Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În Olanda este garantat dreptul la proprietatea privată fără a se ţine cont de naţionalitatea
proprietarului. Conform legilor olandeze străinii au dreptul de a investi sau începe o afacere în
orice sector al economiei, cu excepţia următoarelor monopoluri: Banca Centrală a Olandei, Căile
Ferate olandeze, Aeroportul Internaţional Schiphol (Amsterdam), companiile publice de audio-
vizual.
În ceea ce priveşte aşa domenii ca antreprenoriat, al investiţiilor financiare şi bancare,
legislaţia olandeză se conformează normelor Uniunii Europene şi practicelor legale
internaţionale în domeniu.
Astfel, cei care deţin drept reşedinţa şi permis de muncă temporar în Olanda, au dreptul să
înfiinţeze o companie în aceleaşi condiţii ca cele stabilite pentru cetăţenii născuţi în Olanda, pot
achiziţiona acţiuni într-o firmă olandeză, înfiinţa o sucursală şi pot opera pe teritoriul olandez.
Cele mai importante tipuri de societăţi comerciale care funcţionează în Olanda sunt societatea
cu răspundere limitită (SRL, sau, în transcripţia olandeză – BV) şi societatea pe acţiuni (SA, sau,
în olandeză – NV).
Cu toate că sistemul olandez de impozitare nu este atât de diferit faţă de ţările vecine precum
Germania şi Belgia, există multe particularităţi care îl fac atractiv pentru companiile străine
pentru a localiza operaţiuni în Ţările de Jos. Un motiv important pentru companiile străine, de a
alege Ţările de Jos în calitate de bază proprie de comerţ european, reiese din politica fiscală
olandeză.
Guvernul olandez are o experienţă solidă în domeniul industriei, educaţiei şi a politicii fiscale,
care încurajează antreprenoriatul şi investiţiile străine în Olanda.
Începând cu 2001, Ţările de Jos se conduc de o nouă legislaţie fiscală. Principalele momente
ale unei astfel de modificări în legislaţie se referă la simplificarea sistemului de impozitare. Pe
parcursul a multor ani de existenţă a legislaţiei vechi, au fost efectuate un şir de modificări şi
completări, ţinerea evidenţei a devenit practic imposibilă. Noua legislaţie oferă un sistem coerent
şi logic, în care nu există loc excluderilor şi modificărilor.
În cursul reformei fiscale s-a schimbat principiul de lucru al serviciului fiscal. Anterior el se
baza pe principiul orientării inspectorii fiscali pe un anumit grup de impozite (în cazul unui astfel
de sistem inspectorii fiscali se concentrau asupra unei funcţii pur fiscale şi care consta în
colectarea unui impozit sau a unui grup de impozite şi taxe), activitatea curentă a autorităţilor
fiscale se bazează pe principiul orientării inspectorilor fiscali pe grupuri de contribuabili (în
cazul acestui sistem, inspectorii, cu excepţia funcţiilor fiscale, de asemenea se specializează pe
natura şi specificul activităţii contribuabilului, în unele cazuri acţionând şi în calitate de
consultanţi).
Claritatea şi simplitatea structurii bazei fiscale legislative a Olandei nu înseamnă, însă, şi
simplitatea calculelor unor impozite corecte. Unele legi fiscale din Ţările de Jos, în acest sens
sunt extrem de complicate, confuze, şi, uneori, presupun posibilitatea unei interpretări. Chiar şi
experţii au dificultăţi în determinarea sensului normelor fiscale utilizate în anumite situaţii fiscale
concrete. Existenţa unor prevederi legislative cu sensuri şi interpretări multiple, conduce la
necesitatea încheierii unor acorduri fiscale, care sunt precedate de negocieri îndelungate între
contribuabili şi funcţionari fiscali.
Data oficială a creării a Regatului Olandez este anul 1815, dar, de fapt, el şi-a început existenţa
în 1830, când Belgia, fosta parte a Olandei a ieşit din componenţa Ţărilor de Jos ca rezultat a
unei revoluţii de eliberare.
Sistemul actual de impozitare al Olandei s-a format pe parcursul unei perioade îndelungate de
timp. Primele impozite introduse au fost:
1. Impozitul pe mită – introdus pe insula Java în secolul XVIII, care în acea perioadă era o
colonie a Olandei şi unde se înregistra un nivel foarte înalt al corupţei;
2. Impozitul personal pe servitori. Pentru o slugă se plăteau 5 florini şi 16 su. Pentru
încercarea de a pedepsi corporal o menajeră, stăpânii riscau o amendă în valoare de un
salariu anual al acesteia. Servitorii puteau fi concediaţi numai pentru furt.
3. Impozitul pe ferestre – se plătea în dependenţă de numărul ferestrelor. Pentru o casă cu
trei ferestre mărimea acestuia era acceptabilă, dar dacă numărul acestora era 4-5
impozitul se achita în mărime dublă sau chiar triplă. De aceea clădirile vechi din Olanda
prezintă construcţii arhitecturale înguste.
În prezent în Olanda sunt percepute următoarele impozite şi taxe:
Pentru companiile care fac parte dintr-un grup, impunerea se face asupra veniturilor
impozabile consolidate ale grupului, fiind permisă echilibrarea pierderilor unei companii cu
profitul alteia, înainte de impozitare.
Pierderile înregistrate în anul anterior pot fi deduse din profiturile realizate în anii următori.
Profiturile distribuite acţionarilor nu se deduc din suma impozabilă. Amortizarea mijloacelor fixe
poate fi făcută după orice metodă de depreciere, alegerea companiei.
Companiile străine pot evita plata impozitelor către statul olandez dacă activităţile desfăşurate
în Olanda nu au o amplasare sau o reprezentare permanentă (locaţie fixă de desfăşurare a
activităţilor sau o persoană autorizatp să încheie contractul în numele companiei mamă).
O particularitate a sistemului fiscal olandez este posibilitatea unei companii de a discuta cu
autoritatea în materie tratamentul fiscal pentru anumite operaţiuni sau tranzacţii viitoare. În acest
fel, compania beneficiază de evaluarea precisă a valorii impozitelor pe care le va avea de plătit şi
poate astfel să îşi eficientizeze operaţiunile viitoare.
Impozitul pe dividende este de 15%.
Dacă beneficiarul este o entitate stabilită într-un stat membru al Uniunii Europene şi această
entitate deţine mai mult de 20% din stocul de acţiuni, se aplică o scutire a impozitului pe
dividende.
3. Impozitul pe moştenire
Se aplică la valoarea bunurilor dobândite de la o persoană al cărei ultim domiciliu a fost în
Olanda. Legea stabileşte valorile maxim ale bunurilor moştenite pentru care se aplică, în anumite
condiţii, exceptarea de la plata taxei. Cota procentuală este diferenţiată în funcţie de gradul de
rudenie (rudele de gradul I plătesc mai puţin decât rudele mai îndepărtate sau cei fără grad de
rudenie) şi se aplică asupra valorii taxabile a bunurilor dobândite (valoarea proprietăţii dobândite
din care se scade valoarea exceptată/scutirile). În actul cu privire la impozitul pe moştenire se
distring 3 categorii:
Categorie de moştenitori Cote de impozitare
min max
Soţi, copii, parteneri de cuplu 5% 27%
Părinţi şi fraţi 26% 53%
Fără grad de rudenie 41% 68%
4. Taxa pe cadouri
Se aplică la valoarea bunurilor obţinute sub formă de cadou de la o persoană rezidentă în
Olanda. Legea stabileşte valoarea maximă a cadourilor pentru care nu se aplică taxa şi cazurile şi
condiţiile de exceptare de la plata taxei (spre exemplu, cadourile părinţilor către copii). Cotele
procentuale de aplicare a taxei sunt aceleaşi ca în cazul moştenirilor.