Sunteți pe pagina 1din 4

Richter Diana II B AMG

Managementul sanatatii

Asigurarea sanatatii este considerata a fi un obiectiv esential al unui


sistem sanitar. E firesc, asadar, ca principalele scopuri sa fie realizarea unui
nivel ridicat de sanatate si distribuirea echitabila a serviciilor de asistenta
medicala. Totodata, un sistem sanitar ar trebui sa corespunda asteptarilor popu
latiei, ceea ce implica respectul pentru individ (autonomie si confidentialitate
) si orientarea clientului (servicii prompte si calitate a dotarilor). Ca si in
cazul sanatatii, scopurile rezultante se coreleaza cu nivelul absolut de recepti
vitate fata de exigentele populatiei si cu modul de distribuire. Al cincilea obi
ectiv este finantarea echitabila, cheltuielile reflectand capacitatea de plata,
si nu neaparat riscul de imbolnavire.
Intr-un numar recent al British Medical Journal , unii dintre autorii raportului OM
S descriau metodele pe care le-au utilizat pentru evaluarea unuia dintre obiecti
vele mentionate, si anume asigurarea sanatatii . Ei corelau cheltuielile pentru
ingrijirea sanatatii, ajustate conform preturilor locale, cu asigurarea starii d
e sanatate. Dupa ajustarea in functie de nivelul de educatie a populatiei, el in
susi un factor determinant pentru sanatate, autorii clasificau sistemele sanitar
e ale lumii conform eficientei cu care transforma cheltuielile in sanatate.
Apar, inevitabil, o serie de probleme atunci cand este vorba despre o ab
ordare de o asemenea amploare. Una sintre acestea este legata de modul cum defin
im sistemul sanitar. Asa cum este consemnat in World Health Report, acesta cupri
nde "toate activitatile al caror scop principal este de a promova, restabili sau
mentine sanatatea." Definitia este binevenita, intrucat pune accentul pe import
anta activitatii intersectoriale in promovarea sanatatii; din nefericire, insa,
implica si o problema, deoarece in nici o evaluare a starii de sanatate a popula
tiei unei tari nu poate fi gasita o cifra relevanta pentru formularea "toate act
ivitatile". In schimb, conform raportului, dat fiind faptul ca sistemul de ingri
jire a sanatatii utilizeaza majoritatea resurselor alocate la nivelul intregului
sistem sanitar, "se pierd din vedere foarte putine aspecte daca ne limitam la o
definitie restransa, adaptata datelor de care dispunem" . In consecinta trebuie
sa comparam resursele alocate sistemelor de ingrijire a sanatatii cu rezultatel
e obtinute la scara marita a sistemului sanitar.
OMS a stabilit clar responsabilitatea guvernelor fata de propriile siste
me sanitare pe care le coordoneaza si a invocat conceptul de administrare , ceea
ce presupune asumarea unui rol mult mai activ in promovarea sanatatii . In al d
oilea rand, a oferit un cadru conceptual util, care incepe sa evidentieze obiect
ivele sistemelor sanitare. In al treilea rand, a pus accentul pe necesitatea elu
cidarii impactului pe care, indiscutabil, sistemele sanitare il au asupra sanata
tii. Cu toate acestea, raportul OMS nu a reusit sa le ofere un raspuns valid cel
or ce se intreaba in ce masura un sistem sanitar este mai bun decat altul

Politica de sanatate in Uniunea Europeana


Legile UE pot avea un impact major asupra furnizarii de servicii medicale, in po
fida incercarilor guvernelor nationale de a mentine controlul asupra ingrijirii
sanatatii. Rezultatul este ca, din perspectiva medicala, interventiile UE pot fi
considerate aleatorii si, uneori, fara efect. O solutie, promovata de unii come
ntatori, este aceea a promovarii unei politici deschise a UE in domeniul sanatat
ii. Desi, la diferite niveluri din UE, este inevitabila discutarea unor probleme
legate de sanatate ca, de exemplu, noul program pentru sanatatea publica, in ca
drul caruia a inceput analiza datelor despre rezultatele tratamentelor, exista l
imite privind amploarea si rapiditatea actiunilor UE. Sistemele sanitare din cel
e 15 state membre sunt foarte diferite ca organizare si finantare. De aceea este
dificil pentru statele candidate sa urmeze un sistem unitar. Statele candidate
UE si-au dezvoltat propria combinatie din aceste sisteme si din modurile de fina
ntare ale sistemului sanitar, ca si:

Sistemul sanitar din Romania


In 1997, Romania a introdus un nou sistem de asigurari de sanatate prin Legea nr
. 145/1997, bazat pe o versiune modificata a modelului Bismarck. In prezent, une
le structuri din urmatoarele modele coexista in cadrul sistemului sanitar roman
(tinand cont in principal de modalitatea prin care sistemul este finantat):
modelul Semashko bugetul asigurarilor sociale de stat (trezoreria statului);
modelul Beveridge principiul rolului de filtru (avut de medicii de
familie alesi, in mod liber, de catre pacienti si finantat prin impozite);
modelul Bismarck sistemul de asigurari sociale de sanatate (bazat pe prime
obligatorii de asigurare, dependente de venituri).
La o analiza a sistemelor de sanatate din tarile Europei centrale si de rasarit,
se retin totusi unele caracteristici comune pe are M. Roemer (1993) le-a rezuma
t astfel:
serviciile de sanatate de aproape toate tipurile erau un drept social al fiecaru
ia, fara nici o cheltuiala sau cu foarte mici cheltuieli personale;
asigurarea serviciilor de sanatate era responsabilitatea guvernului la diferite
nivele ale acestuia;
distribuirea serviciilor preventive si terapeutice era in mod esential integrata
, accentul fiind pus pe prevenire;
resursele si serviciile de sanatate erau planificate central ca parte a planului
general al intregii ordini economice si sociale;
deciziile finale cu privire la caracteristicile majore ale sistemului national d
e ingrijire a sanatatii erau luate de autoritatile centrale de sanatate si polit
ice, desi grupurile locale de cetateni aveau posibilitatea de a contribui la for
marea poliZticii de sanatate;
cata vreme resursele erau limitate, prioritatile in sistemul de sanatate erau in
dreptate in special catre necesitatile muncitorilor din industrie si ale copiilo
r;
toate partile componente ale sistemului de sanatate erau dirijate si integrate d
e o autoritate majora - Ministerul Sanatatii si subdiviziunile sale;
practica medicala privata (si activitatile conexe) nu era prohibita, dar constit
uia subiectul unei reglementari stricte;
intreaga activitate in domeniul sanitar se baza pe principii stiintifice, astfel
incat practicile non-stiintifice sau religioase, mistice, nu erau, teoretic, pe
rmise;
nemultumirea cetatenilor in legatura cu:
a) calitatea si accesul la ingrijiie de sanatate si medicamente adecvate;
b) pietele secundare in sectorul sanatatii (platile necontabilizate, "pe sub mas
a");
c) lipsa libertatii de a alege medicul;
d) putere de decizie limitata si slaba.
nemultumirea personalului din domeniul sanitar in legatura cu:
a) salarii sub media pe economie;
b) lipsa libertatii medicilor de a fi alesi de pacienti si a remuneratiei calcul
ate in functie de performanta;
c) statutul social modest;
d) putere redusa in crearea politicii de sanatate.
nemultumirea managerilor serviciilor de sanatate datorita subfinantarii
cronice a facilitatilor de sanatate, echipamentului inferior, bugetului de intre
tinere insuficient, lipsei independentei in functionarea institutiilor de sanata
te si lipsei libertatii in stabilirea tarifelor, in contractari, investitii, in
reglementarea relatiilor de munca etc.
Cauze
factori ideologici/politici inerenti filosofiei socialiste: datoria statului de
a oferi cetatenilor ingrijiri de sanatate libere si acoperitoare; statul poseda,
finanteaza si administreaza facilitatile de sanatate; competitia, initiativa pr
ivata, proprietatea privata si fortele de piata nu au valoare in managementul se
rviciilor de sanatate; sistemul legal nu are legatura cu administrarea si nici c
u protectia drepturilor de sanatate individuala si sociala ale cetatenilor.
manageriale: macro-managementul economic si social inerent stilului sovietic (re
spectiv stilului iugoslav) al guvernelor, monopolul statului/partidului asupra l
uarii deciziilor, aprovizionarea planificata cu medicamente si materiale in ingr
ijirile de sanatate, norme si standarde ca instrumente ale planificarii si finan
tarii facilitatilor de sanatate, absenta unei planificari si finantari a sistemu
lui in functie de analiza starii de sanatate, structura ierarhica a administrati
ei guvernamentale, medicii sunt angajati ai guvernului, platiti cu salarii sub m
edia celor din industrie.
financiare: lipsa finantarii ofertei libere de ingrijiri de sanatate care sa sti
muleze cererea pentru ingrijiri de sanatate; solicitarea de forte mai multe si m
ai bune de ingrijire libera pe care guvernul sa le investeasca mai mult in noi f
acilitati de sanatate, sa angajeze mai mult personal in sanatate si sa acopere c
heltuielile crescute de sanatate din fondurile de sanatate deja insuficiente; su
bfinantarea cronica nu furnizeaza echipament si motivatie pentru asistenta de ca
litate; slaba calitate a ingrijirilor de sanatate alimenteaza cererea de servici
i de sanatate calitativ superioare pe piata secunZdara; lipsa finantelor si fina
ntarea prin norme si standarde nu permite introducerea programelor de sanatate p
entru controlul bolilor non-transmisibile, al bolilor profesionale sau, prin mod
ul de viata nesanatos, cauzeaza probleme si deficiente de sanatate.
structurale: furnizarea de ingrijiri primare de sanatate prin facilitati de ingr
ijire a acesteia impartite pe: varsta, sex, ocupatie, loc de viata sau tip de bo
ala nu permite utilizarea medicilor generalisti de familie in oferirea ingrijiri
i cuprinzatoare a tuturor membrilor comunitatii si pentru cele mai multe necesit
ati de sanatate ale populatiei; slaba calitate a serviciilor primare de ingrijir
e a sanatatii cauzeaza solicitarea nejustificata a specialistilor si spitalelor
si reduce timpul acordat tratarii afectiunilor acute sau grave; subsistemele, of
erind pe seama guvernului ingrijiri de sanatate superioare elitelor privilegiate
, reduc echitatea; separarea dintre facilitatile asistentei primare si policlini
cile si spitalele de specialitate nu ofera medicilor posibilitatea de a-si indep
lini functiile in conditii tehnice egale.
organizatorice: cetatenii arondati anumitor facilitati de sanatate nu sunt liber
i sa aleaga nici facilitatile de sanatate si nici medicii; medicii nu au liberta
tea de a fi alesi si platiti de pacienti, exceptand situatiile ilegale, pe o pia
ta secundara; lipsa standardelor si a "ghidurilor de practica medicala" in ingri
jirile de sanatate si in acreditarea furnizorilor de ingrijiri de
sanatate nu permite evaluarea si imbunatatirea calitatii activitatilor.
educationale: absenta instruirii practice a medicilor generalisti face dificila
imbunatatirea ingrijirilor primare de sanatate; instruirea inadecvata a epi-demi
ologilor, managerilor in servicii de sanatate, economistilor in sanatate si a ce
lor care fac planificarea in sanatate nu permite un management mai bun al servic
iilor de sanatate.
informationale: lipsa informatiei asupra costului resurselor de sanatate, al pro
ductivitatii muncii, al impactului economic si social al bolilor, incapacitatii
si deceselor evitabile, precum si lipsa evaluarii, nu permit un management efici
ent al sistemelor de ingrijire a sanatatii.