Cornea Diana-Florina gr 8

PARALIZIA NERVULUI IX

Nervul glosofaringian(IX), unul dintre cei mai mici nervi cranieni, este un nerv
mixt care conține fibre motorii, senzitive și vegetative.
Fibrele senzitive își au originea în ganglionii inferior și superior (omologi celor
spinali), fibrele motorii își au originea în nucleul ambiguu din bulb, iar fibrele
vegetative își au originea în nucleul salivator inferior din bulb.
Originea aparentă a nervului glosofaringian se află în porțiunea superioară a
șanțului retroolivar, înapoia olivei bulbare și deasupra emergenței nervilor vag și
accesor.

Emergența glosofaringianului cuprinde cinci sau șase filete ce se unesc într-un

singur cordon nervos.
Componenta motorie a nervului glosofaringian derivă din placa bazală a
bulbului embrionar, în timp ce componenta senzitivă își are originea în crestele
neurale.

Originea reală a nervului glosofaringian

Fibrele motorii își au originea reală în porțiunea mijlocie a nucleului ambiguu, care se
află în coloana motorie ventrală a trunchiului cerebral.
Fibrele senzitive prezintă doi ganglioni:
–Ganglionul lui Andersch care se află în foseta pietroasă de pe marginea posterioară a
stâncii temporalului;
–Ganglionul lui Ehrenritter care este situat medial față de ganglionul lui Andersch.
Acești ganglioni îi sunt anexați glosofaringianului în momentul în care acesta
trece prin gaura jugulară. Ganglionii prezintă două tipuri de prelungiri: periferice
și centrale. Cele periferice se îndreaptă spre mucoasa linguală, spre cea
faringiană, a trompei lui Eustache și a casei timpanului. Prelungirile centrale
care conțin fibrele senzitive ale glosofaringianului se termină în porțiunea
mijlocie a nucleului fasciculului solitar din trunchiul cerebral.
Fibrele vegetative au originea în trunchiul cerebral.
Originea aparentă a nervului glosofaringian
Aceasta se află în porțiunea superioară a șanțului retroolivar, înapoia olivei bulbare și
deasupra emergenței nervilor vag și accesor. Emergența glosofaringianului cuprinde
cinci sau șase filete ce se unesc într-un singur cordon nervos.

Traiectul nervului glosofaringian

Nervul glososfaringian se îndreaptă de la origine orizontal către anterior și lateral până
la gaura jugulară, apoi părăsește cutia craniană și face un unghi drept orientându-se
vertical. Apoi trece între mușchii stilofaringian și stiloglos, ajungând la baza limbii. Aici
se distribuie la mucoasa linguală printr-un buchet de ramuri terminale

Leziunile nervului glosofaringian

1.Leziunea unilaterală poate să ducă la:
– Paralizia mușhiului constrictor superior al faringelui duce la jenă la deglutiția
solidelor.
– Hipoestezia sau anestezia palatului moale posterior, faringelui și treimii posterioare a
limbii. Poate să apară aguezia, mai ales pentru gustul amar.
–Reflexul faringian este scăzut sau abolit.
–Când pacientul pronunță vocalele A sau E, apare semnul cortinei (Vernet): peretele
posterior al faringelui și vălul palatin se deplasează spre partea sănătoasă.

2.Leziunea bilaterală poate să ducă la:

–Tulburări grave de deglutiție, mai ales pentru alimentele solide.
–Tulburări de fonație
–Leziunea bilaterala a glosofaringianului se asociază frecvent cu leziuni ale nervului
vag. Acest lucru face ca vălul palatin să fie căzut, flasc, cu lueta (omușorul/uvula)
atârnată la baza limbii. De asemenea, vălul palatin nu se mai ridică la pronunțarea
vocalei A, reflexele faringiene sunt abolite și apar tulburări de deglutiție chiar și pentru
lichide.

Ramuri colaterale
Aceastea sunt în număr de șapte:
•nervul timpanic (Jacobson);
•ramurile carotice;
•ramurile faringiene;
•nervul pentru mușchiul stilofaringian;
•nervul pentru mușchiul stiloglos;
•ramurile tonsilare;
•ramurile linguale.
Nervul timpanic (Jacobson) are originea la nivelul ganglionului inferior al nervului IX.
Acesta conține fibre senzitive și parasimpatice secretorii preganglionare. Pătrunde în porțiunea inferioară a
canaliculului timpanic prin orificiul acestuia din fossula petrosa. Prin acest canal de 6 mm nervul intră în
urechea medie inferior de promontoriu.
Nervul timpanic are apoi un traiect ascendent pe peretele medial al urechii medii la nivelul promontoriului și
dă ramuri care participă la formarea plexului timpanic. Din acesta pleacă ramuri pentru mucoasa urechii
medii și pentru mucoasa tubei auditive. O parte din fibrele parasimpatice ale plexului timpanic formează
nervul pietros mic care iese prin orificiul superior al canaliculului timpanic pe fața antero-superioară a
stâncii temporalului, unde se anastomozează cu nervul pietros mare din facial. Nervul pietros mic face
sinapsă în ganglionul otic. Fibre parasimpatice postganglionare din ganglionul otic ajung la glanda parotidă
și la glandele salivare ale vestibulului bucal prin nervii auricolo-temporal și facial. Nervul pietros mic
conduce fibre motorii din glosofaringian, fibre care intră în constituția nervului tensor al vălului palatin.
Ramurile carotice (superioară și inferioară) se desprind imediat inferior de exobază, trec pe fața laterală a
arterei carotide interne și ajung la sinusul carotic și la glomusul carotic.
În număr de 3–4, ramurile faringiene provin dintr-un trunchi comun care se află superficial de mușchiul
constrictor al faringelui.
Ele se anastomozează cu ramurile faringiene de la nivelul nervului X și cele ale ganglionului cervical
superior formând plexul faringian. Acesta dă naștere la alte două plexuri: plexul muscular din grosimea
mușchilor faringelui și plexul submucos. Ramurile faringiene conțin fibre branhiomotorii pentru m.
constrictor superior, m. constrictor mijlociu (împreună cu nervul vag), m. palatofaringian, m.
salpingofaringian și, în mică măsură, m. ridicător și m. tensor al vălului palatin, fibre senzitive pentru
mucoasa nazo- și bucofaringelui și fibre parasimpatice secretorii preganglionare care sinapsează în
microganglionul plexului faringian pentru glandele mucoasei nazo- și bucofaringelui.
Ramurile tonsilare se desprind pe fața externă a mușchiului stilofaringian direct sau printr-un trunchi
comun. Aceste ramuri perforează mușchiul constrictor superior al faringelui și formează prin anastomoză
cu nervii palatini mici plexul tonsilar Andersch. Acesta inervează tonsila palatină, mucoasa palatului moale
și a istmului buco-faringian.
Ramurile linguale ajung în treimea posterioară a limbii. Ele inervează senzitiv mucoasa din treimea
posterioară a limbii și șanțul terminal.
Ramurile linguale conțin, de asemenea, fibre VAS de la corpusculii gustativi ai papilelor circumvalate și
foliate, fibre VAG responsabile de sensibilitatea generală de la rădăcina limbii și fibre parasimpatice
postganglionare care se distribuie glandelor salivare posterioare (Ebner) și glandelor seroase atașate
papilelor circumvalate și foliate.

Ramuri terminale
La baza limbii, nervul glosofaringian dă naștere unui buchet de ramuri terminale. Acestea se
anastomozează cu ramurile de pe partea opusă formând plexul lingual. Din acesta pornesc filete pentru
mucoasa limbii situată posterior de „V”-ul lingual, precum și pentru mucoasa limbii din jurul papilelor „V”-
ului lingual

Ramuri anastomotice
Nervul glosofaringian se anastomozează cu
•nervul facial: prin ansa lui Haller, nervii pietroși superficiali și ramura linguală a facialului;
•nervul trigemen: sub mucoasa limbii, la nivelul „V”-ului lingual;
•nervul vag și simpaticul: prin plexul faringian și intercarotidian.