MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI

ORDINUL Nr. 931

din 02.07.2002
pentru aprobarea reglementării tehnice
„Normativ privind proiectarea şi executarea sistemelor de
alimentare cu energie termică - reţele şi puncte termice",
indicativ NP 058-02

In conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/

1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare,
In temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,
Având în vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare
Generală nr. 9/12.02.2002,
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite următorul

ORDIN:
Art. 1.-Se aprobă reglementarea tehnica „Normativ privind
proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu
energie termică - reţele şi puncte termice", indicativ NP 058-02,
elaborată de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în
Construcţii (IPCT S.A.) - Bucureşti şi prevăzută în anexa care face parte
integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Buletinul Construcţiilor şi în
broşură tipărită de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul
în Construcţii (IPCT S.A.) - Bucureşti, prin grija Direcţiei Generale în
Construcţii.
Art. 3. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în
Buletinul Construcţiilor.
Art. 4. - Prezentul ordin conţine 1 filă, iar anexa 207 pagini.
Art. 5. - Direcţia Generală Tehnică va aduce la îndeplinire
prevederile prezentului ordin.
MINISTRU, MIRON
TUDOR MITREA
3
 MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl
TURISMULUI CUPRINS

1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE ....................................... 10

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA Şl EXECUTAREA
SISTEMELOR CENTRALIZATE DE ALIMENTARE CU 2. CONDIŢII GENERALE DE REALIZARE
ENERGIE TERMICĂ - REŢELE Şl PUNCTE TERMICE A INVESTIŢIILOR. AVIZE ŞI ACORDURI............................ 13

INDICATIV NP 058-02 3. INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI................................... 17

Elaborat de: 4. AGREEREA FIRMELOR DE PROIECTARE ŞI

Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii
(IPCT S.A.) - Bucureşti
Director general:
Director general adjunct:
Director instalaţii:
Şef proiect:
Colectiv de elaborare:
Coordonat de: A.l.I.R.
Preşedinte:
Avizat de:
DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ
Director general:
Responsabil de temă:
4
EXECUŢIE. AUTORIZAREA INSTALAŢIILOR................... 19
dr jng Dan CĂPĂŢÂNĂ 5. SOLUŢII DE ALIMENTARE CENTRALIZATĂ CU
ing. Şerban STĂNESCU CĂLDURA...................................................................................... 24
ing. Dan BERBECARU
ing. Raluca CĂZĂNESCU 6. NECESARUL DE CĂLDURĂ...................................................... 26
ing. Raluca CĂZĂNESCU
7. REGLAREA FURNIZĂRII CĂLDURII. GRAFICE
ing. Dan BERBECARU
ing. Cristina HURDUC DE REGLAJ.................................................................................. 28
ing. Octavian ANGHELUŢĂ
ing. Gabriel IVĂNESCU 8. REŢELE TERMICE...................................................................... 32
ing. Luminiţa DUMITRESCU • Agenţi termici..................................................................... 33
• Schemele şi configuraţia reţelelor....................................... 34
prof. dr. ing. Liviu DUMITRESCU • Amplasarea reţelelor termice ............................................. 35
• Distanţe, adâncimi şi înălţimi de pozare ............................. 38
- Pozarea reţelelor termice subterane montate în canal
termic..................................................................... 39
ing. Ion STĂNESCU - Pozarea reţelelor montate aerian ................................ 45
ing. Ligia FORSEA - Pozarea reţelelor termice cu conducte preizolate
montate direct în sol ............................................... 47
5
 • Elementele componente ale reţelelor termice ....................... 50
- Conducte, fitinguri şi armături...................................... 50
- Compensarea dilatărilor ............................................... 54
- Izolarea termică şi hidrofugă........................................ 58
- Partea de construcţii ..................................................... 61
- Instalaţii anexe ale reţelelor termice montate în canal 63
• Cerinţe de calitate pentru echipamentul principal................. 67
• Telegestiunea reţelei termice. Sistemul dispecer ................ 68
• Dimensionarea reţelelor termice ......................................... 71
Calculul hidraulic........................................................ 71
- Calculul mecanic......................................................... 76
- Calculul termoizolaţiei reţelelor................................... 78
9. EXECUŢIA REŢELELOR TERMICE....................................... 80
• Verificarea materialelor. Depozitare, manipulare,
transport......................................................................... 81
• Fixarea şi marcarea traseului reţelei.................................... 83
• Desfacerea şi refacerea pasajelor. Săpături, umpluturi ........ 85
• Montarea conductelor, suporturilor, armăturilor şi
elementelor de compensare............................................ 88
• Pretensionarea conductelor ................................................ 94
• Executarea protecţiei anticorozive, a izolaţiei termice,
hidrofuge şi a protecţiei mecanice.................................. 97
- Executarea izolaţiei termice ....................................... 98
Executarea protecţiei hidrofuge şi mecanice a
conductelor............................................................... 99
6
- Executarea canalelor, căminelor, a elementelor de
construcţie din beton şi beton armat şi a blocurilor
de ancorare................................................................ 99
• Verificări, încercări, probe şi recepţia reţelelor termice .... 102
10. PUNCTE TERMICE................................................................... 110
• Clasificarea punctelor termice .......................................... 110
• Capacitatea şi amplasarea punctelor termice .................... 111
• Echipamentul de bază ...................................................... 113
• Aparate de reglare, măsură, control şi transmitere la
distanţă ........................................................................ 116
• Cerinţe de calitate pentru materialele de instalaţii şi
utilajele din punctul termic........................................... 119
• Clădirea punctelor termice ............................................... 119
• Instalaţii aferente clădirii punctelor termice ...................... 121
• Elemente de construcţii aferente echipamentului............... 122
• Organizarea spaţiilor din punctele termice ....................... 122
• Dimensionarea echipamentului din punctul termic............ 126
11. EXECUŢIA INSTALAŢIILOR DIN PUNCTELE
TERMICE .................................................................................... 129
• Montarea conductelor şi armăturilor.................................. 131
• Montarea pompelor........................................................... 133
• Montarea staţiei de dedurizare a apei ................................ 133
• Montarea contoarelor de energie termică........................... 134
• Montarea şi instalarea schimbătoarelor de căldură ............ 134
• Montarea sistemului de expansiune .................................. 135
7
 • Executarea instalaţiilor electrice de automatizare............. 134
• Montarea şi instalarea traductoarelor................................ 136
• Montarea şi instalarea regulatoarelor (automate
programabile)............................................................ 137
• Montarea şi instalarea elementelor de execuţie.................. 137
• Montarea aparatelor de conectare şi automatizare............. 137
12. CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA
INSTALAŢIILOR DIN PUNCTUL TERMIC....................... 138
• Probe, verificări preliminare............................................ 139
- Proba la rece (de presiune)....................................... 140
- Proba la cald........................................................... 142
- Probe funcţionale ................................................... 144
• Verificarea instalaţiei electrice de automatizare ............... 145
Anexa 3 - Prescripţii tehnice utile la proiectarea şi
executarea sistemelor centralizate de alimentare
cu energie termică............................................ 173
Anexa 4A - Conţinutul documentaţiei pentru obţinerea
agreerii de execuţie a lucrărilor de alimentare
cu energie termică din parte furnizorului/
distribuitorului ................................................. 179
Anexa 4B - Agreere pentru execuţia lucrărilor................... 180
Anexa 5 - Modele de specificaţii de echipamente pentru
puncte termice.................................................. 181
Anexa 6 - Date suplimentare privind funcţiile şi
echipamente componente ale sistemului
de telegestiune................................................. 208

13. PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII.............. 148

14. PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR................ 150

15. RECEPŢIA INSTALAŢIILOR............................................. 153

• Recepţia la terminarea lucrărilor...................................... 153
• Recepţia finală................................................................ 155

ANEXE
Anexa l - Exemple de scheme funcţionale pentru puncte
termice............................................................. 156
Anexa 2 - Terminologie....................................................
163 9

8
 NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA
Şl EXECUTAREA SISTEMELOR
1.4. Proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimen-
CENTRALIZATE DE ALIMENTARE Indicativ NP 058-02
tare cu energie termică se face cu scopul ca acestea să corespundă
CU ENERGIE TERMICĂ - REŢELE ŞI calitativ cel puţin nivelurilor minime de calitate referitoare la
PUNCTE TERMICE_______________________| următoarele exigenţe esenţiale:
_________________________________________ - rezistenţă şi stabilitate ;
- siguranţa în exploatare;
- siguranţa la foc;
- igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia
1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE mediului;
- izolaţia termică, hidrofugă şi economia de energie;
1.1. Prevederile din prezentul normativ se aplică la proiectarea - protecţia împotriva zgomotului.
şi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică.

1.2. Obiectul prezentului normativ îl constituie întregul com- 1.5. Prevederile normativului referitoare la exigenţele minime
plex de instalaţii şi construcţii destinate transportului şi distribuirii de calitate specificate la art. 1.4. au caracter obligatoriu. Fac excepţie
energiei termice, cuprins între limita clădirii principale a unei centrale şi sunt specificate ca atare, prevederile cu caracter de recomandare.
electrice de termoficare sau a unei centrale termice şi punctele de
predare a energiei termice sub formă de agent termic de încălzire sau
de apă caldă menajeră la consumatori. 1.6. In conţinutul prezentului normativ se găsesc şi prevederi
care nu se referă strict la sistemele centralizate de alimentare cu
energie termică, cum ar fi cele prevăzute la elementele constructive
1.1. Domeniul de aplicare al normativului este cel privind: ale sistemelor, siguranţa la foc, intercondiţionări cu alte categorii de
instalaţii sau reţele etc.
- reţelele termice de agent primar; Respectivele prevederi fac trimiteri Ia alte prescripţii tehnice;
- reţelele termice de agent secundar; ele nu se substituie acestora şi nu au prioritate faţă de acestea.
- punctele termice Prevederile menţionate sunt incluse în fiecare capitol, în corelare cu
şi se referă atât la cele noi cât şi la cele care se modernizează sau se problemele specifice capitolului respectiv.
transformă după criterii funcţionale, economico-energetice şi eventual
altele specifice.
1.7. In sensul menţionat anterior, la proiectarea şi execuţia
sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică se respectă, de
Elaborat de: l Aprobat de: MINISTRUL asemenea, prevederile corespunzătoare cuprinse în:
INSTITUTUL DE PROIECTARE, TRANSPORTURILOR, - Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor
CERCETARE ŞI TEHNICĂ DE CALCUL CONSTRUCŢIILOR ŞI de încălzire centrală 113;
ÎN CONSTRUCŢII (IPCT) - Bucureşti TURISMULUI, cu ordinul - Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor
nr. 931 din 02.07.2002 sanitare 19;

10 11
 - Norme generale de protecţie a muncii;
- Instrucţiuni tehnice ISCIR;
- Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor
electrice cu tensiuni până la 100 V curent alternativ şi 1500 V
curent continuu 17;
-Ghid pentru proiectarea automatizării instalaţiilor din
centrale şi puncte termice 136;
- Normativ de proiectare, execuţie şi exploatare pentru
reţele termice cu conducte preizolate - NP029;
- Standard de performanţă pentru serviciul de furnizare a
energiei termice;
- Contractul cadru de furnizare a energiei termice;
- Alte prescripţii cuprinse în Anexa 3.
1.8. Nu fac obiectul prezentului normativ:
- centralele termoelectrice;
- centralele termice; la proiectarea şi executarea centralelor
termice se aplică prevederile „Normativului privind proiectarea
şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală" - 113;
- depozitele exterioare de combustibil şi instalaţiile afe-
rente centralelor termoelectrice şi termice;
- staţiile de pompare intermediare aferente reţelelor;
- instalaţiile interioare de încălzire centrală;
- instalaţiile termice cu caracter special, aferente unor
procese tehnologice.
12
2. CONDIŢII GENERALE DE REALIZARE A
INVESTIŢIILOR. AVIZE ŞI ACORDURI
2.1. Realizarea investiţiilor se face în conformitate cu prevede
rile legislative şi reglementările tehnice în vigoare.
2.2. Investiţiile din domeniul sistemelor centralizate de alimen-
tare cu energie termică se realizează numai pe bază de proiect.
Proiectul se elaborează de către proiectanţi cu competenţe în
domeniu, pe baza temei de proiectare.
Proiectul se verifică de către verificatori de proiecte atestaţi
MLPTL. Verificarea proiectelor se face la fazele de proiect tehnic şi
detalii de execuţie. Referatul de verificare al proiectului se întocmeşte
şi se semnează de către verificator şi face parte integrantă din proiect.
2.3. Tema de proiectare constituie baza elaborării proiectelor.
Tema de proiectare se elaborează de către beneficiarul investiţiei şi
trebuie să cuprindă:
- denumirea obiectivului de investiţie;
- amplasamentul;
- necesitatea şi oportunitatea realizării investiţiei;
- suprafaţa şi situaţia juridică ale terenului care urmează a
fi ocupat de obiectivul de investiţie;
- situaţia existentă;
- date tehnice referitoare la investiţie (descrierea tehnolo-
gică şi funcţională).
Tema de proiectare constituie anexă la contractul de proiectare,
care se semnează şi se însuşeşte atât de către proiectant cât şi de către
beneficiar.
2.4. Proiectul de sistem de alimentare cu energie termică (reţea
termică şi/sau punct termic) se întocmeşte pe faze de proiectare.
Fazele de proiectare şi conţinutul acestora, în conformitate cu legile şi
13
 reglementările tehnice în vigoare (Ordinul 1013/873 din 2001 al MF şi
MTCT) şi cu specificul lucrărilor de instalaţii şi reţele termice, sunt
următoarele:
2.4.1. Studiul de prefezabilitate
Studiul de prefezabilitate se realizează pentru obiective de
investiţii - sisteme de alimentare cu energie termică (reţele termice,
puncte termice etc.) şi se întocmeşte cu scopul prezentării situaţiei
existente, a pregătirii temei de proiectare, a documentelor privind
organizarea licitaţiei de proiectare şi stabilirii valorii estimative de
investiţie. Dacă este cazul se dispune elaborarea unui studiu tehnico-
economic comparativ pentru soluţiile analizate.
2.4.2. Studiul de fezabilitate
La baza studiului de fezabilitate stă tema de proiectare
întocmită de beneficiar sau studiul de prefezabilitate.
Studiul de fezabilitate se realizează pentru obiective de investiţii
pentru sisteme centralizate de alimentare cu energie termică (reţele
termice, puncte termice) şi are rolul de a stabili soluţia optimă de
realizare, devizul general şi indicatorii tehnico-economici.
2.4.3. Proiectul tehnic
Proiectul tehnic se elaborează pe baza studiului de fezabilitate
aprobat sau pe baza unei teme de proiectare întocmite de către
beneficiar, în cazul în care nu se face studiu de fezabilitate.
Proiectul tehnic are ca scop prezentarea soluţiei adoptate
însoţită de partea scrisă şi desenată care să permită realizarea licitaţiei
de achiziţie utilaje şi echipamente şi a licitaţiei de execuţie a lucrării
(memoriu tehnic, caiet de sarcini, liste cu cantităţi de lucrări şi
echipamente, specificaţii tehnice, scheme şi planuri).
14
2.4.4. Detalii de execuţie
Detaliile de execuţie se elaborează pe baza proiectului tehnic
avizat de beneficiar, după stabilirea executantului şi a furnizorilor
(producătorilor) echipamentelor şi materialelor de instalaţii în urma
licitaţiilor de execuţie şi achiziţie.
Detaliile de execuţie trebuie să cuprindă toate elementele
necesare pentru execuţia instalaţiei, detaliind informaţiile furnizate
prin proiectul tehnic.
Detaliile de execuţie pot fi întocmite de proiectantul lucrării sau
de executant, în condiţiile în care firma executantă are în structura sa
colectiv de proiectare specializat, în conformitate cu prevederile
contractului de proiectare şi de execuţie încheiat.
Etapele ciclului de realizare a investiţiilor
2.5. Realizarea lucrărilor de investiţii în cadrul sistemelor
centralizate de alimentare cu energie termică se face pe baza
Certificatului de urbanism şi a Autorizaţiei de construcţie.
2.6. Etapele care trebuie parcurse până la darea în folosinţă a
reţelelor termice şi punctelor termice:
a) întocmirea documentaţiei pentru obţinerea Certificatului de
urbanism - elaborată conform HG 525/1996 şi Legea
10/1995, Legea 50/1991 cu completările ulterioare la aceasta
şi Ordinul MTCT 91/1991. Avizarea documentaţiei se face
de către Furnizorul de utilităţi, Consiliul local (judeţean) sau
Primăria localităţii. Certificatul de urbanism se emite de
către Consiliul local sau Primăria localităţii
b) Studiul de fezabilitate (după caz).
c) întocmirea documentaţiilor pentru avizele şi acordurile
prevăzute în Certificatul de urbanism referitoare la:
- asigurarea cu utilităţi (energie electrică, apă-canal,
telecomunicaţii);
15
 - situaţia reţelelor din zonă;
- administraţia drumurilor;
- mediu, sănătate, pompieri, protecţie civilă (după caz);
- asociaţii de locatari (după caz).
d) Proiect de execuţie (PT şi DE, sau fază unică).
Se elaborează de către un proiectant cu competenţe în domeniu.
Proiectul se verifică de verificatori de proiecte atestaţi MTCT.
e) Documentaţia pentru autorizaţia de construire.
Documentaţia de autorizaţie de construcţie se întocmeşte de
către proiectantul general şi autorizaţia de construire se eliberează de
către organele administraţiei publice (primării, consilii locale) pe baza
studiului de fezabilitate şi proiectului tehnic aprobat, a certificatului de
urbanism şi a tuturor avizelor solicitate prin certificatul de urbanism şi
eliberate.
f) Execuţia lucrărilor.
Execuţia lucrărilor se realizează de către unităţi specializate prin
personal autorizat.
Controlul urmăririi lucrărilor se face prin:
- Responsabilii tehnici cu execuţia lucrărilor.
- Diriginţi atestaţi.
- Inspectori ai organelor de control (ISCLPUAT,
ISCIR, BRML, Pompieri etc.)
g) Recepţia lucrărilor (la terminarea lucrărilor şi finală) se
realizează conform HG 273/1994.
h) Autorizaţia de funcţionare (după caz)
Se eliberează de organele componente în domeniu:
- administraţia locală, agenţia de mediu, pompieri;
- unităţi prestatoare de servicii (salubritate, apă-canal,
energie electrică, telecomunicaţii etc.) cu care se încheie
contracte.
16
i) Cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte de către reprezen-
tanţi ai investitori lor conform HG 273/94 şi C 167/83. Cartea
tehnică se întocmeşte pe baza:
- proiectului de execuţie;
- proceselor verbale de recepţie:
- autorizaţiei de funcţionare.
3. INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI
3.1. Oportunitatea realizării investiţiilor în domeniul sistemelor
centralizate de alimentare cu căldură precum şi alegerea soluţiei
optime din analiza mai multor variante, se face pe baza indicatorilor
tehnico-economici rezultaţi din analize comparative între mai multe
variante posibile.
3.2. Indicatorii tehnico-economici fac parte din instrumentarul
de bază folosit pentru măsurarea şi analiza eficienţei economice în
cadrul evaluării proiectelor de investiţii.
3.3. Indicatorii tehnico-economici ai unei investiţii se calculează
de către firma de proiectare care elaborează studiul de fezabilitate sau
studiul de soluţii pe baza următoarelor acte normative:
- Legea 72/12.07.1996 privind finanţele publice;
- Legea 189/14.10.1998 privind finanţele publice locale;
-Norme metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor -
Indicatori specifici diferitelor obiective şi ramuri;
- Ordinul 1013/873 din 2001 al MF şi MTCT pentru aprobarea
Normelor metodologice privind conţinutul-cadru de organizare
a licitaţiilor, prezentare a ofertelor, adjudecare, contractare şi
decontare a execuţiei lucrărilor;
- Ordin 2/N/1998 - MTCT - Metodologie de calcul dinamic a
valorii investiţiilor;
- Metodologii de evaluare specifice băncilor care acordă împru-
muturi pentru proiecte de investiţii.
17
 3.4. Proiectele finanţate cu împrumuturi de la Banca Mondială,
BIRD sau BERD, sunt evaluate pe baza a două tipuri de evaluări:
- evaluarea economică care urmăreşte dacă proiectul este
apt să contribuie la dezvoltarea economică şi socială a ţării,
folosindu-se în acest scop criteriile de eficienţă şi de prioritate;
- evaluarea financiară care pune în evidenţă rentabilitatea
resurselor proprii, după ce s-au dedus din veniturile totale
obligaţiile de ordin financiar şi fiscal ce gravează profitul,
avându-se în vedere, totodată, eventuale subvenţii de la bugetul
de stat.
3.5. Indicatorii tehnico-economici (de eficienţă economică) se
obţin prin calcule şi preluare a informaţiilor existente în documentaţia
de proiect a investiţiilor pe baza unor modele matematice, care în
diverse modalităţi redau şi realizează compararea costurilor necesare
cu efectele preconizate a se obţine.
Indicatorii tehnico-economici ai investiţiilor, construiţi după
modelul raportului matematic între eforturi şi efecte sau efecte şi
eforturi, se exprimă sub formă de:
• eforturi (costuri) specifice pentru obţinerea unei unităţi de
efecte (produse) economice;
• efecte (rezultate-produse) specifice pe unitatea de măsură a
costurilor necesare, antrenate de realizarea proiectului în
varianta dată.
3.6. In proiectele de eficienţă energetică, profitul rezultă în
principal din economia de energie care, implicit, conduce la reducerea
costurilor pentru producerea şi achiziţia energiei. La aceasta se adaugă
profitul rezultat din alte efecte favorabile aplicării proiectului cum
sunt:
- creşterea producţiei;
- creşterea productivităţii muncii;
- reducerea cheltuielilor de întreţinere şi exploatare;
- îmbunătăţirea condiţiilor de mediu;
- reducerea taxelor.
18
3.7. Valoarea totală a costului unei investiţii se stabileşte prin
Devizul general care se întocmeşte conform HG 376/1994 şi care face
obiectul unui capitol al studiului de fezabilitate.
Structura Devizului General stabilită prin HG 376/1994 cores-
punde proiectelor complexe de investiţii, pentru proiectele specifice în
domeniul alimentării centralizate cu energie termică, structura
devizului general se adaptează corespunzător fiecărui proiect.
3.8. După felul cum reflectă sau nu impactul factorului timp în
economie, indicatorii de eficienţă economică ai investiţiilor se
grupează în indicatori statici şi indicatori dinamici.
4. AGREEREA FIRMELOR DE PROIECTARE ŞI
EXECUŢIE. AUTORIZAREA INSTALATORILOR
Agreerea firmelor de proiectare şi execuţie
4.1. Proiectarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie
termică (reţele de transport şi distribuţie, puncte termice) poate fi
realizată de către agenţi economici specializaţi în domeniu (firme de
proiectare, societăţi de servicii energetice ş.a.) care au primit agreerea
profesională din partea organismelor abilitate, în conformitate cu
prevederile Legii nr.326/2001 privind serviciile publice de gospodărie
comunală şi cu prevederile reglementărilor tehnice MTCT privind
proiectarea lucrărilor de construcţii-montaj, pe baza unei metodologii
tip de atestare a capabilitităţii.
4.2. Agenţii economici agreaţi pentru proiectarea sistemelor
centralizate de alimentare cu energie termică au următoarele obligaţii
şi răspunderi:
- să realizeze proiecte de calitate adoptând soluţii tehnico-
economice care să respecte normativele, standardele şi legislaţia
din domeniu în vigoare la data elaborării;
19
 - să respecte termenele de predare a proiectelor asumate
prin contract;
- să întocmească documentaţiile pentru obţinerea avizelor
şi acordurilor necesare pentru realizarea investiţiei şi să res-
pecte, prin proiecte, prevederile acestor avize şi acorduri;
- să prezinte şi să susţină proiectele în faţa organelor de
avizare;
- să urmărească execuţia proiectului pe şantier în confor-
mitate cu reglementările în vigoare;
- să stabilească echipele de proiectare corespunzător
cerinţelor proiectului;
- să asigure şi să menţină o dotare corespunzătoare cu
personal şi tehnică de proiectare conform certificării.
4.3. Executarea lucrărilor pentru sisteme centralizate de
alimentare cu energie termică (reţele de transport şi distribuţie, puncte
termice) poate fi realizată numai de către agenţi economici specializaţi
în domeniu (unităţi de execuţie şi montaj, subantreprize de specialitate
etc.) care au primit agreerea profesională conform prevederilor Legii
326/2001 din partea organismelor abilitate, pe baza unei metodologii
tip de atestare a capabilităţii şi agreerea tehnică din partea furnizorului
sau distribuitorului de energie termică după caz.
Conţinutul documentaţiei pentru obţinerea agreerii tehnice din
partea furnizorului/distribuitorului este dat în Anexa 4A, iar modelul
de agreere pentru execuţia lucrărilor este dat în Anexa 4B (Anexe
-punctul 4).
4.4. Agenţii economici agreaţi pentru executarea lucrărilor de
alimentare cu energie termică au următoarele obligaţii şi răspunderi:
- să execute lucrările de construcţii-montaj în conformitate
cu prevederile proiectului;
- să realizeze lucrări de calitate conform planurilor de
calitate proprii şi să răspundă de aplicarea tuturor prescripţiilor
tehnice privind execuţia, în vigoare la data realizării lucrării;
- să respecte termenele de execuţie asumate prin contract;
20
- să folosească la executarea lucrărilor numai materiale şi
echipamente omologate şi agrementate, însoţite de certificate de
conformitate;
- să numească oficial un responsabil de calitate pentru
lucrarea care se execută;
- să întocmească şi să prezinte toate documentele legate de
faze determinante, lucrări ascunse, probe şi verificări pe
parcursul şi la terminarea lucrărilor;
- să numească personal tehnic de specialitate în raport cu
numărul şi complexitatea lucrărilor, autorizat/agreat în domeniu;
- să ia măsuri ca personalul tehnic propriu autorizat/agreat
să-şi poată îndeplini în bune condiţii sarcinile privind lucrarea;
- să verifice dacă tehnologiile de execuţie folosite
corespund caietelor de sarcini prezentate în proiect;
- să asigure condiţiile necesare pentru efectuarea probelor
şi încercărilor pe parcursul execuţiei şi la recepţie conform
prevederilor proiectului şi reglementărilor tehnice;
să stabilească, în funcţie de caracteristicile lucrării,
norma de personal şi dotarea tehnică cele mai indicate pentru
realizarea lucrării;
- să asigure conform agreerii şi să menţină o dotare
corespunzătoare cu personal şi mijloace tehnice (utilaje, scule,
dispozitive, AMC etc.).
Competenţele instalatorilor autorizaţi pentru sisteme
centralizate de alimentare cu căldură
4.5. în funcţie de domeniul de activitate şi de destinaţia
lucrărilor, competenţele instalatorilor autorizaţi pentru sisteme centra-
lizate de alimentare cu căldură sunt:
Gradul I - Proiectarea, executarea şi exploatarea tuturor
lucrărilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură (reţele
termice de transport şi distribuţie, puncte termice).
Gradul II - Proiectarea şi executarea lucrărilor pentru reţele
termice de transport şi distribuţie.
21
 Gradul HI - Executarea şi exploatarea tuturor lucrărilor pentru
sisteme centralizate de alimentare cu căldură (reţele termice de
transport şi distribuţie, puncte termice).
Autorizarea instalatorilor pentru sisteme
centralizate de alimentare cu căldură
4.6. Autorizarea instalatorilor pentru sisteme centralizate de
alimentare cu căldură se face, în conformitate cu prevederile Legii
326/2001, de către comisii de specialitate .
Membrii comisiei sunt specialişti propuşi de:
- Ministerul Administraţiei Publice - ANRSGC - Autoritatea
Naţională de Reglementare din domeniul Serviciilor de
Gospodărie Comunală;
- MTCT - Direcţia Generală Tehnică;
- ANPPGCL - Asociaţia Naţională a Producătorilor şi
Distribuitorilor de Energie Termică din România;
- AUR - Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din România;
- Asociaţia Termoenergeticienilor din România;
- Institutele de învăţământ superior cu profil de instalaţii,
energetic şi mecanic din ţară.
4.7. Actele necesare pentru înscriere la examen, care se depun
la comisie, sunt:
- cerere tip;
- memoriu de activitate tehnică;
- copie după actele de studii şi pregătire profesională;
- două fotografii tip.
4.8. Condiţiile de studii şi practică în proiectare sau execuţie de
lucrări pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură, ce trebuie
dovedite cu acte pentru înscrierea la examenul de autorizare, sunt:
22
Gradul /- Ingineri din domeniile: instalaţii, energetică, meca-
nică, care au lucrat, efectiv în execuţie sau proiectare instalaţii termice
6 ani sau ca autorizat gradul 11, cel puţin 3 ani.
Gradul II - Ingineri şi subingineri din domeniile instalaţii,
energetică, mecanică care au lucrat efectiv în execuţie sau proiectare
instalaţii termice, 4 ani sau ca autorizat gradul II I timp de 2 ani.
Gradul HI - Ingineri, subingineri, tehnicieni, maiştri şi lucră-
tori calificaţi din domeniile: instalaţii, energetică, mecanică care au
lucrat efectiv în execuţie, instalaţii termice un timp de cel puţin:
- 2 ani pentru inginerii şi subinginerii de instalaţii;
- 3 ani pentru inginerii şi subinginerii de energetică sau
mecanică;
- 4 ani pentru tehnicieni, maiştri şi lucrători calificaţi.
4.9. Promovarea examenului pentru obţinerea autorizaţiei se
face pe baza cunoştinţelor teoretice şi practice din domeniul insta-
laţiilor termice pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură în
limita gradului solicitat, privind:
- Reglementările tehnice pentru sistemele de alimentare
centralizată cu căldură şi instalaţiile de încălzire centrală;
- Normele tehnice de execuţie şi tehnologia de montaj;
- Normele tehnice de exploatare;
- Normele de protecţia, siguranţa şi igiena muncii;
- Normele PSI.
4.10. Autorizarea instalatorilor pentru activitate în cadrul servi-
ciilor furnizorului sau distribuitorului de energie termică se face pe
bază de examen, de către comisii numite de furnizor/distribuitor, pe
baza reglementărilor interne ale acestuia. Se recomandă adoptarea
condiţiilor de studii şi practică prevăzute în prezentul normativ.
4.11. Verificatorii de proiecte şi experţii tehnici atestaţi pentru
specialitatea instalaţii termice (It) pot obţine, la cerere, fără susţinerea
examenului, autorizaţia gradului I, pentru proiectarea, executarea şi
exploatarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică.
23
 4.12. Autorizarea instalatorilor pentru activitatea în cadrul
serviciilor furnizorului sau distribuitorului de energie termică se face
pe bază de examen, de către comisii numite de furnizor/distribuitor, pe
baza reglementărilor interne ale acestuia. Se recomandă adoptarea
condiţiilor de studii şi practică prevăzute în prezentul normativ.
5. SOLUŢII DE ALIMENTARE CENTRALIZATĂ
CU CĂLDURA
5.1. Soluţia de alimentare cu căldură a instalaţiilor de încălzire
centrală se stabileşte la faza de studiu de fezabilitate a proiectului
astfel încât să satisfacă necesarul de căldură al consumatorilor în
condiţiile locale de sistematizare, energetice şi ecologice.
5.2. în cazul în care sunt mai multe soluţii, se recomandă ca
alegerea să se facă după criterii tehnice şi economice ţinând seama de
necesităţile specifice şi de posibilităţile de realizare.
* din instalaţia interioară de încălzire centrală.
5.3. La alegerea soluţiei se au în vedere următoarele posibilităţi
de alimentare cu căldură pentru:
- o clădire sau un grup de apartamente cu sursa şi reţelele
aferente;
- un grup de clădiri (de ex.: un ansamblu de clădiri civile
sau industriale) având o sursă proprie, de regulă într-o clădire
independentă;
- o zonă de clădiri civile sau industriale, având sursă de
căldură, reţele şi puncte termice;
- o localitate alimentată cu căldură de la o centrală termică
sau de termoficare (sau mai multe centrale interconectate), prin
reţele şi puncte termice.
5.4. Se recomandă alegerea următoarelor soluţii care pot fi
caracteristice pentru câte o categorie de consumatori; astfel pentru:
- clădiri care completează un ansamblu într-o zonă
construită, având alimentare centralizată cu căldură - racordarea
la soluţia existentă de alimentare centralizată cu căldură;
24
- terminarea unor clădiri începute într-un ansamblu pentru
care s-a prevăzut iniţial alimentarea centralizată cu căldură -
reanalizarea soluţiei pentru instalaţiile interioare şi corelat, a
celei de alimentare cu căldură, folosind fie alimentarea dintr-o
sursă proprie, fie cea centralizată;
- ansambluri noi de clădiri - folosirea alimentării centra-
lizate (cu sursă şi reţele noi sau extinderea celor existente).
5.5. In toate cazurile menţionate în art. 5.4., privind folosirea
unor soluţii existente de alimentare centralizată cu căldură sau de
extindere a acesteia, se recomandă analizarea oportunităţii reabilitării
sursei, reţelei şi punctelor termice existente, luând în considerare toate
aspectele legate de costul investiţiei şi al exploatării.
5.6. In cazul reabilitării unui ansamblu de alimentare centra-
lizată cu căldură prin termoficare este necesar ca soluţiile adoptate
pentru reţelele şi punctele termice să ţină seama în mod real de
parametrii de temperatură şi regimul de funcţionare al consumatorilor
5.7. Pentru zonele sau localităţile în care este necesar a se
elabora un studiu de alimentare cu căldură, se are în vedere cerinţele
de sistematizare, cele ecologice şi posibilităţile concrete de realizare,
pe lângă condiţiile specifice energetice. Alegerea soluţiei se face
printr-o optimizare economică, care trebuie să îmbine interesele
consumatorilor cu cele ale furnizorului de căldură (Studiu de soluţie,
Studiu de fezabilitate).
5.8. Se recomandă ca acolo unde există condiţiile necesare,
să se folosească surse neconvenţionale de energie (energie solară,
energie geotermală), prevăzând adaptarea instalaţiilor de încălzire
centrală şi chiar a clădirilor la specificul utilizării acestor surse.
Analiza economică a oportunităţii folosirii acestor surse se face
conform prevederilor art. 5.2.
25
 6. NECESARUL DE CĂLDURĂ
6.1. Necesarul de căldură la consumatori, se stabileşte luând în
considerare următoarele categorii de consumuri:
- pentru încălzire;
- pentru preparare apă caldă menajeră;
- pentru ventilare şi climatizare;
- pentru scopuri tehnologice.
6.2. Necesarul de căldură de calcul pentru încălzire (maxim
orar) se stabileşte conform prevederilor SR 1907-1 şi SR 1907-2
„Necesarul de căldură de calcul - Prescripţii de calcul şi Temperaturi
interioare convenţionale de calcul".
6.3. Necesarul de căldură de calcul (orar) pentru preparare apă
caldă de consum se determină funcţie de debitul orar de calcul de apă
caldă.
Debitul orar de calcul se determină în conformitate cu
prevederile STAS 1478, funcţie de sistemul de preparare a apei calde
de consum (instantaneu sau în regim cu acumulare).
6.4. Necesarul de căldură pentru ventilare şi climatizare se
determină funcţie de debitul de aer proaspăt necesar şi reprezintă
cantitatea de căldură necesară încălzirii lui de la temperatura
exterioară până la temperatura interioară.
6.5. Necesarul de căldură pentru scopuri tehnologice se
determină pe baza normelor specifice energetice stabilite prin norme
sau normative departamentale sau pe baza unui bilanţ termic al
procesului tehnologic respectiv.
6.6. Necesarul anual de căldură pentru încălzire se stabileşte pe
baza prevederilor standardului SR 4839 „Numărul anual de grade-
26
zile" şi a ghidului GP 039 „Ghid pentru calculul necesarului anual de
căldură a clădirilor de locuit".
6.7. Necesarul anual de căldură pentru prepararea apei calde de
consum, pentru ventilare climatizare şi pentru scopuri tehnologice se
determină în funcţie de:
• consumul normat zilnic de apă caldă corelat cu specificul
consumatorilor;
• duratele anuale de funcţionare;
• mărimea şi variaţia consumurilor orare, zilnice şi sezo-
niere, care depind de tipul consumatorilor.
6.8. Sarcina termică a sistemului de alimentare centralizată cu
căldură reprezintă sarcina termică urbană şi industrială ce trebuie
livrată din sursa termică.
6.9. Sarcina termică a sistemului de alimentare centralizată cu
căldură se stabileşte pornind de la necesarul de căldură de calcul,
ţinând seama de:
• tipurile de consumuri;
• categoria de importanţă a consumatorilor;
• cronogramele de consum şi simultaneitatea consumurilor;
• soluţiile adoptate pentru producerea energiei termice;
• pierderile de căldură ale sistemului prin aplicarea, după
caz, a unor factori de corecţie în funcţie de:
- soluţiile adoptate pentru prepararea apei calde
menajere;
- influenţa unor condiţii climatice locale.
6.10. Sarcina termică a sistemului de alimentare cu energie
termică se obţine prin însumarea sarcinii simultane a diferitelor
categorii de consumatori la care se adaugă pierderile de căldură din
reţelele de transport şi distribuţie.
27
 6.11. Sarcina termică de calcul pentru conductele de transport
(agent primar) se stabileşte funcţie de regimurile caracteristice care
apar în funcţionarea sistemului de alimentare cu căldură în cursul
anului. Sarcina termică de calcul se compune din:
- necesarul orar de căldură de calcul pentru încălzire;
- necesarul orar de căldură de calcul pentru ventilare;
- necesarul de căldură orar mediu zilnic pentru prepararea
apei calde de consum, corespunzător zilei caracteristice din peri-
oada de încălzire, considerat simultan cu celelalte necesaruri;
- pierderea de căldură orară Ia transport şi distribuţie.
6.12. Sarcina termică de calcul a punctelor termice se determină
funcţie de:
- tipul şi schema punctului termic;
- modul de racordare a instalaţiilor de încălzire;
- modul de racordare a instalaţiilor de preparare a apei
calde de consum;
- modul de preparare a apei calde de consum.
6.13. Sarcina termică de calcul pentru reţelele de distribuţie la
consumatori se determină separat pentru reţelele de agent termic de
încălzire şi pentru reţelele de apă caldă de consum, ţinând seama
de debitul de căldură de calcul pentru încălzire determinat conform
SR 1907-1 şi de debitul de apă caldă de consum transportat, determi-
nat conform STAS 1478.
7. REGLAREA FURNIZĂRII CĂLDURII.
GRAFICE DE REGLAJ
7.1. Reglarea furnizării căldurii reprezintă ansamblul de măsuri
şi intervenţii care au ca scop modificarea în timp a cantităţii de căldură
produse, transportate şi distribuite consumatorilor în conformitate cu
nevoile reale al acestora.
28
7.2. Reglarea furnizării căldurii se poate face prin următoarele
metode:
• In funcţie de locul în care se face reglarea, aceasta poate fi:
- centrală (la sursă) - în cazul sarcinilor termice omogene;
- locală (consumatorii având grafice de reglare diferite de
cel al sursei);
- combinată - pentru sarcini termice eterogene.
• Din punct de vedere al elementelor reglate (al debitului de
căldură transmis consumatorilor):
- reglaj calitativ;
- reglaj cantitativ;
- reglaj mixt (calitativ-cantitativ).
• In funcţie de durata reglajului (metoda aplicată depinde de
natura şi condiţiile impuse în alimentare de către consumator):
- reglare continuă constantă;
- reglare continuă variabilă;
- reglare cu întreruperi.
7.3. Reglajul calitativ constă în modificarea temperaturii din
conducta de ducere şi implicit de întoarcere, menţinând debitul de
agent termic constant.
Acest reglaj prezintă avantajul stabilităţii hidraulice a sistemului
în condiţiile unor debite constante de agent termic, precum şi exploa-
tarea simplă prin varierea coordonată a temperaturii agentului termic
cu variaţia temperaturii aerului exterior.
Este adecvat pentru sistemele omogene din punct de vedere
termic al construcţiilor (temperaturi interioare, masivitate termică), al
tipului copurilor de încălzire şi al programului de funcţionare.
La adoptarea acestui tip de reglaj trebuie avut în vedere şi unele
dezavantaje care pot apărea în exploatare, cum sunt: consum relativ
mare de energie electrică pentru pomparea agentului termic, efectele
aduse de unele aporturi de căldură care pot să apară în anumite zone
asupra parametrilor aerului interior, variaţii mari ale temperaturii
aerului interior la consumatorii cu inerţie termică redusă.
29
 7.4. Reglajul cantitativ constă în modificarea debitului de agent
termic, menţinând constantă temperatura acestuia pe conducta de
ducere; temperatura agentului din conducta de întoarcere variază
funcţie de caracteristicile instalaţiilor consumatoare.
Principalul avantaj al reglajului cantitativ îl constituie consumul
redus de energie electrică de pompare, precum şi menţinerea unui
regim termic constant în funcţionarea sursei termice.
Dezavantajele acestui reglaj constau în:
- dereglarea hidraulică a sistemului;
- supraîncălzirea construcţiilor cu cât necesarul de căldură
este mai mic decât cel nominal.
7.5. Reglajul mixt constă în modificarea atât a debitului de
agent termic cât şi a temperaturii acestuia.
Este soluţia cea mai elastică de urmărire combinată a variaţiilor
consumului de căldură atât cu ajutorul parametrilor de temperatură cât
şi cu ajutorul debitului de agent termic şi oferă posibilitatea economi-
sirii energiei electrice de pompare.
7.6. Corelarea dintre parametrii agentului termic şi parametri
climatici în vederea reglării furnizării căldurii se realizează pe baza
graficelor dereglaj.
Graficele de reglaj reprezintă transpunerea grafică a corelării
parametrilor agentului termic preparat (temperatura de ducere şi
eventual de întoarcere, în măsura în care nu există reglaj la consuma-
tori) funcţie de variaţia temperaturii aerului exterior şi temperatura de
întoarcere a agentului termic, eventual şi temperatura interioară.
7.7. Graficele de reglare sunt utilizate pentru regimul permanent
de furnizare a energiei termice; ele se adaptează în mod corespunzător
pentru regimuri de funcţionare intermitente.
7.8. Graficele de reglaj se stabilesc pe baza următorilor
parametri:
- temperatura interioară ce trebuie asigurată;
30
- temperatura aerului exterior;
- influenţa vitezei vântului asupra parametrilor de furnizare
a căldurii;
- modul de racordare a instalaţiilor consumatorilor la sistem
(racordare directă sau indirectă);
- tipul de corpuri de încălzire utilizate.
7.9. Graficele de reglaj se întocmesc în următoarele ipoteze:
- nu apar modificări importante ale coeficienţilor totali de
transfer termic în condiţii curente, faţă de cele normale
(pierderile de căldură prin elementele de construcţie delimita-
toare şi pentru încălzirea aerului infiltrat sunt constante şi egale
cu fluxul termic emis de instalaţia de încălzire);
- se consideră viteza vântului constantă în perioada de
încălzire şi egală cu viteza vântului de calcul;
- adaosurile se consideră invariabile.
7.10. Reglarea furnizării căldurii în cadrul sistemelor centra-
lizate de alimentare cu energie termică, funcţie de mijloacele prin care
se efectuează, poate fi:
- manuală (la sistemele care nu au suferit modernizări sau
reabilitări);
- automată.
7.11. In cazul reglării automate a parametrilor agenţilor termici,
sesizarea şi măsurarea temperaturilor interioare şi exterioare şi variaţia
parametrilor agentului termic se face automat şi continuu, corespun-
zător graficelor de reglare, în această situaţie curbele de reglare se
introduc în memoria regulatorului electronic.
7.12. Reglarea manuală pe baza graficelor de reglare se face
prin acţionare asupra organelor de reglare după citirea de către
personalul de întreţinere, la anumite intervale de timp, a tempera-
turilor exterioare. Pe baza acestor temperaturi se citesc din graficul de
31
 reglare specific, temperaturile agenţilor termici (ducere şi întoarcere)
şi se efectuează corecţiile necesare. Intervalele de timp la care se
efectuează reglarea, sunt conform instrucţiunilor de exploatare.
7.13. Reglarea furnizării căldurii se poate realiza pe trei
niveluri:
- reglarea primară (la nivelul sursei);
- reglarea secundară (la nivelul punctelor termice);
- reglarea terţiară (bucle de reglare la nivelul consuma-
torilor care să răspundă influenţelor date de condiţiile specifice
ale acestora).
8. REŢELE TERMICE
8.1. Reţelele termice reprezintă complexul de instalaţii şi
construcţii destinate transportului şi distribuţiei energiei termice.
8.2. Prin reţele termice primare se înţeleg reţelele de transport
(în care agentul termic este de regulă apa fierbinte) cuprinse între
limita clădirii principale a unei centrale electrice de termoficare sau a
unei centrale termice şi punctele termice, unde are loc prepararea
agentului termic de încălzire (de parametri reduşi) şi apa caldă de
consum.
8.3. Prin reţele termice secundare se înţeleg reţelele de
distribuţie în care agentul termic este de regulă apa caldă şi sunt
cuprinse între limita clădirii punctului termic sau a unei centrale
termice de apă caldă şi limita clădirii consumatorilor de căldură şi de
apă caldă de consum.
32
Agenţi termici
8.4. Agenţii termici utilizaţi pentru transportul şi distribuţia
energiei termice sunt apa fierbinte şi apa caldă.
8.5. Apa fierbinte are o temperatură maximă de 150°C, în
sistemele centralizate de alimentare cu căldură. Temperatura apei
fierbinţi se stabileşte în funcţie de caracteristicile sistemului şi poate
avea valoarea cuprinsă între 115°C şi 150°C şi presiunea corespunză-
toare stării lichide a agentului termic.
8.6. Apa caldă are temperatura maximă de 115°C şi se utilizea-
ză de regulă la o temperatura maxima de 95°C, în condiţii nominale de
temperatură exterioară.
Se folosesc şi valori mai reduse de temperatură în cazul
încălzirii unor clădiri cu caracter medical şi la creşe grădiniţe (80-
85°C), precum şi pentru cele folosind sisteme de încălzire prin
radiaţie (sub 60°C). Apa caldă menajeră preparată în punctele termice
are temperatura maximă de 60°C.
8.7. Ecartul nominal de temperatură între agentul termic din
conducta de ducere şi conducta de întoarcere se alege pe baza
criteriilor funcţionale şi economice ale întregului sistem de producere,
transport, distribuţie şi utilizare a căldurii.
Pentru reţelele de apă fierbinte se recomandă un ecart de
temperatură de 40°C...80°C.
Pentru reţelele de apă caldă se recomandă un ecart nominal de
temperatură de 20°C.
8.8. Temperatura maximă a agentului din reţelele termice
trebuie să fie cel mult egală cu temperaturile admisibile indicate de
producător pentru componentele reţelelor sau instalaţiei.
33
 Schemele şi configuraţia reţelelor
8.14. în cazul în care în zona de consum există unele instalaţii
de producere a căldurii eficiente din punctul de vedere al consumului
8.9. Schemele şi configuraţia reţelelor termice trebuie să asigure
de energie primară (resurse energetice secundare, resurse geotermice,
transportul şi distribuţia energiei termice în condiţii de eficienţă şi de
centrala de deşeuri menajere etc.) se examinează încadrarea acestora
siguranţă.
în soluţia de ansamblu de alimentare cu căldură a zonei.
Se recomandă ca reţelele de distribuţie să aibă configuraţii
8.10. Se poate adopta una dintre următoarele scheme de reţele:
ramificate (radiale), grupându-se consumatorii pe ramuri astfel încât
- schema ramificată (radială);
- schema inelară;
să poată fi realizată echilibrarea hidraulică, reglarea automată a
- schema mixtă. funcţionării instalaţiilor, contorizarea consumatorilor de căldură şi
alimentarea independentă cu căldură a clădirilor cu acelaşi regim de
Alegerea schemei se face în funcţie de amplasarea consuma- funcţionare (de ex.: creşe, grădiniţe, case de naşteri, spitale, cămine
torilor, de mărimea consumurilor şi de perspectivă de dezvoltare cu de copii şi bătrâni etc.).
respectarea gradului de siguranţă, adoptându-se soluţiile care duc la
lungimi minime ale traseelor, la costuri şi cantităţi de materiale
8.15. Traseele reţelelor se aleg astfel încât să rezulte lungimi
reduse. Se urmăreşte evitarea pe cât posibil a dublării fluxurilor
minime de conducte, un număr cât mai redus de intersecţii cu drumuri,
reţelelor de transport cu cele de distribuţie.
căi ferate, canale şi posibilităţi maxime de autocompensare a
dilatărilor, dând prioritate ocupării unor zone libere.
8.11. în cazul reţelelor termice alimentate dintr-o singură sursă
de căldură se recomandă să se adopte scheme ramificate (radiale) cu
; 8.16. în cazul executării reţelelor termice în etape se au în
legături între ramurile importante.
vedere variantele de traseu care conduc la reducerea cheltuielilor
în cazul reţelelor termice alimentate din mai multe surse de
căldură se adoptă scheme care să permită atât funcţionarea separată a iniţiale de investiţii şi de exploatare.
surselor pe câte o zonă de consum, cât şi interconectarea surselor în
vederea asigurării repartiţiei optime a sarcinii termice între surse şi 8.17. în ansamblurile de clădiri civile, folosirea subsolului unei
creşterea siguranţei în funcţionare. clădiri (sau părţi dintr-o clădire) se face numai pentru alimentarea
instalaţiilor de încălzire centrală aferente clădirii respective şi nu şi
pentru tranzitarea cu reţele termice care alimentează alte clădiri.
8.12. Stabilirea configuraţiei reţelelor se face în funcţie de
soluţia cea mai economică de amplasare a conductelor şi de traseele
celorlalte utilităţi existente sau prevăzute a se realiza în perspectivă.
Amplasarea reţelelor termice
8.13. In cazul unor zone de consum cu caracteristici specifice 8.18. Amplasarea reţelelor termice se poate face:
(denivelări pronunţate, distanţă mare faţă de sursă) se pot adopta, pe - subteran, direct în sol în cazul conductelor din oţel
bază de calcule tehnico-economice comparative, scheme cu regimuri preizolate termic şi în cazul conductelor din polietilenă PE-X
hidraulice diferenţiate, staţii intermediare de pompare etc. preizolate;

34
35
 - subteran în canale necirculabile sau circulabile în cazul
conductelor din oţel izolate termic în soluţie clasică sau a
conductelor preizolate montate pe trasee existente în situaţia
lucrărilor de modernizare, reabilitare, înlocuire de reţele;
- suprateran.
8.19. Amplasarea reţelelor termice se realizează în corelare cu
celelalte reţele subterane sau supraterane din zonă existente şi
proiectate, ţinând seama de prescripţiile SR8591-97, folosind, acolo
unde este cazul, traseele existente pentru lucrări de înlocuire sau
modernizare reţele, după dezafectarea conductelor vechi.
8.20. în ansamblurile de clădiri civile reţelele termice exterioare
se montează, de regulă, subteran.
Se pot monta reţele aeriene în zonele cu ape freatice cu nivel
permanent ridicat sau, în alte cazuri, când prin aceasta nu se afectează
peisajul urbanistic; în acest sens, este necesar acordul organelor locale
de sistematizare.
8.21. In zonele industriale reţelele termice exterioare se mon-
tează, de regulă, aerian. Se dă preferinţă montării pe stâlpi de mică
înălţime (la sol). La pozarea aeriană a reţelelor termice pe suporturi de
mică înălţime, distanţa minimă de la sol până la partea inferioară a
termoizolaţiei finite a conductelor este de 0,30 m.
La traversarea unor drumuri în incintă, montarea se face pe
stâlpi, la înălţime sau subteran, în cazul supratraversării de drumuri,
trebuie respectate prevederile normelor privind căile de acces.
8.22. Montarea pe elementele de construcţii ale clădirilor se
face numai în condiţiile în care, la proiectarea structurii de rezistenţă a
acestora, se ţine seama de eforturile date de reţeaua termică exterioară.
La clădiri existente montarea se face cu acordul proiectantului de
rezistenţă.
36
8.23. Amplasarea supraterană trebuie adoptată numai în zone
situate în afara perimetrului construibil al localităţilor, pe platformele
şi în incintele industriale, de-a lungul căilor ferate, a căilor de comuni-
caţie, a râurilor, a canalelor deschise şi în culoare tehnologice.
8.24. Reţelele termice din ansamblurile de clădiri se pozează de
preferinţă în următoarea ordine: în spaţii verzi sau sub trotuare;
pozarea lor în zona carosabilă se face numai când celelalte soluţii nu
pot fi aplicate şi dacă se are în vedere necesitatea pozării pe acelaşi
traseu şi a altor reţele subterane.
8.25. în cazul pozării de-a lungul unei artere de circulaţie,
traseul reţelelor se fixează, de regulă, pe partea cu cele mai multe
puncte de utilizare (racorduri).
Intersecţia reţelelor termice cu artere de circulaţie, canale etc.,
se prevede, de regulă, a ti perpendiculară.
8.26. Soluţiile de amplasare a reţelelor termice în comun cu alte
reţele subterane, în galerii edilitare, se adoptă numai pe bază de
calcule tehnico-economice justificative.
8.27. La amplasarea subterană a reţelelor termice în apropierea
fundaţiilor clădirilor şi construcţiilor, pilonilor, podurilor, viaductelor,
tunelurilor, coşurilor de fum şi a altor construcţii, trebuie să se
prevadă de la caz la caz măsuri (hidroizolaţii. drenuri. instalaţii de
golire etc.) care să protejeze aceste construcţii în caz de avarii la
reţele.
8.28. Când reţelele termice intersectează pachete de linii ferate,
şosele naţionale sau străzi modernizate, trebuie să se aibă în vedere
utilizarea tunelurilor sau a altor lucrări de artă din zonă: în absenţa
acestora trebuie să se prevadă supratraversare, şi numai în cazul
în care aceasta nu este posibilă se va prevedea subtraversarea în canale
circulabile nou proiectate.
37
 8.29. Soluţiile tehnice privind traversarea sau subtraversarea cu
reţele termice subterane sau aeriene a căilor ferate şi a drumurilor
naţionale şi comunale se stabilesc şi cu acordul prealabil al adminis-
traţiei căii de comunicaţie respective.
Distanţe, adâncimi şi înălţimi de pozare
8.30. La stabilirea distanţelor minime între feţele exterioare ale
elementelor de construcţii ale reţelelor termice şi căile de comunicaţie,
respectiv alte reţele şi construcţii, se ţine seama de indicaţiile cuprinse
în SR 8591 şi „Normativul pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi
instalaţiilor de gaze naturale" - 16.
Reţelele termice amplasate în terenuri sensibile la umezire vor
avea faţă de fundaţiile clădirilor distanţele prescrise de „Normativul
privind fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile l a umezire"
-P7.
8.31. Adâncimea minimă de la suprafaţa solului sau a supra
structurii drumurilor până la partea superioară a elementelor de
acoperire a canalelor termice este:
- 0,80 m în zone carosabile;
- 0,50 m în spaţii verzi.
In zonele carosabile şi în spaţii verzi aceste valori pot fi reduse,
în condiţiile în care nu se pot respecta, luându-se măsuri corespun-
zătoare de protecţie mecanică şi termică.
8.32. Adâncimea de montaj recomandată a reţelelor termice
subterane este cuprinsă între 0,60 şi 2,50 m. Pentru adâncimi de
montaj mai mici decât adâncimea de îngheţ se asigură circulaţia
permanentă a apei în conducte, iar în caz de oprire accidentală a
circulaţiei apei se va efectua golirea conductei.
8.33. Adâncimile de pozare minime recomandate, măsurate la
partea superioară a mantalei conductelor de protecţie la conductele
preizolate termic sunt:
38
• 0,60 m - pentru pozare în spaţiul verde, cu luarea unor măsuri
de protecţie conform recomandărilor furnizorilor;
• 1,00 m - pentru pozare în zona carosabilă.
8.34. Adâncimile de pozare minime recomandate a conductelor din
PE-X măsurate până la partea superioară a mantalei de protecţie sunt:
- 0,40 + 0,80 m pentru pozare în spaţii verzi, cu luarea
unor măsuri de protecţie conform recomandărilor furnizorilor;
- 1,00 m - pentru pozare în zona carosabilă.
Pozarea reţelelor termice subterane montate în canal termic
8.35. Pentru reţelele termice montate în canale de protecţie se
folosesc, de regulă, canale de tip vizitabil. Se pot folosi canale circu-
labile sau semicirculabile în care se includ şi alte reţele (conducte de
apă), când soluţia se impune ca urmare a lipsei de spaţiu sau când
pozarea în canal comun a mai multor reţele este mai avantajoasă din
punct de vedere economic decât pozarea separată, cu condiţia
respectării prevederilor din normativele de specialitate specifice
reţelelor montate în canal comun.
8.36. Traversarea arterelor de circulaţie din ansambluri de
clădiri civile şi industriale, cu nivel ridicat al apelor subterane, se face
suprateran, cu lire de dilatare verticale, care să asigure circulaţia
normală; fac excepţie cazurile în care traversarea subterană este mai
economică sau este justificată de necesitatea respectării aspectului
zonei respective.
8.37. în terenuri normale, la traversările de artere pe care
circulaţia nu poate fi întreruptă, reţelele termice se pozează în canale
circulabile sau semicirculabile, prevăzute cu trape-plăci de beton care
să permită desfacerea canalelor pentru înlocuirea conductelor.
8.38. La stabilirea dimensiunilor canalelor necirculabile se
respectă distanţele minime indicate mai jos şi precizările făcute de
furnizorii de conducte preizolate în instrucţiunile de montaj.
39
 Distanţele |cm| dintre părţile canalelor necirculabile şi
termoizolaţia conductelor

Conducte cu Conducte
termoizolaţie preizolate montate în
sistem clasic în canale existente
- între suprafaţa interioară a
peretelui canalului şi
generatoarea laterală a
termoizolaţiei finite a 8 cm I5 cm
conductei celei mai
apropiate

între termoizolaţiile
finite a două conducte
apropiate (în orice sens)
- între faţa interioară a
planşeului (plăcii de
acoperire) şi genera-
toarea superioară a
termoizolaţiei finite a
conductei, în punctul cel
mai de sus al acesteia
- între radierul canalului şi
generatoarea inferioară a
termoizolaţiei finite a
conductei, în punctul cel mai
de j os al acesteia
l 0 cm 15 cm
8.40. In canalele necirculabile ale reţelelor termice este permis a
se poza şi alte conducte ce transportă fluide neutre, nepericuloase din
punct de vedere al inflamabilităţii, exploziei (de ex.: apă caldă de
consum, recirculare apă caldă, conducte pentru uz tehnologic etc.).
In canalele circulabile sau semicirculabile ale reţelelor termice
3 cm 15 cm
pot ti pozate, de asemenea, cabluri pentru telecomunicaţii, conducte
de semnalizare, cu respectarea prevederilor actelor normative speci-
fice reţelelor pozate în canalul comun.
Este interzis ca în canalele reţelelor termice să se monteze:
- conducte sau canale prin care se transportă medii cu
pericol de inflamabilitate, explozie sau alterare, datorită tempe-
l 0 cm 15 cm raturii din canal;
- conducte, canale sau cabluri din materiale instabile în
câmpul de variaţie a temperaturii aerului din canalele termice.

8.41. Este interzisă amplasarea conductelor de apă fierbinte şi

8.39. Spaţiile de circulaţie din canalele circulabile şi semi - apă caldă în canale în care există conducte care transportă substanţe
circulabile au dimensiunile minime conform indicaţiilor din tabelul (praf, vapori, gaze) care prezintă pericol de incendiu sau explozie.
8.39.

Local sau - în cazuri bine justificate - pe lungimi determinate, înălţimea minimă de

40 circulaţie poale fi redusă pană la 1.60 m.

41
 8.42. La intrarea reţelelor termice în clădiri, canalul de protecţie
este prevăzut cu un canal vertical de ventilare naturală alipit clădirii,
trecerea conductelor prin peretele clădirii făcându-se, pe cât posibil, la
o cotă superioară celei din canal şi în condiţiile stabilite prin
prevederile Normativului I13 referitoare la trecerile conductelor
termice prin pereţi şi planşee.
Se iau măsuri pentru etanşare la intrarea conductelor din canalele
termice în clădiri, în vederea evitării pătrunderii în subsol a gazelor
naturale infiltrate în canal sau în sol şi a evitării inundării subsolului.
8.44. Distanţele minime de la feţele exterioare ale canalelor până
la alte construcţii trebuie să respecte valorile date în tabelul 8.44.
8.43. Distanţele minime dintre conducte şi elementele de con-
strucţie ale canalelor trebuie să respecte valorile date în tabelul 8.43. Distanţele minime de la feţele exterioare ale canalelor
până la alte construcţii
Distanţele minime [mm] dintre conducte şi elementele de Tabelul 8.44.
construcţie ale canalelor
Tabelul 8.43.
 Notă: Se admite reducerea distanţelor prevăzute în tabelul 8.44
în cazuri speciale, impuse de condiţiile din teren, cu luarea unor
măsuri speciale de siguranţă şi stabilitate, puse în acord prin proiect cu
factorii interesaţi.

Pozarea reţelelor montate aerian

8.45. Distanţele minime de la feţele exterioare ale conductelor

reţelelor termice amplasate suprateran inclusiv scări, platforme,
împrejmuiri până la alte construcţii supraterane trebuie să respecte
valorile redate în tabelul 8.45.

45
Distanţele minime de la feţele conductelor reţelelor termice
supraterane sau alte elemente de montare aferente
şi alte construcţii supraterane

Tabelul 8.45.

Notă: Se admite reducerea distantelor prevăzute în tabelul 8.45. în

cazuri speciale, impuse de condiţiile din teren, cu luarea unor
măsuri speciale de siguranţă şi stabilitate, puse în acord prin
proiect cu factorii interesaţi.

Pozarea reţelelor termice cu

conducte preizolate montate direct în sol

8.46. Soluţia de montare a reţelelor exterioare în sol se reco-

mandă în situaţiile în care soluţia este mai economică (investiţie şi
exploatare) decât cea cu canale termice, iar condiţiile tehnice permit
utilizarea ei. Se folosesc, de preferinţă, conducte preizolate cu condiţia
ca izolaţia termică şi hidrofugă, precum şi protecţia mecanică să fie
omologate şi agrementate de un institut de specialitate autorizat.

8.47. Distanţa minimă faţă de peretele săpăturii este de 100 mm.

cu excepţia zonelor de preluare a dilatărilor din vecinătatea colurilor,
care se determină ţinând seama de posibilitatea realizării sudurilor
conductelor, a izolaţiilor locale şi montării pernelor de dilatare.

8.48. Amplasarea reţelelor termice în terenuri macroporice

sau sensibile la înmuiere se face ţinând seama de prescripţiile din

47
normativul P 7 „Normativ privind fundarea construcţiilor pe pământuri
sensibile la înmuiere'', cu următoarele precizări:
• Conductele preizolate montate pe trasee noi se montează
direct în sol la distanţa de minimum 3 m între mantaua de protecţie şi
fundaţiile clădirilor.
Pentru distanţele impuse mai mici. conductele preizolate pot fi
montate în canale de protecţie executate monolit.
• Legătura dintre reţele exterioare şi conductele din clădire se
realizează astfel încât să permită preluarea unor tasări diferenţiate.

8.49. Conductele preizolate care înlocuiesc reţele termice existente

se montează, de regulă, în canale termice existente.
Dacă gabaritul acestora depăşeşte spaţiul disponibil în canalul
termic, o parte din conducte se montează îngropate în sol lângă canal,
după demolare peretelui canalului opus clădirii.

8.50. Reţelele alcătuite din conducte preizolate se amplasează

sub conductele de gaze, luându-se măsuri de evacuare a eventualelor
scăpări de gaze ţinând seama de indicaţiile cuprinse în normativul 16
„Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare
cu gaze naturale".
Adâncimea de pozare " Distantele indicate se aplică cu condiţia asigurării
stabilităţii construcţiei
8.51. Reţelele termice se amplasează de preferinţă deasupra
reţelelor de canalizare sau apă şi sub reţelele de telecomunicaţii sau 8.53. Conductele preizolate se montează pe suporturi din
cabluri electrice. poliuretan, saci de nisip, dulapi de lemn, într-un strat de nisip cu
încrucişările între reţelele subterane se fac de regulă la unghiuri granulaţia 0,5-4 mm care depăşeşte cu minimum 10 cm partea supe-
de 75-90°. rioară a mantalei de protecţie a conductei cu cel mai mare diametru.

8.52. Distanţele minime de la suprafaţa exterioară a mantalei de
protecţie faţă de traseele altor instalaţii sau faţă de construcţii sunt cele
indicate în tabelul 8.52.
8.54. Pozarea conductelor preizolate din PE-X se face astfel:
- conductele din PE-X se aşează pe un strat de nisip, având
o grosime de 100 mm;
- se acoperă cu un strat de nisip, fără pietriş având o
grosime de 150 mm de la partea superioară a mantalei;

48 49
 - şanţul se acoperă apoi cu un strat de pământ cu grosimea
între 250 - 650 mm.
8.55. Distanţele dintre conducte şi dintre conducte şi şanţ sunt
cele specificate de furnizorul de conducte preizolate.
Elementele componente ale reţelelor termice
8.56. Reţelele termice se compun din:
- conductele propriu-zis şi fitingurile aferente (coturi, curbe,
ramificaţii, reducţii etc.);
- termoizolaţia;
- protecţia termoizolaţiei;
-armături (robinete, vane ş.a.);
- elemente pentru preluarea eforturilor provenite din dilatare
(compensatoare de dilatare);
- sistemul de măsură, control, depistare şi localizare a
avariilor, după caz;
- construcţii auxiliare;
- instalaţii anexe.
Conducte, fitinguri şi armături
8.57. Conductele aferente reţelelor termice se execută din ţevi
de oţel-carbon şi aliat; mărcile de oţel se aleg în funcţie de parametri
agenţilor termici vehiculaţi prin conducte.
Se recomandă să se utilizeze pentru conducte următoarele mărci
de oţeluri:
- OLT 35 şi OLT 45 STAS 8183, cu condiţia de a avea
încercările şi verificările prevăzute în STAS 404, respectiv 530,
cu excepţia încercărilor de aplatisare şi răsfrângere (conform
Prescripţii tehnice - C 15-ISCIR);
50
-OLT35K, OLT 45 K şi 16 M03 - STAS 8184;
- 10TiMoNiCrl75, 10TiCrl80 - STAS 3583;
- pentru conductele din polietilenă se recomandă utilizarea
polietilenei de înaltă densitate cu structură reticulată Pe-X
conform DIN 16892.
8.58. Sortimentele de ţevi care se utilizează pentru conductele
reţelelor termice, sunt:
- ţevi din oţel, fără sudură, laminate la cald - STAS 404/1;
- ţevi din oţel, fără sudură, laminate la cald pentru
temperaturi ridicate - STAS 404/3;
- ţevi din oţel, fără sudură, trase sau laminate la rece
STAS 530/1;
- ţevi din oţel, fără sudură, trase sau laminate la rece,
pentru temperaturi ridicate - STAS 530/3;
- ţevi din oţel, sudate longitudinal, pentru instalaţii -
STAS 7656;
- ţevi din oţel, sudate elicoidal, pentru conducte SR 6898/2.
Pentru reţelele de conducte de apă caldă menajeră se pot utiliza
conducte din polietilenă de înaltă densitate cu structură reticulată,
rezistentă la temperatura PE-X (pexal), izolate termic şi montate în
manta exterioară de protecţie din polietilenă de înaltă densitate.
Pentru conductele de apă fierbinte cu diametrul exterior mai
mare sau egal cu 108 mm, aflate sub incidenţa Prescripţiilor tehnice
ISCIR C15, se folosesc numai ţevi care corespund dimensional
(grosimi), calitativ (tipul de material), probe şi încercări, marca
materialului, marcare şi livrare conform punctului 2.3 al prescripţiilor
ISCIR CI5.
La livrarea ţevilor acestea trebuie însoţite de certificat de
inspecţie tip 3.1.B conform SR EN 10204.
8.59. Alegerea materialelor conductelor se face pe baza unor
criterii tehnice şi economice care ţin seama de condiţii tehnice de
funcţionare, compatibilitatea materialului cu fluidul transportat prin
51
 conducte, proprietăţile mecanice ale materialelor şi modificarea
acestora cu parametrii de funcţionare ai conductelor, posibilităţile de
prelucrare, tratare, sudare.
8.60. Este interzisă utilizarea ţevilor nestandardizate sau
neomologate şi neagrementate în România.
8.61. Alegerea grosimii peretelui conductelor se face ţinând
seama de tipodimensiunile standardizate şi de rezultatele calculului
termomecanic al sistemului, în proiecte, ţevile se definesc prin
diametrul exterior şi grosimea peretelui.
8.62. Fitingurile reprezintă elementele de conductă fasonate în
scopul executării diverselor trasee ale sistemelor de conducte.
Pentru conductele de apă fierbinte, aflate sub incidenţa
Prescripţiilor tehnice - ISCIR CI5 - fitingurile trebuie să corespundă
prevederilor punctului 3.3.3., cu toate sub punctele şi Anexa 2 din
prescripţia menţionată.
8.63. Gama tipodimensională a fitingurilor se corelează cu
procedeele de confecţionare a acestora; fitingurile trebuie să corespun-
dă condiţiilor tehnice prevăzute în Reglementările tehnice, normele şi
standardele în vigoare.
8.64. In reţelele termice şi în instalaţiile de racordare ale
consumatorilor se prevăd armături cu diverse funcţiuni: reglare,
închidere, golire, aerisire etc.
8.65. In proiecte, armăturile se definesc prin: tip, diametrul
nominal şi presiunea nominală.
8.66. Pentru fiecare tip de armături, materialele trebuie să
corespundă valorilor maxime admisibile ale temperaturilor şi
presiunilor.
52
8.67. Pe reţelele magistrale de agent primar şi secundar şi pe
ramificaţiile importante se asigură condiţii de golire a apei din
conducte pe tronsoane cu lungimea de maximum 1000 m.
în acest scop se recomandă să se monteze pe conductele cu
pantă continuă, armături de secţionare.
Distanţa dintre armăturile de secţionare se reduc în cazul în care
reţelele termice subtraversează linii de cale ferată, şosele naţionale,
străzi modernizate sau sunt amplasate în regiuni cu un grad mare de
seismicitate (peste gradul 7) ori în terenuri alunecătoare, în aceste
situaţii, armăturile de secţionare trebuie să fie prevăzute cu instalaţii
automate de închidere în caz de avarii (scăderea presiunii).
La amplasarea armăturilor de secţionare se ţine seama şi de
condiţiile speciale de continuitate în alimentarea cu căldură impuse de
consumatori.
8.68. Pentru secţionarea conductelor cu diametre până la 400 mm
inclusiv, se utilizează armături de secţionare cu acţionare manuală, iar
pentru diametre mai mari de 400 mm, armături cu acţionare electrică.
8.69. Se prevăd armături de închidere în clădirea punctului
termic, pe ramificaţii şi la toate racordurile abonaţilor.
8.70. Armăturile de golire şi robinetele de aerisire au aceleaşi
diametre cu ştuţurile de golire, respectiv aerisire. Secţiunile conduc-
telor (ştuţurilor) de golire şi de aerisire se determină astfel, încât să
asigure golirea apei din fiecare tronson al reţelei termice dintre două
armături de secţionare puncte de aerisire, în timp de 30 m in.
Diametrele armăturilor de golire şi aerisire se aleg în funcţie de
diametrele conductelor conform Normativului I 13.
8.71. In cazul amplasării supraterane a conductelor, armăturile
de închidere ale golirilor şi aerisirilor trebuie montate cât se poate de
aproape de conductele de transport şi trebuie izolate termic, pentru a fi
protejate împotriva îngheţului.
53
 8.72. In cazul amplasării subterane a conductelor, armăturile
trebuie instalate în cămine sau în încăperi subterane, accesibile
personalului de întreţinere.
La reţelele termice cu conducte preizolate montate direct în sol
se admite montarea armăturilor în sol, fără cămin, în situaţiile în care
acestea sunt de construcţie specială.
In cazul reţelelor termice montate aerian, pentru accesul
personalului de exploatare la armăturile situate la înălţime, trebuie să
se prevadă platforme cu balustrade şi scări de acces.
8.73. In reţelele termice, toate îmbinările ţevilor din oţel trebuie
să fie sudate, cu excepţia îmbinărilor cu armături şi a zonelor în care
nu este permisă sudură, unde se admit îmbinări cu flanşe.
Imbinarea conductelor din PE-X se face prin mufare. Procedu-
rile care preced asamblarea conductelor precum şi cele de îmbinare
trebuie să respecte caietele de sarcini date de furnizori.
8.74. Armăturile de secţionare, închidere, golire, sau aerisire
aferente reţelelor termice se recomandă a fi din oţel.
Compensarea dilatărilor
8.75. Compensarea dilatării termice a conductelor din oţel în
soluţie clasică sau preizolate se poate realiza prin:
- dezvoltarea în spaţiu a traseului pentru compensarea
naturală a deplasărilor;
- amplasarea pe conductă a unor compensatoare de dilatare
de tip U, Z, L , sau cu presetupă;
8.76. Prevederea măsurilor de compensare naturală sau a
tipurilor de compensatoare se face ţinând seama de:
- tipul de conducte (preizolată sau termoizolată în soluţia
clasică);
54
- diametrul conductelor;
- locul de montaj (subteran direct în sol sau în canale,
aerian);
- restricţii de traseu;
- alungirea provenită din dilatare.
La alegerea măsurilor de compensare se ţine seama şi de
prevederile Normativelor I 13, NP 029 şi de indicaţiile producătorilor
de conducte preizolate prezentate în instrucţiunile de montaj.
8.77. La determinarea dilatării conductelor, ecartul de tempe-
ratură de calcul este egal cu diferenţa dintre temperatura maximă de
calcul a agentului termic şi temperatura minimă la care se execută
montajul, respectiv 0°C.
8.78. Deplasarea liberă axială a conductelor, datorită dilatării se
asigură prin folosirea suporturilor mobile. Alegerea suporturilor
mobile se recomandă să se facă în funcţie de amplasare, diametre şi
mediul de compensare al conductelor, astfel:
- suporturi mobile cu alunecare, pentru conductele cu
Dn50-Dn 150 mm;
- amplasate suprateran şi pentru conductele cu Dn 50-
Dn 700 mm;
- amplasate subteran în canale nevizitabile;
- suporturi mobile cu role, pentru conductele Dn > 150 mm
amplasate subteran în canale vizitabile sau suprateran;
- suporturi cu suspensie (articulaţie şi arc), în situaţii
speciale pentru conducte care fac schimbări de direcţie în planul
vertical, precum şi în punctele în care conductele fac deplasări
după trei direcţii.
8.79. Suporturile fixe sunt elementele prin care se rigidizează
reţelele termice (fixare de elemente de construcţie, stâlpi, estacade,
blocuri de ancoraj montate în sol).
55
 8.80. Suporturile fixe trebuie prevăzute pe traseul conductelor
astfel încât între două fixări consecutive, să existe un singur dispozitiv
sau sistem de compensare a dilatării conductelor.

8.81. Distanţele maxime între două suporturi fixe consecutive,

măsurate pe firul conductei, sunt prescrise în tabelul 8.81 iar pentru
conductele preizolate termic în normativul NP 029.

Distanţe maxime recomandate între

suporturile fixe ale conductelor

Tabelul 8.81.

8.82. în vederea reducerii tensiunilor mecanice în conducte,

datorate dilatărilor, sub. valorile tensiunilor admisibile caracteristice
tipului de material (din care sunt confecţionate conductele), se reco-
mandă a se executa pretensionarea conductelor în următoarele cazuri:
• când geometria reţelei (lungimile braţelor L, Z sau U) are o
configuraţie impusă;
• când se depăşesc valorile admisibile ale tensiunilor aferente
ţevilor (conform standardelor de rezistenţă ale materialelor ţevilor -
ţevi metalice sau valorilor admisibile date de producători la materia
lele plastice) ca urmare a depăşirii lungimii admisibile de pozare;
• în cazul traseelor rectilinii lungi fără compensarea dilatărilor
(depăşirea distanţelor maxime admise între două compensatoare de
dilatare sau modalităţi de preluare a dilatărilor date pentru conducte de
oţel - tabel 8.81. sau distanţe maxime admise între două compen -
satoare sau posibilităţi de preluare a dilatărilor pentru conducte
preizolate şi din materiale plastice).

8.83. Suporturile fixe trebuie executate cu posibilitatea înlocuirii

conductelor, fără deteriorarea construcţiei portante a suportului fix.

57
 8.84. Se recomandă ca la alegerea suporturilor fixe să se ia
în considerare tipurile care duc la dimensionarea economică a
construcţiei portante.
8.85. Elementele de construcţii (stâlpii, pereţii şi radierele
canalelor subterane) trebuie să aibă capacitatea de a prelua toate
eforturile transmise, atât prin suporturile reţelelor termice, cât şi prin
cele aferente altor reţele, pozate în comun.
8.86. în scopul asigurării circulaţiei prin canale semicirculabile,
precum şi a scurgerii apelor de infiltraţie se evită utilizarea punctelor
fixe tip scut şi se prevăd puncte fixe tip bridă sau din profile metalice.
Izolarea termică şi hidrofugă
8.87. Conductele, compensatoarele de dilatare, armăturile reţelelor
termice se izolează termic conform prevederilor Normativului l 13,
C 142, „Detalii, elemente şi subansambluri prefabricate de instalaţii -
Detalii comune IPCT DC, vol. 4".
8.88. Sistemele de conducte preizolate pentru reţele termice
montate în sol au materialele componente, inclusiv termoizolaţia,
conform SR EN 253; ele se livrează gata termoizolate. Zonele de
îmbinare dintre conducte sau dintre acestea şi fitinguri se termo-
izolează local conform prevederilor normativului NP 029 şi a
indicaţiilor producătorilor.
8.89. Grosimea izolaţiei termice se determină prin calcule
tehnico-economice funcţie de parametrii nominali de funcţionare,
caracteristicile materialului de bază, felul amplasării; ea trebuie
verificată şi dacă este cazul corectată, în vederea respectării condiţiilor
tehnologice impuse şi a normelor de protecţie a muncii.
58
Temperatura suprafeţelor izolate, care pot veni în contact cu
personalul de întreţinere şi exploatare trebuie să fie < 55°C.
8.90. Izolaţia conductelor şi a elementelor componente trebuie
să aibă rezistenţa mecanică, stabilitate la acţiunea umidităţii, să
transmită conductei o încărcare cât mai redusă, să fie simplă în
confecţionare şi montare şi să-şi păstreze proprietăţile în timpul
exploatării.
8.91. Izolaţia termică trebuie să se realizeze din materiale
termoizolante necombustibile, cu coeficient de conductivitate redus,
rezistente la putrezire şi să nu prezinte o acţiune corozivă asupra
suprafeţei izolate.
8.92. Inaintea aplicării izolaţiei termice pe conducte, acestea
trebuie curăţate la luciul metalic şi protejate cu grunduri
anticorozive durabile, ce se stabilesc prin proiecte.
8.93. Izolaţia termică trebuie să fie protejată hidrofug prin
aplicarea unui strat de material rezistent la umezeală şi acţiuni
mecanice, elastic, imputrescibil, inoxidabil cu temperatura de auto-
aprindere situată în afara domeniului de temperatură în care lucrează.
8.94. Realizarea izolaţiei hidrofuge se face de regulă cu împâsli-
turi din fibre de sticlă asfaltate tip IA STAS 7916, aplicate în două
straturi, în cazul amplasării subterane în canal termic şi într-un strat
protejat mecanic cu tablă zincată, STAS 2628, în cazul amplasării
supraterane.
8.95. Conductele reţelelor termice trebuie să fie protejate
împotriva coroziunii exterioare prin:
- măsuri pentru preîntâmpinarea proceselor de coroziune;
- protecţie pasivă cu ajutorul materialelor anticorozive;
- protecţie activă electrică.
59
 8.96. Măsurile pentru preîntâmpinarea proceselor de coroziune
exterioară trebuie să aibă în vedere:
- alegerea traseului conductelor pe cât posibil în terenuri
neagresive şi deasupra nivelului apei subterane;
- prevederea de instalaţii de evacuare a apelor freatice şi
pluviale din canale şi cămine;
- prevederea de izolaţii hidrofuge ale canalelor potrivit
normativului C 112 - în cazul amplasării reţelelor de termofi-
care în terenuri cu nivel ridicat al apelor freatice;
- izolarea hidrofugă a plăcilor de acoperire şi realizarea
acestora cu panta spre pereţi;
- prevederea ventilării canalelor termice.
8.97. Protecţia pasivă a conductelor împotriva coroziunii trebuie
se face prin aplicarea pe suprafaţa ţevilor a unei acoperiri anticoro-
zive. Acoperirile anticorozive trebuie să aibă următoarele proprietăţi:
- rezistenţă la temperatură;
- rezistenţă la variaţiile de temperatură;
- rezistenţă la umezeală;
8.98. Protecţia activă electrică a conductelor împotriva coroziu-
nii sub acţiunea curenţilor vagabonzi se recomandă pentru amplasarea
subterană şi se realizează astfel:
- prin mărirea rezistenţei electrice de trecere între conducte
şi sol, folosind un strat protector cu rezistivitate mare;
- prin folosirea flanşelor izolatoare la intrarea reţelelor
termice la consumatorii care au instalaţii ce pot constitui o sursă
de curenţi vagabonzi;
- prin folosirea unui drenaj direct polarizat sau intensificat,
precum şi prin aplicarea protecţiei catodice cu sursă.
Alegerea soluţiei de protecţie activă electrică a conductelor de
termoficare se face în baza analizei rezultatelor măsurătorilor efective
de pe teren şi se va justifica pe baza unui calcul tehnico-economic.
60
Partea de construcţii
8.99. Partea de construcţii aferentă reţelelor termice se compune
din:
- canale termice;
- cămine termice (de vane, de golire, de contorizare etc.);
- blocuri de ancoraj;
- stâlpi şi estacade de susţinere.
8.100. Plăcile de acoperire a canalelor şi căminelor trebuie
executate cu pante de scurgere a apelor şi se izolează hidrofug în toate
cazurile. Izolaţia constă dintr-un strat de carton asfaltat între două
straturi de bitum care se prelungeşte în jos pe pereţi pe o înălţime de
circa 15 cm, sub rostul plăcii de acoperire.
8.101. Canalele şi căminele reţelelor termice situate sub cota
apelor subterane trebuie izolate hidrofug.
Izolaţia va depăşi cu 50 cm nivelul maxim al apelor.
8.102. Pentru evitarea infiltraţiilor apelor subterane, în zonele
canalelor care se găsesc sub nivelul acestora, în funcţie de situaţia
locală se recomandă construirea de drenaje şi puţuri absorbante, acolo
unde pânza freatică în care se descarcă nu este ascensională.
8.103. în cazul apelor subterane agresive, canalele şi căminele
trebuie executate din beton cu grad ridicat de compactitate, utilizând
agregate şi cimenturi rezistente la coroziune conform normativului
C 19.
8.104. Canalele trebuie să aibă pante de scurgere a apelor de
infiltraţie în sens longitudinal de minimum 2 %o.
La punctele de nivel minim trebuie prevăzute legături la
canalizarea generală şi clapete contra refulării.
61
 8.105. La proiectarea elementelor de construcţii din reţelele
termice amplasate în pământuri macroporice se respectă prescripţiile
din „Normativul privind fundarea construcţiilor fundate pe pământuri
sensibile la înmuiere" - P 7.
8.106. în lungul canalelor termice trebuie prevăzute rosturi de
tasare şi de dilataţie la cel mult 40 m distanţă.
8.107. Pe traseul conductelor pozate în canalele vizitabile
trebuie prevăzute trape şi guri de acces la distanţe de maximum
200 m, la capetele de reţea şi la schimbările de direcţie.
8.108. Pentru accesul, întreţinerea şi manevrarea armăturilor de
secţionare, golire etc. şi a aparatelor şi echipamentelor de contorizare,
echilibrare, reglare ale reţelelor termice pozate în canale necirculabile
sau direct în sol se amenajează cămine cu guri şi scări de acces.
8.109. La stabilirea dimensiunilor interioare ale căminelor
trebuie să se ţină seama de următoarele condiţii:
- înălţimea căminului să fie de regulă 2 m; valori mai reduse
se admit în condiţii impuse de teren sau de asigurarea golirii la
canalizare, iar valori mai mari se admit în condiţii impuse de
dimensiunile robinetelor şi de instalaţiile de măsurare/control;
- distanţa dintre flanşa vanei şi peretele frontal, măsurată
de-a lungul axei conductei, să fie de minimum 0,30 m, pentru
conducte cu diametrul până Ia 500 mm inclusiv şi minimum,
0,50 m pentru conductele mai mari;
- distanţa dintre extremitatea flanşei vanei de secţionare şi
peretele lateral să fie de minimum 0,40 m, pentru conducta cu
diametrul până la 500 mm inclusiv şi de minimum 0,50 m
pentru conductele mai mari.
8.110. Dimensiunile orientative ale căminelor de contorizare
sunt prezentate în reglementarea SC001 „Soluţii şi detalii de montaj
pentru contoare de apă rece, apă caldă şi energie termică".
62
8.111. La cămine se prevăd cel puţin două guri de vizitare, cu
un diametru minim de 0,7 m. Gurile de vizitare nu se amplasează
deasupra conductelor şi se prevăd cu scări de acces în cămine.
8.112. In canalele nevizitabile cu scuturi de beton pentru
suporturi fixe, trebuie prevăzută o gură de vizitare în amonte şi gol în
scutul de beton pentru scurgerea eventualelor ape de infiltraţie.
8.113. In canale vizitabile de construcţie monolit trebuie
prevăzute trape de montaj pentru conducte.
8.114. La platformele de lucru ale traseelor de conducte
amplasate suprateran, trebuie prevăzute balustrade şi scări mobile de
acces. Platforma trebuie calculată la o sarcină utilă de 500 daN/m2.
8.115. Proiectul pentru reţelele termice subterane, al căror
traseu este situat sub partea carosabilă a străzii sau sub trotuar, trebuie
să prevadă desfacerea pavajului şi, respectiv, refacerea acestuia pe o
lăţime cu 20-40 cm mai mare decât lăţimea săpăturii. Măsura de mai
sus se respectă în toate cazurile în care acordurile şi avizele organelor
locale nu impun alte condiţii.
Instalaţii anexe ale reţelelor termice
montate în canal
8.116. Prin instalaţii anexe ale reţelelor de termoficare se
înţeleg instalaţiile de golire, instalaţiile de ventilaţie şi instalaţiile
electrice, necesare pentru asigurarea exploatării normale a reţelelor.
Instalaţii de golire
8.117. Instalaţiile de golire se compun din legăturile şi
armăturile montate în cuvele amplasate în punctele de golire de pe
63
traseele reţelelor de termoficare şi din conductele şi tuburile din fontă
dintre aceste cuve şi punctele de scurgere a apei.
8.118. Golirea conductelor trebuie să se facă în mod continuu şi!
este admisă numai la canalizare, bazine deschise de infiltraţii sau laş
canale deschise amenajate pentru scurgerea apelor de ploaie.
8.119. Golirea conductelor şi a canalelor se recomandă să se
realizeze într-un cămin adiacent căminului de vizitare. Acest cămin se
leagă la canalizare prin intermediul unei piese contra refulării
canalizării şi a unei mufe.
Căminul de vizitare trebuie să fie prevăzut cu o cuvă pentru
colectarea apelor de infiltraţie, care se racordează Ia căminul adiacent.
In cazul în care canalizarea cea mai apropiată este prea mică
pentru debitul de apă ce urmează a se goli. golirea conductelor trebuie
să se facă printr-o conductă de legătură până la canalizarea de secţiuni
corespunzătoare.
în cazul în care canalizarea cea mai apropiată este situată la o
cotă superioară radierului cuvei de golire se va urmări: legarea la altă
canalizare apropiată, situată la cotă convenabilă, golirea separată a
apei din infiltraţii şi numai ca ultimă soluţie se vor prevedea instalaţii
de evacuare sub presiune.
Instalaţii de ventilaţie
8.120. Instalaţiile de ventilaţie se compun din elementele ce
se prevăd pentru canalele termice semicirculabile, circulabile şi în
cămine, pentru a nu se depăşi în interiorul acestora temperatura
de 35°C.
In acest scop trebuie să se prevadă guri de ventilaţie naturală (în
afara gurilor de acces), care se amplasează de-a lungul canalului prin
alternanţă la partea inferioară şi superioară a părţii de construcţie, la
distanţa de 30-40 m în funcţie de mărimea secţiunii canalului.
64
Numărul şi secţiunea gurilor de ventilaţie naturală trebuie să se
aleagă în aşa fel, încât să asigure volumul de aer necesar ventilării.
8.121. Legăturile dintre canalul termic şi gurile de ventilaţie
exterioare trebuie să se realizeze prin conducte metalice sau tuburi din
beton.
8.122. Gurile de ventilare se montează la sol sau la maximum
0,6m deasupra solului în zone verzi, lângă clădiri sau pomi, în aşa fel
încât să nu împiedice circulaţia şi să se încadreze în condiţiile de
estetică urbanistică.
8.123. Nu se prevăd instalaţii de ventilaţie mecanică pentru
canalele şi căminele termice.
Când ventilaţia naturală nu poate satisface schimbarea aerului
până la coborârea temperaturii la 35°C în interiorul canalelor
circulabile, semicirculabile şi Ia căminele reţelelor termice, se prevăd
grosimi sporite pentru izolaţia termică a conductelor.
în cazul magistralelor principale în care se instalează armături
cu acţionare electrică, se prevăd prize electrice pentru racordarea unor
instalaţii mobile de ventilare şi pentru iluminat în perioadele în care se
execută controalele sau lucrări de întreţinere.
Instalaţii electrice
8.124. Instalaţiile electrice aferente reţelelor termice constau în:
- instalaţii electrice de iluminat şi prize de joasă tensiune
(24 V);
- instalaţii electrice pentru alimentarea cu energie electrică
şi acţionarea vanelor de secţionare;
- instalaţii electrice pentru alimentarea cu energie electrică
şi acţionarea pompelor de golire;
- instalaţii electrice de semnalizare a avariilor (la conducte
preizolate montate direct în sol) - conform prevederilor
normativului NP 029.
65
 8.125. Racordurile de energie electrică se realizează până la un
tablou electric de distribuţie etanş, montat subteran în cămin sau
suprateran în dulapuri metalice etanşe şi cu protecţie mecanică
împotriva intervenţiilor neautorizate.
Instalaţiile electrice trebuie proiectate şi executate în confor-
mitate cu reglementările tehnice şi de protecţie a muncii în vigoare în
concordanţă cu condiţiile de mediu şi de exploatare ale acestora.
Instalaţii de evacuare a apelor de scurgere
8.126. Canalele reţelelor termice subterane se prevăd cu
instalaţii de evacuare a apei rezultate din infiltraţii, golirea sau
avarierea conductelor, în acest scop, canalele se prevăd cu o pantă
longitudinală de minim 5 %o către punctele de evacuare a apei, iar
suporturile sau postamentele conductelor se amplasează şi execută
astfel încât să asigure scurgerea liberă a apei (de ex.: cu goliri la partea
lor inferioară), în cazul canalelor lungi, executate în terenuri plane,
panta se poate reduce până la 2 %o, sau se pot realiza pante şi
contrapante pentru a nu adânci pozarea canalelor.
8.127. Evacuarea apelor de scurgere din interiorul canalelor
termice, provenite din diverse surse se face în punctele cele mai joase
ale canalelor, de preferinţă prin cuve de colectare.
Se recomandă folosirea soluţiei de evacuare a apelor din cuva
de colectare cu pompe, de preferinţă, fixe, prevăzute cu automatizarea
intrării în funcţiune.
Se pot folosi şi racorduri fixe pentru pompe mobile, în acest caz,
se prevede şi racordarea gravitaţională la canalizare, folosindu-se - pe
racordul de evacuare - un dispozitiv contra refulării, cu robinet de
închidere.
Punctele de evacuare a apei se pot racorda la cuva de colectare
prin conducte proprii de canalizare, iar evacuarea apei din cuva de
colectare se face cu pompa.
66
8.128. Evacuarea la canalizare se face gravitaţional, dacă nu
există pericolul inundării canalelor termice prin refularea, apelor din
reţeaua de canalizare la care sunt racordate. Apele din canalele termice
se pot evacua şi în bazine sau canale deschise pentru scurgerea apelor
meteorice, dacă există diferenţe de nivel necesare între radierul cuvei
de colectare şi nivelul maxim al apelor din bazin.
8.129. Se iau măsuri contra pătrunderii apei din sol (infiltraţii
de ape meteorice sau freatice) printr-o izolare hidrofugă eficientă a
canalelor termice, mai ales la rosturi, în ipoteza folosirii unor elemente
prefabricate. Dacă presiunea apelor freatice este ridicată, canalul
termic se lestează.
Cerinţe de calitate pentru echipamentul principal
8.130. Orice sistem de reţele termice trebuie realizat pe bază de
proiect, (faza proiect tehnic cu caiete de sarcini şi detalii de execuţie)
care să permită asigurarea calităţii şi a prescripţiilor tehnice ISCIR.
8.131. Toate materialele sistemului trebuie să-şi păstreze toate
proprietăţile stabile pe toată durata de viaţă, considerând impacturile
termice, mecanice şi chimice la care sunt supuse în funcţionare.
8.132. Toate componentele sistemului trebuie livrate însoţite de:
- certificate de calitate ale furnizorului care să confirme
realizarea de către produsul respectiv a caracteristicilor tehnice
prevăzute;
- fişe tehnice de detaliu conţinând caracteristicile produ-
sului şi durata de viaţă în exploatare în care se menţin aceste
caracteristici;
- instrucţiuni de montare, probare, întreţinere şi exploatare
ale produsului;
67
 - certificatul de garanţie specificând perioada de timp în
care se asigură realizarea caracteristicilor;
- certificate de atestare a performanţelor materialelor, agre-
gatelor şi aparatelor emise de către institute de specialitate,
abilitate în acest scop.
Elementele de instalaţii care fac obiectul instrucţiunilor tehnice
ISCIR trebuie să corespundă şi prevederilor acestora.
Telegestiunea reţelei termice. Sistemul dispecer
. - funcţii neoperative: documentare, protocolare şi optimi-
8.133. In vederea unei administrări economice şi eficiente,
în condiţii de siguranţă mărită şi protecţie a mediului, în funcţie
de mărimea şi complexitatea sistemelor de alimentare centralizată
cu căldură (de regulă la sisteme cu debit orar total mai mare de
100 Gcal/h) se prevăd sisteme teleinformatice de monitorizare şi
conducere operativă de tip SCADĂ, ierarhizate pe mai multe nivele
decizionale. Unităţile de bază ale unui sistem de control şi
monitorizare de acest tip cuprind aparate de comandă, măsură, control,
semnalizare şi sisteme de transmitere la distanţă a datelor achizi -
ţionate.
8.134. Obiectivele generale urmărite de un sistem dispecer de
supraveghere şi conducere operativă, trebuie să asigure:
- furnizare în timp real a datelor preluate din preluate din
procesul tehnologic de echipamentul de achiziţie a parametrilor
din sistem;
- optimizarea transportului şi distribuţiei de agent termic;
- depistarea operativă a avariilor şi a pierderilor de apă şi
de energie termică;
- optimizarea funcţionării instalaţiei tehnologice;
- prelungirea duratei de viaţă a echipamentelor;
- asigurarea interfeţei tranzacţionale cu furnizorii şi consu-
matorii de agent termic;
68
- îmbunătăţirea calităţii serviciilor furnizorilor în raport cu
consumatorii (prin îmbunătăţirea confortului la beneficiar:
asigurarea necesarului de căldură şi apă caldă de consum la
parametrii normali);
- creşterea eficienţei economice a sistemului de termoficare.
8.135. Funcţiile realizate prin intermediul telegestiunii:
- funcţii operative: reglare, supraveghere (monitorizare)
comandă, protecţie şi ghid-operator;
- funcţii semioperative. optimizare, autodiagnoză, progra-
marea „on-line" a sistemului, mentenanţă;
zare „off-line" (contabilizare energii sau fluide, repartizare
sarcini pe consumatori).
8.136. Sistemele complexe de alimentare centralizată cu căldură
se prevăd cu un „dispecerat central", gestionat de un „dispecer coor-
donator", care supraveghează şi conduce în timp real, întreaga reţea de
producere şi distribuţie a energiei termice. Arhitectura sistemului de
dispecerizare respectă conceptele unui sistem modern de monitorizare
automată: arhitectura deschisă, modulată, distribuită, cu răspuns în timp
real.
8.137. Arhitectura sistemului de dispecerizare, organizată de
regulă piramidal, pe niveluri de conducere şi subsisteme dedicate, în
funcţie de mărime şi complexitate, se concepe cu un „dispecerat
central" şi „dispecerate de zonă".
Nivelurile decizionale se secretizează prin introducerea parolelor
de acces, în vederea limitării accesului la volumul de informaţii,
conform poziţiei ierarhice deţinute.
8.138. Nivelurile de conducere, în cazul unui sistem complex,
cuprind:
• nivel l - de culegere date din proces de la: -
surse (CT-uri, CET-uri);
69
 - noduri termice;
- punctele termice şi reţele secundare;
- reţele primare;
• nivel 2 - de conducere distribuită, care cuprinde:
- dispeceratele de secţie pentru PT-uri;
- dispecerat centrale termice de cvartal;
• nivelul 3 - de conducere centralizată - dispecerul central (care
asigură şi dispecerizarea directă a surselor externe sistemului şi a
magistralelor de transport, inclusiv nodurile termice).
8.139. Subsistemele componente:
- subsisteme surse;
- subsisteme transport;
- subsisteme distribuţie;
- subsisteme centrale termice de cvartal.
8.140. Delimitarea instalaţiilor, a atribuţiilor şi răspunderilor,
din punct de vedere al conducerii prin dispecer intre diferitele niveluri,
se stabileşte la fiecare proiect în parte, corelat cu prevederile
regulamentului de conducere prin dispecer şi de manevre (PE 117 şi
PE 213).
8.141. Soluţia de echipare cu echipamente de achiziţie şi trans-
misie date, control-comandă, a dispeceratelor se stabileşte, corelat cu
funcţiile şi atribuţiile repartizate dispecerilor, pe bază de fundamentare
tehnico-economică pentru fiecare proiect în parte (Anexa 6).
70
Dimensionarea reţelelor termice
Calculul hidraulic
Condiţii de calcul
8.142. Dimensionarea hidraulică a conductelor se face în două
ipoteze de calcul:
- determinarea diametrelor conductelor cunoscând presiunea
disponibilă în sistem;
- pe baza unui calcul de optimizare a diametrelor conduc-
telor ţinând seama de cheltuielile de investiţiei şi exploatare, în
acest caz rezultând presiunea necesară în sistem.
8.143. Calculul hidraulic nu se face fără a cunoaşte:
- planul şi configuraţia reţelei;
- natura agentului termic din reţea şi parametri acestuia;
- soluţia de reglare a furnizării căldură;
- sarcinile termice nominale, pe procese consumatoare de
energie termică, la fiecare consumator/grup de consumatori;
8.144. Debitul de calcul orar pentru reţelele de apă caldă şi apă
fierbinte trebuie să se stabilească conform prevederilor art. 6.11. şi
6.13., în funcţie de:
- tipul şi mărimea consumatorilor;
- schemele punctelor termice;
- lungimea reţelelor termice şi implicit pierderile de căldură
ale acestora.
8.145. Indiferent de situaţia dată, ramurile care alcătuiesc
reţeaua termică se echilibrează hidraulic prin:
- adoptarea unor scheme de distribuţie adecvată;
- dimensionarea diametrelor conductelor;
- introducerea unor rezistenţe hidraulice locale: organe de
reglare, regulatoare de presiune, diafragme etc.;
71
 - utilizarea unor pompe pentru ridicarea presiunii pe
anumite porţiuni ale reţelei.
specifice de presiune:
8.146. Presiunile disponibile excedentare în punctele semnifi-
cative ale reţelei se vor determina prin calcul.
8.147. La conceperea reţelei se asigură racord independent
fiecărui consumator astfel încât să poată fi efectuată contorizarea
energiei termice.
Se recomandă adoptarea următoarelor valori pentru pierderile
- pe branşamente, pierderea specifică de presiune  ps
trebuie să fie cuprinsă între 150 şi 300 Pa/m;
- pe tronsoanele reţelei de distribuţie din interiorul ansam-,
blurilor de locuinţe ps = 80 -H 150 Pa/m;
- pe tronsoanele reţelei de distribuţie care alimentează
ansambluri de consumatori şi pe magistrale de transport
ps = 30 -H 60 Pa/m.

8.148. Pe baza configuraţiei reale a reţelei termice se trasează
schema de calcul hidraulic.
8.149. Pentru fiecare tronson din schemă se specifică:
- debitele de agent termic pe fiecare tronson;
- lungimea tronsonului;
- numărul şi tipul pieselor speciale.
8.150. Pentru fiecare consumator se indică: necesarul orar de
căldură şi debitul de agent termic corespunzător.
8.154. Viteza de circulaţie a apei în reţea nu constituie criteriul
principal de dimensionare, însă se recomandă să se situeze în inter-
valul 0,5-4,5 m/s.
In cazul în care nu este dată o presiune disponibilă, pentru calculul
diametrelor preliminare ale circuitului de conducte, se recomandă
adoptarea vitezelor de circulaţie a apei indicate în tabelul 8.154.
Tabelul 8.154.
Viteze indicate [m/s] pentru dimensionarea conductelor

8.151. La stabilirea schemei de calcul se ţine seama de tipul

consumatorului şi modul de racordare a acestuia la reţea.

8.152. Prin calculul hidraulic de dimensionare se stabilesc

diametrele conductelor şi pierderile de presiune corespunzătoare
debitelor de agent termic şi a vitezelor de circulaţie.

8.153. Criteriul principal de alegere a diametrelor conductelor îl

reprezintă pierderile specifice de presiune în funcţie de poziţia ocupată
de tronsoanele dimensionate în ansamblul reţelei.

72
 Este admisă depăşirea limitelor maxime a pierderii specifice de
presiune şi a vitezelor indicate în tabelul 8.154., pe racorduri şi
branşamente ale consumatorilor în vederea consumării disponibilului
de presiune existent în punctul de racord.
In aceste situaţii, viteza maximă admisă a apei, în limitele
presiunii disponibile din reţeaua termică este de 4,5 m/s (pentru reţele
de apă fierbinte şi caldă pe racorduri şi reţele de distribuţie).
8.155. Pentru conductele d in P E-X se recomandă următoarele
viteze de curgere (conform cu instrucţiunile fabricanţilor).
- conducte principale în reţelele de alimentare l -i- 2 m/s;
- conducte de alimentare şi conducte de branşament pentru
consumatori: v < 2 m/s.
8.156. In instalaţiile cu regim hidraulic variabil în timp,
dimensionarea conductelor se face astfel încât să asigure stabilitatea
hidraulică a instalaţiei, ceea ce se obţine printr-o valoare cât mai
ridicată a raportului dintre pierderea de presiune a instalaţiei consuma
torului şi cea a reţelei.
8.157. Pentru asigurarea unei bune funcţionări a sistemelor de
termoficare, este obligatorie echilibrarea hidraulică a reţelelor primare
de apă fierbinte, pe baza măsurilor stabilite prin studiile de regim
termic şi hidraulic ce se întocmesc anual pentru fiecare sistem în parte.
Este, de asemenea, necesară realizarea echilibrării reţelelor secundare
(de distribuţie) dintre punctele termice şi clădiri. Toate măsurile
necesare echilibrării hidraulice a sistemelor centralizate de alimentare
cu căldură trebuie să se realizeze înaintea punerii în funcţiune anuale
premergătoare sezonului de încălzire.
8.158. Reglarea livrării căldurii la sursă în sistemele de
transport cu apă fierbinte se recomandă să se adopte de tip mixt
(calitativ-cantitativ), prin reglarea coordonată a temperaturii şi a
debitului de agent termic.
74
8.159. Diagramele de reglare a livrării căldurii în punctele
termice se întocmesc ţinând seama de schema de racordare a
instalaţiilor la reţeaua de termoficare, de caracteristicile echipamentului
din punctele termice şi de structura consumului de căldură, urmărind
obţinerea eficienţei economice, pe ansamblul sistemului de termoficare.
8.160. Debitul orar de apă de adaos care trebuie să fie asigurat
în regim normal de funcţionare este de 0,005 din volumul total de apă
al instalaţiilor din sursă, al reţelelor de transport şi distribuţie
racordate direct, al instalaţiilor din punctele termice şi al instalaţiilor
interioare ale consumatorilor la care se adaugă un volum de apă
necesar compensării volumetrice a agentului termic primar din siste-
mul de transport şi distribuţie, considerând o variaţie a temperaturii
apei fierbinţi la sursă de 5°C/h.
8.161. Debitul orar de apă de adaos, care trebuie asigurat în
cazul unor incidente în reţea este de 0,005 din volumul total al
instalaţiilor rămase în funcţiune la care se adaugă 0,0025 din volumul
instalaţiilor scoase din funcţiune ca urmare a incidentului şi adaosul de
apă necesar reumplerii conductei golite după remedierea incidentului.
Pentru determinarea debitului de apă necesar umplerii conductei golite
în vederea remedierii incidentului se va lua în considerare un timp
mediu de umplere de 5 ore.
Pentru cazul de incident se iau în considerare conducte cu
diametrul cel mai mare şi tronsonul de conductă cel mai lung situat
între două vane de separare.
Diferenţa dintre debitul orar de apă de adaos în regim normal şi
debitul de apă de adaos în regim de incident, se asigură, de regulă, din
instalaţiile de stocare a apei tratate.
8.162. Se interzice utilizarea apei netratate în circuitele
sistemelor de alimentare cu căldură. In punctele termice se prevăd
instalaţii de tratare a apei de adaos (dedurizare, reducere conţinut
oxigen).
75
 Calculul mecanic - Forţa transversală, care trebuie să se ia în considerare în
cazul schemelor termomecanice ce conţin schimbări de direcţie,
8.163. Calculul mecanic al conductelor reţelelor termice se pe traseul reţelei şi în punctele în care au loc derivaţii de
întocmeşte ţinând seama de prevederile „Instrucţiunilor pentru conducte.
calculul mecanic şi hidraulic al conductelor de abur şi apă fierbinte
pentru reţelele de termoficare" (PE 203-2) şi al normativelor I 13 şi
8.166. Dilatarea liniară (alungirea conductelor) se determină
NP 029 şi are drept scop să stabilească:
- forţele care acţionează asupra conductei şi determinarea
grosimii peretelui ţevii;
- forţele care acţionează în suporturile mobile şi fixe şi
dimensionarea lor;
- distanţele dintre suporturile mobile şi dintre suporturile
fixe;
- alegerea şi dimensionarea sistemului de preluare a
dilatării termice a conductelor;
- verificarea tensiunilor în zonele cele mai solicitate.

8.164. In calculul de dimensionare sau de verificare a grosimii

peretelui ţevii se iau în consideraţie forţele permanente şi temporare
care apar în conductă şi trebuie să se verifice dacă tensiunea echiva-
lentă este inferioară sau egală cu rezistenţa admisibilă a materialului
ţevii la temperatura de lucru a agentului termic în secţiunea maxim
solicitată.
8.165. Forţele care acţionează în suporturile fixe pe baza cărora
se dimensionează suporturile şi elementele de construcţii aferente
sunt:
- Forţa verticală, care trebuie să ţină seama de greutatea
ţevii, greutatea agentului termic, greutatea instalaţiei şi a
stratului de protecţie.
- Forţa orizontală, care trebuie să ţină seama de forţele de
frecare pe suporturile mobile, forţele elastice de dilatare, forţele
de frecare a le compensatoarelor de tip axial (cu presetupă) şi
forţele neechilibrate rezultate din presiunea interioară.
76
folosind relaţia:
8.167. Forţele care trebuie să stea la baza dimensionării supor-
turilor mobile şi elementelor de construcţie aferente sunt: forţa verticală,
determinată conform pct. 8.165., şi forţele orizontale şi transversale de
pe fiecare suport, determinate prin luarea în considerare a coeficienţilor
de frecare.
8.168. In calculul mecanic al reţelelor termice se iau în
considerare următoarele elemente:
- coeficientul de frecare al suportului cu alunecare 0,3;
- coeficientul de frecare al suportului cu rostogolire 0,05;
- coeficientul de suprasarcină datorată tasării 1,0;
- forţele verticale în suporturile fixe şi mobile se determină
în ipoteza efectuării decalate în timp a probelor hidraulice.

77
 8.169. Presiunea faţă de care se aleg materialele şi se întocmesc
calculele mecanice este presiunea nominală definită prin Prescripţiile
tehnice C 15 (colecţia ISC1R).
8.170. Temperatura de calcul este temperatura maximă a
fluidului vehiculat, în cazul conductelor de apă fierbinte şi de apă;
caldă se ia în considerare separat temperatura apei în conducta de
ducere faţă de conducta de întoarcere.
8.171. Calculul compensatoarelor elastice se face în conformi-
tate cu STAS 4377, cu luarea în considerare a unei pretensionări de
50% din alungirea totală a tronsonului compensat.
8.172. Pentru conductele preizolate, datele privind calculul
mecanic al reţelelor se stabilesc conform prevederilor Normativului
NP 029.
Calculul termoizolaţiei reţelelor
8.173. Reţelele termice montate aerian sau subteran în canale
termice, cu excepţia celor din conducte preizolate termic care prin
structura lor sunt gata termoizolate, se izolează termic în vederea
reducerii pierderilor de căldură către mediul ambiant.
8.174. Grosimea izolaţiei termice se stabileşte pe baza calcule
lor tehnico-economice de optimizare, în care se consideră temperatura
medie anuală a agentului termic din conducta de ducere şi de
întoarcere.
Temperatura mediului ambiant se consideră:
- la pozarea aeriană (în exterior) sau în canale - tempera-
tura medie a aerului ambiant pentru perioada de funcţionare a
reţelei;
78
- la pozarea fără canal - temperatura medie a solului
la adâncimea de pozare a conductelor pentru perioada de
funcţionare a reţelei.
8.175. Grosimea izolaţiei termice - determinată prin calculul de
optimizare - trebuie să conducă la o eficienţă a termoizolaţiei riz de
minim 80%.
8.176. Eficienţa termoizolaţiei conductelor, necesară în calculul
optimizării grosimii termoizolaţiei se determină cu relaţia:
în care:
qo = pierderea de căldură unitară a conductei neizolate;
qiz = pierderea de căldură unitară a conductei izolate.
8.177. La proiectarea şi executarea izolaţiilor termice şi
învelitorilor de protecţie ale acestora se vor respecta prevederile
cuprinse în:
- SR-EN 253;
- Instrucţiuni tehnice pentru executarea, recepţionarea şi
exploatarea termoizolaţiilor elementelor de instalaţii - C 142;
- Detalii comune DC, vol. 4 - Grupa DC4 - „Subgrupa
izolarea termică a conductelor";
- Normativ de proiectare, execuţie şi exploatare pentru
reţele termice cu conducte preizolate NP 029.
8.178. Izolaţia termică se realizează din materiale corespunză-
toare şi va avea conductivitatea termică A. < 0,027 W/mK.
8.179. La alegerea şi utilizarea materialului termoizolant trebuie
să se aibă în vedere valorile garantate de către producător ale proprie-
79

taţilor fizice ale materialului, în special a conductivităţii termice,
datorită degradărilor care apar în timpul funcţionării ca urmare a
tasărilor, ovalizărilor, desprinderilor, umidificării care măresc
pierderile de căldură şi reduc durata de viaţă a termoizolaţiei.
8.180. Izolaţia termică a armăturilor, compensatoarelor axiale
sau cu presetupă şi a îmbinărilor cu flanşe se realizează demontabilă.
9. EXECUŢIA REŢELELOR TERMICE
9.1. Executarea reţelelor termice se face numai pe bază de
proiect care să cuprindă toate datele tehnice şi economice necesare
realizării reţelelor.
9.2. Proiectul se întocmeşte de către o unitate (institut, firmă de
proiectare) agreată în acest scop şi se verifică de către un verificator
tehnic atestat MTCT - It, conform prevederilor legale; pentru
proiectele aflate sub incidenţa prescripţiilor tehnice ISCIR, acestea se
întocmesc în conformitate cu prevederile, prescripţiilor ISCIR CR2.
9.3. Proiectul va cuprinde piesele scrise şi desenate corespun-
zătoare fazei de proiectare (PT, DE) conform reglementărilor în
vigoare.
9.4. Execuţia reţelelor termice se realizează numai de unităţi
economice sau firme agreate în acest scop de către furnizorul de
energie termică, beneficiar al lucrării. Execuţia reţelelor de apă
fierbinte aflate sub incidenţa prescripţiilor tehnice ISCIR se va face
conform prevederilor ISCIR CR2.
80
9.5. Trecerea la execuţia lucrărilor se face numai după obţinerea
tuturor avizelor emise de organele abilitate.
Verificarea materialelor. Depozitare, manipulare, transport
9.6. Reţelele termice se realizează cu conducte, subansambluri
şi materiale cu caracteristici în conformitate cu condiţiile tehnice
indicate în proiectul de reţele termice.
9.7. Se utilizează numai materiale, subansambluri şi echipa
mente omologate şi agrementate conform prevederilor Legii 10/1995
privind calitatea în construcţii, care sunt conform standardelor în
vigoare şi sunt însoţite de Certificate de calitate.
9.8. Pentru reţelele termice care transportă şi vehiculează agent
termic apă fierbinte, a căror funcţionare intră sub incidenţa prescrip-
ţiilor ISCIR, se verifică caracteristicile tehnice conform normelor
ISCIR în vigoare.
9.9. Inainte de punerea în operă, toate materialele se exami-
nează, verificându-se:
- mostre din conducte de diverse dimensiuni privind
diametrul şi grosimea peretelui;
- materialele termoizolante;
- materialele de protecţie a termoizolaţiei;
- materialele de îmbinare şi auxiliare;
- marcajele;
- identificarea producătorului
- numărul standardelor în baza cărora sunt produse materia-
lele, conductele, fitingurile, armăturile etc.;
- caiete de sarcini privind montajul, date de furnizori;
- certificate de calitate.
Materialele necorespunzătoare dimensional sau calitativ se
înlătură.
81
 9.10. Conductele şi piesele auxiliare se aduc pe şantier pe se păstrează în magazii, aducându-se pe şantier pe măsura montării
măsura necesităţii, evitându-se astfel blocarea zonelor de circulaţie şi acestora.
a spaţiilor adiacente reţelei termice.
9.16. Transportul se face cu mijloace mecanizate, avându-se în
9.11. Depozitarea pe şantier cât şi în depozite se face pe vedere ferirea conductelor şi a elementelor auxiliare de lovituri.
suprafeţe plane.
In cazul utilizării conductelor preizolate, depozitarea se va face 9.17. In cazul utilizării conductelor preizolate, manipularea
în zone ferite de radiaţii solare care pot degrada mantaua de protecţie
conductelor se face utilizându-se mijloace mecanizate şi chingi cu
şi termoizolaţia.
lăţime minimă de 100 mm. Se interzice utilizarea de cabluri, sârme
Pentru conductele din PE-X care se livrează sub formă de role,
sau frânghii care pot distruge mantaua de protecţie.
acestea trebuie aşezate orizontal astfel încât să se evite: deformarea,
murdărirea, contactul cu obiecte tăioase.
Toate conductele vor fi depozitate în concordanţă cu instrucţiunile 9.18. Se interzice transportul şi manipularea conductelor şi
producătorului pentru păstrarea condiţiilor enunţate în specificaţiile accesoriilor la temperaturi mai mici de 5°C.
tehnice.

9.12. Se recomandă ca, la executarea lucrărilor, depozitarea să Fixarea şi marcarea traseului reţelei
se facă de-a lungul zonei de montaj, însă nu direct pe pământ; ţevile
vor fi protejate la capete cu capace de lemn sau material plastic. Nu se 9.19. Axul traseului reţelei trebuie să se fixeze cu repere de
admite trântirea la descărcare şi nici rostogolirea conductelor teren pe baza planurilor de situaţie şi a profilelor longitudinale din
preizolate. proiect.
Procesul-verbal de predare a traseului pentru execuţie trebuie să
9.13. Electrozii şi sârma de oţel folosite la sudarea conductelor cuprindă:
şi a suporţilor de conducte şi elementele de sprijin se depozitează în a) Reperele de planimetrie:
locuri lipsite de umezeală, respectându-se condiţiile STAS 1125/1 şi - distanţa faţă de reperele planimetrice de nivel;
l 126 şi condiţiile specifice ale producătorului. - poziţia punctelor fixe;
- poziţia compensatoarelor;
9.14. Materialele termoizolante trebuie depozitate în locuri - vârfurile de unghi ale aliniamentelor;
acoperite şi uscate, ferite de umezeală, tasare şi deformare. Se respectă - căminele;
condiţiile de ambalare, marcare, livrare şi depozitare prevăzute în - subtraversările şi supratraversările;
STAS 5838/1; 5838/3; 5838/6 şi 5838/7.
b) Reperele de nivelment;
9.15. Piesele auxiliare ale conductelor metalice sau conductelor c) Schiţele cu poziţiile din plan ale reperelor.
preizolate (coluri, ramificaţii, reducţii, compensatoare de dilatare etc.)

82 83
 Se recomandă, de asemenea, ca reperele de nivelment să fie 9.23. Inainte de executarea lucrărilor de montare a cofrajelor şi
materializate prin borne de beton în afara oraşelor (extravilan), iar în a conductelor, se verifică obligatoriu poziţia riglelor.
oraşe (intravilan) prin buloane încastrate în elemente de construcţie
din zona de lucru.
9.24. Stâlpii şi riglele trebuie să se monteze de Ia începerea
Plantarea reperelor se recomandă să se facă la distanţe de cel
săpăturii, în cazul executării ei manuale, iar în cazul executării
mult 100 m, iar în afara oraşelor la distanţe de cel mult 300 m.
mecanizate, după terminarea săpăturii.
Se acordă o deosebită atenţie măsurilor necesare în vederea
protecţiei pentru:
- trecătorii din zonă; 9.25. Realizarea corectă a adâncimii şi a pantei canalului faţă de
- reţelele electrice subterane şi supraterane; riglele de vizare trebuie să se facă cu teuri de vizare.
- reţelele de transport gaz metan;
- reţelele de apă şi canalizare;
9.26. Poziţiile tuturor intersecţiilor se confirmă şi avizează de
- reţelele de curenţi slabi;
către serviciile care administrează utilităţile, indicându-se şi eventua-
- fundaţiile imobilelor din apropierea zonei de lucru.
lele restricţii de execuţie.
9.20. Executantul trebuie să verifice exactitatea reperelor
conform proiectului, semnalând beneficiarului şi proiectantului even- 9.27. Traseele definitive ale reţelelor se marchează prin borne
tualele nepotriviri şi lipsuri constatate. plasate în punctele semnificative şi pe porţiuni drepte, la intervale
Executantul completează trasarea, fixând conform proiectului cuprinse între 100 şi 300 m.
punctele intermediare sau alte puncte pe care le consideră necesare
pentru execuţia corectă a lucrării şi verifică în permanenţă poziţia
corectă a reperelor şi exactitatea aplicării pe teren a cotelor Desfacerea şi refacerea pavajelor. Săpături, umpluturi
proiectului.
9.28. înainte de efectuarea săpăturilor se obţin aprobările
9.21. Inainte de începerea săpăturilor, executantul trebuie să necesare de la proprietarii terenului străbătut de reţea şi proprietarii
fixeze ţăruşi în punctele principale ale traseului, de o parte şi de alta a instalaţiilor sau construcţiilor pe care le traversează reţeaua precum şi
axei, care nu vor fi scoşi până la finalizarea lucrărilor, astfel ca în de la serviciile specializate ale primăriei sau Consiliului local.
orice stadiu al lucrărilor de montaj să se poată determina şi verifica
axul traseului sau al amplasamentelor.
9.29. Se precizează amplasamentele altor reţele subterane
învecinate, solicitându-se precizări privind modalitatea de excavare
9.22. Pentru stabilirea şi verificarea pe toată durata execuţiei a din vecinătatea acestora.
axului canalului şi a conductelor este obligatorie fixarea de rigle de
vizare pe perechi de stâlpi plantaţi de o parte şi de alta a axului
traseului la cel puţin 0,5 m de marginea săpăturii, la intervale de 9.30. La efectuarea săpăturilor se solicită prezenţa reprezentan-
60-100 m şi în punctele caracteristice. ţilor serviciilor care administrează celelalte reţele din zonă.

84 85
 9.31. Dacă în timpul săpăturilor se constată alte poziţii pentru
aceste reţele, decât cele din planuri se înştiinţează proiectantul în
vederea stabilirii soluţiei tehnice corespunzătoare .
9.32. In cazul în care se întâlnesc cabluri, conducte, construcţii
sau instalaţii nesemnalate prin proiect, executantul împreună
cu beneficiarul lucrării iau legătura cu proprietarii/administratorii
acestora şi cu proiectantul în vederea stabilirii soluţiei tehnice
adecvate, inclusiv pentru eventuale devieri ale acestor reţele.
9.33. Materialele rezultate din desfacerea pavajelor şi pământul
din săpătură, trebuie să se depoziteze în volume minime la cel puţin
m de marginea săpăturilor pe o singură parte a şanţului astfel încât să
nu cadă în săpături şi să nu împiedice circulaţia sau scurgerea apelor
în rigolele străzii.
9.34. în cazul în care necesităţile circulaţiei impun un alt loc de
depozitare, proiectantul, de acord cu beneficiarul şi cu organele de
reglementare a circulaţiei, aleg un alt loc de depozitare pe timpul
executării săpăturilor.
9.35. Dacă se întâlnesc terenuri (umpluturi, nisipuri, ape
freatice, ape agresive etc.), care necesită alte sprijiniri decât cele
prevăzute în proiect, se anunţă beneficiarul şi proiectantul.
9.36. în timpul executării lucrărilor trebuie să se ia măsuri
pentru securitatea şi stabilitatea construcţiilor şi a instalaţiilor înveci-
nate sau interceptate, precum şi pentru protecţia muncitorilor, a
pietonilor şi vehiculelor atât ziua cât şi noaptea conform normelor de
protecţia muncii şi a prevederilor privind circulaţia pe drumurile
publice.
86
9.37. Lucrările de săpătură pentru reţele termice montate în
canale se execută manual pe ultimii 0,25 m deasupra cotei definitive a
radierului canalului, numai după ce s-au luat toate măsurile pentru
turnarea betonului sau montarea prefabricatelor. Cota de fundare
se obţine după compactarea fundului săpăturii, respectându-se
normativul C 7. în cazul terenurilor macroporice, grosimea stratului
deasupra cotei definitive a radierului pe care săpătura se execută
manual va fi de circa 0,50 m.
9.38. Umpluturile de pământ se execută după:
- realizarea pretensionării conductelor;
- verificarea calităţii hidroizolaţiei şi stratului de protecţie
la conductele din oţel termoizolate şi a tuturor izolaţiilor locale
la sistemele din conducte preizolate;
- verificarea continuităţii electrice a sistemului de depistare
a avariilor la conductele preizolate termic;
- efectuării probelor.
9.39. In cazul reţelelor montate în canale termice, umpluturile
trebuie executate în straturi orizontale de 10-20 cm grosime şi
compactate cu maiul.
Utilizarea mijloacelor mecanice nu este indicată decât începând
de la înălţimea de 70 cm în sus, de la punctul cel mai sus al
hidroizolaţiei canalului.
9.40. Nu se execută compactarea mecanizată a umpluturii în
zone în care se află cabluri electrice, sau conductele altor instalaţii ce
ar putea fi avariate prin aceasta.
9.41. In cazul sistemelor cu conducte preizolate termic,
umpluturile se realizează conform prevederilor Normativului NP 029.
Acoperirea şanţului se face numai după ce s-au realizat
operaţiile de:
- tăiere a sacilor de nisip care au fost folosiţi ca sprijinire
pentru capetele ţevilor (sau tronsoanelor) şi se uniformizează
nisipul;
87
 - completare a stratului de nisip la grosimea indicată în
proiect, urmărind în mod deosebit uniformizarea acestuia (să nu
rămână goluri, în special la schimbări de direcţie, ramificaţii
etc.)
- montare a benzilor de marcaj aproximativ în axul fiecărei
conducte (pentru identificare în cazul intervenţiilor);
- umplere a şanţului cu pământ şi se amenajează cota
terenului ± 0.00, în conformitate cu precizările din proiectul de
drumuri, amenajare teren etc.
9.42. Refacerea pavajelor şi a spaţiilor verzi trebuie făcută
conform proiectului precum şi conform prevederilor din autorizaţia
de construcţie privind refacerea pavajelor şi a spaţiilor, emisă de
Consiliul local.
Montarea conductelor, suporturilor, armaturilor şi
elementelor de compensare
9.43. Montarea elementelor de conductă este activitatea care
defineşte grupul de operaţii prin care fiecare element de conductă este
amplasat şi poziţionat în locul care îi este destinat prin proiectul de
execuţie, asamblându-se cu toate elementele învecinate pentru
funcţionare.
La stabilirea succesiunii de operaţii se are în vedere faptul că
elementul de conductă este un produs finit, îndeplinind un rol
funcţional şi constructiv distinct, complet prelucrat şi echipat, fie
procurat ca atare, fie rezultat prin confecţionare pe şantier, care nu mai
necesită operaţii tehnologice premergătoare asamblării sale pe traseul
conductei.
9.44. Pentru toate materialele introduse în operă trebuie să
se obţină de la fabricile furnizoare certificate de calitate conform
normelor şi standardelor în vigoare, completate conform prevederilor
prezentului normativ.
88
9.45. Succesiunea operaţiilor de montare a conductelor trebuie
să fie următoarea:
- pregătirea conductelor;
- centrarea şi sudarea prin puncte a conductelor;
- sudarea conductelor în tronsoane la marginea şanţului;
- aşezarea tronsoanelor în şanţ cu macaraua pe suporturi şi
sudarea tronsoanelor între ele;
- pretensionarea compensatoarelor de dilataţie la valorile
indicate în proiect;
- prinderea prin sudură a suporturilor fixe pe conductă (la
conductele metalice netermoizolate).
9.46. Materialul de adaos folosit la îmbinarea prin sudu-
ră electrică sau oxiacetilenică trebuie să corespundă condiţiilor
STAS 1125. STAS 1126 şi SREN 499. El trebuie să corespundă
procedeului de sudură şi materialelor de bază din părţile ce se îmbină
prin sudură şi să asigure cusăturii sudate proprietăţi cel puţin egale cu
cele ale materialelor de bază.
9.47. Se recomandă ca la utilizarea noilor tipuri de electrozi să
se verifice calitatea acestora şi condiţiile tehnice de utilizare. Nu se
admite utilizarea unor electrozi inferiori calitativ faţă de condiţiile
impuse de standardele enumerate la art. 9.46.
9.48. Montarea ţevilor la poziţie şi executarea sudurilor se face
numai după verificarea curăţirii lor interioare.
în timpul execuţiei sudurilor, echipa de sudori are în vedere:
- protejarea cu rondele de protecţie din materiale termo-
izolante şi cârpe umede a izolaţiei termice care vor fi îndepărtate
după încheierea lucrului;
- aşezarea conductelor cu conductorii electrici de semnali-
zare la partea superioară şi protejarea integrităţii capetelor
acestora în timpul operaţiei de sudare; conductorii electrici vor
fi aşezaţi „culoare la culoare";
89
 - tragerea pe ţevi (când este cazul) a inelelor de cauciuc
pentru trecerea prin pereţi a etanşărilor de capăt şi a manşoa-
nelor de îmbinare.
9.49. Tăierea ţevilor la lungimile necesare se face într-un plan
perpendicular pe axa ţevii printr-un procedeu mecanic sau cu flacără
oxiacetilenică, abaterea maximă de la perpendicularitate fiind 0,6 mm.
La tăierea conductelor preizolate termic se respectă prevederile
normativului NP 029 şi condiţiile impuse prin caietul de sarcini al
furnizorilor.
9.50. Schimbările de direcţie se realizează cu coturi, curbe
uzinate sau prin curbarea ţevilor cu dispozitive speciale pe şantier sau
în fabrică.
9.51. Pentru conductele curbate pe şantier se respectă strict
instrucţiunile şi tehnologia furnizorului de conducte, cât şi valorile
maxime ale unghiurilor, razelor de curbură şi lungimile maxime de
conducte curbate.
Razele minime de curbură depind de:
- tipul şi diametrul conductei;
- caracteristicile agentului termic (presiune, temperatură);
- tipul de montaj.
9.52. Intreprinderile de execuţie răspund pentru calitatea sudu-
rilor executate şi sunt obligate ca la lucrările de execuţie, montare şi
reparare să folosească:
a) tehnologii de sudare elaborate pe baza procedurilor de su-
dare omologate, în conformitate cu prevederile Prescripţiilor
tehnice C R 7, Colecţia I SCI R;
b) sudori autorizaţi în conformitate cu prevederile Prescripţiilor
tehnice CR 9, Colecţia ISCIR.
90
9.53. Capetele elementelor de conductă care urmează a se
îmbina prin sudare se recomandă să aibă aceeaşi grosime a pereţilor.
Dacă două elemente de conductă care urmează a se suda între
ele au acelaşi diametru interior, dar grosimi diferite, se poate admite
sudarea lor cu condiţia că diferenţa dintre grosimile pereţilor s1, şi s2 să
se încadreze în raportul:
s2 – s1 ≤ 0,15 s1
Dacă diferenţa între cele două grosimi este mai mare decât cea
indicată, capătul ţevii cu peretele mai gros se va prelucra mecanic
până la dimensiunea s, pe o lungime de minim 2,5 s1.
Diametrele interioare ale ţevilor care se îmbină nu trebuie să
difere cu mai mult de l mm.
Dacă diferenţele între cele două diametre interioare depăşesc
l mm, atunci se va face calibrarea ţevii cu diametrul interior mai mic.
9.54. Abaterile de execuţie admise ale conductelor sudate sub
presiune sunt prevăzute în prescripţiile ISCIR CI 5 şi CR7.
9.55. In cazul elementelor de fixare care traversează îmbinările
sudate ale conductei, se vor practica decupări în elementele respective,
sau se va întrerupe sudura de prindere a acestora, exceptându-se
sudurile de etanşare, la care nu se aplică această prevedere.
9.56. Imbinările sudate la cap a ţevilor se vor efectua pe
porţiunea dreaptă de ţeava, distanţa minimă între 2 îmbinări sudate,
consecutive va fi de minim 200 mm.
Distanţa minimă între două îmbinări consecutive, cap la cap, pe
porţiunea dreaptă a ţevii, nu trebuie să fie mai mică de trei ori
grosimea ţevii, dar cel puţin 50 mm pentru conductele supuse la fluaj,
cu acordul ISCIR.
9.57. Pentru sudarea armăturilor, fitingurilor, teurilor, reducţiilor
şi similare, în funcţie de dimensiunea elementelor respective, se poate
91
 admite distanţa dintre suduri mai mică de 200 mm, dar nu mai mică de
un diametru exterior al ţevii.
9.58. Examinările nedistructive ale îmbinărilor sudate sunt:
• Examinarea cu radiaţii penetrante; conform Prescripţiilor
tehnice CR20, Colecţia ISCIR (pentru sudurile „cap la cap") este cel
mai sigur procedeu şi se aplică pentru 10 % din cordoanele de sudură.
• Examinarea cu ultrasunete: conform Prescripţiilor tehnice
CR4, Colecţia ISCIR (pentru sudurile „cap la cap") sau conform
Prescripţiilor tehnice CRI O, Colecţia ISCIR (pentru sudurile de
„racord").
• Examinarea cu lichide penetrante; conform Prescripţiilor
tehnice CR6, Colecţia ISCIR (pentru sudurile „de colţ" şi de racord).
• Examinarea cu pulberi magnetice; conform Prescripţiile
tehnice CR8, Colecţia ISCIR.
9.59. Condiţiile de reprezentare şi acceptare a sudurilor sunt
precizate în următoarele standarde:
- Indicarea pe plan a procedeelor de sudare se face conform
STAS ISO 4063;
- Reprezentarea pe plan a îmbinărilor sudate se face
conform SR EN 25817;
- Forma şi dimensiunea rosturilor este conform STAS 12255.
- Toleranţe generale pentru construcţii sudate conform
SREN 13920;
Acceptarea defectelor sudurilor conform SR EN 25817.
9.60. Sudurile de poziţie pentru încheierea tronsoanelor sau a
conductelor se execută numai după ce porţiunile ce se îmbină se
găsesc timp de cel puţin 4 ore la temperatura ambiantă.
9.61. Nu este permisă montarea conductelor sub acţiunea unor
forţe de întindere, compresiune încovoiere etc., cu excepţia cazurilor
de pretensionare.
92
9.62. Lucrările de sudare se execută numai la o temperatură a
mediului ambiant de cel puţin 5°C.
Sudarea în aer liber este admisă cu condiţia ca locul de execuţie
să fie protejat contra acţiunii directe a precipitaţiilor atmosferice şi a
vântului.
Se admite sudarea şi la temperaturi ambiante sub 5°C numai cu
condiţia ca în procesul tehnologic să se specifice în mod explicit ce
măsuri trebuie luate în timpul sudării, în funcţie de calitatea materia-
lelor, forma şi dimensiunile pieselor etc.
9.63. Ramificaţiile din conductele principale de distribuţie se
execută astfel încât eforturile provenite din dilatare să poată fi preluate
prin compensare naturală, în acest scop se recomandă ca ramificaţiile să
fie efectuate prin intermediul unor curbe, coturi sau piese preuzinate.
9.64. Ramificaţiile la conducta de distribuţie se realizează astfel
încât să fie asigurate dezaerisirea şi golirea tronsoanelor respective.
9.65. Piesele speciale (reducţii, coturi. ramificaţii) şi armăturile
cu care sunt prevăzute conductele, compensatoarele de dilatare şi
punctele fixe se montează conform indicaţiilor din proiect, iar în cazul
conductelor preizolate şi conform specificaţiilor producătorilor
conductelor.
9.66. Se utilizează piese speciale şi armături compatibile cu
tipul conductelor utilizate.
9.67. Pentru susţinerea conductelor reţelelor termice în canale
sau pe elemente de construcţie, se folosesc suporturi metalice care
transmit acestor elemente eforturile provenite din dilatare.
Suporturile mobile şi fixe se execută conform proiectului.
9.68. Suporturile fixe se sudează de conducte numai după
aşezarea întregului tronson de conductă pe suporturi şi după preten-
sionarea compensatorului.
93
 9.69. La montarea tronsoanelor trebuie avut în vedere
ca sudurile de îmbinare a conductelor să nu se suprapună pe
poziţia vreunui suport.
Pretensionarea conductelor
9.70. Pretensionarea reprezintă operaţia de deformare elastică li
montaj a uneia sau a mai multor ramuri ale unui sistem de conducte
realizată cu scopul micşorării reactiunilor la capete şi micşorări
deplasărilor şi tensiunilor în funcţionare, în scopul evitării apariţie
deformărilor plastice.
Pretensionarea se execută corespunzător caracteristicilor
traseului reţelei şi a condiţiilor de execuţie, realizându-se după caz:
- pretensionarea mecanică - cu dispozitive şi tehnologii
specifice;
- pretensionarea termică (electrică sau utilizând agentul
termic).
9.71. Metoda de pretensionare a conductelor va fi aleasă ţinând
seama de:
- configuraţia traseului;
- posibilităţile de menţinere a şanţului neastupat deschis
pe lungimea la care se face pretensionarea pe toată durata
efectuării operaţiei;
- existenţa unei surse de agent termic (sursa termică
definitivă sau o sursă termică provizorie).
9.72. In cazul pretensionării termice, se urmăreşte ca încălzirea
conductei să se facă treptat în săpătura deschisă sub controlul
permanent a temperaturii sursei termice şi a conductei, măsurându-se
lungimea de dilatare şi comparându-se cu valoarea indicată în proiect.
9.73. Pretensionarea termică se începe prin încălzirea conductei
libere în şanţ, fixată într-un punct fix şi se termină după astuparea
şanţului şi realizarea celuilalt punct fix.
94
După efectuarea pretensionării se sudează flanşele punctelor
fixe de jugurile metalice încastrate în beton şi numai după această
operaţie se opreşte sursa termică.
9.74. In cazul pretensionării cu încălzire electrică se recomandă
utilizarea echipamentelor specializate pentru controlul temperaturilor
şi lungimilor de dilatare.
9.75. Conductele se solidarizează la punctele fixe numai după
terminarea întregului tronson între două puncte fixe.
9.76. Montarea armăturilor în cămine se face respectându-se
următoarea ordine:
a) solidarizarea conductelor în puncte fixe;
b) montarea vanelor de secţionare;
c) montarea armăturilor de golire şi aerisire.
9.77. Armăturile, înainte de montare, se curăţă şi se verifică în
ceea ce priveşte starea elementelor componente, controlându-se şi
îndeplinirea condiţiilor prevăzute în certificatele de calitate.
9.78. Toate armăturile trebuie probate la presiune la standul de
probă al şantierului, înainte de montare.
9.79. La montarea vanelor trebuie să se realizeze paralelismul
flanşelor şi o etanşeitate corectă. Astfel, după aşezarea garniturilor (de
dimensiunea şi calitatea corespunzătoare, indicată în proiect), strânge
rea şuruburilor se face în mod obligatoriu două câte două pe direcţii
diametral opuse, cu acelaşi cuplu de forţe.
9.80. Pe tronsoanele compensate prin coluri şi compensatoare
curbate între două puncte fixe, se admit abateri de la axul prevăzut, în
plan şi pe verticală, de maximum 10 mm.
95
 9.81. La montarea compensatoarelor trebuie să se ţină seama
pretensionarea acestora, conform prevederilor din proiect.
9.82. Inainte de începerea operaţiilor de asamblare a condu-
telor mai mari de (f) 110 mm în zonele locurilor de îmbinare,
lărgeşte săpătura atât în adâncime cât şi în lateral pentru a se
crea posibilitatea de acces a personalului şi instalaţiilor utilizate
pentru mufare.
9.83. In cazul în care canalul termic este inundat fie datorii
nivelului ridicat al stratului de apă freatică fie din alte surse
accidentale se prevăd pentru drenarea apei pe timpul execuţiei, tubul
de drenaj din PVC cu diametrul de 100 mm.
9.84. Conductele PE-Xa cu diametre cuprinse între 1 1 0 ş i
25 mm respectiv rolele de ţevi se amplasează în locul unde trebuie
să înceapă desfăşurarea conductei.
Pentru evitarea unei desfăşurări necontrolate a conductei ce
poate duce la accidente, se pot folosi două sau trei coliere din material
textil.
Rolele trebuiesc desfăcute şi scoase din folia protectoare.
Se fixează capătul liber al ţevii la pământ şi se desfăşoară roii
numai de-a lungul şanţului.
9.85. Pentru dimensiunile de Ø 90 şi Ø 110 mm ale conductelor
Pe-Xa, se recomandă efectuarea unei îmbinări lângă şanţ, înainte cal
această conductă să fie plasată în stratul de nisip, îmbinare ce se
realizează prin fitinguri şi cuple de îmbinare.
9.86. La executarea ramificaţiilor (teurilor), în cazul conduc
telor din Pe-Xa, conductele cu dimensiuni Ø 90 şi Ø 1 1 0 mm se
pregătesc în afara şanţului, iar cele cu diametre mai mici în interior.
96
Capetele de ţeava ale conductei principale a ramificaţiei, care
urmează să fie îmbinate, trebuie suprapuse pe o distanţă de cel puţin
400 mm, iar conducta de ramificaţie se prelungeşte cel puţin cu
200 mm deasupra conductei principale.
La conducte cu diametrul de max. 150 mm se separă capetele
ţevii de mantaua de protecţie şi de materialul izolant, cu ajutorul
fierăstrăului şi al cuţitului, evitându-se secţionări ale conductei
principale PE-X. Se secţionează transversal conducta principală cu un
fierăstrău ascuţit. Capătul de ţeava se rotunjeşte cu un debavurator,
apoi se curăţă conducta şi locul de îmbinare după care se montează
teul, mufele, cuplele şi brăţările de prindere.
Teurile se izolează cu garnituri izolatoare speciale.
9.87. La pătrunderea în clădirea conductelor, distanţa minimă
între perete şi extremitatea conductei preizolate este de 10 cm.
Pentru împiedicarea pătrunderii umidităţii în interiorul
clădirilor, constructorul are sarcina de a monta în zonele de penetraţie
inele de etanşare.
Executarea protecţiei anticorozive, a izolaţiei termice,
hidrofuge şi a protecţiei mecanice
Executarea protecţiei anticorozive
9.88. Acoperirea anticorozivă trebuie executată numai pe
suprafaţa conductelor metalice uscate şi curăţate complet de rugină,
zgură şi alte materiale străine, până la luciu metalic, conform cu
prevederile „Normativului pentru protecţia contra coroziunii a
construcţiilor metalice îngropate" l 14 şi Instrucţiunilor tehnice pentru
executarea şi recepţionarea termoizolaţiilor la elemente de instalaţii
C 142.
9.89. Operaţiile de izolare anticorozivă a conductelor trebuie
ferite de precipitaţii atmosferice.
97
 9.90. Calitatea stratului de protecţie trebuie controlate în
conformitate cu prevederile STAS 10702/1-83, prin:
- verificarea aspectului;
- verificarea continuităţii;
- verificarea aderenţei.
Executarea izolaţiei termice
9.91. Izolarea termică a conductelor trebuie începută numai
după terminarea lucrărilor de protejare anticorozivă, spălarea
interioară şi proba hidraulică la rece (de etanşeitate).
9.92. Este interzisă introducerea în operă a izolaţiei umede.
Pentru montarea în stare uscată a izolaţiilor termice trebuie
luate măsuri de protejare contra precipitaţiilor atmosferice şi de
îndepărtare a apelor de orice provenienţă.
9.93. Saltelele de material termoizolant se cos atât longitudinal,
cât şi circumferenţiar cu sârmă zincată, fără a lăsa goluri între ele.
9.94. în cazul izolării cu cochilii, rosturile longitudinale şi
circumferenţiare trebuie lipite cu fâşii din împâslitură de fibre de sticlă
bituminată, folosindu-se ca adeziv o soluţie prenadez.
La montarea izolaţiilor din piese fasonate, strângerea lor pe
conductă trebuie făcută cu benzi subţiri de oţel cu ajutorul preselor.
9.95. In vederea izolării conductelor verticale, trebuie sudate
perpendicular pe generatoarea ţevii agrafe de sârmă având lungimea
egală cu grosimea saltelei, plus 15 mm pentru prindere.
9.96. Armăturile trebuie izolate cu saltele croite şi fixate în
carcase metalice demontabile sau cu piese fasonate.
9.97. Abaterea-limită admisă la grosimea stratului de izolaţie
termică (măsurat după montare) trebuie să fie de maximum 3 mm.
98
Executarea protecţiei hidrofuge şi mecanice a conductelor
9.98. Conductele reţelelor termice izolate termic trebuie
protejate hidrofug.
9.99. Protecţia hidrofugă într-un singur strat la îmbinări trebuie
petrecută cu câte 50 mm.
Protecţia hidrofugă trebuie legată cu inele de sârmă zincată din
200 în 200 mm.
Rosturile (petrecerile) trebuie lipite cu bitum, executându-se
pelicule cu grosimea de 2 mm.
9.100. La protecţia în două straturi, în dreptul rosturilor trebuie
executate petreceri de 50 mm, atât longitudinal, cât şi circumferenţial,
care se vor lipi cu bitum.
Stratul al doilea al protecţiei hidrofuge trebuie legat din 200 în
200 mm cu sârmă zincată.
9.101. Trebuie luate măsuri de interzicere totală a circulaţiei
oamenilor pe izolaţia termică a conductei, iar în locurile de trecere se
montează podeţe de trecere prevăzute cu balustradă.
9.102. La conductele preizolate termic, execuţia izolaţiilor locale
se realizează conform prevederilor normativului NP 029 şi a
prevederilor cuprinse în caietele de sarcini ale furnizorilor de conducte.
Executarea canalelor, căminelor, a elementelor
de construcţie din beton şi beton armat şi a blocurilor
de ancorare
9.103. Părţile din construcţia de beton şi beton armat monolit
trebuie să se execute conform „Normativului pentru executarea
lucrărilor de beton şi beton armat" (C-140).
99
 9.104. Inainte de executarea cofrajelor, respectiv montarea
prefabricatelor, se face obligatoriu confruntarea planurilor de construcţii
cu planurile de montare a conductelor, căminelor, compensatoarelor
liră, semnalându-se proiectantului eventualele nepotriviri.
Se verifică corespondenţa între cotele gurilor coşurilor de
ventilare ale căminelor şi cotele pavajelor.
9.105. La montarea armăturilor pentru beton monolit, se
controlează în mod deosebit realizarea acoperirii de beton prevăzută în
proiect.
La montarea prefabricatelor, abaterile de aliniere trebuie să fie
sub 15 mm.
9.106. Este obligatorie realizarea sub radiere a unui strat de
nisip suport (la grosimea prevăzută în proiect), care se nivelează
înainte de aşezarea prefabricatelor, pentru a preveni deplasări ulteri-
oare, în terenurile sensibile la umezire, stratul suport este un amestec
de nisip cu ciment (mortar uscat).
9.107. La betoanele monolit, rosturile de lucru trebuie să fie
bine curăţate de pământ şi de alte materiale, înainte de continuarea
turnării betonului.
9.108. La execuţia căminelor se respectă cu stricteţe cotele şi
pantele prevăzute în profilele longitudinale date în proiect.
9.109. Elementele prefabricate introduse în operă trebuie să fie
marcate distinct, cu vopsea insolubilă menţionându-se:
- tipul de element şi modul de rezemare;
- data fabricaţiei;
- numărul lotului de fabricaţie.
Elementele prefabricate se însoţesc de un certificat de calitate
întocmit conform STAS 6657/1.
100
9.110. Montarea elementelor prefabricate se face numai pe baza
schemei de montare din proiect şi a profilului transversal al canalului.
9.111. Toleranţa admisă la execuţia canalului faţă de cotele
prevăzute în proiect, în intervalul dintre două puncte fixe este de
maximum 10 mm, atât în ceea ce priveşte secţiunea longitudinală
şi secţiunea transversală a canalului, cât şi în ceea ce priveşte
dimensiunile de lumină ale canalului.
9.112. Completarea diferenţelor de cote, care pot apărea din
defecţiunile de montaj, între suporturile mobile şi capul stâlpului pe
care descarcă elementul de sprijinire este admisă numai cu pene
metalice corespunzătoare.
9.113. Căminele de vizitare şi celelalte lucrări de construcţii
aferente reţelei termice se executată conform normativului P 7 -
„Normativ privind fundarea construcţiilor fundate pe pământuri
sensibile la umezire", P 100 - „Normativ pentru proiectarea anti-
seismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice
şi industriale", C 140 - „Normativ pentru executarea lucrărilor de
beton şi beton armat".
9.114. In vederea reducerii consumului de materiale şi a
timpului de execuţie pot fi utilizate cămine de vizitare prefabricate,
din beton sau materiale plastice care sunt marcate şi însoţite de
certificate de calitate.
9.115. La executarea sau montarea căminelor se respectă
dimensiunile şi cotele indicate în proiect.
9.116. La realizarea căminelor şi construcţiilor aferente reţelei,
se ţine seama de natura terenului în care acestea sunt fundate.
101
 Pentru terenurile sensibile la umezire se realizează stabilizarea
zonei suport a căminelor, conform indicaţiilor din proiect şi din
normativul P 7.
9.117. în vederea prevenirii lăsărilor sub radierele căminelor se
realizează un pat de nisip care este nivelat şi compactat înainte de
turnarea betoanelor.
9.118. Trecerile conductelor prin pereţii căminelor sau a
subsolurilor clădirilor, în cazul utilizării conductelor preizolate, se
etanşează cu dispozitive speciale, furnizate împreună cu celelalte
elemente ale reţelei.
9.119. Blocurile de ancorare a punctelor fixe se execută din
beton armat turnat pe şantier.
9.120. Poziţiile şi dimensiunile blocurilor de ancorare sunt
indicate în proiectele de execuţie.
Verificări, încercări, probe şi recepţia reţelelor termice
9.121. Reţelele termice noi sau care au suferit reparaţii capitale
se dau în funcţiune numai după efectuarea unor probe şi verificări
în conformitate cu prevederile Legii 10/1995, Normativului C56,
NP 029, ST 020, Instrucţiuni şi proceduri MTCT cuprinse în Ordinul
31/N/1995.
Conductele de apă fierbinte ale reţelelor termice de agent
primar şi din punctele termice care intră sub incidenţa prescripţiilor
tehnice ISCIR CI5 se verifică, se probează, se recepţionează şi
se autorizează pentru funcţionare conform cu prescripţiile tehnice
ISCIR CRI, CR2 şi C15.
102
9.122. Inainte de efectuarea probelor se fac următoarele verifi-
cări pentru porţiuni ale reţelei sau pentru întreaga reţea:
- controlul calităţii materialelor, a dimensiunilor, a poziţio
nării elementelor componente (cămine, suporţi, puncte fixe,
compensatoare de dilatare, armături etc.) în conformitate cu
prevederile proiectului şi cu certificatele de calitate şi agremen-
tele prezentate de furnizori;
- verificarea sudurilor în conformitate cu: prevederile proiec-
tului, certificatele de calitate de inspecţie conform SR EN 10204;
elemente de conductă aflate sub incidenţa prescripţiilor tehnice
ISCIR C15 necesită suplimentar avize de import eliberate de
ISCIR pentru furnizorii externi şi agrementele prezentate de
furnizori;
- verificarea Cărţii conductei - partea de construcţie,
pentru conductele aflate sub incidenţa prescripţiilor tehnice
ISCIR C15;
- verificarea elementelor de construcţie aferente reţelei;
- verificarea sudurilor prin:
a) control vizual;
b) verificarea existenţei poansoanelor sudurilor;
c) verificarea buletinelor de control nedistructive;
- verificarea legăturilor electrice ale conductorilor sisteme
lor de control, depistare şi localizare a avariilor;
- verificarea componentelor mecanice;
- verificarea realizării întocmai a proiectului de execuţie
ţinând seama de modificările survenite în timpul execuţiei
pentru care trebuie să existe acordul proiectantului.
9.123. Probele la care se supun reţelele termice sunt:
- proba de presiune la rece;
- proba de analiză fizică a apei;
- proba la cald;
- proba de funcţionare.
103
 9.124. In afara acestor probe pe parcursul execuţiei se mai
execută:
- verificarea calităţii sudurilor prin probe de defectoscopie
(de regulă gamagrafiere), care se execută pentru 10% din
sudurile executate pe şantier;
- verificarea pantei conductelor;
- verificarea părţii mecanice aferentă reţelei;
- verificarea elementelor de construcţii aferente reţelei.
9.125. Probele de presiune la rece şi la cald se efectuează
înainte de realizarea izolaţiilor locale, astuparea şanţului sau canalului.
9.126. Inaintea acoperirii canalelor termice nevizitabile sau
şanţurilor se încheie un proces-verbal de lucrări ascunse.
9.127. Inainte de proba de presiune la rece, reţeaua se spală cu
apă potabilă.
Spălarea reţelei cuprinde racordarea conductei de ducere a
reţelei la conducta de apă potabilă, umplerea reţelei, racordarea
conductei de întoarcere la un jgheab de golire sau conductă de golire
la canalizare şi menţinerea reţelei sub jet continuu până când în apa
golită din instalaţie nu se mai observă impurităţi. Operaţia se repetă cu
schimbarea sensului de circulaţie al apei.
9.128. Proba de presiune la rece se execută în scopul verificării
rezistenţei mecanice şi a etanşeităţii elementelor instalaţiei şi constă în
umplerea cu apă a instalaţiei/reţelei şi încercarea la presiune.
Proba la presiune a conductelor se realizează la o presiune de
probă de 1,5 ori presiunea maximă de regim.
Pentru reţelele supuse prevederilor Prescripţiilor tehnice ISCIR,
proba se realizează la presiunile prescrise de acestea. Valoarea
presiunii de probă se va înscrie în proiect şi, după caz, în Cartea
conductei.
104
Durata acestei probe este de 30 min., după care se scade
presiunea la valoarea presiunii de lucru şi conductele se lovesc uşor cu
un ciocan de 1,5 kg. Conductele se menţin la această presiune 12 ore,
timp în care se urmăreşte cu ajutorul unui manometru ca presiunea să
nu scadă.
Proba de presiune la rece se face având reţele de conducte,
armături, aparate de măsură şi control, cu excepţia elementelor de
conducte, sensibile, care nu trebuie să fie supuse presiunii de încer-
care. Elementele sensibile din punct de vedere al siguranţei în
exploatare, se demontează sau se izolează prin flanşe oarbe sau alte
mijloace, izolarea putând fi realizată cu robinete, sau protejate cu
dispozitive speciale indicate de proiectantul elementelor sensibile.
Elementele demontate se înlocuiesc cu tronsoane de ţeava corespunză-
toare.
Proba se execută înainte de finisarea elementelor instalaţiei
(vopsire, izolări termice) închiderii elementelor reţelei în canale
nevizitabile, sau în şanţuri.
Proba se execută în perioada de timp cu temperaturi ambiante
mai mari de + 5°C.
In vederea executării probei la rece, se asigură deschiderea
completă a tuturor armăturilor de închidere şi reglaj, verificarea
punctelor de racordare a instalaţiei la conducta de apă potabilă şi la
pompa de ridicare a presiunii.
Verificarea comportării instalaţiei la proba la rece poate fi
începută imediat după punerea ei sub presiune, prin controlul
rezistenţei şi etanşeităţii tuturor îmbinărilor.
9.129. Rezultatele probei la rece se consideră corespunzătoare,
dacă pe toată durata probei, manometrul nu a indicat variaţii de
presiune şi dacă la reţea nu se constată scurgeri de apă, umeziri, fisuri,
deformări plastice vizibile, crăpături etc.
In cazul în care se constată scăderi de presiuni sau apariţia de
defecţiuni enumerate mai sus, se procedează la remedierea acestora şi
se repetă proba; rezultatele se înscriu în procesul verbal care se
încheie la efectuarea probei.
105
După executarea probei, este obligatorie golirea reţelei. In timp ce
conducta se află sub presiune este interzisă efectuarea de
lucrări în vederea înlăturării deficienţelor.
9.130. Pentru reţelele de agent termic primar proba de presiune
la rece este dublată de proba de etanşeitate la rece a reţelei.
Această probă se execută pentru întreaga reţea sau numai pentru
o porţiune importantă din aceasta, în scopul verificării etanşeităţii la
presiunea armăturilor şi compensatoarelor cu presetupă.
Proba se realizează cu agent termic la temperatura mediului
ambiant, dar peste 0°C, la o presiune având valoarea l ,25 Pn, dar nu
mai mică de 16 bar.
După 15 min. se reduce presiunea la valoarea presiunii de
serviciu, examinându-se în continuare conducta şi îmbinările sudate,
lovind uşor conducta cu un ciocan de 1,5 kg.
Proba se consideră satisfăcătoare, dacă pe durata ei, pierderile
de apă nu depăşesc 0,1 % din volumul reţelei.
La încheierea probei se întocmeşte de asemenea un proces-
verbal.
Pentru reţelele de agent secundar proba de etanşeitate la rece se
execută la presiunea de 1,25 Pn, dar nu mai mică de 10 bar.
9.131. In timpul probelor, racordurile consumatorilor sunt
separate prin închiderea robinetelor sau prin montarea de flanşe oarbe.
9.132. La proba de presiune se face şi proba de analiză fizică a
apei care are drept scop verificarea calităţii spălării reţelelor termice şi
constă din analiza suspensiilor din apa de spălare. După 12 ore de la
umplerea instalaţiei cu apă tratată a sursă sau staţiei termice (dacă
analiza fizică a dat rezultate satisfăcătoare) se face o analiză chimică şi
fizică, considerând că în acest timp s-a realizat omogenizarea apei în
sistem. Dacă duritatea apei este sub 0,5 mval/1, calitatea apei se
consideră admisibilă, în caz contrar, reţeaua se purjează şi se umple
din nou cu apă, reluându-se proba.
106
Proba la cald
9.133. Proba la cald are drept scop verificarea etanşeităţii,
comportarea reţelei termice la dilatare - contractare la temperatura
nominală de funcţionare şi a circulaţiei agentului termic.
Proba se execută pe întreaga reţea sau pe porţiuni de reţea care
pot funcţiona separat.
9.134. Proba la cald se efectuează înaintea finisării (vopsirii,
izolării), închiderii elementelor reţelei în canale nevizitabile sau în
şanţuri, dar numai după efectuarea probei la rece, probei de etanşeitate
la rece şi a analizei fizice a apei.
9.135. Pentru efectuarea probei la cald, reţelele se alimentează,
de preferinţă, cu agent termic de la sursa definitivă; în cazul în care
aceasta nu a fost pusă în funcţiune, alimentarea se poate face de la o
sursă provizorie.
Sursa de energie termică asigură debitul, presiunea şi tempera-
tura agentului termic potrivit prevederilor proiectului de reţele.
Calitatea apei corespunde prevederilor proiectului, prescripţiilor
tehnice specifice ale elementelor componente ale sistemului de
alimentare cu energie termică şi prescripţiilor tehnice ISCIR C 18
privind apa de alimentare.
9.136. Proba la cald comportă 3 faze şi anume:
• Faza I - după ce instalaţia este plină cu apă, se ridică tempe-
ratura ei la 50°...60°C şi se menţine această temperatură în
limitele unei variaţii de ± 5°C. Circulaţia agentului termic
se asigură cu pompele de circulaţie. După 2 ore de funcţio-
nare se face un control atent pe toate ramurile reţelei. Lipsa
de uniformitate a încălzirii se corectează prin acţionarea
dispozitivelor de reglaj prevăzute. La pompele de circulaţie
se verifică, cu ajutorul a 2 manometre montate pe aspiraţia
şi pe refularea pompelor, dacă acestea realizează presiunea
107
 necesară. Se verifică, de asemenea, la instalaţiile cu
sisteme de expansiune închise, dacă presiunile date de
pompe nu depăşesc presiunile admisibile pentru funcţionare.
• Faza a II-a - se ridică temperatura agentului termic prin
creşterea uniformă şi treptată până la valoarea maximă de
regim (± 5°C) şi se verifică dacă nu apar pierderi de apă la
îmbinări, racorduri, armături.
Se controlează vizual dacă dilatările se produc în
sensul prevăzut în proiect, dacă sunt preluate în bune
condiţii de către compensatorii de dilatare, astfel încât să
nu apară neetanşeităţi iar punctele fixe să nu sufere
deplasări, smulgeri etc.
Se verifică vizual dacă aerul din reţea se elimină în
mod corespunzător, prin dispozitivele de aerisire.
Pentru reţelele de agent primar montate în canale
termice pe suporturi mobile de alunecare, creşterea
temperaturii se realizează cu circa 30°C/oră iar pentru cele
pe suporturi mobile de rostogolire cu circa 50°C/oră.
Proba se consideră încheiată după ce timp de 30 minte
a fost menţinută temperatura maximă în reţea.
• Faza a III-a - se răceşte agentul termic în conducta de întoar-
cere până la 50-60°C, punând în funcţiune instalaţiile
consumatorilor.
Dacă apar deficienţe pe durata probei, acestea se
remediază şi proba se reia.
9.137. Proba de funcţionare (proba tehnologică de 72 ore) se
face după proba la cald.
9.138. In timpul probei de funcţionare se determină căderile de
temperatură ale agentului termic în punctele reţelei termice prevăzute
în proiect. Acestea se compară cu căderile de temperatură şi pierderile
de căldură stabilite prin proiect.
108
9.139. Căderile de temperatură măsurate nu trebuie să depă-
şească 0,5°C/km, la condiţii nominale.
9.140. Se verifică realizarea repartiţiei debitelor de apă conform
proiectului în condiţiile nominale de funcţionare a reţelei.
9.141. Reglarea la punerea în funcţiune a reţelelor termice se
face prin stabilirea diagramei de presiuni a sistemului care se compară
cu cea din proiect, urmărindu-se corecta repartiţie a debitului între
consumatori.
Reglarea regimului hidraulic trebuie să se bazeze pe prevederile
din proiect referitoare la echilibrarea hidraulică, pusă în operă anterior
momentului intrării în funcţiune.
După aceste operaţii reţeaua intră în funcţionare normală.
9.142. Conductele nou montate precum şi cele reparate sau
înlocuite nu pot fi date în exploatare fără verificarea şi eliberarea
autorizaţiei de funcţionare de către ISCIR, conform metodologiei
stabilite prin prescripţiile tehnice ISCIR CRI şi C15.
9.143. La execuţia lucrărilor de reţele termice se respectă
prevederile Prescripţiilor tehnice ISCIR CRI, CR2 şi CI5 precum şi
caietele de sarcini din proiecte şi cele date de furnizori pentru
conducte clasice şi conducte preizolate.
9.144. Recepţia lucrărilor de reţele termice se face în confor-
mitate cu prevederile „Legii privind calitatea în construcţii" (Legea
10/95), a „Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi
instalaţii aferente acestora" (H.G. nr.273/94) şi a altor reglementări
specifice.
9.145. Etapele de realizare a recepţiei sunt:
- recepţia la terminarea lucrărilor;
- recepţia finală, după expirarea perioadei de garanţie.
109
 10. PUNCTE TERMICE
Clasificarea punctelor termice
10.1. Racordarea consumatorilor la reţeaua de agent termic
primar se realizează prin intermediul punctelor termice.
Punctul termic este ansamblul de echipamente şi instalaţii prin
intermediul căreia se transferă energia termică din reţeaua termică
primară în reţeaua termică secundară, a consumatorilor.
10.2. Alegerea schemelor funcţionale de puncte termice se face
funcţie de:
- parametri de temperatură şi presiune ai agentului primar;
- sarcina termică totală a punctului termic;
- ponderea sarcinii termice de preparare a apei calde de
consum din sarcina termică de încălzire;
- condiţiile impuse privind returnarea agentului primar
(temperatură şi presiune retur);
- schema de reglaj adoptată;
- sistemul de preparare a apei calde de consum (instanta-
neu sau cu acumulare);
- debitul de agent primar disponibil.
In Anexa l sunt prezentate exemple de scheme funcţionale
aplicabile pentru puncte termice urbane.
10.3. Clasificarea punctelor termice se face în principal în
funcţie de:
- tipul consumatorilor deserviţi;
- parametri agentului termic primar;
- parametri agenţilor termici secundari
- schema termică de principiu
10.4. In funcţie de tipul consumatorilor deserviţi, punctele
termice se împart în:
- puncte termice urbane;
- puncte termice industriale.
110
10.5. Punctele termice urbane se împart în:
- puncte termice ce prepară agent termic secundar pentru
încălzire şi apă caldă de consum;
- puncte termice care prepară apă caldă de consum iar
pentru încălzire sunt doar puncte de predare-primire (în cazul
racordării directe a instalaţiilor de încălzire);
- puncte termice care prepară numai apa caldă de consum.
10.6. In funcţie de temperatura agentului termic primar,
punctele termice se clasifică în:
- puncte termice alimentate cu apă fierbinte(utilizate atât
pentru consumatori industriali cât şi pentru consumatori urbani);
- puncte termice alimentate cu apă caldă (utilizate numai
pentru consumatori urbani).
10.7. Agenţii termici secundari şi parametrii de temperatură ai
acestora sunt:
- apă caldă pentru încălzire cu temperatura maximă de
95°C;
- apă caldă de consum cu temperatura maximă de 60°C;
- alţi agenţi termici pentru nevoi tehnologice, de ventilaţie
etc.
Capacitatea şi amplasarea punctelor termice
10.8. Capacitatea punctelor termice şi schemele de racordare ale
instalaţiilor consumatoare de căldură (încălzire şi preparare a apei
calde de consum) la reţeaua de transport a căldurii folosind ca agent
termic apă fierbinte, se determină pe baza unei analize tehnico-
economice efectuată în cadrul studiului de fezabilitate, ţinând seama
de necesităţile de consum şi posibilităţile de acoperire.
Se are în vedere ansamblul format din puncte termice şi reţelele
de distribuţie a căldurii. Criteriile sunt: cel de asigurare a unui grad
ridicat al siguranţei în exploatare şi cel economic - cheltuieli de
111
 investiţie şi exploatare. Se ţine seama de condiţia satisfacerii parame-
trilor de temperatură ai agenţilor termici din instalaţiile interioare de
încălzire centrală.
10.9. Punctele termice se amplasează cât mai aproape de centrul
de greutate al consumatorilor, ţinând seama şi de poziţia racordului
la reţeaua de transport a căldurii, precum şi de presiunea disponi-
bilă pentru alimentarea cu apă caldă de consum a consumatorilor
(corelându-se cu raza de acţiune a staţiilor de hidrofor sau a staţiilor
de pompare).
10.10. Racordarea punctelor termice pentru ansambluri indus-
triale la reţeaua de transport a căldurii se face după schema directă, cu
utilizarea agentului termic apă fierbinte în instalaţiile interioare de
încălzire. Pentru instalaţiile interioare de încălzire care folosesc ca
agent termic apa caldă, racordarea se poate face direct - cu pompe de
amestec sau indirect - cu schimbătoare de căldură. Alegerea soluţiei
se face pe baza unei analize funcţionale şi economice.
10.11. Punctele termice se pot grupa în aceeaşi clădire, când
este posibil, cu alte gospodării, ca: staţii de hidrofor, staţii de pom-
pare, posturi trafo, centrale de aer comprimat etc., prevăzându-se însă
compartimente distincte cu accese separate direct din exterior.
10.12. Pentru ansambluri de clădiri civile, punctele termice se
prevăd, de regulă, în clădiri independente sau alipite uneia din
clădirile alimentate.
Condiţiile de amplasare a punctelor termice în clădirea deservită
(puncte termice de imobil) sunt în conformitate cu prevederile
Normativului 113.
10.13. Punctele termice din incintele industriale şi similare se
amplasează, de preferinţă, într-una din clădirile alimentate.
112
Echipamentul de bază
10.14. Schimbătoarele de căldură folosite în punctele termice
pentru prepararea agentului termic al instalaţiei de încălzire şi pentru
prepararea apei calde de consum trebuie să corespundă caracteris-
ticilor agenţilor termici folosiţi şi să aibă gabaritul şi greutatea cât mai
reduse, performanţe ridicate şi randamente superioare.
10.15. La alegerea numărului de schimbătoare de căldură se ţine
seama de cronograma consumului de energie termică, de natura
consumurilor (încălzire, apă caldă de consum), importanţa obiecti-
velor alimentate şi de spaţiul existent disponibil.
10.16. în punctele termice în care se face prepararea centralizată
a apei calde de consum, numărul schimbătoarelor de căldură instalate
(cu şi fără acumulare) se alege după regimul de funcţionare. Se
recomandă ca numărul să nu fie mai mic de 2 schimbătoare, excepţie
făcând capacităţile până la 0,l MW. Nu sunt necesare unităţi de
rezervă.
10.17. Alegerea tipului de schimbătoare de căldură pentru
încălzire(cu plăci, tubulare) se face funcţie de:
- parametri agentului termic primar - temperatură, presiune;
- caracteristicile fizico-chimice ale apei pe circuite (primar,
secundar);
- schema funcţională aleasă pentru punctul termic.
10.18. Alegerea tipului de schimbătoare de căldură pentru
preparare apă de consum( cu plăci, tubulare, cu sau fără acumulare) se
face funcţie de:
- parametri agentului termic primar - temperatură, presiune;
- caracteristicile fizico-chimice ale apei pe circuite (primar,
secundar);
- schema funcţională aleasă pentru punctul termic;
113
 - debitul orar de apă caldă de consum;
- cronograma de consum de apă caldă de consum.
10.19. Asigurarea presiunii necesare circulaţiei apei se face cu
pompe. La alegerea tipului de pompe şi la stabilirea caracteristicilor
acestora se urmăreşte ca acestea să aibă un randament ridicat,
fiabilitate mare şi un nivel redus de zgomot şi trepidaţii. Stabilirea
numărului de pompe se face ţinând seama de capacitatea punctului
termic şi de criterii economice.
10.20. în cazul în care regimul debitelor de apă circulată este
variabil în cursul unei zile sau a anului, se poate prevedea una din
următoarele soluţii:
- pompe diferite pentru fiecare regim;
- un număr diferit de pompe în funcţiune;
- pompe antrenate de motoare cu turaţie variabilă.
Numărul pompelor în funcţiune se alege astfel încât acestea să
funcţioneze - cu randament ridicat.
Se pot prevedea pompe de rezervă, în funcţie de necesităţi,
funcţionale şi economice; pompele de rezervă pot fi prevăzute şi ca
„rezervă rece" (păstrare în magazie).
10.21. Pentru circulaţia apei fierbinţi se folosesc pompe
specifice, corespunzătoare temperaturii la care acestea funcţionează.
10.22. Toate pompele se prevăd cu organe de închidere, precum
şi cu armături de reţinere pe conductele de refulare între armăturile de
închidere şi pompe.
10.23. Aparatele şi instalaţiile din punctele termice se prevăd cu
dispozitive de siguranţă împotriva creşterii presiunii şi temperaturii
peste limitele admise, atât pe circuitul primar, cât şi pe cel secundar,
aplicându-se - după caz - prevederile STAS 7132, „Ghidul pentru
alegerea, proiectarea, întreţinerea şi exploatarea sistemelor şi echipa-
114
meritelor de siguranţă din dotarea instalaţiilor de încălzire cu apă
având temperatura de 115°C" - GP 021-98 şi prescripţiile tehnice
ISCIRC l,C4,C30şiC31.
10.24. Pentru realizarea presiunii statice necesare şi pentru
preluarea variaţiilor de volum rezultate din dilatarea apei din reţeaua
termică secundară şi instalaţiile de încălzire, în punctele termice se
folosesc vase de expansiune închise (sub presiune) conform STAS
7132 sau echipamente de menţinere a presiunii constante în instalaţie
(module de expansiune) care au agrement tehnic.
10.25. In instalaţiile cu apă fierbinte, care intră sub incidenţa
prescripţiilor 1SCIR, asigurarea se realizează potrivit prescripţiilor
tehnice ISCIR C1 şi C4.
10.26. Separatoare de impurităţi se prevăd pe conductele de
întoarcere de la instalaţiile interioare, înainte de intrarea în schimbă-
toarele de căldură, precum şi pe conductele de racordare a punctelor
termice la reţeaua de apă fierbinte, pe conductele de tur.
10.27. Pentru reducerea valorii presiunii dinamice disponibile
din reţeaua de apă fierbinte, până Ia nivelul celei necesare, se prevăd
regulatoare de debit; în cazul în care presiunea disponibilă nu poate fi
redusă suficient de regulatorul de debit, pentru micşorarea zonei de
acţionare a regulatorului, se prevăd şi diafragme fixe.
10.28. Punctele termice se alimentează cu apă în circuitul
secundar din:
- conducta de întoarcere a racordului la reţeaua de transport
a căldurii, pentru umplerea şi completarea instalaţiei - cu
acceptul furnizorului de apă;
- conducta de apă potabilă, pentru spălarea instalaţiei de
încălzire;
- umplerea instalaţiei de la staţia de dedurizare cu pompele
de adaos.
115
 Racordurile se fac prin intermediul legăturilor demontabile,
prevăzute cu o armătură de reţinere pentru a împiedica pătrunderea
apei din instalaţia punctului termic în conductele din care se face
umplerea, respectiv spălarea.
Calitatea apei de adaos la punctele termice este în conformitate
cu „Normativul privind exploatarea şi întreţinerea sistemelor centra-
lizate de alimentare cu energie termică" - NP 059 şi cu indicaţiile
producătorilor schimbătoarelor de căldură utilizate în punctele termice.
10.29. în scopul realizării economiei de energiei şi stabilirii
unor relaţii corecte între distribuitorul şi consumatorul de energie
termică se prevede contorizarea.
în punctele termice se contorizează obligatoriu:
- energia termică primită de la sursa termică;
- energia termică furnizată separat diferitelor categorii
de consumatori (pentru încălzire, pentru apă caldă de consum,
pentru alte scopuri).
La aceeaşi categorie de consumatori, se recomandă contorizarea
energiei termice pe ramuri.
Contorizarea energiei termice se realizează în conformitate
cu prevederile Codului de măsurare a energiei termice elaborat de
ANRE.
Aparate de reglare, măsură, control şi transmitere
la distanţă
10.30. La nivel de punct termic programul de automatizare, în
funcţie de buclele de reglaj prevăzute, se dotează cu:
• Bucla de reglare calitativa a circuitului de încălzire:
- elemente primare de temperatură (traductoare): senzor de
temperatură exterioară, senzori de temperatură de imersie sau
de contact;
- elemente de comandă şi control: regulatorul electronic;
- elemente de execuţie: robinet de reglaj cu 2 sau 3 căi,
pompe de circulaţie.
116
• Bucla de menţinere a temperaturii apei calde de consum la o
valoare prestabilită:
- elemente primare de temperatură: senzori de temperatură
de imersie sau de contact;
- elemente de comandă şi control: regulatorul electronic;
- elemente de execuţie: robinet de reglaj cu 2 sau 3 căi,
pompe de circulaţie.
• Bucla de acţionare a pompei de recirculare a apei calde de
consum:
- elemente primare de temperatură: senzori de temperatură
de imersie sau de contact.
• Bucla de acţionare a pompei de ridicare a presiunii apei calde
de consum funcţie de presiunea din reţeaua de apă caldă de consum.
10.31. Regulatoarele electronice pot fi de sine stătătoare, sau
module ale aceluiaşi automat programabil, dotat cu:
- o unitate centrală de prelucrare (CPU);
- module de intrări şi ieşiri ale semnalelor analogice sau
digitale;
- module speciale : de timp, de contorizare, comparator, de
simulator;
- modul BUS pentru transmiterea datelor la distanţă prin
linie telefonică digitală dedicată, staţie radio etc., modul
interfaţă;
- software cu programele de aplicaţii;
- sursă de alimentare cu energie electrică.
La acestea se pot adăuga:
- aparatele de semnalizare locale: hupe, lămpi de semna-
lizare;
- echipamente de detecţie-semnalizare: detectori de scurgere
a gazelor, de incendiu, antiefracţie, de protecţie la inundaţie.
117
 10.32. Elementele de automatizare se montează local, fiind
conectate direct la regulatorul electronic sau prin intermediul dula-
pului de automatizare, care poate conţine şi aparatele de protecţie şi
conectare ale circuitelor de alimentare a utilajelor din punctul termic:
pompe, compresor, dulapul convertizoarelor de frecvenţă etc., sau
poate fi separat de tabloul de alimentare a consumatorilor de forţă şi
iluminat ai punctului termic.
10.33. Instalaţiile din punctele termice se prevăd cu aparatură
de măsură şi control care să măsoare şi/sau să controleze periodic sau
continuu: presiunea, temperatura, debitul de fluid vehiculat etc.
10.34. La instalaţiile cu apă fierbinte (peste 115°C) se prevede
aparatură de măsură, control şi reglare conform prevederilor PE 502-8.
10.35. La instalaţiile de încălzire cu apă, indiferent de parame-
trii agentului termic, se prevede aparatura adecvată în funcţie de
specificul şi mărimea instalaţiei.
în mod obligatoriu se prevăd:
• termometre indicatoare;
• manometre indicatoare;
• prize de presiune cu robinete pentru montarea manometrelor
diferenţiale sau cu citire directă, pe conducte, echipamente şi
utilaje conform cap. 1-5 din Normativul 113.
10.36. Instalaţiile de preparare a apei calde de consum se prevăd
cu termoregulatoare limitatoare de temperatură, oricare ar fi agentul
termic utilizat.
118
Cerinţe de calitate pentru materialele de instalaţii şi
utilajele din punctul termic
10.37. Materialele şi echipamentele utilizate la executarea
lucrării trebuie să corespundă cerinţelor de calitate din „Legea calităţii
în construcţii"- Legea 10/1995 şi exigenţelor speciale de calitate ale
lucrării.
10.38. Parametrii tehnico-funcţionali şi echipamentelor (capacităţi,
debite, presiuni, temperaturi de lucru, clase de precizie, randamente etc.)
trebuie să corespundă specificaţiilor tehnice din proiecte.
10.39.Agregatele, aparatele, accesoriile şi materialele utilizate
trebuie să fie agrementate şi omologate de către organismele abilitate
în acest scop şi să fie însoţite de specificaţiile tehnice cu caracteristi-
cile tehnice şi funcţionale şi instrucţiunile de montaj, exploatare şi
întreţinere.
10.40. Executantul şi beneficiarul vor solicita certificatele de
calitate şi garanţie pentru materialele şi echipamentele aprovizionate
de la furnizori.
Clădirea punctelor termice
10.41. Clădirile punctelor termice se proiectează conform
reglementărilor tehnice din domeniul construcţiilor şi condiţiilor
prevăzute în reglementări specifice (Prescripţii tehnice ISCIR, Norme
PSF şi de protecţie a muncii etc.).
10.42. Clădirile punctelor termice se încadrează în categoria E
de pericol de incendiu.
10.43. Uşile de acces ale punctelor termice se amplasează astfel
încât să conducă direct în spaţiul principal de supraveghere a utilajelor,
119
având deschiderea în afară, direct spre exterior sau într-un spaţiu în
directă legătură cu exteriorul, care nu poate fi blocat. Dimensiunile
uşilor şi ale spaţiilor intermediare de legătură cu exteriorul se aleg astfel
încât să asigure introducerea şi scoaterea principalelor utilaje care nu se
pot dezasambla.
Scara principală de acces, în situaţiile în care este necesară, se
execută din beton, cu suprafaţă rugoasă, cu o înclinare sub 45° şi se
prevede cu balustradă.
Uşile încăperilor anexe trebuie să se deschidă spre sala
principală a punctului termic.
10.44. Pentru compartimentele rezervate altor unităţi (de ex.:
post trafo, staţii de hidrofor etc.) grupate cu puncte termice se prevăd
accese separate, direct din exterior.
In clădirile civile, la care punctele termice se grupează cu staţia
de hidrofor şi, eventual, alte utilităţi, toate pot avea o comunicare
funcţională, prin intermediul unui coridor comun, în cazul în care
staţia de hidrofor (pompare) face parte din instalaţiile de stingere a
incendiilor, uşile de comunicare cu coridorul au limita de rezistenţă la
foc de minim l oră şi 30 minte.
10.45. Punctele termice se prevăd cu ferestre exterioare pentru
iluminarea şi ventilarea naturală a încăperii. La PT unde nu se poate
realiza o bună ventilare prin ferestre, se recomandă şi prevederea unor
canale de ventilare naturală sau a unei instalaţii de ventilare mecanică.
10.46. Clădirea punctului termic (sala echipamentelor, cabina
personalului de întreţinere şi grupurile sanitare) se încălzeşte.
10.47. Punctele termice existente şi proiectate înglobate în
clădiri cu altă destinaţie, amplasate direct, sub sau alături de încăperi
în care nu se admite zgomot, trepidaţii sau exces de temperatură,
se prevăd cu izolare fonică şi termică pentru a nu se depăşi limitele
de zgomot şi temperatură, admise potrivit destinaţiei încăperilor
120
respective, precum şi măsuri de evitare a transmiterii trepidaţiilor la
elementele de construcţie ale clădirii.
Instalaţiile aferente clădirii punctelor termice
10.48. La punctele termice cu capacitate mai mare de 2 MW şi
cu personal permanent se amenajează un grup sanitar (WC şi duş)
pentru personal.
La unităţile mai mici la care nu se amenajează un grup sanitar
se asigură accesul la un WC din apropiere, în cadrul clădirii. Distanţa
până la acest WC trebuie să fie de maximum 75 m pe orizontală, fără
a depăşi 4 m pe verticală. Dacă aceste prevederi nu pot fi respectate,
se amenajează un WC şi la punctele termice cu capacitate mai mică de
2 MW, cu personal permanent.
Instalaţiile sanitare şi de încălzire ale punctului termic se prevăd
cu puncte de golire racordate la canalizarea interioară.
10.49. Punctele termice se prevăd cu chiuvete cu robinet dublu
serviciu şi cu recipient de pardoseală legat direct la canalizare.
Pardoseala acestor încăperi are panta de cel puţin 5 %o spre recipientul
de pardoseală.
Când nivelul canalizării exterioare nu permite legarea directă
sau când există pericolul de refulare a reţelei de canalizare, recipientul
se racordează la canalizare prin intermediul unei pompe acţionate prin
plutitor.
10.50. Punctele termice se prevăd cu următoarele instalaţii
electrice:
- instalaţii de alimentare cu energie electrică a PT;
- instalaţii electrice de iluminat;
- instalaţii electrice de forţă, comandă;
- instalaţii electrice de protecţie;
- instalaţii electrice de detecţie şi semnalizare (incendiu,
efracţie, inundaţie).
121
 10.51. In punctele termice se prevăd prize cu tensiune neperi-
culoasă, pentru lămpi portabile.
Se recomandă ca toate punctele termice cu personal permanent
să fie prevăzute cu un post telefonic.
Elemente de construcţii aferente echipamentului
10.52. Elementele de construcţii aferente schimbătoarelor de
căldură şi pompelor (postamente) se execută pe baza planurilor şi
instrucţiunilor de montaj ale producătorului.
10.53. La elaborarea proiectului de structură de rezistenţă a
punctelor termice se ţine seama de sarcinile statice şi dinamice ale
aparatelor, utilajelor şi conductelor instalaţiei de încălzire şi de
prevederile specifice antiseismice din normativul P 100.
în cazul instalaţiilor care se modernizează sau se transformă se
are în vedere ca sarcinile date de instalaţii să nu afecteze capacitatea >
de rezistenţă a elementelor de construcţii.
Stabilirea soluţiilor constructive se face în conformitate cu
„Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea măsurilor de
protecţie acustică şi antivibrativă la clădiri industriale" - P 121 şi
„Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la
clădiri civile, social-culturale şi tehnic-administrative" - P 122.
10.54. Pompele şi ventilatoarele se montează pe postamente cu
strat elastic sau dispozitive pentru amortizarea trepidaţiilor.
Stratul elastic, respectiv dispozitivul de amortizare, se prote-
jează împotriva apei provenite din goliri, spălări ş.a.
Organizarea spaţiilor din punctele termice
10.55. Dimensiunile punctelor termice se stabilesc ţinând seama
de gabaritele utilajelor, de spaţiile necesare pentru montarea,
122
exploatarea şi întreţinerea lor şi de condiţiile impuse de Normele
generale de protecţie a muncii, de prescripţiile tehnice ISCIR C l şi de
alte reglementări specifice.
Se ţine seama de posibilitatea de extindere în viitor a punctului
termic.
10.56. Organizarea spaţiilor şi amplasarea utilajelor se face
astfel încât distanţele străbătute de personalul de exploatare să fie
minime, iar supravegherea utilajelor să se facă uşor.
Se asigură, după caz, spaţiul necesar pentru revizii, reparaţii,
control etc.
Spaţiile libere au înălţimea utilajelor respective plus un spaţiu
de siguranţă şi acces de circa 30 cm, dar nu mai puţin de 1,80 m.
10.57. în jurul schimbătoarelor de încălzire şi de apă caldă de
consum se lasă un spaţiu liber, a cărui lăţime va fi stabilită în funcţie
de necesităţile de exploatare, întreţinere şi curăţire, ţinând seama şi
de recomandările producătorului schimbătoarelor, dar nu mai puţin de
0,8 m.
Spaţiul trebuie să fie suficient de mare pentru operaţiunile
de scoatere şi întreţinere, urmând ca repararea să se facă, eventual,
într-un alt spaţiu special amenajat.
în cazul montării schimbătoarelor de căldură la înălţimi peste
1,80 m deasupra pardoselii, distanţa minimă laterală până la alte
aparate, până Ia pereţii încăperii sau până la limita platformelor
deschise este de 0,50 m.
Distanţele menţionate se prevăd dacă nu există alte indicaţii ale
producătorului.
10.58. Pompele din punctele termice se montează la pardoseală,
pe postamente sau pe conducte.
Pompele montate la pardoseală se amplasează astfel încât să
ofere posibilităţi de supraveghere uşoară. Ele se montează, pe cât
posibil, grupate şi aliniate. Nu se admite montarea pompelor în spatele
altor utilaje.
123
 Spaţiul liber din jurul pompelor se stabileşte în funcţie de
mărimea pompelor, a diametrelor conductelor de racordare, cât şi de
mărimea şi poziţia de montare a armăturilor de pe aceste conducte, dar
nu mai mic de 0,5 m (socotit de la postamentul pompelor).
Când tipul şi greutatea pompelor permit, se pot monta două
pompe pe un postament comun.
La montarea pompelor pe conducte, stabilirea spaţiului necesar
se face ţinând seama de construcţia pompelor (cu ax vertical sau
orizontal), de modul de îmbinare (cu flanşe sau filet) şi dacă sunt
pompe simple sau gemene, precum şi de recomandarea furnizorului.
10.59. în jurul rezervoarelor cu apă se prevăd spaţii de acces
de minimum 0,50 m. Aceste spaţii pot fi micşorate pe două laturi la
0,20 m, dacă rezervorul poate fi deplasat pentru revizii şi reparaţii.
Dacă rezervorul este prevăzut cu izolaţie termică, se asigură pe
toate laturile spaţii de acces de cel puţin 0,50 m.
Rezervoarele având suprafaţa bazei peste 5 mp se montează pe
suporţi, asigurând sub rezervor un spaţiu de minimum 0,20 m.
Deasupra rezervoarelor care au gura de vizitare cu acces din
partea superioară, se lasă un spaţiu liber cu înălţimea minimă 0,60 m.
10.60. Traseele conductelor de legătură la utilajele din puncte
termice (schimbătoare de căldură, pompe, vase de expansiune etc.) se
aleg astfel încât să nu împiedice demontarea armăturilor şi diferitelor
părţi ale aparatelor, în caz de necesitate se prevăd pe conducte
îmbinări demontabile.
In cazul modernizărilor punctelor termice se utilizează pe cât
posibil susţinerile de conducte existente iar când acest lucru nu este
posibil, se execută susţineri care să nu afecteze elementele de
rezistenţă ale construcţiei.
10.61. Se prevede posibilitatea de acces pentru intervenţie la
separatoarele de impurităţi (scoaterea sitelor, pentru curăţare, a
tronsoanelor demontabile etc.).
124
10.62. Conductele din punctele termice se pozează aparent. Se
pot poza sub pardoseală în canale vizitabile, cu panta de l %, legate la
recipientul de ape uzate, numai porţiuni scurte de racordare, în cazul
în care pozarea aparentă ar împiedica circulaţia sau exploatarea
utilajelor.
10.63. Armăturile de închidere prevăzute pentru separarea
aparatelor sau a unor porţiuni din instalaţii se montează în locuri
accesibile, iar cele care se manevrează mai des se amplasează astfel
încât să se ajungă la ele fără intermediul unei scări.
10.64. Conductele de preaplin, conductele de evacuare de la
ventilele de siguranţă, conductele de dezaerisire şi conductele princi-
pale de golire se conduc la dispozitive de colectare, ca: recipiente,
jgheaburi, sifoane, pâlnii etc. Aceste conducte se dispun astfel încât
scurgerea apei să poată fi observată.
Scurgerea apei de la dispozitivele de colectare la canalizarea
exterioară se asigură, pe cât posibil, prin gravitaţie.
Legăturile între jgheaburi, pâlnii şi sifoanele/recipientele de
pardoseală se face cu conducte de canalizare montate pe cât posibil în
pardoseală.
10.65. Punctele termice de orice capacitate se prevăd cu masă
de lucru şi panou pentru afişarea permanentă a schemelor şi instruc-
ţiunilor de exploatare, a graficelor de reglare etc.
Punctele termice cu o capacitate mai mare de l MW se prevăd,
în plus, şi cu dulap metalic, trusă de scule şi banc de lucru pentru
efectuarea lucrărilor de întreţinere şi cu o încăpere specială prevăzută
cu ferestre către exterior în care se montează aparatura de achiziţie şi
transmitere date, integratoare etc.
125
 Dimensionarea echipamentului din punctul termic
10.66. Capacitatea termică a schimbătoarelor de căldură pentru
încălzire, prepararea apei calde de consum, ventilare-climatizare sau
scopuri tehnologice, folosite în punctele termice, se determină pe baza
necesarului de căldură stabilit conform capitolului 7 din prezentul
normativ.
10.67. Debitul de agent termic primar necesar schimbătoarelor
de căldură din puncte termice se determină în funcţie de necesarul de
energie termică, ţinând seama de caracteristicile termohidraulice ale;
aparatelor schimbătoare de căldură, de temperaturile nominale ale
agenţilor termici, de schemele de racordare, de regimul de funcţionare
şi de existenţa acumulării.
10.68. Suprafaţa de schimb de căldură a schimbătoarelor de
căldură se determină din bilanţul termic la schimbător pe agentul
primar şi pe agentul secundar, luându-se în considerare şi valoarea
coeficientului de utilizare (murdărire) a suprafeţelor de încălzire
prevăzut de producător pentru durata de utilizare garantată.
De regulă, aceasta se efectuează pe baza programului de calcul
a furnizorului schimbătorului pe baza datelor de proiectare.
10.69. Alegerea numărului de schimbătoare de căldură pe tipuri
de consumuri (încălzire, preparare apă caldă de consum etc.) se face
pe baza unei analize tehnico-economice care ţine seama de:
- tipul de schimbător de căldură (tubular, cu plăci);
- sarcinile termice pe tipuri de consumuri;
- regimul de funcţionare; .
- condiţii de amplasare.
Nu se prevăd unităţi de rezervă.
In punctele termice pentru încălzire, numărul orientativ al
schimbătoarelor de căldură poate fi:
- un aparat, la punctele termice cu capacitatea sub 0, l MW;
126
- două aparate, la punctele termice cu capacitatea între
0.1 şi 2 M W;
- minim trei aparate, la puncte termice cu capacitate peste
2 MW şi în punctele termice care alimentează clădiri cu condiţii
funcţionale deosebite (spitale, sanatorii etc.)
10.70. Alegerea tipului de schimbătoare de căldură şi a schemei
de preparare a apei calde de consum se va face în conformitate
cu prevederile Normativului 19 privind „Proiectarea şi executarea
instalaţiilor sanitare".
10.71. Alegerea pompelor de circulaţie pe circuitul secundar se
face ţinând seama de debitul de agent termic ce trebuie vehiculat în
instalaţie, pentru transportarea debitului de căldură Q, la diferenţa
de temperatură t = tT – tR nominală a instalaţiei şi de pierderile de
presiune totale maxime HT din sistem pe întreg traseul instalaţiei
dimensionată pentru vitezele economice.
10.72. Dimensionarea volumului vaselor de expansiune de
pe circuitul secundar se efectuează conform STAS 7132 şi GP 021,
pentru preluarea dilatării apei şi conform instrucţiunilor producătorilor
în cazul vaselor de expansiune cu membrană sau a modulelor de
expansiune.
10.73. Dimensionarea supapelor de siguranţă pentru schimbă-
toarele de căldură se efectuează conform STAS 7132 şi a prescripţiilor
tehnice ISCIR C 4.
10.74. Secţiunea de scurgere a supapei, implicit diametrul şi
numărul supapelor se dimensionează în funcţie de fluidul eşapat (abur,
apă, aer) de parametrii fluidului, precum şi de caracteristicile
constructive ale supapei, ţinând seama de prevederile STAS 7132.
127
 Secţiunea de scurgere a fiecărei supape de siguranţă trebuie să
fie de minim 400 mm2.
10.75. Alegerea pompelor de apă de adaos se face ţinând seama
atât de necesitatea completării apei din instalaţie precum şi de timpul
necesar stabilit pentru această operaţie.
Se prevăd două pompe al căror debit minim se stabileşte cu
relaţia din STAS 7132.

10.76. Dimensionarea staţiei de dedurizare a apei se face funcţie

de:
- debitul de apă de adaos;
- compoziţia chimică a apei de alimentare;
- capacitatea volumetrică utilă a schimbătorului de ioni
considerat;
- durata ciclului activ al unui filtru.

10.77. Dimensionarea contoarelor de energie termică se face

funcţie de:
- domeniul de sarcini termice ce trebuie măsurat (minim,
maxim, nominal);
- debitele de agent termic din instalaţie;
- temperatura agentului termic;
- căderea de presiune maxim admisă prin debitmetru.

10.78. Dimensionarea conductelor de agent termic - apă caldă

11. EXECUŢIA INSTALAŢIILOR DIN
şi apă fierbinte din punctul termic se efectuează respectând domeniile PUNCTELE TERMICE
de viteze de circulaţie a apei indicate în tabelul 10.78.
11.1. Executarea instalaţiilor din punctele termice se face pe
bază de proiect.
10.79. Dimensionarea conductelor de apă rece şi de apă
caldă de consum, se face conform indicaţiilor din normativul I 9 şi
STAS 1478. 11.2. La montaj şi execuţie se respectă: planurile de amplasa-
ment şi montaj, tehnologiile specifice fiecărei lucrări în parte, conform
caietelor de sarcini, specificaţiilor tehnice şi instrucţiunilor de montaj
ale producătorului echipamentelor.

128 129
 Eventualele modificări ale planului de amplasament utilaje se
pot face doar cu acceptul prealabil al proiectantului, pe baza
dispoziţiilor de şantier.
11.3. In faza preliminară montajului, reprezentantul beneficia-
rului şi al constructorului au următoarele obligaţii:
- recepţionarea utilajelor conform proiectelor de execuţie
(proiecte tehnice, elaborate conf. art. 2.3.4., verificarea existen-
ţei certificatelor de agrement şi omologare MLPTL, BRML,
ISCIR etc. inclusiv constatarea stării utilajului după efectuarea
transportului şi manevrelor de încărcare-descărcare;
- asigurarea conservării utilajelor şi pieselor livrate separat,
conform prevederilor documentaţiei tehnice a utilajelor;
- asigurarea documentaţiei tehnice pentru utilajele procurate;
- încheierea de procese verbale de recepţionare a funda-
ţiilor şi construcţiilor.
11.4. Este obligatorie consultarea de către executant a documen-
taţiei tehnice a utilajelor şi echipamentelor în vederea cunoaşterii
condiţiilor tehnice impuse pentru transport, montaj, predări, îmbinarea
tronsoanelor.
11.5. Condiţiile tehnice ce trebuie respectate la montaj sunt
următoarele:
- pentru utilajele statice se respectă verticalitatea şi
orizontalitatea cu abaterile admise, prin realizarea transmiterii
eforturilor pe toate reazemele ţinând seama de conformarea
antiseismică;
- pentru utilajele la care rezultă solicitări dinamice, se
efectuează centrarea acestora conform prescripţiilor tehnice din
documentaţia tehnică a utilajului.
Pentru ambele categorii de utilaje este obligatorie protejarea
acestora după montaj până la darea în funcţiune.
130
Montarea conductelor şi armăturilor
11.6. La montarea conductelor şi armăturilor, reprezentantul
beneficiarului şi întreprinderea de montaj au următoarele obligaţii:
- de a introduce în contractele comenzilor de materiale,
obligaţia furnizorilor de a marca materialele de montaj cu
simbolurile prevăzute în proiect şi de a fi însoţite de certificate
de calitate;
- de a organiza păstrarea şi depozitarea corespunzătoare a
conductelor astfel încât să se împiedice murdărirea sau deterio-
rarea acestora;
- de a executa transportul astfel încât să se împiedice
pătrunderea de pământ, nisip, etc. în materiale la montaj. De
asemenea este obligatorie curăţirea materialelor de eventualele
impurităţi şi de protecţiile anticorozive prevăzute pentru conser-
vare la depozitare, precum şi executarea probelor specificate în
documentaţia tehnică sau în legislaţie, înainte de introducerea
în operă;
- de a organiza execuţia instalaţiilor în aşa fel încât să nu se
poată pune în operă alte materiale decât cele indicate, evitându-se
astfel posibilitatea utilizării materialelor în mod neadecvat;
- de a începe montarea conductelor numai după recepţio-
narea acestora;
- de a nu începe montarea conductelor, decât după verifi-
carea construcţiilor, suporţilor conductelor (cote, poziţii) stabilind
şi abaterile acestora faţă de proiect.
11.7. La montajul conductelor se ţine seama de pantele de
montaj indicate în Normativul I 13 (pentru conducte de agent termic)
şi I 9 (pentru conducte de apă caldă şi rece), de modalităţile de pro-
tecţie a conductelor la trecerea prin pereţi şi planşee, de tehnologiile
de îmbinare.
11.8. La livrare, toate utilajele şi echipamentele trebuie să fie
însoţite de fişe tehnice care să indice modul de montaj, întreţinere şi
131
exploatare şi să semnaleze condiţiile specifice ce trebuie asigurate la
manevrare şi aşezarea pe poziţie.
11.9. Toate armăturile se montează în poziţia închis. La
montarea armăturilor se asigură paralelismul între flanşele conductelor
şi ale armături lor.
11.10. Pentru conductele care urmează a se prefabrica în
ateliere se iau următoarele măsuri:
- delimitarea după condiţiile locale a mărimii tronsoanelor
executate (transport, ridicare, aşezare în poziţie etc.) ţinând
seama şi de necesităţile de ajustare pe cele 3 direcţii, în acest
caz prevăzând u-se plusuri de lungime de 100 mm în punctele
respective;
- materialele trebuie să fie bine curăţate înainte de
introducerea în operă;
- modul de execuţie a reducţiilor, coturilor, capacelor,
curbelor, ţine seama de condiţiile impuse de oţelurile respective;
- montarea armăturilor se face după o probare preliminară
a acestora;
- curăţirea tronsoanelor executate şi astuparea capetelor;
- probarea tronsoanelor în ateliere, proba etanşeităţii
tronsoanelor prefabricate;
- marcarea tronsoanelor executate, cu denumirile conduc-
telor;
- asigurarea contra deformărilor la transportarea şi montarea
tronsoanelor;
- montarea de garnituri fără defecte, verificarea şi curăţirea
suprafeţelor de etanşare, asigurându-se montarea centrată a
garniturilor;
- asamblarea la racordurile utilajelor să se facă fără a se
crea tensiuni prin strângerea şuruburilor.
132
11.12. Asamblarea conductelor se face prin sudură, iar îmbi
narea cu armăturile şi aparatura se face prin flanşe sudate, prin mufă
sau chiar direct prin sudură de conducte. Schimbările de direcţie şi
ramificaţiile se execută cu coturi şi teuri uzinate. Sudurile se execută
de către persoane autorizate. După sudare se verifică calitatea sudurii.
11.13. Conductele se montează respectându-se pantele şi cotele
din proiect, iar susţinerea se face cu suporţi metalici.
Montarea pompelor
11.14. Montarea pompelor pe conductă se face respectându-se
coaxialitatea acestora cu conductele de legătură. Poziţia pompei (cu
motorul orizontal sau vertical) este conform precizărilor furnizorului.
11.15. Pompele de circulaţie cu greutăţi mari se susţin pe
postamente proprii.
11.16. Montarea pompelor pe postamente se face prin buloane
fixate în postamentele din beton, asigurându-se izolarea contra
transmiterii vibraţiilor asupra elementelor de construcţie. Postamen-
tele se execută pe baza proiectului de construcţii şi se realizează
protecţia stratului izolator la umiditate.
11.17. Se asigură coaxialitatea şi etanşeitatea între racorduri şi
conductele de legătură la acestea.
Montarea staţiei de dedurizare a apei
11.18. Staţia de dedurizarea apei se montează, de regulă, pe un
postament din beton de 15 cm înălţime.
133
 11.19. Staţia se racordează la instalaţie prin intermediul unor
vane, eventual acţionate electric (furnitură proprie). Se racordează
staţia la ştuţurile de intrare şi ieşire a robinetului de regenerare, la
conductele de apă brută şi apă dedurizată. Se racordează ştuţul de
golire al vanei de regenerare la pâlnia de golire la canalizare. Se
introduc masa filtrată şi masa activă în cazul în care staţia nu a fost
livrată cu acestea şi se realizează racordul electric.
Montarea contoarelor de energie termică
11.20. Debitmetrele se montează în plan orizontal vertical, sau
indiferent conform indicaţiilor producătorului, asigurându-se coaxiali-
tatea cu conductele de legătură.
11.21. Se asigură înainte şi după debitmetru porţiuni drepte cu
lungimi care să asigure buna funcţionare a debitmetrelor conform
indicaţiilor producătorilor.
în cazul în care nu se pot respecta aceste lungimi, se vor
prevedea stabilizatoare - compensatoare de curgere.
11.22. Debitmetrele sunt încadrate de robinete pentru a putea fi
izolate în caz de demontare. Pentru debitmetre, se vor prevedea
mosoare de ţeava cu flanşe care să poată fi introduse în instalaţie, în
locul debitmetrelor, în cazul necesităţii demontării acestora.
în amonte de debitmetre se montează filtre de impurităţi.
11.23. Sondele de temperatură (pereche) se montează, de
regulă, înclinat, în ştuţuri speciale, astfel încât elementul sensibil să
depăşească axul conductelor. Se montează câte o pereche de sonde pe
fiecare circuit (ramură) de încălzire pe conductele de tur şi retur.
Poziţia de montaj a sondelor (perpendicular pe sensul de
curgere, înclinat la 45° sau în coturi) trebuie să fie în conformitate cu
instrucţiunile fabricantului şi funcţie de tipul sondelor.
134
11.24. Integratoarele de impulsuri se amplasează de regulă într-o
cameră separată specială pentru aparatele de telegestiune, sau într-un
dulap special pentru echipamente, la un nivel accesibil pentru citire.
Montarea şi instalarea schimbătoarelor de căldură
11.25. Schimbătoarele de căldură se amplasează de regulă pe
postamente cu înălţimea de 10-15 cm. Montajul pe postament se face
respectându-se distanţele de montaj din planul de amplasare al
utilajelor, distanţe necesare întreţinerii schimbătoarelor şi accesoriilor.
11.26. Racordarea schimbătoarelor de căldură la instalaţie se
face după efectuarea spălării instalaţiei de încălzire.
Montarea sistemului de expansiune
11.27. Vasele de expansiune închise cu membrană se ampla-
sează pe poziţie, conform proiectului, şi se racordează la instalaţie pe
circuitul de agent termic secundar, fără a se prevedea nici un fel de
armături pe aceste racorduri.
11.28. în cazul utilizării modulelor de expansiune acestea se
amplasează şi se racordează în instalaţie în conformitate cu prevede
rile proiectului (schemă funcţională plan instalaţii) şi cu instrucţiunile
de montaj şi racordare ale producătorilor.
11.29. Pompele de adaos se montează pe postamente în confor-
mitate cu planul de amplasament utilaje, racordarea în instalaţie
realizându-se conform prevederilor STAS 7132.
Executarea instalaţiilor electrice de automatizare
11.30. Tehnologiile de execuţie aplicate instalaţiilor de automa-
tizare au la bază următoarele operaţii: pregătirea lucrărilor de montare
135
a instalaţiilor de automatizare, montarea echipamentelor de automaţi-
zare, montarea conductorilor, verificarea şi recepţionarea instalaţiilor
de automatizare.
11.31. Pregătirea lucrărilor de montare a instalaţiilor se efectu-
ează de către unitatea de execuţie şi constă din întocmirea unui dosar
de pregătire a lucrării ce cuprinde: graficul de eşalonare fizică a
execuţiei lucrărilor, extrasul de prefabricate, extrasul de materiale,
necesarul de scule, dispozitive şi maşini, necesarul de forţă de muncă,
termenele de predare a fronturilor de lucru, tehnologiile de execuţie.
Montarea şi instalarea traductoarelor
11.32. Montarea traductoarelor este legată de existenţa frontului
de lucru, respectiv de terminarea montajului instalaţiei tehnologice sau
a agregatelor, de pregătirea poziţiilor de intercalare şi a racordurilor
pentru traductoare.
Pregătirea tronsoanelor constă în montarea garniturilor şi
contraflanşelor la detectoarele de debit, traductoare de nivel, de
presiune relativă, prin strângerea cu şuruburi mecanice. La toate
flanşele exterioare se execută racorduri cu diametrul traseului de
conducte întrerupt.
11.33. Sondele de temperatură de ambianţă se amplasează pe
perete, de preferinţă la 1,50 m de planşeu, într-un loc ferit de surse de
căldură şi curenţi de aer.
Sondele de temperatură exterioară se amplasează pe un perete
orientat spre nord sau, dacă nu este posibil, orientat spre nord-vest,
distanţate de deschiderile din pereţi.
Sondele de măsură a temperaturii apei sunt de tip cu imersie,
amplasarea făcându-se pe conductă cu teacă sau prin înfiletare, sau de
contact, amplasarea facându-se sub izolaţie. Sonda trebuie amplasată
în conformitate cu prevederile proiectului.
136
Montarea şi instalarea regulatoarelor
(automate programabile)
11.34. Regulatoarele se montează centralizat în interiorul cutiilor,
panourilor, dulapurilor sau pupitrelor, sau local pe pereţi, suporturi din
ţeava sau profile oţel cornier.
Montarea şi instalarea elementelor de execuţie
11.35. Montarea elementelor de execuţie este legată de existenţa
frontului de lucru, trebuind să existe deschideri pe traseul conductelor,
destinate introducerii unor tronsoane echipate cu robinete de reglare,
vane de reglare.
11.36. Robineţii termostatici se amplasează cu bulbul încorpo-
rat în poziţie orizontală (o amplasare verticală ar conduce la încălzirea
prin convecţie de la conductele de apă caldă). Aerul din încăpere
trebuie să circule liber peste elementul sensibil, influenţele locale
(colţuri de încăpere, radiatoare masive, tăblii decorative etc.) riscă să
modifice temperatura măsurată şi în acest caz se va utiliza un robinet
termostatic cu bulb şi afişaj la distanţă.
Montarea aparatelor de conectare şi automatizare
11.37. Montarea aparatelor de conectare utilizate în instalaţii de
automatizare (siguranţe fuzibile, relee termice, intermediare, de timp,
întreruptoare-contactoare, butoane, lămpi de semnalizare, hupe etc.) se
execută de obicei centralizat în cutii, dulapuri, panouri şi pupitre.
Limitatoarele şi uneori întreruptoarele, hupele, comutatoarele cu came
se montează local.
Pregătirea poziţiei pentru montarea aparatului constă în mon-
tarea unor construcţii uşoare (suporturi, console) în apropierea
instalaţiei tehnologice sau chiar pe instalaţia tehnologică, sau prin
montarea unor dibluri pe perete.
137
 11.38. Montarea echipamentelor de automatizare constând din
rastele cu aparate, panourile, cutiile, dulapurile, pupitrele cu scheme
sinoptice, se realizează după o verificare atentă a stării în care se află
echipamentul, corespondenţa cu proiectul, dacă caracteristicile tehnice
ale aparatelor din interior corespund cu cele prevăzute.
Rastelele cu aparate (construcţii metalice alcătuite din profile
verticale şi orizontale, care se fixează de perete sau pardoseală şi
perete), panouri deschise, dulapuri, pupitre cu scheme sinoptice, pot fi
instalate în încăperi special destinate echipamentelor electrice.
în încăperi de producţie pot fi instalate echipamente de
automatizare complet închise, în construcţie etanşă, în funcţie de
categoria de mediu în care se încadrează încăperea, pe postamente
metalice sau din beton, sau pe construcţii metalice.
în exteriorul clădirilor pot fi montate cutii şi dulapuri în
condiţiile respectării gradului de protecţie corespunzător.
11.39. Montarea conductelor electrice, constituite din cabluri si
tuburi de protecţie, care asigură legătura dintre elementele de automa-
tizare prin intermediul echipamentelor de automatizare se realizează
printr-o tehnologie de montare proprie.
Tehnologia de montare a cablurilor cuprinde: stabilirea trasee-
lor, alegerea construcţiilor metalice de susţinere a cablurilor, fixarea
construcţiilor metalice, montarea propriu-zisă a cablurilor.
12. CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICARĂ
INSTALAŢIILOR DIN PUNCTUL TERMIC
12.1. Condiţiile tehnice pentru verificarea instalaţiilor din
punctul termic sunt în conformitate cu prevederile următoarele acte
normative şi prescripţii tehnice:
- Legea 10/95 privind calitatea în construcţii;
- C56 - Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia
lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente;
138
- HG273/94 - Regulament de recepţie a lucrărilor de
construcţii şi instalaţiile aferente.
Ordinul MTCT 31/N/1995 - Proceduri, instrucţiuni de aplicare
a prevederilor Hotărârilor Guvernului României conexe cu legea
10/1995.
Probe, verificări preliminare
12.2. înaintea efectuării probelor se verifică următoarele:
• concordanţa instalaţiilor cu proiectul de execuţie;
• caracteristicile aparatelor şi utilajelor precum şi concordanţa
acestora cu proiectul;
• dimensiunile materialelor, conductelor, fitingurilor, armătu-
rilor etc.;
• poziţiile şi amplasarea aparatelor şi echipamentelor, conform
proiectului;
• poziţiile şi caracteristicile elementelor de comandă şi execuţie;
• suporţii, pantele şi poziţiile conductelor, corespunzător
schemelor şi planurilor de instalaţii;
• protecţia anticorozivă a instalaţiilor;
• conformarea şi măsurile antiseismice aplicate la montarea
conductelor accesoriilor, aparatelor, echipamentelor;
• calitatea sudurilor.
12.3. Se verifică caracteristicile elementelor componente ale
echipamentelor pe baza certificatelor de calitate, fişelor şi specifica-
ţiilor tehnice şi după caz a agrementelor, se compară caracteristicile
tehnice din fişele ce însoţesc echipamentele cu specificaţiile tehnice
din proiect. Verificarea este obligatorie şi la preluarea utilajelor de
către executant şi beneficiar.
12.4. Verificarea instalaţiilor din punctul termic se face
obligatoriu pe ansamblul instalaţiilor, chiar dacă au fost verificate în
139
prealabil aparate, echipamente sau părţi din instalaţie. Instalaţiile se
supun următoarelor probe:
- proba la rece (de presiune);
- proba Ia cald;
- proba de eficacitate.
Proba la rece (de presiune)
12.5. Proba la rece se face în scopul verificării rezistenţei
mecanice şi a etanşeităţii elementelor din punctul termic şi constă în
umplerea cu apă a instalaţiei şi încercarea la presiune.
12.6. Proba la rece - obligatorie pentru întreaga instalaţie - se
face având racordate echipamentele din punctul termic şi conductele.
12.7. Proba la rece se execută înainte de finisarea elementelor
instalaţiei (vopsiri, izolări termice etc.) precum şi de executarea
finisajelor de construcţii. Proba se execută în perioade de timp cu
temperaturi ambiante mai mari de + 5°C.
în cazul în care s-a depăşit această perioadă, executantul trebuie
să asigure pe timpul probelor o temperatură în PT mai mare de 50°C
luând toate măsurile necesare să nu se producă îngheţarea apei în
instalaţii.
12.8. în vederea executării probei la rece, se va asigura
deschiderea completă a tuturor armăturilor de închidere şi reglaj,
reglarea armăturilor de siguranţă la schimbătoarele de căldură şi de la
vasul de expansiune închis în concordanţă cu presiunea de probă,
verificarea punctelor de racordare a instalaţiei la conducta de apă
potabilă.
12.9. înainte de proba de presiune la rece instalaţia se spală cu
apă. Spălarea instalaţiei cuprinde racordarea conductei de ducere a
140
instalaţiei la conducta de apă potabilă, umplerea instalaţiei, racordarea
conductei de întoarcere a instalaţiei la golirea de la canalizare şi
menţinerea instalaţiei sub jet continuu până când apa golită din
instalaţie nu se mai observă impurităţi (nămol, nisip etc.). Operaţia se
repetă cu schimbarea sensului de circulaţie al apei.
12.10 Umplerea instalaţiei, înainte de proba la rece, se face cu
apă tratată care îndeplineşte condiţiile de agent termic.
12.11. Pentru umplere se foloseşte direct presiunea apei tratate
sau eventual se folosesc pompele de adaos ale instalaţiei; apa este
introdusă în conductele de întoarcere ale agentului termic.
12.12. Robinetele de dezaerisire se închid la apariţia apei. După
terminarea umplerii se închide vana pe conducta de alimentare, cu
apă, se ridică presiunea până la valoarea nominală, se verifică etanşei-
tatea instalaţiei şi se pun în funcţiune pompele de circulaţie a apei.
12.13. Presiunea de probă pentru proba la rece se determină în
funcţie de presiunea maximă şi de modul de execuţie al instalaţiei,
astfel:
- o dată şi jumătate presiunea maximă de regim;
- la presiunile prescrise de instrucţiunile tehnice ISCIR,
pentru părţile de instalaţii care sunt supuse prevederilor acestor
prescripţii.
12.14. Verificarea comportării instalaţiei la proba la rece poate
fi începută imediat după punerea ei sub presiune, prin controlul
rezistenţei şi etanşeităţii tuturor îmbinărilor. La îmbinările sudate
controlul se face prin ciocănire, iar la restul îmbinărilor prin examina
rea cu ochiul liber.
12.15. Măsurarea presiunii de probă se începe după cel puţin
3 ore de la punerea instalaţiei sub presiune şi se face cu manometru
141
înregistrator sau cu manometru indicator cu clasa de precizie l ,6, prin
citiri la intervale de 10 min. timp de 3 ore.
12.16. Rezultatele probei la rece se consideră corespunzătoare
dacă, pe toată durata probei, manometrul nu a indicat variaţii de
presiune şi dacă la instalaţie nu se constată fisuri, crăpături sau
scurgeri de apă la îmbinări şi presgarnituri.
12.17. în cazul constatării unor scăderi de presiune sau
defecţiunilor de mai sus, se procedează la remedierea acestora şi se
repetă proba. Rezultatele se înscriu în procesul verbal al instalaţiei.
12.18. După executarea probei, golirea instalaţiei de apă este
obligatorie.
Proba la cald
12.19. Proba Ia cald are drept scop verificarea etanşeităţii, a
modului de comportare a elementelor instalaţiei la dilatare şi
contractare, a circulaţiei agentului termic. La punctele termice, proba
la cald cuprinde, în mod obligatoriu, verificarea randamentului de
funcţionare al schimbătoarelor, care va trebui să corespundă datelor
indicate în cartea tehnică a fiecărui schimbător de căldură.
12.20. Proba la cald se efectuează înaintea finisării (vopsirii,
izolării), dar numai după închiderea completă a clădirii şi după
efectuarea probei la rece.
12.21. Sursa de căldură va asigura debitul, presiunea şi tempe-
ratura agentului termic potrivit prevederilor proiectului instalaţiei.
Calitatea apei va corespunde prevederilor proiectului sau prescripţiilor
tehnice specifice unor elemente din instalaţie cu cerinţe speciale
privind apa de alimentare.
142
12.22. Odată cu proba la cald se efectuează şi reglajul
instalaţiei. Se controlează debitul agentului termic pe conducta de
racordare a instalaţiei la reţeaua exterioară, cu ajutorul dispozitivelor
prevăzute în acest scop în proiect (contoare de căldură), efectuându-se
reglajul corespunzător.
12.23. Proba la cald comportă două faze: prima fază la o
temperatură medie de 50-60°C şi a doua fază la temperatură maximă.
Durata fiecărei faze este de 2 ore, timp în care se controlează
etanşeitatea instalaţiei, modul în care sunt preluate dilatările con-
ductelor, precum şi funcţionarea pompelor, motoarelor electrice şi
armăturilor.
12.24. Se verifică dacă se face o bună dezaerisire a instalaţiei.
12.25. La răcirea instalaţiei se examinează din nou toată
instalaţia spre a se controla etanşeitatea. După terminarea acestei
examinări şi după răcirea instalaţiei la temperatura ambiantă, se
procedează la o nouă încălzire, urmată de un control identic cu cel
descris mai sus.
12.26. După efectuarea probelor, instalaţia se goleşte dacă până
la intrarea în funcţionare există pericolul de îngheţ.
12.27. Anterior probei la cald, pe întreaga instalaţie se face o
probă parţială, în care se porneşte instalaţia şi se ţine sub observaţie
cel puţin o oră, verificând în principal:
- montarea echipamentului şi conductelor astfel încât să
asigure spaţiile necesare prevăzute pentru exploatare;
- modul de manevrare al armăturilor;
- dacă aparatele şi agregatele care au piese în mişcare
(pompe, injectoare etc.) nu produc zgomote sau vibraţii supără-
toare şi dacă s-au respectat prevederile pentru atenuarea şi
143
 împiedicarea transmiterii lor la elementele construcţiei
(atenuatoare de zgomot, izolări fonice, straturi antivibraţie 1a
postamente etc.).
Probe funcţionale
12.28. Se efectuează proba de eficacitate a instalaţiei pentru a
verifica dacă instalaţia realizează gradul de încălzire prevăzut în
proiect.
Ea se execută cu întreaga instalaţie în funcţiune.
12.29. Pentru ca verificarea să fie cât mai concludentă, se va
alege o perioadă rece, când temperaturile exterioare în momentul
efectuării acestei probe trebuie să fie sub 0°C şi valoarea lor mediei
zilnică în timpul probei să nu varieze cu mai mult de ± 3°C faţă de
temperatura exterioară medie a celor două zile precedente.
12.30. Se măsoară temperaturile aerului exterior şi ale agentului
termic pe conductele de ducere şi întoarcere ale agentului secundar,
verificându-se corelarea acestor parametri atât între ei cât şi cu
temperatura agentului termic primar, conform graficului de reglaj.
12.31. Pentru a asigura precizia măsurătorilor se recomandă
alegerea de termometre cu gradaţii corespunzătoare (pentru tempera-
turile agentului termic precizia de măsurare va fi 1/2°C).
Verificarea termometrelor se va face înainte de folosire, iar în
timpul măsurătorilor ele vor fi ferite de influenţe perturbatorii (curenţi
de aer, radiaţii termice, căldură umană etc.).
12.32. Rezultatele probelor de eficacitate se consideră satisfă-
cătoare, dacă temperaturile agenţilor termici secundari (încălzire,
apă caldă de consum etc.) corespund cu cele din proiect, cu o abatere
de 1-2 °C.
144
12.33. Se face controlul şi verificarea măsurilor de siguranţă
prevăzute în STAS 7132. Se verifică:
- funcţionarea dispozitivelor de siguranţă la atingerea
presiunii limită;
- funcţionarea evacuării excesului de apă dilatată, precum
şi funcţionarea automată a pompei de adaos, intrarea în
funcţiune şi oprirea pompei;
- legarea vaselor de expansiune şi a pompelor de circulaţie
a apei pentru asigurarea presiunii în instalaţie.
12.34. Pentru asigurarea circulaţiei agentului termic - apă, se
verifică:
- realizarea de către pompe a presiunii prevăzute, prin
măsurarea presiunii diferenţiale între aspiraţie şi refulare;
- realizarea presiunii totale în diferite puncte ale punctului
termic;
- semnalizarea întreruperii funcţionării unei pompe şi modul
de intrare în funcţiune a pompei de rezervă, în caz că există.
12.35. Pentru asigurarea dezaerisirii şi golirii instalaţiei se
verifică:
- eficienţa dezaerisirii instalaţiei în punctele cele mai de
sus de pe traseul conductelor şi la partea superioară a echipa-
mentelor;
- golirea instalaţiei în punctele cele mai de jos ale
conductelor şi la partea inferioară a echipamentelor.
Verificarea instalaţiei electrice de automatizare
12.36. Verificarea şi recepţionarea instalaţiilor de automatizare
se realizează prin verificări pe parcurs, verificări la punerea în
funcţiune şi recepţia preliminară şi cea finală a lucrărilor.
145
 12.37. Verificările pe parcursul execuţiei lucrărilor se efectu-
ează prin încercări pe porţiuni de conducte electrice şi verificări ale
aparatelor de măsură şi control. Se verifică:
- la conductele electrice, rezistenţa electrică a izolaţiei
între toate conductoarele cablului şi manta sau între toate
conductoarele montate în tubul de protecţie şi tubul de protec-
ţie, prin măsurare cu megohmul;
- la aparatele de măsură şi control, starea aparatelor,
condiţiile mediului ambiant, ordinul de mărime al parametrilor
electrici de măsurat (dacă corespund caracteristicilor tehnice
prevăzute în proiect se trimit pentru efectuarea verificărilor
metrologice în vederea montării).
12.38. La punerea în funcţiune se verifică:
- Conductoarele electrice prin măsurarea rezistenţei de o
izolaţie pentru toată instalaţia, după deconectarea tuturor bornelor
legate funcţional la pământ; se consideră că rezistenţa de izolaţie
este satisfăcătoare pentru R >0,5 M se încheie un proces verbal
de constatare între executant şi beneficiar, în care sunt indicate
condiţiile de măsurare a rezistenţei electrice de izolaţie şi
valoarea obţinută. Dacă R < 0,5 M se face măsurarea între
fiecare conductor şi manta sau tub şi între fiecare conductor şi
masă pentru a se identifica locul defectului şi a se remedia.
- Aparatele de măsură şi control, verificate metrologic şi
montate în poziţia de lucru (montajul să fie în locuri accesibile
şi nesupuse vibraţiilor), la siguranţa la funcţionare.
- Componenţa buclelor de reglare, montarea corectă a
elementelor, aparatelor şi echipamentelor.
- Elementele de execuţie la efectuarea completă a cursei,
funcţionarea interblocărilor, semnalizarea, transmisiile teleme-
canice. O verificare importantă în cazul elementelor de execuţie
se referă la funcţionarea dispozitivelor de acţionare manuală.
- Elementele de automatizare privind poziţia de montaj,
adâncimea de imersie (traductoare de temperatură), poziţia
prizelor (traductoare de nivel şi presiune).
146
- Dacă este făcută corect calibrarea aparatelor de protecţie,
reglajul releelor, a temporizărilor la releele de timp, conexiu-
nilor între aparate.
- Funcţionarea aparatelor de semnalizare prin simulări.
- Echipamentelor de automatizare, conţinutul (echipare
completă), conexiunile şi punerea la pământ, rezistenţa prizei de
pământ.
12.39. La punerea în funcţiune participă şi reprezentanţii
beneficiarului. Se verifică:
- schemele de comandă, interblocări şi semnalizare prin
aplicarea tensiunii numai pe circuitele secundare (se scot
siguranţele de pe circuitele de forţă) şi simularea condiţiilor de
funcţionare;
- pentru fiecare circuit sau buclă de reglare se fac probe de
ansamblu.
In final se încheie un proces verbal între executant şi beneficiar
cu consemnarea probelor efectuate şi a rezultatelor obţinute, conclu-
zionându-se că lucrarea poate fi pusă în funcţiune din punct de vedere
a instalaţiei de automatizare.
Se pun la dispoziţia beneficiarului: proiectele de execuţie cu
modificările aduse, procesele verbale de încercări, buletinele de
încercare a prizei de pământ, procese verbale ale eventualelor lucrări
ascunse, manualele de instrucţiuni livrate de furnizor odată cu
aparatele.
147
 13. PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII
13.1. în toate etapele privind proiectarea şi executarea reţelelor
şi punctelor termice se prevăd măsuri privind siguranţa şi igiena
muncii atât în timpul execuţiei lucrărilor cât şi la exploatarea acestora.
13.2. Reţelele şi instalaţiile din punctele termice se execută,
probează şi încearcă respectându-se instrucţiunile specifice de protec-
ţia muncii în vigoare pentru fiecare categorie de operaţie.
Verificările, probele şi încercările echipamentelor componente
ale instalaţiilor se efectuează respectându-se instrucţiunile specifice de
protecţie a muncii în vigoare.
13.3. Conducătorii întreprinderilor care execută reţelele termice
şi instalaţiile din punctele termice au obligaţia să asigure:
- luarea măsurilor organizatorice şi tehnice pentru crearea
condiţiilor de siguranţă şi igiena muncii;
- realizarea instructajului de protecţie a muncii la intervale
de maximum 30 zile şi consemnarea acestuia în fişele individu-
ale sau alte formulare specifice, care vor fi semnate individual;
- controlul aplicării şi respectării de către toate persoanele
a normelor şi instrucţiunile specifice;
- verificarea cunoştinţelor asupra normelor de protecţia
muncii.
13.4. în vederea evitării accidentelor (electrocutări, explozii,
inundaţii) înainte de executarea săpăturilor se fi stabilesc poziţiile şi
adâncimea de amplasare a celorlalte instalaţii montate subteran,
încheindu-se procese-verbale de predare a amplasamentelor de lucru
împreună cu administratorii acestor reţele.
13.5. în timpul executării lucrărilor de săpătură şi montare a
reţelelor termice se iau măsuri adecvate de asigurare a stabilităţii
construcţiilor şi a instalaţiilor învecinate.
148
13.6. Pentru asigurarea protecţiei circulaţiei pietonilor şi a
vehiculelor în zonele cu săpături se controlează aplicarea tuturor
măsurilor date prin proiect de semnalizare atât ziua, cât şi noaptea, a
potenţialelor pericole, iar zona se împrejmuieşte.
13.7. Pământul rezultat din săpătură se depozitează pe o singură
parte a şanţului la o distanţă de minimum l m astfel încât să fie lăsată
liberă cealaltă parte a şanţului în vederea efectuării montajului.
Când acest lucru nu este posibil pământul rezultat se transportă
în zona de depozitare.
13.8. Este obligatoriu sprijinirea pereţilor săpăturilor conform
prevederilor specifice din proiect, normele în vigoare şi de siguranţa
muncii, ţinând seama şi de natura terenului.
13.9. Verificările, probele şi încercările elementelor compo-
nente ale reţelelor termice, se efectuează respectându-se instrucţiunile
specifice de protecţie a muncii în vigoare pentru fiecare categorie de
echipamente.
13.10. Realizarea instructajelor specifice de protecţia muncii,
verificarea cunoştinţelor şi abaterile de la normele în vigoare, inclusiv
sancţiunile aplicate, se consemnează în fişele de instructaj individuale.
13.11. Zonele cu instalaţii în probe sau zonele periculoase se
îngrădesc şi se avertizează, interzicându-se accesul altor persoane
decât cele autorizate.
13.12. Persoanele care schimbă zona de lucru (locul de muncă)
sunt instruite corespunzător noilor condiţii de lucru.
13.13. Instructajul de protecţia muncii se face şi în cazul
efectuării probelor instalaţiilor în comun de către toţi factorii interesaţi
(beneficiar, proiectant şi executant) având un responsabil unic.
149
 13.14. Instructajul are în vedere şi măsurile ce se impun pentru!
manevre urgente în scopul evitării producerii unor accidente.
13.15. Măsurile de protecţia muncii indicate în prezentul
normativ nu sunt limitative, acestea urmând a fi completate de
executant cu instrucţiuni specifice, care se afişează la locul de muncă.
Măsurile se menţionează în caietele de sarcini elaborate de
proiectant.
14. PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR
14.1. La executarea instalaţiilor din punctele termice şi
reţelelor termice se vor respecta prevederile specifice din „Normele
generale de prevenire şi stingere a incendiilor" (Ord. MI nr. 381/1
4.03.94), a normativului C 300 (Normativul de prevenire şi stingere a
incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii
aferente acestora), precum şi alte normative în vigoare.
14.2 Respectarea reglementărilor de prevenire şi stingere a
incendiilor, precum şi echiparea cu mijloace şi echipamente de
prevenire şi stingere a incendiilor este obligatorie în toate etapele
de executare a instalaţiilor de încălzire centrală.
14.3. Obligaţiile şi răspunderile privind prevenirea şi stingerea
incendiilor revin unităţilor şi personalului de execuţie. Activitatea de
prevenire şi stingere a incendiilor este permanentă şi constă în
organizarea acesteia atât la nivelul central al unităţii de execuţie cât şi
la locul de executare al lucrării.
14.4. Personalul care execută instalaţiile va fi instruit atât
înaintea începerii executării instalaţiilor cât şi periodic în timpul
executării instalaţiilor, verifîcându-se însuşirea cunoştinţelor.
150
înainte de executarea unor operaţii cu foc deschis (sudură, lipire
cu flacără, arcuri electrice, topire de materiale hidroizolante etc.) se va
face un instructaj special personalului care realizează aceste operaţii.
14.5. Punctele de lucru se dotează cu mijloace de prevenire şi
stingere a incendiilor întreţinute în stare de funcţionare, amplasate în
locuri accesibile.
Locurile cu pericol de incendiu sau explozie vor fi marcate cu
indicatoare de avertizare conform prevederilor STAS 297/1, 2.
14.6. în vederea intervenţiei în caz de incendiu se organizează
echipe de intervenţie cu atribuţii concrete şi se vor stabili măsuri de
alertare a serviciilor proprii de pompieri şi a pompierilor militari.
14.7. Lucrările de sudură vor fi executate astfel încât să se evite
riscul producerii de incendii sau explozii şi numai în zone unde să se
permită lucrul cu foc deschis.
Nu se execută concomitent sudură electrică şi tăierea cu flacără
oxiacetilenică.
Spaţiile în care se realizează sudurile vor fi împrejmuite cu
panouri rezistente la foc evacuându-se materialele combustibile şi
interzicându-se accesul altor persoane decât cele care efectuează
lucrările.
14.8. Generatoarele de acetilenă se amplasează în spaţii venti-
late şi la distanţe de minim 10 m de surse de căldură, cabluri electrice,
arzătoare şi la cel puţin 5 m faţă de butelia de oxigen. Generatoarele
de acetilenă vor fi amplasate la distanţă de zona de execuţie a
sudurilor şi de substanţe sau materiale combustibile. Se utilizează
generatoare de sudură, recipienţi de oxigen, furtunuri, butelii,
reductoare etc., în stare perfectă, care să nu prezinte pericol de
incendiu sau explozie.
151
 14.9. Spaţiile în care se execută lucrări de vopsitorii sau
decapări se ventilează corespunzător fără recircularea aerului.
Se interzice prezenţa oricărei surse de foc la distanţă de minim
25 m de zona de vopsire.
Aceste zone se împrejmuiesc cu panouri de protecţie.
14.10. In spaţiile de lucru este interzisă aprinderea focului,
fumatul, utilizarea de dispozitive sau unelte care pot produce scântei.
14.11. Cantitatea de vopsea, diluanţi sau alte lichide inflamabile
aflate la locul operaţiunii se limitează la strictul necesar.
14.12. In zonele în care există pericol de infiltraţii de gaze
naturale în canalele de termoficare se iau următoarele măsuri
suplimentare faţă de prevederile normativului I 6-76.
a) In punctele de intrare a reţelelor termice în clădiri (subsoluri,
puncte termice etc.) canalul termic se separă faţă de interio-
rul clădirilor respective printr-un perete etanş, situat la
distanţa de 1-1,5 m de la limita clădirii.
b) Evacuarea apei rezultată din neetanşeităţile accidentale ale
armăturilor sau din infiltraţii se realizează astfel, încât să nu
fie necesară perforarea peretelui etanş.
c) Inaintea peretelui etanş se execută o gură pentru ventilarea
canalului reţelei termice.
d) In cazul în care peretele etanş nu constituie suport fix pentru
conducte, se folosesc la trecerea conductelor prin perete,
dispozitive cu garnituri, care să asigure etanşarea şi glisarea
conductelor.
14.13. în cazul în care traseul reţelelor trece prin zone în care
sudura metalelor este interzisă (existând pericol de incendii sau
explozii), tronsoanele de ţevi se asamblează prin sudură, în afara
acestor zone.
152
Dacă tronsonul astfel realizat depăşeşte cu capetele sale zona
interzisă, asamblarea acestuia se realizează prin sudură.
In situaţiile în care adoptarea acestui sistem nu este posibilă, se
interzice efectuarea sudurilor în zona periculoasă, asamblarea
tronsoanelor de conducte urmând a se realiza, în mod obligatoriu, prin
flanşe.
15. RECEPŢIA INSTALAŢIILOR
15.1. Recepţia reprezintă acţiunea prin care beneficiarul acceptă
şi preia lucrarea în conformitate cu documentaţia de execuţie,
certifîcându-se că executantul a îndeplinit obligaţiile contractuale.
în urma recepţiei lucrării, aceasta poate fi dată în exploatare.
15.2. Recepţia va ti realizată conform ..Legii privind calitatea în
construcţii" (Legea nr. 10/95). Regulamentul de recepţie a lucrărilor
de construcţii şi instalaţii aferente acestora (HG nr. 273/94) şi a altor
reglementări specifice.
15.3. Recepţiile vor fi organizate de către investitori.
Recepţia la terminarea lucrărilor
15.4. Executantul comunică investitorului data terminării
lucrărilor prevăzute în contract, printr-un document confirmat de
investitor.
15.5. Comisiile de recepţie sunt numite de investitor şi vor fi
alcătuite din cel puţin 5 membri. Obligatoriu trebuie să fie un
reprezentant al investitorului şi un reprezentant al administraţiei
publice locale, restul membrilor comisiei sunt specialişti în domeniu.
153
 15.6. Inceperea recepţiei se organizează de investitor în
maximum 15 zile de la comunicarea terminării lucrărilor de către
executant.
15.7. Investitorul va comunica executantului şi proiectantului:
• data recepţiei;
• membrii comisiei de recepţie.
15.8. Reprezentanţii executantului şi proiectantului nu pot face
parte din comisia de recepţie - având calitatea de invitaţi.
15.9. Proiectantul întocmeşte şi va prezenta în faţa comisiei de
recepţie punctul de vedere privind execuţia lucrării.
în procesul verbal de recepţie se consemnează realizarea
măsurilor prevăzute în documentaţia de execuţie privind prevenirea şi
stingerea incendiilor şi de protecţia muncii, fără de care recepţia nu
poate fi acceptată.
15.10. în vederea recepţiei instalaţiilor este obligatorie întocmi-
rea următoarelor acte legale:
- proces verbal de lucrări ascunse:
- proces verbal de montări utilaje;
- procese verbale pentru probe;
- certificate de calitate;
- dispoziţii derogatorii de la proiect;
- proces verbal de recepţie intermediară a montajului utila-
jului preliminar montării conductelor.
Recepţia finală
15.12. Recepţia finală se face la maxim 15 zile după expirarea
perioadei de garanţie prevăzută în contract.
La recepţie participă:
• investitorul;
• executantul;
• proiectantul lucrării
• comisia de recepţie numită de investitor.
15.13. Comisia de recepţie examinează:
a) procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor;
b) finalizarea lucrărilor cerute la terminarea lucrărilor;
c) referatul investitorului privind comportarea instalaţiilor în
perioada de garanţie.
15.14. La terminarea recepţiei comisia de recepţie finală
consemnează observaţiile într-un proces verbal, în cazul în care
rezultatele recepţiei sunt conforme cu proiectul, procesul-verbal
recomandă aprobarea recepţiei finale.
Dacă comisia constată neconcordanţe între proiect şi execuţie,
ea poate cere amânarea sau respingerea recepţiei conform Regulamen-
tului de recepţie a lucrărilor în construcţii şi instalaţii aferente
acestora.

15.11. Comisia examinează:

a) respectarea prevederilor din autorizaţia de construcţie, din
avize şi alte condiţii de execuţie;
b) executarea lucrărilor conform documentaţiei de execuţie şi a
reglementărilor specifice, cu respectarea exigenţelor esenţiale;
c) terminarea tuturor lucrărilor conform contractului.
155
154

ANEXA l
Exemple de scheme funcţionale pentru
puncte termice
Schemele funcţionale prezentate în această anexă au caracter
orientativ şi sunt exemplificative. Acestea nu sunt restrictive şi nici
limitative; proiectantul de instalaţii termice poate să propună orice
schemă funcţională care să asigure parametri de debit şi temperatură ai
agenţilor produşi în corelare cu parametri agentului primar furnizat.
Prezentăm în continuare 4 exemple de scheme funcţionale de
puncte termice:
• SCHEMA l (planşa 1) Punct termic urban pentru preparare
agent termic de încălzire ţi apa caldă de consum in două
trepte serie-paralel se caracterizează prin:
- corelarea temperaturii agentului termic din
circuitul de încălzire cu temperatura exterioară, prin
modificarea debitului de agent primar prin schimbă-
torul de căldură pentru încălzire:
- menţinerea constantă a temperaturii apei
calde de consum la 60° C la ieşirea din treapta a II-a
prin acţionare asupra vanei cu 3 căi montată pe returul
de agent primar;
- pierdere de sarcină mai mare în instalaţia de apă
caldă de consum, care conduce la creşterea necesa-
rului de presiune;
- se recomandă pentru cazurile în care consumul
maxim de căldură pentru prepararea apei calde de
consum reprezintă .30... 100 % din cel maxim pentru
încălzire.
• SCHEMA 2 (planşa 2) - Punct termic urban pentru preparare
apă caldă de consum intr-o treaptă alimentat î n paralel c u
sistemul de încălzire se caracterizează prin:
156
- independenţa variaţiei consumului de căldură
pentru încălzire de cel pentru prepararea apei calde de
consum:
- debit mare de apă fierbinte din reţeaua de agent
termic primar aferentă punctului termic;
- reglajul calitativ al temperaturii agentului
termic secundar, respectiv al apei calde de consum
se realizează cu ventile cu 2 căi montate pe
conductele de agent primar la intrarea în
schimbătoarele de căldură (variaţia debitului de
agent primar prin schimbătoare);
- se recomandă în situaţiile în care consumul de
energie termică pentru prepararea apei calde este
comparabil sau mai mare decât cel pentru încălzire.
• SCHEMA 3 (planşa 3) - Punct termic urban într-o treaptă
serie pentru preparare agent termic de încălzire şi apă caldă
de consum (cu injecţie de agent termic primar) se
caracterizează prin:
- reglajul calitativ al agentului termic de încălzire
(secundar) prin reglajul cantitativ al agentului termic
primar (variaţia debitului cu ventil cu 2 căi) prin
schimbătorul de căldură;
- reglajul temperaturii apei calde de consum se
realizează prin injecţie de agent termic primar tur în
returul provenit de la schimbătorul de căldură pentru
încălzire, cu ventil cu 2 căi;
- regimul de funcţionare cel mai dezavantajos
este în punctul de frângere a graficului de reglaj, când
instalaţia de preparare apă caldă de consum este
alimentată integral prin injecţie, în paralel cu instalaţia
de încălzire;
- când se înregistrează consum maxim de apă
caldă de consum, se preia agent termic primar din
necesarul pentru încălzire.
157
 SCHEMA 4 (planşa 4) - Punct termic urban pentru preparare
agent termic de încălzire şi apă caldă de consum in 2 trepte,
cu alimentare din retur primar de la schimbătorul de
"încălzire şi injecţie primar la treapta II- se caracterizează
prin:
- utilizarea succesivă a apei fierbinţi pentru apă
caldă şi încălzire şi reducerea temperaturii apei în
conducta de întoarcere, conduce la valoarea minimă a
debitului de apă fierbinte din reţea;
- debitul de agent primar nu este suficient pentru a
prelua simultan vârfurile de consum de încălzire şi de
apă caldă de consum - se face prepararea cu prioritate
a apei calde de consum sau a încălzirii;
- se recomandă pentru cazurile în care consumul
maxim de căldură pentru prepararea apei calde de
consum reprezintă 10... 100 % d in c el maxim pentru
încălzire.

158
 ANEXA 3

Prescripţii tehnice utile la proiectarea

şi executarea sistemelor centralizate
de alimentare cu energie termică

1. Prescripţii privind proiectarea şi executarea sistemelor

centralizate de alimentare cu energie termică

I 6-98 Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de

alimentare cu gaze naturale.
I 7-98 Normativ pentru proiectarea si executarea instalaţiilor
electrice cu tensiuni până la 1000 V curent alternativ şi
1500 V curent continuu.
l 9.94 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor
sanitare.
I 13-02 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de
încălzire centrală.
I 13/1-02 Normativ pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire
centrală.
I 27-82 Instrucţiuni tehnice privind stabilirea şi verificarea clasei
de calitate a îmbinărilor.
136-01 Ghid pentru proiectarea automatizării instalaţiilor din
centrale şi puncte termice
I 37 Instrucţiuni tehnice pentru echilibrarea hidraulică prin
diafragme a instalaţiilor şi reţelelor termice cu apă caldă şi
fierbinte.
Cl - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea,
repararea, instalarea, exploatarea şi verificarea cazanelor
de apă fierbinte.

173
C4 - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, instalarea,
exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor de apă
fierbinte.
C9 - Instrucţiuni pentru autorizarea sudorilor care execută
lucrări de sudură în construirea, montarea şi repararea
instalaţiilor mecanice sub presiune şi a instalaţiilor de
ridicat.
C 15 - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, montare, repararea,
exploatarea şi verificarea conductelor de abur şi apă
fierbinte sub presiune.
C 30 - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea,
instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor
mici de abur.
C 31 - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea,
instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor
de abur de joasă presiune şi a cazanelor de apă caldă.
C 112-75 - Normativ pentru proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor
din materiale bituminoase la lucrările de construcţii.
C 140-86 - Normativ pentru executarea lucrărilor din beton şi beton
armat.
C 142-85 - Instrucţiuni tehnice pentru executarea şi recepţionarea
termoizolaţiilor la elementele de instalaţii.
C 300-94 - Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata
execuţiei lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente
acestora.
C 56-02 - Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor
de construcţii şi instalaţii aferente.
P 7-2000 - Normativ privind fundarea construcţiilor pe pământuri
sensibile la umezire (proiectare, execuţie, exploatare).
174
P 100-92 - Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor
de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale.
P 118-99 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor.
P 121-89 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea
măsurilor de protecţie acustică şi antivibrativă la clădiri
industriale.
P 122-87 - Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de
izolare fonică la clădiri civile, social-culturale şi tehnico-
administrative.
PE 107 Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de
cabluri electrice.
PE 203-88 - Instrucţiuni pentru calculul hidraulic al conductelor de
apă fierbinte din reţele de termoficare.
PE 215-74- Regulament privind exploatarea şi întreţinerea reţelelor
de termoficare.
NP 029-02- Normativ de proiectare şi execuţie pentru reţele termice
cu conducte preizolate montate în sol utilizate la
transportul agentului termic de încălzire şi a apei calde de
consum.
GP 039-99 Ghid pentru calculul necesarului anual de căldură a
clădirilor de locuit.
SC 001/96- Soluţii cadru pentru montarea contoarelor la instalaţii
sanitare şi de încălzire din clădirile existente.
NGPM-96 - Norme generale de protecţia muncii. Legea
10/1995 - Legea privind calitatea în construcţii.
HG 273/94- Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţie şi
instalaţiile aferente acestora.
HG 425/1994 şi HGR 168/2000 - Regulamentul pentru furnizarea şi
utilizarea energiei termice.
175
Ordin MTCT - Metodologia de calcul dinamic al valorii investiţiei. 2/n-
1992.
OMI 1012/2001 Structura, conţinutul şi modul de utilizare a
Documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea
ofertei pentru achiziţia publică de produse.
OMI-MLPTL1013/2001- Structura, conţinutul şi modul de utilizare a
Documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea
ofertei pentru achiziţia publică de servicii.
Legea 326/2001 - Legea serviciilor publice de gospodărie comunală
HG 392/1994 - Regulamentul privind agrementul tehnic pentru
produse, procedee şi echipamente noi în construcţii.
HG 266/1994 Hotărârea pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratei
normate de funcţionare a mijloacelor fixe.
OMI 775/ 1998 Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor.
HG 348/1993 Hotărâre privind contorizarea apei şi a energiei termice
la consumatori urbani, instituţii şi agenţi economici.
2. Stasuri privind proiectarea şi executarea sistemelor
centralizate de alimentare cu energie termica
STAS 404/1-98 Ţevi din oţel fără sudură, laminate la cald.
STAS 404/3-87 Ţevi din oţel fără sudură, laminate la cald pentru
temperaturi ridicate. Dimensiuni.
STAS 530/1-87 - Ţevi din oţel fără sudură, trase sau laminate la
rece.
STAS 530/3-87 Ţevi din oţel fără sudură, trase sau laminate la
rece. pentru temperaturi ridicate. Dimensiuni.
SR 1907-1-97 Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de
calcul. Prescripţii de calcul.
176
SR 1907-2-97 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură
de calcul. Temperaturi interioare convenţionale de
calcul.
SR 4839 - 97 Instalaţii de încălzire. Numărul anual de grade
zile.
SR 8591-97 - Reţele edilitare subterane. Condiţii de amplasare.
STAS 4377-76 - Compensatoare de dilataţie. Compensatoare plane
în formă de U, L, Z. Prescripţii de calcul.
STAS 2764-86 - Cazane de abur, apă fierbinte şi apă caldă. Debite,
presiuni şi temperaturi nominale.
STAS 7132-86 - Instalaţii de încălzire centrală. Măsuri de siguran-
ţă la instalaţii de încălzire centrală cu apă caldă
având temperatura maximă de 115°C.
STAS 11247/1-79 - Instalaţii de încălzire centrală. Caracteristici
termice şi hidraulice ale corpurilor de încălzire.
Mărimi caracteristice.
STAS 1180-90 - Armături industriale. Robinete cu sertar. Condiţii
speciale de calitate.
STAS 1181-87 - Armături din fontă şi oţel. Robinete cu ventil.
Condiţii tehnice speciale de calitate.
STAS 8941-87 - Rezervoare le presiune atmosferică pentru instalaţii.
STAS 10827-87 - Recipiente pentru hidrofor sau boilere Pn 6 şi
Pn 10.
STAS 8591/1-97 - Amplasarea în localităţii a reţelelor edilitare
subterane executate în săpătură.
SR 6898/1-95 - Ţevi din oţel sudate elicoidale, pentru uz general.
SR 6898/2-95 - Ţevi din oţel sudate elicoidal, pentru construcţii.
STAS 112571-81 - Sudarea metalelor. Electrozi înveliţi pentru
sudarea oţelurilor. Condiţii speciale de calitate.
177
 STAS 1126-87 - Sârmă de oţel sudare.
ANEXA 4A
STAS 5838/1-76 - Vată minerală şi produse din vată minerală.
Condiţii tehnice generale.
STAS 5838/2-80 - Vată minerală. Conţinutul documentaţiei pentru
STAS 5838/6-80 - Cochilii din vată minerală. obţinerea agreerii de execuţie a lucrărilor
de alimentare cu energie termică din partea
STAS 7656-90 - Ţevi din oţel sudate longitudinal, pentru instalaţii.
furnizorului/distribuitorului

Documentaţia se întocmeşte de către întreprinderile/firmele

de construcţie montaj sau reparatoare şi se înaintează la societatea
furnizoare/distribuitoare.

Documentaţia va conţine:
- un memoriu în care se precizează felul lucrărilor
(construcţii-montaj şi/sau reparaţii), tehnologiile de execuţie,
experienţa în lucrări similare:
- numele, pregătirea şi vechimea în specialitate a perso-
nalului tehnic de execuţie;
- dotarea cu utilaje de execuţie, aparatură de măsură şi
control;
- lista de lucrări de referinţă executate.

178 179
 ANEXA 6
Date suplimentare privind funcţiile şi echipamentele
componente ale sistemului de telegestiune
Funcţiile nivelurilor de conducere
• Nivel l - de culegere, achiziţie date
Echipamentele de achiziţie de la acest nivel se cuplează cu
aparatura de măsură, comandă, control şi transmitere date la nivelul
ierarhic superior.
Acest nivel trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:
- asigurarea interfeţei de proces cu sistemul de supraveghere
şi conducere, prin achiziţia automată, măsurarea şi reglarea
parametrilor din proces:
transmiterea parametrilor prelucraţi periodic cu reactua-
lizarea automată a informaţiilor;
- prelucrarea informaţiilor pentru crearea de baze de date
istorice, evenimente, grafice etc.;
- accesul la nivel superior prin protocoale standardizate.
• Nivel 2 - de comandă şi supraveghere proces (dispecerat
secţie, dispecerat CT)
Echipamentele aferente acestui nivel asigură controlul şi
monitorizarea ariei sau zonei din proces prin intermediul interfeţelor
de comunicaţie în staţiile de lucru (operare).
• Nivelul 3 - nivelul de management şi optimizare a procesului
Acest nivel corespunde competenţelor dispecerului coordonator
al sistemului , la nivel central , a cărui sarcină principală este de a
asigura echilibrul dintre producere şi consum, a gestiona alarmele
generate în sistem, arhivarea datelor istorice de evoluţie a unor
parametrii din sistem etc. în condiţii de economicitate şi siguranţă.
208
Sistemul de conducere prin dispecer tip SCADĂ se compune
din echipamente, produse sau procedee materiale sau logice, destinate
funcţiilor de gestiune, securitate, control-comandă şi mentenanţă a
procesului, interconectate la reţele interioare sau exterioare (publice)
de telecomunicaţie.
Dispeceratele de energie termică, pentru a putea supraveghea
şi controla atât sursele cât şi reţelele de distribuţie, se prevăd a fi
dotate, în funcţie de mărimea şi complexitatea sistemului de alimen-
tare cu energie termică:
- computer (server) de gestiune completă, de sinteză a
informaţiilor primite de la dispeceratele de zonă (la dispeceratul
central);
- computer personal PC compatibil IBM;
una sau două imprimante (pentru tipărirea rapoartelor
zilnice şi pentru tipărire alarme şi testări);
unitatea de alimentare cu energie electrică de siguranţă;
- interfaţa de comunicaţie incluzând unitatea de apelare
telefonică sau staţia radio;
- software-ul ataşat aplicaţiei date pentru supravegherea
reţelei, comunicaţia bidirecţională cu echipamentul din staţia de
pompare şi din căminele cu vane motorizată;
schema sinoptică pentru supravegherea sistemului fizic
(la dispeceratul central).
Dotarea dispecerilor cu echipamentele de supraveghere,
control-comandă va permite preluarea de date privind:
a) Măsura parametrilor din sistem - temperatură, presiune, debit
de la:
- plecările din sursă (centrală, punct termic);
căminele de vane şi noduri din reţea ;
- staţii intermediare de pompare.
209
 b) Comenzi
- vanele de secţionare ale magistralelor de termoficare
şi pompele principale din staţiile intermediare de pompare
(se stabilesc prin proiect).
c) Semnalizări
- de poziţie a vanelor cu acţionare automată din reţeaua
de termoficare;
- de stare (pornit/oprit) a pompelor din staţiile interme-
diare de pompare;
- de stare (normală sau avarie) a conductelor sistemului.
Dotarea se stabileşte prin proiect după analiza tehnico-econo-
mică a soluţiei de telecomunicaţie.
d) Telecomunicaţii
- legături telefonice directe;
- legături radio;
- cabluri de telecomunicaţii.
e) Calculator de proces
- în cazul sistemelor complexe, pe măsura rezultatelor
cercetărilor şi experimentărilor efectuate.
Dotarea căminelor de vane şi a nodurilor termice
a) Măsura
- presiunea pe conductele de ducere şi întoarcere ale
magistralelor şi ramificaţiilor, înainte şi după vane;
- temperatură pe conductele de ducere ale magistralelor
şi pe conductele de întoarcere ale ramificaţiilor;
- duritatea apei (prize şi racilor probe) pe conductele de
întoarcere ale ramificaţiilor;
- transmiterea la distanţă a parametrilor.
210
b) Comenzi
- vanele şi pompele locale.
c) Semnalizări
- de poziţie a vanelor cu acţionare automată din reţea;
- de poziţie a aparatelor de conectare a pompelor locale.
d) Telecomunicaţii
- legături telefonice directe şi radio cu dispecerii de
execuţie, după caz.
Funcţiile specifice îndeplinite de automatizare în cadrul siste-
melor centralizate de alimentare cu căldură sunt funcţii operative prin
care se asigură supravegherea şi conducerea directă a procesului în
timp real. Funcţiile specifice de supraveghere-conducere a PT:
a) Funcţie de supraveghere:
- măsurare parametrii tehnologici: presiune, debit, tempe-
ratură, energie termică, energie electrică;
supravegherea stării utilajelor:
- manual /automat:
- pornit/oprit;
- semnalizare ieşiri din limitele normale la parametrii şi
utilaje (avarii);
- afişare în format alfa numeric:
- valorile parametrilor măsuraţi/calculaţi,;
- mesaje: avarie, stări;
- liste de evenimente:
- coduri şi index la contoare.
b) Funcţie de comandă, reglare
- reglarea specializată a temperaturii pentru încălzire şi
apă caldă consum, reglarea debitelor;
- comenzi de protejare a instalaţiei;
- selectarea regimului de funcţionare a utilajelor şi
echipamentelor;
- comenzi de configurare echipamente.
211