Serologie Sifilis

Efectuarea ultramicroscopiei si a testelor serologice pentru diagnosticul
sifilisului
Agentul etiologic al sifilisului este un microorganism din genul Treponema, gram negativ,
spiralat, subțire, mobil, de 5- 15μm lungime și 0,1-0,2μm grosime, cu 6-14 spirale regulate, egale,
dispuse perpendicular pe axul microorganismului numit Treponema pallidum sau Spirocheta
pallida. Este un microorganism fragil, supraviețuirea în mediul extern este redusă, fiind distrusă prin
căldură, uscare, spălare cu apă și săpun, antiseptice uzuale. Congelată în țesuturi la -78°C își
păstrează viabilitatea și virulența până la 9 ani. Nu poate fi cultivată pe medii artificiale în laborator,
dar poate fi menținută pe culturi de țesuturi (medii speciale îmbogățite până la 7 zile la 35°C și 48
ore la 37°C) și poate fi inoculată la animale.
Definiția ultramicroscopiei = Ultramicroscopia directă în câmp întunecat (cu microscopul cu
contrast de fază ce funcționează pe principiul lui Tyndall) este singura metodă care permite
diagnosticul direct și imediat al sifilisului recent cu leziuni cutaneo-mucoase deschise care nu au
fost tratate cu antibiotic topic (șancru primar, placi mucoase, condiloma lata) și al sifilisului
congenital recent.
Este metoda de elecție pentru diagnosticul sifilisului recent în perioada seronegativa.
Pătrunderea oblica a luminii permite vizualizarea T. pallidum care apare luminoasă pe fond
întunecat. Necesită o experiență deosebita pentru a putea diferenția T. pallidum de celelalte
treponeme nepatogene comensale (T. callygirum, T. genitalis) și microorganisme spiralate (B.
refringens, B. balanitis) de la nivelul mucoasei genitale. Deoarece cavitatea bucală este de multe ori
colonizată de alte treponeme (T. microdentium, T. mucosum, T. vincenti) sau spirochete
nepatogene, ultramicroscopia nu este indicată în diagnosticul leziunilor de la acest nivel.
Condiții de efectuare și interpretare
Pentru efectuarea ultramicroscopiei se recoltează prin tehnica amprentei de la nivelul
leziunii sifilitice deschise netratată topic și se realizează un preparat lama-lamela care este apoi
examinat la microscop pe fond întunecat. Pătrunderea laterală a unui fascicol luminos pe un câmp
microscopic permite vizualizarea pe fond întunecat a microorganismelor treponemice care apar
strălucitoare și mobile. Diferențierea microscopica a T. pallidum de alte tipuri de treponeme
saprofite are la bază evaluarea distanței interspiralare care in cazul T. pallidum este egală între toate
cele 6-14 spirale.
Testele serologice efectuate pentru diagnosticarea sifilisului sunt reacții de tip antigen-anticorp care
au la baza prezența în serul pacienților a anticorpilor antitreponemici apăruți secundar prezentei T.
pallidum în organism. Antigenele folosite sunt lipoidice și treponemice. Antigenele lipoidice sunt
extrase din inima de bou și sunt reprezentate de antigenul Bordet- Ruelens și cardiolipina care
,asociată cu colesterol și lecitină formează antigenul lipoidic standardizat. Antigenele treponemice
se obțin fie din treponemele nepatogene (saprofite) care se pot cultiva cum este treponema Reiter,
fie din tulpina Nichols patogenă care se poate păstra numai prin inoculări la animale în cadrul
sifilisului experimental. În funcție de antigenele folosite reacțiile utilizate pentru diagnosticul
serologic al sifilisului sunt:
I. reacții care utilizează antigenele lipoidice (netreponemice)
 testele de fixare a complementului (reacția Bordet- Wassermann, reacția Kolmer);
 teste de floculare (reacția VDRL, reacția RPR);
II. reacții care utilizează antigene treponemice
• treponema Reiter;
• treponema pallidum vie (testul de imobilizare a treponemelor TPI);
• treponema pallidum inactivă- teste de imunofluorescență
I. Testele netreponemice
1. Testele de fixare a complementului – dificil de realizat deoarece necesită mai mulți reactivi și o
durată mai mare de efectuare. Sunt teste netreponemice care utilizează antigene lipoidice: testul
Bordet-Wassermann (efectuat la 37oC, cu multiple rezultate fals negative mai ales în stadiul
terțiar), testul Kolmer ( la rece 4oC de mare sensibilitate dar specificitate redusă).
2. Testele de floculare
a)Reacția VDRL (Venereal Disease Research Laboratory)– reacție de precipitare care
folosește serul încălzit al pacientului și antigen standardizat, folosită ca reacție de triaj;
 se pozitivează la 10-20 de zile după apariția șancrului primar;
 se poate face reacție cantitativă în diluții succesive, permițând urmărirea postterapeutică;
b)Reacția RPR( Rapid Plasma Reagin test)– asemănătoare VDRL doar ca folosește ser
neîncălzit, folosită ca reacție de triaj;
*Testele care folosesc antigene netreponemice sunt ușor de efectuat însă au specificitate
redusă, dând reacții fals pozitive de tip acut (persistă până la 6 luni) sau cronic (peste 6 luni
rămân pozitive).
*Reacțiile fals pozitive acute sunt cele mai frecvente și sunt prezente la pacienții cu patologie
infecțioasă acută virală (rujeola, varicela, hepatita, gripa, mononucleoza infecțioasă), pneumonii,
postvaccinări, sarcina și disproteinemii.
Interpretarea testelor RPR – fiind reacții de floculare, rezultatele se interpretează în funcție de
obținerea reacției de precipitare și de intensitatea acestui răspuns.
*Reacțiile fals pozitive cronice sunt asociate pacienților cu boli disimunitare de tip anemie
hemolitică, sindromul anticorpilor antifosfolipidici, colagenoze – LES, hipergamaglobulinemii,
crioglobulinemii, ciroză hepatică, tiroidită autoimună.
II. Testele treponemice
Testele care folosesc antigenul treponema Reiter sunt superioare testelor lipoidice dar dau și acestea
reacții fals pozitive. Testele care folosesc Treponema pallidum sunt caracterizate de sensibilitate si
specificitate crescută, evidențiind prezența anticorpilor specifici antitreponemici.
Testul de imobilizare a treponemelor folosește Treponema pallidum vie (sușa Nichols), care în
contact cu serul pacientului bolnav devine imobilă și rigidă. Este reacția cu cea mai mare
specificitate însă este costisitoare și se pozitivează târziu în perioada secundară, motiv pentru care
nu este folosită în practica curentă.
Teste care folosesc Treponema pallidum inactivă - sunt teste de imunofluorescență indirectă, testul
de hemaglutinare pasivă, teste enzimatice și teste de amplificare genică.
Testele de imunofluorescență evidențiază anticorpii specifici prin imunofluorescență
indirectă. FTA-Abs (fluorescent treponemal antibody absorbtion) folosește treponeme patogene
Nichols fixate și tratate inițial cu serul pacientului apoi cu antiglobulină umană marcată cu
fluoresceină. Serul este apoi examinat la microscop cu lumina UV și astfel treponemele vii apar
strălucitoare, fluorescente. Testul devine pozitiv rapid, în a treia săptămână după infecție, fiind
recomandat ca test de confirmare.
FTA-Abs IgM și IgG evidențiază cu mare specificitate prezența imunoglobulinelor
antitreponemice IgG și IgM. 19S FTA-Abs IgM un test de maximă specificitate care evidențiază
anticorpii antitreponemici puri IgM fiind recomandat pentru confirmare în cazul reacțiilor fals
negative.
Testul de hemaglutinare pasivă cu Treponema TPHA evidențiază anticorpi hemaglutinanți și se
pozitivează precoce cam la 35 de zile de la infecție și se negativează foarte greu, nefiind folosit în
urmărirea postterapeutică.
Testele enzimatice foarte sensibile și specifice sunt folosite mai puțin în practică.
Testele de amplificare genică PCR și LCR sunt utilizate în prezent doar în scop de cercetare.
Dinamica reacțiilor serologice

În sifilisul primar reacțiile serologice se pozitivează astfel:
 la 2 săptămâni de la infecție FTA-Abs
 la 35 de zile de la infecție – TPHA
 la 40 de zile de la infecție – VDRL/ RPR
 la 50-60 de zile de la infecție TPI.
*Există un interval de 15 zile în cadrul sifilisului primar între debutul bolii prin prezența șancrului și
pozitivarea testelor serologice VDRL, RPR care este denumită sifilis primar seronegativ. După
această perioadă, o dată testele pozitivate, se mențin astfel intens pozitive pe toată perioada
sifilisului secundar, iar în perioada terțiară testele serologice clasice rămân pozitive în procent de
60%, în timp ce testele imunologice antitreponemice sunt pozitive în 100% din cazuri.
*Uzual, pentru diagnosticul serologic sunt folosite testele RPR/VDRL însoțite de TPHA pentru
certificarea diagnosticului. Ambele sunt pozitive târziu, la 2 săptămâni după debutul șancrului, iar
înainte de acest interval se folosește FTA-Abs pentru diagnostic. Pentru perioada terțiară
seronegativa se folosește TPI pentru confirmare.
Pot fi întâlnite următoarele rezultate serologice ce necesita încadrare în stadiu de boală:
 RPR/VDRL și TPHA negative – nu este infecție sifilitică sau este infecție recentă în
perioada primară seronegativă (sub 3 săptămâni de la infectare)
 RPR/VDRL și TPHA pozitive – infecție confirmată;
 RPR/VDRL pozitiv și TPHA negativ – reacție fals pozitivă (acută sau cronică);
 RPR/VDRL negativ și TPHA pozitiv - cicatrice serologică sau sifilis la debut în curs de
pozitivare.

Serologie Sifilis

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Serologie Sifilis

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Efectuarea ultramicroscopiei si a testelor serologice pentru diagnosticul

Dinamica reacțiilor serologice

S-ar putea să vă placă și