ℝ ⟺ 𝑓(𝑥1 ) = 𝑓(𝑥1 ) ⇒ 𝑥1 = 𝑥2
2𝑎 ⟺ nu repetă valori
−𝑏
II. Dacă ∆= 0 ⇒ 𝑥1 = 𝑥2 = 2𝑎 ∈ ℝ ⟺ orice paralelă la axa 𝑂𝑥
−𝑏±𝑖√−∆
III. Dacă ∆< 0 ⇒ 𝑥1 ≠ 𝑥2 = 2𝑎 ∈ ℂ\ ℝ intersectează 𝐺𝑓 cel mult o dată
Relatiile lui Viete:
𝑏 b) 𝑓: 𝐷 → 𝐶 e surjectivă ⟺ (∀)𝑦 ∈ 𝐶(∃)𝑥 ∈ 𝐷, 𝑓(𝑥) = 𝑦
𝑆 = 𝑥1 + 𝑥2 = − 𝑎 ⟺ 𝐼𝑚𝑓 = 𝐶
{ 𝑐
𝑃 = 𝑥1 ∙ 𝑥2 = 𝑎 ⟺ ia toate valorile din 𝐶
⟺ orice paralelă la axa 𝑂𝑥 dusă
Consec 1 𝑆2 = 𝑥1 2 + 𝑥2 2 = 𝑆 2 − 2𝑃
printr-un 𝑦 ∈ 𝐶 intersectează 𝐺𝑓
Consec 2 Discuţia semnului rădăcinilor
cel puţin o dată
∆ 𝑆 𝑃 𝑥1 𝑥2
+ + + 𝑥1 , 𝑥2 > 0
c) 𝑓: 𝐷 → 𝐶 e bijectivă ⟺ 𝑓 injectivă şi surjectivă
+ + - 𝑥1 > 0, 𝑥2 < 0, 𝑥1 > |𝑥2 |
+ - - 𝑥1 > 0, 𝑥2 < 0, 𝑥1 < |𝑥2 |
II. Funcţii monotone, pare, impare, periodice
+ - + 𝑥1 , 𝑥2 < 0
1. 𝑓: 𝐷 → 𝐶 este:
2. Funcţia de gradul II a) crescătoare ⟺ (∀)𝑥1 < 𝑥2 ∈ 𝐷 ⇒ 𝑓(𝑥1 ) ≤ 𝑓(𝑥2 )
𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, 𝑎 ≠ 0 b) descrescătoare⟺ (∀)𝑥1 < 𝑥2 ∈ 𝐷 ⇒ 𝑓(𝑥1 ) ≥ 𝑓(𝑥2 )
𝑏 2 ∆
a) Forma canonică 𝑓(𝑥) = 𝑎 [(𝑥 + 2𝑎) − 4𝑎2 ]
2. 𝑓: 𝐷 → ℝ s.n. pară ⟺ 𝑓(−𝑥) = 𝑓(𝑥), (∀)𝑥 ∈ 𝐷
b) Dacă ∆> 0 ⇒ 𝑓(𝑥) = 𝑎(𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ) 𝑓: 𝐷 → ℝ s.n. impară ⟺ 𝑓(−𝑥) = −𝑓(𝑥), (∀)𝑥 ∈ 𝐷
c) Monotonia
𝑏
I. 𝑎 > 0 ⇒ 𝑥 −∞ − 2𝑎 +∞ 3. 𝑓: 𝐷 → ℝ s.n. periodică ⟺ (∃)T∈ ℝ∗ a.î.
∆ 𝑓(𝑥 + 𝑇) = 𝑓(𝑥), (∀)𝑦 ∈ 𝐷
𝑓(𝑥) − min
4𝑎
𝑏
II. 𝑎 < 0 ⇒ 𝑥 −∞ − 2𝑎 +∞ 4. Puteri şi radicali
𝑓(𝑥) −
∆
max a) 𝑎𝑛 ∙ 𝑎𝑚 = 𝑎𝑛+𝑚
4𝑎 𝑎𝑛 : 𝑎𝑚 = 𝑎𝑛−𝑚
d) Semnul (𝑎𝑛 )𝑚 = 𝑎𝑛∙ 𝑚
I. ∆> 0 ⇒ 𝑥 𝑥1 𝑥2 1
𝑠𝑒𝑚𝑛 𝑠𝑒𝑚𝑛 𝑠𝑒𝑚𝑛 𝑎−𝑛 = 𝑛
𝑎
𝑓(𝑥) 0 𝑜𝑝𝑢𝑠 𝑎 0 (𝑎 ∙ 𝑏)𝑛 = 𝑎𝑛 ∙ 𝑏 𝑛
𝑎 𝑎
II. ∆= 0 ⇒ 𝑥
𝑏
− 2𝑎 𝑎 𝑛 𝑎𝑛
(𝑏 ) = 𝑏𝑛
𝑠𝑒𝑚𝑛 𝑠𝑒𝑚𝑛 1
𝑓(𝑥) 0 b)
𝑛
√𝑎 = 𝑎𝑛
𝑎 𝑎
2𝑝
III. ∆< 0 ⇒ 𝑥 −∞ +∞ √𝑎 are sens ⟺ 𝑎 ≥ 0
𝑓(𝑥) semn a 2𝑝+1
√𝑎 are sens (∀)𝑎 ∈ ℝ
2𝑝
e) Elemente de grafic c) √𝑎2𝑝 = |𝑎|, (∀)𝑎 ∈ ℝ
2𝑝+1
𝑏 ∆ √𝑎2𝑝+1 = 𝑎, (∀)𝑎 ∈ ℝ
1. Vârful parabolei 𝑉 (− 2𝑎 ; − 4𝑎) 𝑛 𝑛
𝑏
d) 𝑎 < 𝑏 ⟺ √𝑎 < √𝑏
2. Axa de simetrie a parabolei 𝑥 = 𝑥𝑉 = −
2𝑎
3. 𝑎 > 0 ⇒ 𝐺𝑓 convex ; 𝑎 < 0 ⇒ 𝐺𝑓 concav
4. ∆> 0 ⇒ | 𝐺𝑓 ∩ 𝑂𝑥| = 2
∆= 0 ⇒ 𝐺𝑓 tangent la 𝑂𝑥
∆< 0 ⇒ 𝐺𝑓 ∩ 𝑂𝑥 = ∅
 5. Numere complexe 2. (𝐺,∗) grup (abelian)
I. Forma algebrică ⇔ (𝐺,∗) parte stabilă
𝑧 = 𝑎 + 𝑏𝑖 ⇒ 𝑅𝑒(𝑧) = 𝑎 ∗ asociativă
𝐼𝑚(𝑧) = 𝑏 ∗ admite element neutru
2 2
|𝑧| = √𝑎 + 𝑏 , 𝑧̅ = 𝑎 − 𝑏𝑖 (∗ comutativă )
𝑅𝑒(𝑧1 ) = 𝑅𝑒(𝑧2 ) (∀)𝑥 ∈ 𝐺 este simetrizabil
𝑧1 = 𝑧2 ⟺ {
𝐼𝑚(𝑧1 ) = 𝐼𝑚(𝑧2 )
𝑖 4𝑛 = 1; 𝑖 4𝑛+1 = 𝑖 3. 𝑓: (𝐺1 ,∗) → (𝐺2 ,∘) est izomorfism de grupuri
Puterile lui i: { 4𝑛+2
𝑖 = −1, 𝑖 4𝑛+3 = −𝑖 𝑓(𝑥1 ∗ 𝑥2 ) = 𝑓(𝑥1 ) ∘ 𝑓(𝑥2 )
⇔ {
Interpretare geometrică 𝑓 𝑏𝑖𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣ă
𝑧 = 𝑎 + 𝑏𝑖 ⟶ 𝑃(𝑧) = 𝑃(𝑎, 𝑏) (punctul de afi𝑥𝑧 ) (𝐻,∗) 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑠𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙ă
4. 𝐻 ⊂ 𝐺 este subgrup ⇔ {
(∀)𝑥 ∈ 𝐻 ⟹ ∃ 𝑥 −1 ∈ 𝐻
𝑏 𝑃(𝑧) |𝑂𝑃| = |𝑧| = √𝑎2 + 𝑏 2
𝑎 5. Teorema lui Bezout
𝑓 ∈ 𝐴[𝑥], 𝑎 ∈ 𝐴 ⟹ 𝑓 ⋮ (𝑥 − 𝑎) ⇔ 𝑓(𝑎) = 0

II. Forma trigonometrică Teorema împărţirii cu rest

𝑧 = 𝑎 + 𝑏𝑖 = √𝑎2 +
𝑎
𝑏2 ( 2 2 +
𝑏
∙ 𝑖) 𝑓, 𝑔 ∈ 𝐴[𝑥] ⟹ există şi sunt unice 𝑐, 𝑟 ∈ 𝐴[𝑥]
√𝑎 +𝑏 √𝑎 2 +𝑏2 𝑓 =𝑔∙𝑐+𝑟
𝑛𝑎𝑡 astfel încât {
√𝑎2 + 𝑏 2 ⇒ 𝑟 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑟 < 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑔
𝑎
cos 𝑡 = 2 ⟹ 𝑧 = 𝑟(cos 𝑡 + 𝑖𝑠𝑖𝑛 𝑡), 𝑡 ∈ [0; 2𝜋)
√𝑎 +𝑏2
𝑏 Relaţiile lui Viete
sin 𝑧 = 𝑏
{ √𝑎 2 +𝑏2 𝑥1 + 𝑥2 = −
2 𝑎
1. 𝑓 = 𝑎𝑥 + 𝑏𝑥 + 𝑐, 𝑥1 , 𝑥2 rădăcini⟹ { 𝑐
𝑥1 𝑥2 = 𝑎
Formulele Moivre:
3 2
(1) 𝑧1 ∙ 𝑧2 = 𝑟1 ∙ 𝑟2 ∙ (cos(𝑡1 + 𝑡2 ) + 𝑖𝑠𝑖𝑛(𝑡1 + 𝑡2 ) ) 2. 𝑓 = 𝑎𝑥 + 𝑏𝑥 + 𝑐𝑥 + 𝑑, 𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 rădăcini
𝑧 𝑟 𝑏
(2) 𝑧1 = 𝑟1 (cos(𝑡1 − 𝑡2 ) + 𝑖𝑠𝑖𝑛(𝑡1 − 𝑡2 ) ) 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = − 𝑎
2 2
𝑐
(3) 𝑧1 𝑛 = 𝑟1 𝑛 (cos(𝑛𝑡1 ) + 𝑖𝑠𝑖𝑛(𝑛𝑡1 ) ), 𝑛 ∈ ℕ ⟹ 𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = 𝑎
𝑑
𝑥 𝑥 𝑥 = −𝑎
Radacina de ordin 𝑛 dintr-un nr complex { 1 2 3
𝑛 𝑛 ̅
𝑡+2𝑘𝜋 ̅
𝑡+2𝑘𝜋 3. 𝑓 = 𝑎𝑥 + 𝑏𝑥 3 + 𝑐𝑥 2 + 𝑑𝑥 + 𝑒
4
√𝑧 = √𝑟 (cos 𝑛 + 𝑖 𝑠𝑖𝑛 𝑛 ), 𝑘 ∈ {0, … 𝑛 − 1} 𝑏
𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 + 𝑥4 = − 𝑎
6. Algebră clasa a XI a 𝑐
𝑎 𝑏 𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥1 𝑥4 + 𝑥2 𝑥3 + 𝑥2 𝑥4 + 𝑥3 𝑥4 = 𝑎
Matrice 𝐴 = ( ) ⇒ det 𝐴 = 𝑎𝑑 − 𝑏𝑐
𝑐 𝑑 𝑑
𝑇𝑟𝐴 = 𝑎 + 𝑑 𝑥1 𝑥2 𝑥3 + 𝑥1 𝑥2 𝑥4 + 𝑥1 𝑥3 𝑥4 + 𝑥2 𝑥3 𝑥4 = − 𝑎
𝑒
T. Hamilton Cayley: 𝐴2 − 𝑇𝑟𝐴 ∙ 𝐴 + det 𝐴 ∙ 𝐼2 = 𝑂2 𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥4 = 𝑎
1
𝐴−1 = det 𝐴 ∙ 𝐴∗ (⇔ det 𝐴 ≠ 0), 𝐴∗= adjuncta lui 𝐴 . 𝑇 𝑓 ∈ ℝ[𝑥] şi 𝑥1 = 𝑎 + 𝑏𝑖 rădăcină ⟹ 𝑥2 = 𝑎 − 𝑏𝑖
este rădăcină
Sisteme Fie (𝑆) sistem si 𝐴, 𝐴̅ matricele asociate 𝑇 𝑓 ∈ ℚ[𝑥] şi 𝑥1 = 𝑎 + 𝑏√𝑑 rădăcină ⟹ 𝑥2 = 𝑎 − 𝑏√𝑑
1. 𝑆 compatibil determinat ⇔ este rădăcină
𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴 = 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴̅ = 𝑛 = 𝑛𝑟 𝑑𝑒 𝑛𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑐𝑢𝑡𝑒 𝑇 𝑓 ∈ ℤ[𝑥], 𝑓 = 𝑎𝑛 𝑥 𝑛 + ⋯ . . +𝑎0 şi 𝛼 ∈ ℤ rădăcină
2. 𝑆 compatibil nedeterminat ⇔ ⟹ 𝛼/𝑎0
𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴 = 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴̅ < 𝑛 = 𝑛𝑟 𝑑𝑒 𝑛𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑐𝑢𝑡𝑒
3. 𝑆 incompatibil ⇔ 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴 ≠ 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴̅

7. Algebră clasa a XII a

1. (𝑀,∗) monoid (comutativ)
⇔ (𝑀,∗) parte stabilă
∗ asociativă
∗ admite element neutru
(∗ comutativă )
8. Elemente de trigonometrie sin(𝑎+𝑏)+sin(𝑎−𝑏)
8. sin a cos 𝑏 = 2
a) Valorile funcţiilor trigonometrice cos(𝑎+𝑏)+cos(𝑎−𝑏)
0 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋 cos a cos 𝑏 = 2
6 4 3 2 cos(𝑎−𝑏)−cos(𝑎+𝑏)
sin a sin 𝑏 = 2
sin 0 1 √2 √3 1 0 2𝑡𝑔
𝑥
2
2 9. sin 𝑥 = 𝑥
2 2 1+𝑡𝑔2
2
cos 1 √3 √2 1 0 -1 1−𝑡𝑔2
𝑥
2
2 cos 𝑥 = 𝑥
2 2 1+𝑡𝑔2
2
𝑥
tg 0 1 1 √3 x 0 2𝑡𝑔
2
tg 𝑥 = 𝑥
√3 1−𝑡𝑔2
2

ctg x √3 1 1 0 x d) Aplicaţiile trigonometrie în geometrie

𝑎 𝑏 𝑐
√3 1. T sinusuri sin 𝐴 = sin 𝐵 = sin 𝐶 = 2𝑅
b) Reducerea la cadran I 2. T cosinus 𝑎2 = 𝑏 2 + 𝑐 2 − 2𝑏𝑐 cos 𝐴
𝑏 2 = 𝑎2 + 𝑐 2 − 2𝑎𝑐 cos 𝐵
𝜋−𝛼 𝛼 𝑐 2 = 𝑎2 + 𝑏 2 − 2𝑎𝑏 cos 𝐶
3. T medianei 4𝑚𝑎 2 = 2(𝑏 2 + 𝑐 2 ) − 𝑎2
𝜋+𝛼 2𝜋 − 𝛼 4𝑚𝑏 2 = 2(𝑎2 + 𝑐 2 ) − 𝑏 2
4𝑚𝑐 2 = 2(𝑎2 + 𝑏 2 ) − 𝑐 2
𝐴 (𝑝−𝑏)(𝑝−𝑐) 𝐴 𝑝(𝑝−𝑎)
sin(𝜋 − 𝛼) = sin 𝛼 ; cos(𝜋 − 𝛼) = −cos 𝛼 4. sin 2 = √ 𝑏𝑐
; cos 2 = √ 𝑏𝑐
sin(𝜋 + 𝛼) = − sin 𝛼 ; cos(𝜋 + 𝛼) = −cos 𝛼 5. Formule arie triunghi
sin(2𝜋 − 𝛼) = −sin 𝛼 ; cos(2𝜋 − 𝛼) = cos 𝛼 𝑎ℎ 𝑏ℎ 𝑐ℎ
𝐴∆ = 𝑎 = 𝑏 = 𝑐
2 2 2
𝑎𝑏 𝑠𝑖𝑛 𝐶 𝑎𝑐 sin 𝐵 𝑏𝑐 sin 𝐴
c) Formule trigonometrice fundamentale 𝐴∆ = 2
= 2
= 2
1. 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 + 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 = 1 𝐴∆ =
𝑎𝑏𝑐
; 𝐴∆ = √𝑝(𝑝 − 𝑎)(𝑝 − 𝑏)(𝑝 − 𝑐)
2. sin(−𝑥) = − sin 𝑥; tg(−𝑥) = − tg 𝑥 4𝑅
𝐴∆ = 𝑝 ∙ 𝑟
cos(−𝑥) = cos 𝑥; 𝑐 tg(−𝑥) = − ctg 𝑥
sin 𝛼 cos 𝛼 I Funcţii trigonometrice inverse
3. 𝑡𝑔 𝛼 = ; 𝑐𝑡𝑔 𝛼 = 𝜋 𝜋
cos 𝛼 sin 𝛼 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛: [−1; 1] → [− ; ]
2 2
4. 𝑠𝑖𝑛(𝑎 + 𝑏) = sin 𝑎 cos 𝑏 + sin 𝑏 cos 𝑎
𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠: [−1; 1] → [0; 𝜋]
𝑠𝑖𝑛(𝑎 − 𝑏) = sin 𝑎 cos 𝑏 − sin 𝑏 cos 𝑎 𝜋 𝜋
𝑐𝑜𝑠(𝑎 + 𝑏) = cos 𝑎 cos 𝑏 − sin 𝑎 sin 𝑏 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔: ℝ → (− ; )
2 2
𝑐𝑜𝑠(𝑎 − 𝑏) = cos 𝑎 cos 𝑏 + sin 𝑎 sin 𝑏 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑡𝑔: ℝ → (0; 𝜋)
𝑡𝑔 𝑎+𝑡𝑔 𝑏 sin(arcsin 𝑥) = 𝑥 , (∀)𝑥 ∈ [−1; 1]
𝑡𝑔(𝑎 + 𝑏) = 1−𝑡𝑔 𝑎 𝑡𝑔𝑏
{
𝑡𝑔 𝑎−𝑡𝑔 𝑏 cos(arcsin 𝑥) = √1 − 𝑥 2
𝑡𝑔(𝑎 − 𝑏) = 1+𝑡𝑔 𝑎 𝑡𝑔𝑏
cos(arccos 𝑥) = 𝑥 , (∀)𝑥 ∈ [−1; 1]
5. sin 2𝑎 = 2 sin 𝑎 cos 𝑎 {
sin(arccos 𝑥) = √1 − 𝑥 2
cos 2𝑎 = 𝑐𝑜𝑠 2 𝑎 − 𝑠𝑖𝑛2 𝑎 = 2𝑐𝑜𝑠 2 𝑎 − 1 = 𝜋 𝜋
= 1 − 2𝑠𝑖𝑛2 𝑎 arcsin(sin 𝑥) = 𝑥, (∀)𝑥 ∈ [− 2 ; 2 ]
{
2𝑡𝑔𝑎 arccos(cos 𝑥) = 𝑥 , (∀)𝑥 ∈ [0; 𝜋]
𝑡𝑔 2𝑎 = 1−𝑡𝑔2 𝑎
𝑎 𝑎
𝑡𝑔 (𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥) = 𝑥, (∀) 𝑥 ∈ ℝ
6. sin 𝑎 = 2 sin 2 cos 2 { 𝜋 𝜋
𝑎 𝑎 𝑎 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 (𝑡𝑔 𝑥) = 𝑥, (∀)𝑥 ∈ (− ; )
2 2
cos 𝑎 = 𝑐𝑜𝑠 2 − 𝑠𝑖𝑛2 = 2𝑐𝑜𝑠 2 − 1 =
2 2 2
𝑎 arcsin(−𝑥) = − arcsin 𝑥
= 1 − 2𝑠𝑖𝑛2 2 {arccos(−𝑥) = 𝜋 − arccos 𝑥
𝑎
2𝑡𝑔
2 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔(−𝑥) = −𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥
𝑡𝑔 𝑎 = 𝑎
1−𝑡𝑔2 II Funcţii trigonometrice fundamentale
2
𝑎+𝑏 𝑎−𝑏
7. sin 𝑎 + sin 𝑏 = 2 sin cos 2 sin 𝑥 = 𝑎
2
𝑎+𝑏 𝑎−𝑏 𝐷𝑎𝑐ă 𝑎 ∉ [−1; 1] ⇒ 𝑆 = ∅
sin 𝑎 − sin 𝑏 = 2 cos 2 sin 2 ⇒{
𝐷𝑎𝑐ă 𝑎 ∈ [−1; 1] ⇒ 𝑆 = {(−1)𝑘 ∙ arcsin 𝑎 + 𝑘𝜋/𝑘 ∈ ℤ}
𝑎+𝑏 𝑎−𝑏
cos 𝑎 + cos 𝑏 = 2 cos 2 cos 2 cos 𝑥 = 𝑎
𝑎+𝑏 𝑎−𝑏 𝐷𝑎𝑐ă 𝑎 ∉ [−1; 1] ⇒ 𝑆 = ∅
cos 𝑎 − cos 𝑏 = (−2) sin 2 sin 2 ⇒{
𝐷𝑎𝑐ă 𝑎 ∈ [−1; 1] ⇒ 𝑆 = {±arccos a +2𝑘𝜋/𝑘 ∈ ℤ}
𝑡𝑔 𝑥 = 𝑎 ⇒ 𝑆 = {𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑎 + 𝑘𝜋/𝑘 ∈ ℤ}
9. Inducţie. Combinatorică 10. Logaritmi
𝑆1 = ∑𝑛𝑘=1 𝑘
𝑛(𝑛+1)
= 2 1. log 𝑎 𝑏 = 𝑐 ⇔ 𝑏 = 𝑎𝑐
𝑛(𝑛+1)(2𝑛+1) 2. log 𝑎 𝑎 𝑥 = 𝑥, 𝑎log𝑎 𝑥 = 𝑥
𝑆2 = ∑𝑛𝑘=1 𝑘 2 = 3. Condiţiile de existenţă ale expresiei log 𝑎 𝑏
6
𝑛 3 𝑛(𝑛+1) 2 𝑎>0
𝑆3 = ∑𝑘=1 𝑘 = [ ]
2 𝑎≠1
𝑛 𝑛 𝑛−1 𝑛−2
(𝑎
𝑎 − 𝑏 = − 𝑏)(𝑎 +𝑎 ∙ 𝑏 + 𝑎𝑛−3 ∙ 𝑏 2 + ⋯ + 𝑏 𝑛−1 ) 𝑏>0
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
𝑎 − 𝑏 = ( √𝑎 − √𝑏)( √𝑎𝑛−1 + √𝑎𝑛−2 ∙ 𝑏 + √𝑎𝑛−3 ∙ 𝑏 2 + ⋯ + 4. log 𝑎 (𝑏 ∙ 𝑐) = log 𝑎 𝑏 + log 𝑎 𝑐
𝑛
+ √𝑏 𝑛−1 ) 𝑏
log 𝑎 ( 𝑐 ) = log 𝑎 𝑏 − log 𝑎 𝑐
Permutări 𝑃𝑛 = 𝑛!
log 𝑎 (𝑏 𝛼 ) = 𝛼 ∙ log 𝑎 𝑏
log 𝑏
𝑛! log 𝑎 𝑏 = log𝑐 𝑎
Aranjamente 𝐴𝑛 𝑘 = (𝑛−𝑘)! 𝑐
5. 𝑎 > 1 ⟹ log 𝑎 𝑏 < log 𝑎 𝑐 ⇔ 𝑏 < 𝑐
𝑛! 0 < 𝑎 < 1 ⟹ log 𝑎 𝑏 < log 𝑎 𝑐 ⇔ 𝑏 > 𝑐
Combinări 𝐶𝑛 𝑘 = (𝑛−𝑘)! ∙𝑘!
11. Geometrie analitică
𝑘 𝑘−1 𝑘
Recurenţă 𝐶𝑛 + 𝐶𝑛 = 𝐶𝑛+1 1. |𝐴𝐵| = √(𝑥𝐵 − 𝑥𝐴 )2 + (𝑦𝐵 − 𝑦𝐴 )2
𝑥 +𝑥
2. M mijlocul 𝐴𝐵 ⟹ 𝑥𝑀 = 𝐴 2 𝐵
Combinări complementare 𝐶𝑛 𝑘 = 𝐶𝑛 𝑛−𝑘 𝑦𝑀 =
𝑦𝐴 +𝑦𝐵
2
𝑦 −𝑦
Suma coeficienţilor binomiali 𝐶𝑛 0 + 𝐶𝑛 1 + ⋯ 𝐶𝑛 𝑛 = 2𝑛 3. Panta dreptei 𝐴𝐵: 𝑚𝐴𝐵 = 𝑥𝐵 −𝑥𝐴
𝐵 𝐴
4. Ecuaţia dreptei 𝐴𝐵:
𝑥−𝑥 𝑦−𝑦
Suma coeficienţilor binomiali de rang par/impar 𝐴𝐵: 𝑥 −𝑥𝐴 = 𝑦 − 𝑦𝐴
𝐵 𝐴 𝐵 𝐴
𝐶𝑛 0 + 𝐶𝑛 2 + 𝐶𝑛 4 + ⋯ . = 𝐶𝑛 1 + 𝐶𝑛 3 + 𝐶𝑛 5 + ⋯ = 2𝑛−1 𝑥 𝑦 1
𝐴𝐵: | 𝑥𝐴 𝑦𝐴 1| = 0
Binom Newton (𝑎 + 𝑏)𝑛 = ∑𝑛𝑘=0 𝐶𝑛 𝑘 𝑎𝑛−𝑘 ∙ 𝑏 𝑘 𝑥𝐵 𝑦𝐵 1
𝑇𝑘+1 = 𝐶𝑛 𝑘 𝑎𝑛−𝑘 ∙ 𝑏 𝑘 5. 𝑑1 ∥ 𝑑2 ⇔ 𝑚1 = 𝑚2
𝑑1 + 𝑑2 ⇔ 𝑚1 ∙ 𝑚2 = −1
Progresii aritmetice
÷ 𝑎, 𝑏, 𝑐 ⟹ 2𝑏 = 𝑎 + 𝑐 6. Distanţa de la 𝐴 la 𝑑 : 𝑎𝑥 + 𝑏𝑦 + 𝑐 = 0
÷ (𝑎𝑛 )𝑛≥1 ⟹ 2𝑎𝑛 = 𝑎𝑛−1 + 𝑎𝑛+1 , (∀)𝑛 ≥ 2 |𝑎 𝑥𝐴 +𝑏 𝑦𝐴 +𝑐|
este 𝑑(𝐴; 𝑑) =
⟹ 𝑎𝑛 = 𝑎𝑛−1 + 𝑟 √𝑎2 +𝑏 2
𝑥𝐴 𝑦𝐴 1
⟹ 𝑎𝑛 = 𝑎1 + (𝑛 − 1)𝑟 1
(𝑎 +𝑎 )𝑛 7. Aria ∆𝐴𝐵𝐶 = ∙ |∆|
2
unde ∆= | 𝐵 𝑦𝐵 1|
𝑥
⟹ 𝑆𝑛 = 𝑎1 + 𝑎2 + ⋯ + 𝑎𝑛 = 1 2 𝑛 𝑥𝐶 𝑦𝐶 1
8. Coordonatele centrului de greutate ∆𝐴𝐵𝐶
𝑥 +𝑥 +𝑥
Progresii geometrice 𝑥𝐺 = 𝐴 3𝐵 𝐶
∙ ∙
𝑎, 𝑏, 𝑐 ⟹ 𝑏 2 = 𝑎 ∙ 𝑐 𝑦 +𝑦 +𝑦
∙ ∙
∙ ∙
𝑦𝐺 = 𝐴 3𝐵 𝐶
2
(𝑏 ) ⟹ 𝑏𝑛 = 𝑏𝑛−1 ∙ 𝑏𝑛+1 , (∀)𝑛 ≥ 2 9. Ecuaţia dreptei ce trece prin 𝐴 şi are panta 𝑚
∙ ∙ 𝑛 𝑛≥1
⟹ 𝑏𝑛 = 𝑏𝑛−1 ∙ 𝑞 𝑦 − 𝑦𝐴 = 𝑚(𝑥 − 𝑥𝐴 )
⟹ 𝑏𝑛 = 𝑏 ∙ 𝑞 𝑛−1
𝑞𝑛 −1
⟹ 𝑆𝑛 = 𝑏1 + ⋯ + 𝑏𝑛 = 𝑏1 ∙ 𝑞−1
12. Analiză XI – XII 13. Analiză XII
I Limite remarcabile 𝑥 𝑛+1
sin 𝑥 tg 𝑥
∫ 𝑥 𝑛 𝑑𝑥 = 𝑛+1
+ 𝒞, 𝑛 ∈ ℕ
1. lim = 1 ; lim =1; 𝑥 𝛼+1
𝑥→0 𝑥
arcsin 𝑥
𝑥→0 𝑥
arctg 𝑥
∫ 𝑥 𝛼 𝑑𝑥 = 𝛼+1
+ 𝒞, 𝛼 ∈ ℝ\{−1}
lim 𝑥 =1; lim 𝑥 =1 1
𝑥→0 𝑥→0 ∫ 𝑥 𝑑𝑥 = ln|𝑥| + 𝒞
2. Dacă lim 𝑓(𝑥) = 0 , atunci 𝑎𝑥
𝑥→𝑥0 ∫ 𝑎 𝑥 𝑑𝑥 = ln 𝑎 + 𝒞
sin 𝑓(𝑥) tg 𝑓(𝑥)
lim = 1; lim = 1; ∫ 𝑒 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 + 𝒞
𝑥→𝑥0 𝑓(𝑥) 𝑥→𝑥0 𝑓(𝑥)
lim
arcsin 𝑓(𝑥) arctg 𝑓(𝑥)
= 1; lim 𝑓(𝑥) = 1; ∫ sin 𝑥 𝑑𝑥 = − cos 𝑥 + 𝒞
𝑥→𝑥0 𝑓(𝑥) 𝑥→𝑥0 ∫ cos 𝑥 𝑑𝑥 = sin 𝑥 + 𝒞
𝑎 𝑥 −1 𝑒 𝑥 −1 1
3. lim = ln 𝑎 ; lim =1 ∫ 2 𝑑𝑥 = 𝑡𝑔 𝑥 + 𝒞
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥 𝑐𝑜𝑠 𝑥
Dacă lim 𝑓(𝑥) = 0, atunci : 1
𝑥→𝑥0 ∫ 𝑠𝑖𝑛2 𝑥 𝑑𝑥 = −𝑐𝑡𝑔 𝑥 + 𝒞
𝑎 𝑓(𝑥) −1 𝑒 𝑓(𝑥) −1 1 1 𝑥−𝑎
lim = ln 𝑎; lim = 1 ∫ 𝑥 2 −𝑎2 𝑑𝑥 = 2𝑎 ln |𝑥+𝑎| + 𝒞
𝑥→𝑥0 𝑓(𝑥) 𝑥→𝑥0 𝑓(𝑥)
1 1 𝑥
ln(1+𝑥) ln(1+𝑓(𝑥)) ∫ 𝑥 2 +𝑎2 𝑑𝑥 = 𝑎 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 (𝑎) + 𝒞
4. lim = 1 ; lim =1
𝑥 →0 𝑥 𝑓(𝑥) →0 𝑓(𝑥) 1
1 𝑥 1 ∫ √𝑥 2 +𝑎2 𝑑𝑥 = ln(𝑥 + √𝑥 2 + 𝑎2 ) + 𝒞
5. lim (1 + 𝑥) = 𝑒 ; lim (1 + 𝑥)𝑥 = 𝑒 1
𝑥 →∞ 𝑥 →0 ∫ √𝑥 2 −𝑎2 𝑑𝑥 = ln(𝑥 + √𝑥 2 − 𝑎2 ) + 𝒞
Dacă lim 𝑓(𝑥) = 0, atunci : 1 𝑥
𝑥→𝑥0
1 ∫ √𝑎2 −𝑥2 𝑑𝑥 = arcsin (𝑎) + 𝒞
lim (1 + 𝑓(𝑥)) 𝑓(𝑥) =𝑒
𝑥 →𝑥0
II Asimptote 𝑇 Formula de integrare prin părţi
1. 𝑦 = 𝑙 este asimptotă orizontală la ∫ 𝑓 ′ ∙ 𝑔 𝑑𝑥 = 𝑓 ∙ 𝑔 − ∫ 𝑓 ∙ 𝑔′𝑑𝑥
+∞(−∞) ⇔ (∃) lim 𝑓(𝑥) = 𝑙
𝑥→∞
lim 𝑓(𝑥) = 𝑙 𝑇 Prima metodă de schimbare a variabilei
𝑥→(−∞) ∫ 𝑓 ′ (𝑢) ∙ 𝑢′ 𝑑𝑥 = (𝑓 ∘ 𝑢)(𝑥) + 𝒞
2. 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛 este asimptotă oblică la
𝑓(𝑥)
𝑚 = lim ∈ ℝ∗ 𝑇 Integrarea funcţiilor raţionale
+∞(−∞) ⇔ { 𝑥→∞ 𝑥 𝑃(𝑥)
𝑛 = lim (𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥) ∈ ℝ 𝑓(𝑥) = 𝑄(𝑥), grad 𝑃 < grad 𝑄
𝑥→∞ 𝛼𝑃
III Derivatele funcţiilor compuse 𝑄(𝑥) = 𝑎(𝑥 − 𝑥1 )𝛼1 (𝑥 − 𝑥2 )𝛼2 ……….(𝑥 − 𝑥𝑝 ) ⇒
𝐴𝛼1
(𝑢𝑛 )′ = 𝑛 ∙ 𝑢𝑛−1 ∙ 𝑢′ , 𝑛 ∈ ℤ ⟹ 𝑓(𝑥) =
𝐴1 𝐴
+ (𝑥−𝑥2 )2 + ⋯ (𝑥−𝑥 +
(𝑥−𝑥1 ) 𝛼
(𝑢𝛼 )′ = 𝛼 ∙ 𝑢𝛼−1 ∙ 𝑢′ , 𝛼 ∈ ℝ∗ 2 1) 1
′ 1 …………………………………………….
(√𝑢) = ∙ 𝑢′
2√𝑢 𝑃1 𝑃2 𝑃𝛼𝑝
+ 2 +⋯ 𝛼𝑝
(𝑎𝑢 )′ 𝑢
= 𝑎 ∙ ln 𝑎 ∙ 𝑢′ (𝑥−𝑥𝑝 ) (𝑥−𝑥𝑝 ) (𝑥−𝑥𝑝 )
(𝑒 𝑢 )′
= 𝑒 𝑢 ∙ 𝑢′
1
(ln 𝑢)′ = ∙ 𝑢′ 𝑇 Formula Leibniz – Newton
𝑢 𝑏
(sin 𝑢)′ = cos 𝑢 ∙ 𝑢′ ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = 𝐹(𝑏) − 𝐹(𝑎) = 𝐹(𝑥)|𝑏𝑎 unde 𝐹 este primitiva lui 𝑓
(cos 𝑢)′ = −sin 𝑢 ∙ 𝑢′
1
(tg 𝑢)′ = 2 ∙ 𝑢′
𝑐𝑜𝑠 𝑢
1
(𝑐𝑡𝑔 𝑢)′ = − 2 ∙ 𝑢′
𝑠𝑖𝑛 𝑢
1
(arcsin 𝑢)′ = ∙ 𝑢′
√1− 𝑢2
1
(arccos 𝑢)′ = − ∙ 𝑢′
√1− 𝑢2
′ 1
(arctg 𝑢) = ∙ 𝑢′
1+ 𝑢2
1
(arcctg 𝑢)′ = − ∙ 𝑢′
1+ 𝑢2
Reguli derivare
1. (𝑓 ± 𝑔)′ = 𝑓 ′ + 𝑔′
2. (𝑓 ∙ 𝑔)′ = 𝑓 ′ ∙ 𝑔 + 𝑓 ∙ 𝑔′
𝑓 ′ 𝑓′ 𝑔− 𝑓𝑔′
3. ( ) =
𝑔 𝑔2
Proprietăţile funcţiilor integrabile
𝑏
1. Dacă 𝑓: [𝑎; 𝑏] → ℝ integrabilă şi 𝑓(𝑥) ≥ 0 ⇒ ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 ≥ 0
𝑏 𝑏
2. Dacă 𝑓, 𝑔: [𝑎; 𝑏] → ℝ integrabile şi 𝑓(𝑥) ≥ 𝑔(𝑥) ⇒ ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 ≥ ∫𝑎 𝑔(𝑥)𝑑𝑥
𝑏 𝑐 𝑏
3. Dacă 𝑓: [𝑎; 𝑏] → ℝ integrabilă atunci (∀)𝑐 ∈ (𝑎; 𝑏) ⇒ ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 + ∫𝑐 𝑓(𝑥)𝑑𝑥
4. Dacă 𝑓: [𝑎; 𝑏] → ℝ şi (∃)𝑐 ∈ (𝑎; 𝑏) astfel încât 𝑓 integrabilă pe [𝑎; 𝑐] si pe [𝑐; 𝑏]
𝑐 𝑏 𝑏
atunci 𝑓 integrabilă pe [𝑎; 𝑏] şi ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 + ∫𝑐 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥
5. Dacă 𝑓, 𝑔: [𝑎; 𝑏] → ℝ, 𝐴 ⊂ [𝑎; 𝑏] finită, 𝑓 integrabilă si 𝑓(𝑥) = 𝑔(𝑥), (∀)𝑥 ∈ [𝑎; 𝑏]\𝐴 ⟹
𝑏 𝑏
𝑔 integrabilă şi ∫𝑎 𝑔(𝑥)𝑑𝑥 = ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥
6. Dacă 𝑓: [−𝑎; 𝑎] → ℝ integrabilă
𝑎 𝑎
𝑓 pară ⇒ ∫−𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = 2 ∫0 𝑓(𝑥)𝑑𝑥
𝑎
𝑓 impară ⇒ ∫−𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = 0
𝑇 Fie 𝑓: [𝑎; 𝑏] → ℝ integrabilă, atunci aria mărginită de 𝐺𝑓 , axa 𝑂𝑥 şi dreptele de ecuaţii
𝑏
𝑥 = 𝑎 şi 𝑥 = 𝑏 este 𝐴 = ∫𝑎 |𝑓(𝑥)|𝑑𝑥 .
𝑇 Dacă 𝑓, 𝑔: [𝑎; 𝑏] → ℝ integrabile, atunci aria mărginită de 𝐺𝑓 , 𝐺𝑔 şi dreptele de ecuaţii
𝑏
𝑥 = 𝑎 şi 𝑥 = 𝑏 este 𝐴 = ∫𝑎 |𝑓(𝑥) − 𝑔(𝑥)|𝑑𝑥 .
𝑇 Fie 𝑓: [𝑎; 𝑏] → ℝ integrabilă, atunci volumul corpului de rotaţie obţinut prin rotirea 𝐺𝑓
𝑏
în jurul axei 𝑂𝑥 cu 3600 este 𝑉 = 𝜋 ∫𝑎 𝑓 2 (𝑥)𝑑𝑥 .