FAMILIA CA SI GRUP SOCIAL

Familia face parte din categoria relatiilor primare sau fundamentale,

fiind o institutie universal umana. Ca si societatea sau natura
comunitara a omului, familia se poate constitui ca nucleu de
intelegere si explicare a realitatii. Familia este categoria pimara a
socialului. Diferite discipline stiintifice definesc in moduri variate
notiunile de baza legate de familie. Abordarea sociologica stabileste
ca familia este cea mai pura forma de manifestare a socialului
uman,cea care da profilul celor dintai forme de convietuire
colectiva. Primele comunitati umane, clanurile, triburile sau
hoardele primitive nu constituiau decat structuri familiale largi.  

Familia reprezinta grupul social fundamental care asigura

mentinerea continuitatii biologice a societatii prin procreare,
ingrijirea copiilor si educarea lor, precum si mentinerea
continuitatii culturale prin transmiterea catre descendenti a limbii,
obiceiurilor, modelelor de conduita. Deci familia se caracterizeaza
prin comunitate de viata, interese si intrajutorare. De-a lungul
timpului s-au formulat diverse definitii care au evidentiat cat de
diverse sunt tipurile de familie si cat de diferite pot fi situatiile
concrete in care se manifesta functiile familiei. Insa din toate
acestea razbate ideea ca familia este o forma de asociere tipic
umana, un tip special de grup social - un grup primar caracterizat
prin asociere si colaborare intima de la om la om, prin numarul mic,
limitat de persoane. 

In acest grup primar este posibila realizarea relatiilor "face to face"

si fiecare individ are un status si roluri asociate lui, iar familia in
intregul el urmareste scopuri comune, de la integrarea in munca a
celor apti, pana la participarea la viata sociala a familiei ca grup, ca

1
entitate distincta. Deci familia se poate denumi drept un grup social
realizat prin casatorie, alcatuit din persoane care traiesc impreuna,
au o gospodarie casnica, comuna,1 sunt legati prin relatii natural-
biologice, psihologice, morale si juridice si care raspund unul
pentru altul Familia este un microsistem social, fiindca in ea se
regasesc aproape toate elemente de structura ale sistemului social
global. 

Familia implica: relatii economice, juridice, spirituale, implica

dimensiune biologica si dimensiune sociala. Deci, familia este un
"laborator" in care indivizii umani- ca membri ai societatii - se
formeaza, transmit valori si norme sociale.
Definitia si clasificarea familiei  

Alaturi de scoala si organizatiile de tineret, familia este unul din

factorii care se preocupa de educatia omului. De educatia oamenilor
se ocupa si alte persoane, institutii si organizatii sociale, dar
influentele educative exercitate de acestea sunt mai putin organizate
decat cele care privin din familie, scoala si organizatiile de tineret.
Familia exercita o influenta deosebit de adanca asupra copiilor.  

O mare parte dintre cunostintele despre natura, societate,

deprinderile igienice, obisnuintele de comportament, elevul le
datoreaza educatiei primite in familie. (Utilizarea in limbajul comun
a expresiei: "A avea cei sapte ani de acasa").  

Din perspectiva sociologica, familia este institutia fundamentala in

toate societatile. Familia este un "grup social relativ permanent de
indivizi legati intre ei prin origine, casatorie sau adoptiune". In

2
societatea romaneasca, suntem familiarizati cu anumite versiuni ale
familiei: familia nucleu si familia extinsa. Mai exista si un al treilea
tip de familie, familia poligama.  

Familia nucleu (nucleara) - "consta in doi adulti de sex opus care

intretin o relatie sexuala aprobata de societate, impreuna cu proprii
lor copii sau adoptati". Familia nucleu poate fi de doua feluri: de
orientare si de procreare. Familia nucleara de orientare este familia
in care ne nastem si in care ocupam statutul de copil. Familia
nucleara de procreare este familia pe care o cream prin casatorie si
obtinem statutul de adult. 

Familia extinsa (cosangvina) - "consta din doua sau mai multe

familii nucleare unite prin legatura parinte-copil, care include
legaturile intre frati si surori".  

Factori ce influenteaza educatia in cadrul familiei  

In cadrul familiei moderne se produc unele mutatii, care consta in

inlocuirea familiei formata din trei generatii cu familia formata din
doua generatii. De aici putem conclude ca bunicii participa din ce in
ce mai putin la educatia nepotilor. Alte influente sociale pot fi
considerate migratia de la sat la oras si urbanizarea satelor.  

Astfel cresc posibilitatile de folosire a mijloacelor audio-vizuale,

contactul cu tehnica, preocuparile culturale si sportive, si rezulta o
schimbare in mentalitatea familiei. Nivelul de trai scazut obliga

3
ambii parinti sa isi gaseasca cel putin un loc de munca pentru a
putea asigura un trai decent copiilor. In asemenea conditii
supravegherea copiilor este limitata, sau este incredintata altor
persoane sau institutii sociale (ex: cresa, gradinita, etc).  

Un caz aparte il constituie familiile in care unul dintre parinti este

somer. Implicit, celalalt parinte se ocupa mai mult de copii, dar
problema majora a acestei familii este asigurarea celor necesare
pentru un trai modest. Situatia familiilor in care ambii parinti sunt
fara loc de munca este critica, deoarece cu doua ajutoare de somaj
de abia se poate asigura hrana, neputandu-se vorbi nici macar despre
un trai modest. 

SARCINILE FAMILIEI IN EDUCATIA COPIILOR  

Rolul familiei este foarte important in dezvoltarea copilului, din

urmatoarele puncte de vedere:
1.Fizic 

2.Intelectual 

3.Moral 

4.Estetic 

1. Familia se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor. Ea asigura

hrana si imbracamintea copiilor, ii fereste de pericole, le lasa timp

4
de joaca, le creaza conditii cat mai bune de odihna si se ingrijeste
de sanatatea lor. Un regim rational de viata nu poate avea decat
urmari pozitive asupra dezvoltarii sale fizice. Familia ii formeaza
copilului primele deprinderi de igiena personala si sociala si il
obisnuieste sa utilizeze factorii naturali (apa, aerul, soarele) pentru
bunastarea organismului. In perioada pubertatii, schimbarile
fiziologice produse in organism pun probleme noi pentru dezvoltarea
fizica a copilului; prin indrumari perseverente si afectuoase, prin
modificarea regimului de odihna, prin crearea unor noi deprinderi
igienice, familia le va putea rezolva la timpul potrivit.  

2. Dezvoltarea intelectuala. In cadrul familiei copilul isi insuseste

limbajul. Volumul, precizia vocabularului si corectitudinea
exprimarii copilului depind de munca depusa de parinti in aceasta
directie. Ca prim factor de educatie, familia ofera copilului
aproximativ 90% din cunostintele uzuale (ex: despre plante,
animale, ocupatiile oamenilor, obiecte casnice etc.). Familia se
preocupa si de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. Ea le
dezvolta spiritul de observatie, memoria si gandirea. Parintii
incearca sa explice copiilor sensul unor fenomene si obiecte pentru a
le putea intelege. Copiii pun cele mai multe intrebari in jurul varstei
de 3-6 ani, iar parintii ii ajuta sa-si insuseasca un numar mare de
cunostinte, raspunzand cat se poate de corect si exact.  

Cand sunt in scoala primara, familia vine in sprijinul ei, sustinand

"gustul de citit" al elevilor. Cel mai important este stimularea
curiozitatii copilului de a citi, prin cumpararea unor carti care sa
puna bazele unei mici biblioteci. In preadolescenta este posibila o
deviere de la subiectele strict legate de scoala sau indicate varstei
fragede; astfel, datoria parintilor este de a indruma copilul sa
citeasca ceea ce corespunde varstei sale. Dorinta de lectura poate

5
deveni excesiva, copilul sacrificand astfel orele de somn. Copilul
obtine rezultatele la scoala in functie de modul in care parintii se
implica in procesul de invatare. Parintii trebuie sa-i asigure
copilului cele necesare studiului: rechizite scolare, carti de lectura,
manuale scolare etc., cat si niste conditii bune de munca: un birou,
un computer si nu in ultimul rand liniste pentru a se putea
concentra. Parintii trebuie sa-si ajute copiii la invatatura; ajutorul
trebuie limitat la o indrumare sau sprijin, nefiind indicat sa
efectueze temele copiilor. Cu timpul, parintii se vor limita la
controlarea temelor de casa si a carnetului de note. Deci, atitudinea
parintilor trebuie sa fie una de mijloc: sa nu-l ajute prea mult pe
copil, dar nici sa nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.  

3. Educatia morala a copiilor. In familie se formeaza cele mai

importante deprinderi de comportamant: respectul, politetea,
cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, ordinea,
cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate. In realizarea acestor
sarcini, modelul parental ajuta cel mai mult; parintele este un
exemplu pentru copil. Parintii le spun copiilor ce e bine si ce e rau,
ce e drept si ce e nedrept, ce e frumos si ce e urat in comportamente.
Aceste notiuni il ajuta pe copil sa se orienteze in evaluarea
comportamentului sau si a celor din jur. Tot in sens moral, familia il
indruma sa fie sociabil, sa fie un bun coleg si prieten.
4. Familia contribuie si la educatia estetica a copilului. Parintii sunt
cei care realizeaza contactul copilului cu frumusetile naturii
(culorile si mirosul florilor, cantecul pasarilor, verdele campului
etc.), cu viata sociala (traditii, obiceiuri stravechi etc.).  

Mijloacele mass-media si in mod special televiziunea, exercita o

influenta puternica asupra educatiei estetice. Nu se poate vorbi
despre o influenta strict pozitiva sau strict negativa; pe de o parte

6
exista numeroase emisiuni culturale, de imbogatire a cunostintelor,
dar pe de alta parte sunt difuzate numeroase programe care pot
deforma imaginatia inocenta a copiilor intr-un sens negativ.  

Parintii trebuie sa controleze atat timpul pe care copilul il petrece

in fata televizorului cat si emisiunile pe care le urmareste. In unele
familii preocuparea pentru cultura estetica a copilului lipseste cu
desavarsire, iar in altele aceasta este exagerata. Daca copilul nu are
aptitudini si nici placere pentru diferite arte (balet, muzica, teatru
etc.), parintii trebuie sa respecte optiunea copilului.  

FAMILIA - UN BUN MEDIU EDUCATIV?  

Titlul acestui subcapitol este conceput sub forma unei intrebari, care
nu a fost pusa fara a sugera un lucru foarte des intalnit: existenta
unor tipuri de familie care nu reprezinta un bun mediu educativ.
Familia care reprezinta un bun mediu educativ Familia trebuie sa fie
un colectiv sanatos, adica in componenta sa sa existe toti membrii
care alcatuiesc in mod normal un asemenea colectiv (doi parinti),
intre acestia sa fie relatii de intelegere, respect, intrajutorare, sa
traiasca in deplina armonie, sa duca o viata cinstita, onesta. Opiniile
celor doi parinti referitoare la copil trebuie sa fie convergente iar
parintii trebuie sa fie un bun exemplu, avand in vedere cat de
puternic este spiritul de imitatie la copii. In comparatie cu familia
cu un singur copil, familia cu mai multi copii reprezinta un mediu
educativ mai bun. 

7
Daca copilul este singur la parinti el tinde sa fie mofturos, egoist,
capricios datorita parintilor care doresc sa-i faca toate poftele. In
familiile cu mai multi copii, afectiunea parintilor se indreapta catre
toti copiii. Parintii trebuie sa aiba o autoritate asupra copilului.
Aceasta autoritate nu trebuie obtinuta cu ajutorul pedepselor sau a
violentei si nici printr-un exces de bunatate si satisfacerea oricarei
dorinte. "Adevarata autoritate deriva din exigenta parintilor fata de
comportarea copiilor, imbinata cu respectul fata de acestia". Copilul
trebuie sa simta iubirea pe care parintii i-o poarta, dar este necesar
sa stie ca nu-i vor ingadui orice capriciu.  

"Dragostea este astfel nu numai cheagul familiei, ci si calea cea mai

eficienta a educatiei, dar numai daca ea e potrivita si cu masura".
Nu in ultimul rand, "pentru a fi un bun mediu educativ, familia
trebuie sa aiba o situatie economica apta sa satisfaca trebuintele de
prim ordin ale membrilor sai". Educarea un copil nu este un lucru
atat de usor. Unii parinti, avand conceptii invechite, cred ca ei stiu
cel mai bine sa-si educe copilul, neacceptand sfaturi din exterior. In
prezent, exista o multime de carti, filme si emisiuni special realizate
pentru indrumarea pedagogica a parintilor. Familia care nu
reprezinta un bun mediu educativ  

a) Familia descompusa - familia care ramane descompusa in urma

unui divort sau a unui deces, nu este un mediu educativ ideal. Dar
totusi conditia de viata a copilului orfan de un parinte depinde
foarte mult de puterea de dragoste a celui ramas, care poate
compensa dragostea celui disparut. In trecut divortul era extrem de
daunator pentru copii. Cercetarile actuale par sa indice ca copiii se
simt mai bine daca parintii nefericiti divorteaza decat daca stau
impreuna intr-o atmosfera de furie, amaraciune, violenta si ura.

8
b) Familia reconstituita - Recasatorirea creeaza o familie
reconstituita sau combinata formata din doi parinti, din care cel
putin unul aduce in aceasta unitate familiala noua unul sau mai
multi copii dintr-o casatorie anterioara. Cuvintele mama mastera si
tata vitreg sunt deja expresii peiorative. Atunci cand copiii provin
din doua familii diferite, mama va proteja pe ai sai, iar tatal pe ai
lui, plangandu-se fiecare impotriva copiilor celuilalt. In acest
context merita sa ne punem cateva semne de intrebare: Cine asigura
disciplina in aceasta familie? Dar educatia? Care sunt indatoririle
parintelui biologic caruia i s-a luat copilul? Ce autoritate are
acesta? Raspunsul la aceste intrebari variaza de la caz la caz.

c) Violenta in familie este un fenomen ce ia amploare. Maltratarea

partenerului si a copiilor are loc in toate clasele sociale, dar
posibilitatea maltratarii creste o data cu problemele financiare.
Cazurile de maltratare a copiilor sunt in crestere. "Ca si in cazul
maltratarii unuia dintre soti, sunt responsabili mai ales barbatii. In
multe cazuri, cei care maltrateaza au fost maltratati in copilarie,
astfel perpetuand un ciclu de violenta". Copiii maltratati sunt
frustrati de dragoste, pierd bucuria de dragoste si intelegere a
semenilor, sanatatea lor psihica fiind pusa la indoiala.  

d) Alte cazuri in care familia nu este un bun mediu educativ: -

Certurile si neintelegerile dintre parinti au efecte traumatizante
asupra copiilor. - Divergentele dintre parinti cu privire la masurile
educative au urmari negative asupra educatiei. - Daca parintii mint,
fura, injura, sunt necinstiti, in cele mai multe cazuri copilul va
imita comportamentul acestora. In concluzie, as putea motiva
alegerea acestei teme: Am dorit sa demonstrez intr-un fel sau altul
faptul ca nu este neaparata nevoie de o familie cu doi parinti pentru
a fi copilul fericit.  

9
Dupa cum am citat si din cartea lui Norman Goodman, copiii sunt
mult mai fericiti daca cei doi parinti care au permanent neintelegeri,
divorteaza. Deci, chiar daca familia este completa, dar climatul
moral din ea lasa de dorit, ea nu poate constitui un bun mediu
educativ.  Familia ca grup social fundamental
            Am mentionat cu titlu de exemplu, ca unul din grupurile
sociale primare il reprezinta familia. Acest grup, care sta la baza
societatii umane, are doua acceptiuni: una sociologica si alta
juridica, acceptiuni care sunt sensibil apropiate. Andrei Stanoiu
defineste astfel familia: grupul social primar in care membrii sai
sunt uniti prin casatorie si descendenta, legati printre ei prin relatii
biologice, economice, moral afectiv, spirituale si juridice, care au
anumite drepturi si obligatii reciproce, legiferate sau nu si care
desfasoara o serie de activitati, indeplinind anumite functii in
folosul grupului cat si a societatii.
            In acceptiunea juridica, familia reprezinta grupul de
persoane intre care exista drepturi si obligatii izvorate din casatorie,
rudenie si infiere, precum si alte raporturi asimilate relatiilor de
familie, ea facand parte din realitatea juridica.
            Familia, ca grup social primar, se deosebeste de celelalte
grupuri sociale prin cateva caracteristici proprii cum ar fi:
-          ea este formata din persoane unite prin casatorie si cu copii
prin legaturi paternale;
-          relatiile ce se stabilesc intre membrii sai sunt mai intai de
ordin biologic apoi moral, afective, spirituale si juridice care nu se
mai intalnesc si la alte grupuri;
-          intre membrii sai exista un sistem précis de drepturi si
obligatii reciproce;
-          au sarcini si functii specifice.

10
Referitor la natura si numarul functiilor familiei, sociologii au avut
puncte de vedere diferite dar in general acestea au fost reduse la
urmatoarele:
a) Functia biologica care priveste inlocuirea membrilor societatii
sau mai bine-zis perpetuarea speciei umane, familia fiind grupul
unde sunt reglementate relatiile sexuale umane in cadrul
casatoriei. In acelasi timp, familia este grupul social unde este
impus tabuul incestului.
b) Socializarea este a doua functie a familiei. Aceasta functie este
tot atat de importanta ca si cea de reproducere biologica a
oamenilor.Prin ea se reproduce societatea, continuandu-se
mostenirea sociala si culturala. Este adevarat ca mai sunt si alti
factori care determina socializarea omului dar nici unul nu-i mai
puternic si cu mai mare influenta ca familia.
c) Functia economica
Familia este grupul social in care se asigura membrilor sai
veniturile necesare nu numai supravietuirii ci satisfacerea
trebuintelor fiziologice si spirituale, dand acestora o pozitie care
influenteaza semnificativ experientele de viata de mai tarziu ale
copiilor.
            d) Functia de solidaritate familiara
In afara de trebuintele fiziologice si spirituale ale membrilor sai, in
familie sunt satisfacute si nevoile umane de afectiune, caldura si
educatie; aici intimitatea asigurand pentru membrii sai sprijinul
afectiv necesar in activitatile umane particulare si sociale.
Sociologii au impartit familiile in mai multe categorii.
Astfel, in raport de numarul de generatii pe care le cuprind, acestea
pot fi:
      familii nucleare (restranse sau conjugale din sot, sotie si
copii), fiind numita DIADA cand sunt numai sotii fara copii sau
TRIADA in care exista mama, tata si copii;

11
      familiile extinse sau largite care cuprind membrii ai mai
multor familii nucleare provenind din generatii succesive, aici
gasindu-se in legaturi de sange: bunici, parinti, frati si nepoti.
Dupa criteriul locuintei, familiile se impart in:
Familia rezidenta care reprezinta toate persoanele care locuiesc in
aceeasi casa comuna si desfasoara impreuna activitati similare;
Familia de interactiune formata din grupul de persoane intre care
exista relatii de rudenie, de ajutor reciproc.
Pe baza criteriului privind pozitia unei persoane in cadrul familiei
se disting:
1. Familia de origine reprezentand familia   in care s-a nascut
persoana in cauza si care este formata din parinti, frati si
surori. Aceasta familie este numita si familia consanguina, unde
membrii sunt rude de sange.
            2. Familia proprie reprezentand familia realizata prin
casatorie proprie si care cuprinde sotul si copii.  Se mai numeste si
familia de procreare.
            Al patrulea criteriu de clasificare il constituie normalitatea,
din acest punct de vedere existand familii normale alcatuite din sot,
sotie si copii, fiind formata prin casatorie (potrivit normelor
juridice din Dreptul Familiei). Apoi sunt familii nenormale din care
fac parte indivizii care traiesc in concubinaj, familii fara copii sau
monoparentale.

Una dintre sintagmele tot mai des folosite in zilele noaste este
familia moderna. Cuplurile din timpurile pe care le traim incearca sa
traiasca o viata fara prea multe indatoriri si responsabilitati, in mare
viteza, motiv pentru care a luat nastere familia moderna. Daca in
familia traditionala fiecare membru al familiei stia foarte bine care
ii sunt responsabilitatile, in familia moderna se pune accentul mai
mult pe libertatea individului, chiar daca prin libertatea lui isi

12
ingradeste partenerul. Spre exemplu, daca ambii soti au un job, cum
e si normal in familia moderna, ar fi ideal ca si treburile de acasa sa
fie impartie tot in mod egal. In timpurile de mai demult, barbatul
era cel care lucra si aducea bani acasa, iar femeia se ocupa de
treburile casei si de cresterea copiilor. In familia moderna, in cele
mai multe cazuri, lucreaza ambii soti, de treburile casei se ingrijeste
numai sotia iar de cresterea copiilor se ocupa gradinita, scoala sau
bunicii.
In timp ce familia traditionala este caracterizata prin unitate si
responsabilitate vom prezenta in continuare cateva caracteristici din
familia moderna:
Individualismul este unul dintre atributele pe care le putem obseva
lesne in familia moderna. Membrii din familia moderna, cu toate ca
locuiesc sub acelasi acoperis, se intersecteaza doar cateva momente
pe zi. De cele mai multe ori parintii nu stiu unde sunt plecati copiii,
iar copiii nu stiu la ce ora vin parintii acasa. Mai mult de atat, nici
sotia nu prea stie pe unde intarzie sotul, nici sotul care este
programul de lucru al sotiei. Cand sunt toti in casa, sotul se uita la
televizor, sotia urmareste noutatile pe facebook, iar copiii se joaca
fiecare cu jucaria lui.
O alta caracteristica furisata in familia moderna este materialismul.
Cei mai multi parinti sunt iresponsabili in ceea ce priveste educatia
copiilor sau armonia din casa. Deoarece suntem si un popor caruia ii
place sa aiba tot felul de lucruri pe care nu ajungem sa le folosim
niciodata in viata, parintii isi petrec timpul la munca, vorbesc aici
de munca in strainatate, departe de casa, sau de orele suplimentare,
si isi neglijeaza astfel copiii. Ei considera ca investitia financiara
este mai importanta pentru copiii lor decat cea educationala. Este
imperios necesar pentru un copil sa isi petreaca timpul cu parintii,
nu cu banii acestora. Acesti parinti lasa responsabilitatea educarii
copiilor pe seama buncilor sau a altor persoane, crezand ca lucrurile

13
materiale vor aduce stabilitate familiei lor. In familia moderna, de
cele mai multe ori se neglijeaza ceea ce e mai important. Se pune
accent pe lucrurile materiale mai mult decat pe om in sine.
Lipsa comunicarii este si ea o caracteristica pe care o vedem tot mai
des in familia moderna. Cele mai multe cupluri divorteaza din cauza
lipsei de comunicare. Multi nu se inteleg intre ei si nu discern
doleantele partenerilor deoarece nu se comunica intr-un mod
eficient. In general femeile vorbesc mai subtil si se asteapta ca
barbatii sa le inteleaga. Barbatii nu prea au chef de vorba si de aici
izbucnesc adesea conflicte. In familia moderna nici copiii nu sunt
intelesi de parinti si nici parintii nu se se fac intelesi de cele mai
multe ori.
Cu toate ca pana acum am vazut cateva caracteristici rele din familia
moderna, exista si cateva caracteristici bune pe care nu trebuie sa le
neglijam.
In familia moderna, atat barbatul cat si femeia au drepturi si
responsabilitati. Faptul ca unii nu si le asuma, nu inseamna ca
acestea lipsesc sau ca ar trebui sa lipseasca. De asemenea, in familia
moderna putem sa ne stabilim prioritati si principii corecte, punand
accent pe ceea ce este important cu adevarat. Avem dreptul sa
alegem cum sa traim, cat timp sa investim pentru functionarea buna
a familiei si sa spargem mitul ca familia moderna este sortita
destramarii.

Familia tradiţională şi Familia modernă

Introducere
Familia a fost o necesitate de-a lungul epocii moderne. Problema
organizării vieţii de familie şi a consecinţelor ei funcţionale apar în
lucrările gânditorilor antici şi a celor renascentişti. Vechi evrei

14
prescriau o varietate de conduite rituale pentru a putea duce o
căsătorie fericită la bun sfârşit.
I. şi N. Mitrofan (1991, p145) defineşte cuplul conjugal ca fiind
“nucleul generativ al microgrupului familial”, exprimând structural
şi funţional modul în care două persoane de sex opus, după ce se
căsătoresc, se intermodelează creator, dezvoltânduse, motivânduse şi
determinându-se mutual prin interacomodare şi interasimilare,
simultan în plan biologic, psihologic, şi social. Familia s-a
dezvoltat o dată cu societatea şi se modifică odată cu aceasta. Ea
îndeplineşte anumite funcţii sociale cum ar fi procrearea, creşterea
şi socializarea copiilor.
“Ca formă de comunicare umană, familia este poate cea mai trainică
dintre ele ‘fiind caracteristică pentru toate treptele de dezvoltare
istorică şi având o mare stabilitate ca structură socială’”. (Maria
Constantinescu, 2004, p10). În analiza sociologică a familiei se
folosesc diferite notiuni cu diferite sensuri ale familiei cum ar
fi:
-
familia de origine
-
familia conjugală
-
familia nucleară
-
familia de rezidenţă
-
familia de interacţiune
-
familia cu probleme
-
familia modernă

15
-
familia tradiţională
Familiile au structuri diferite sau număr diferit de membri. De
exemplu în trecut, familiile aveau 4-6 copii, în medie, iar acum în
societăţile industriale, au în medie 1-2 copii. Cuplul nu este
întotdeauna unit şi perfect. În cele mai multe cazuri în cupluri apar
fenomenele negative, apar certurile, neajunsurile, infidelitatea etc.
Toate aceste lucruri sunt cauzacelor mai multe divorţuri.
Familia trebuie asociată cu stabilitate, echilibru, moralitate şi
durabilitate. Întotdeauna în familie trebuie să existe armonie pentru
ca durata căsniciei să fie cât mai lungă.
“Asupra familiei s-au întreprins şi se realizează mereu numeroase
studii de asistenţă socială care urmăresc o ameliorare, o înlaturare a
crizelor pe care le traversează anumite familii. Americanii au folosit
tehnica aşa-numită <Social-Work>, o tehnică de acţiune socială
asupra unor familii urbane aflate în situaţii dificile. (idem, p19)
Concluzionând, familia este un adevărat sprijin pentru copiii în ziua
de astăzi. Un copil crescut într-o familie unită şi cu principi este
mult mai responsabil în ceea cel priveşte.

Familia tradiţională
În familia tradiţională puterea este inegală. În această familie cel
care domina cel mai mult era bărbatul. Însă, cel puţin din sec. 19
românesc, norma autorităţii masculine pare să nu servească decât ca
faţadă. În familiile boierilor, soţia poate influenţa decizia soţul,
chiar şi copiii, ori de câte ori este în joc un aspect al vieţii
familiale.
“Conform lui J.Bochenski, autoritatea este o relaţie cu trei termini
care se instituie între un purtător, un subiect şi un domeniu”. (C.
Ciupercă, 2000, p.72 ) În acest caz bărbatul este purtătorul şi femeia
este subiectul într-un anume domeniu. În culul tradiţional domină

16
autoritatea care provine din tradiţia familiei. Puterea este un
fenomen social, în sensul că nu se poate manifesta decât prin
intermediul relaţiilor sociale. “După K.Dowding (1991,p.48), există
două feluri de putere: puterea concretă (puterea de a face) şi puterea
socială (puterea asupra cuiva).”
Este clar că familia tradiţională se bazează pe puterea concretă.
Aceste reguli îl obligă pe bărbat să facă ceea ce ştie, astfel încât
femeia acceptă această ordine, deoarece femeia nu avea niciun drept
la opinie.
De-a lungul timpului, puterea în familie a crescut, autoritatea a
evoluat spre cel ce ştia mai mult. Puterea femeii a crescut de
asemenea. Femeia avea mai multe drepturi, avea puţină autoritate
asupra copiilor, soţul se sfătuia cu ea în diferite probleme familiale.
În sec. 19-20 în societăţile europene sau de cultură europeană s-a
generalizat sistemul familiei nucleare în care soţul era principala
sursă de venit, şi avea cea mai mare autoritate, iar soţia se ocupa în
principiu de gospodărie şi depindea de soţ.
Fiecare societate are un anumit sistem familial adică un sistem de
reglementare a relaţiilor dintre bărbat şi femeie de vârstă matură şi
dintre aceştia şi copii. Sistemele familiale se diferenţiază între ele
după gradul de cuprindere a grupului familial, forma de transmitere
a moştenirii, modul de stabilire a rezidenţei noilor cupluri.
Structura de autoritate şi putere în cadrul familiei (H.Touzard 1966)
1.Autoritatea soţului (bărbatul acţionează şi decide)
2.Autonomia soţiei (femeia acţionează şi decide)
3.Autocraţia soţului (bărbatul decide, femeia acţionează)
4.Autocraţia soţiei (femeia decide, bărbatul acţionează)
5.Conducerea soţului ( bărbatul decide, acţionează împreună)
6.Conducerea soţiei ( femeia decide, acţionează împreună)
7.Diviziunea sincretică a rolurilor (bărbatul acţionează, decid
împreună)

17
8.Diviziunea sincretică a rolurilor (femeia acţionează, decid
împreună)
9.Cooperarea sincretică (acţionează împreună, decid împreună)
(idem, p. 73)
Concluzionând, familia tradiţională era caracterizată printr-o
ierarhie clară, iar respectarea ierarhiei era o condiţie a echilibrului.

Relaţiile parentale şi viziunea asupra socializării

În familia tradiţională conflictele dintre generaţii erau mult mai
puţine şi netolerate de comunitate. Ierarhia era foarte clară, fiecare
ştia ce are de făcut şi de cine trebuie să asculte. Copiii suportau şi
se abţineau la autoritatea tatălui şi pe cea a mamei când tatăl nu era,
însă cea a mamei era mai blândă şi mai sensibilă.
Rolul mamei era foarte important pentru că personalitatea ei
construia punctul de plecare pentru copil. În familia tradiţională,
mama se implica mult mai mult în creşterea şi educarea copiilor faţă
de familia modernă, deoarece mama nu avea un loc de muncă, o
carieră profesională, ea se ocupa doar de gospodărie şi de familia
sa. De aceea copiii erau mult mai ataşaţi de mamă decât de tată.
În această familie tatăl era cel care deschidea porţile copilăriei spre
lumea exterioară, îndrumând copilul să fie el însuşi, să pună în
practică ceea ce învăţase. Totuşi această ieşire nu îi oferea copilului
libertatea maximă. “În socializarea copiilor din modelul tradiţional
al familiei extinse implică o relaţie afectivă puternică între bunici şi
nepoţi şi, implicit, un rol educativ consistent al bunicilor. Însă,
coabitatea vârstnicilor cu nepoţi nu este dovedită, nici măcar în
mediul rural, decât pentru familiile tip souche, în care unul dintre
copii rămâne, după căsătorie, în casa părintească asumându-şi
responsabilitatea îngrijirii bătrânilor.” (C. Ciupercă 2000, p.73,
apud E. Stănciulescu, 1997, p.162). Cei care se recăsătoreau a doua
oară şi aveau copii, aceştia rămâneau în creşterea bunicilor, cu

18
ajutorul părinţilor. În familia tradiţională căsătoria copiilor se făcea
în ordinea descrescătoare, de la cel mai mare la cel mai mic, nu ca
în familia modernă când aceştia se căsătoresc sau trăiesc în
concubinaj.

În societatea contemporană se considera că principalele probleme

care apar sunt următoarele:
1.Familia cu un copil. În această familie fiind doar un copil acesta
este răsfăţat, având o personalitate egoistă. Acesta este răsfăţat de
ambi părinţi, iar când este certat de unul dintre ei,acesta se
refugiază la celălalt. Pentru copil, părinţii au devenit nişte
instrumente de care el se serveşte pentru satisfacerea nevoilor sale.
2.Familia cu doi copii.  Atenţia părinţilor cade asupra celui mic, ceea
ce face ca primul copil să sufere. Cel mai mare îşi poate dezvolta o
personalitate mai egoistă şi mai agresivă.
3.Familia cu trei copii. Copilul cel mai mare are aceeaşi viziune în
faţa părinţilor ca şi înfamilia cu doi copii. Cel mijlociu are
dezvoltarea cea mai echilibrată, având o justă balanţă între
agresivitate, retragere în sine şi spirit de iniţiativă. Copilul cel mic
este cel mai răsfăţat şi cu cele mai multe drepturi fiind ajutat şi de
fraţii mai mari.
4.Familia cu mai mult de trei copii.  La apariţia celui de al patrulea
copil lucrurile iau o întorsătură. Acesta poate fi privit cu o
nemulţumire, tratat cu răceală. Însă există şi excepţii, un băiat
apărut după trei fete adduce bucurie în sufletul părinţilor.
Familia tradiţională, din punct de vedere al controlului social este
mai permisivă decât familia
patriarhală, în timp ce din punct de vedere al suportului parental
este mai neangajată comparative cu familia restructurată.

19
Din perspective socializării în funcţie de sex, familia tradiţională a
favorizat accentuarea conştientizării diferenţelor dintre fete şi băieţi
întrucât cele două modele educaţionale erau destul de
puţine. Băieţii erau socializaţi încât să devină activi, ostili, şi
agresivi, iar fetele, erau blamate sau pedepsite pentru
comportamentul lor agresiv dar recompensate dacă erau politicoase.
Relaţia părinte- copil în familia tradiţională era în general bazată pe
înţelegere şi acceptare şi nupe conflict şi negare.

Familia modernă
Familia moderă se caracterizează prin structura de autoritate şi
putere. In această familie partenerii au aceeaşi autoritate, deciziile
le iau în comun, nu ca în familia tradiţională cand doar bărbatul lua
decizii, atât în privinţa hotărârilor care viza viaţa conjugală. Relaţia
modernă surprinde reciprocitatea puterii şi autorităţii, pe diferite
nivele şi în diferite intensităţi.
Ideea că toate sarcinile şi toate rolurile unei familii, pot fi
îndeplinite, atât de bărbat, cât şi de femeie este total greşit,
deoarece există anumite elemente care diferenţiază cele două sexe
(C Ciupercă,2000, p.100 apud I. Mitrofan, C. Ciupercă, 1997), ca să
nu mai vorbim că, de la un cuplu la altul există deosebiri în ceea ce
priveşte rolurile asumate, în funcţie de particularităţile persoanelor
şi relaţiei respective.
Din această perspectivă nu există, nu este posibilă o egalitate prin
lipsa diferenţelor. Între oricare alte două persoane, intervine
reciprocitatea, dar şi asimetria, una dintre ele tinzând s-o domine pe
cealaltă. Fiecare activitate are o importanţă diferită, adică nu pot
exista activităţi care sa aibă ponderi egale.
Dacă în familie există un bun dialog şi o bună înţelegere, atunci se
poate ajunge la o egalizare a autorităţii şi puterii în sistemul

20
familial. capacităţilor instructivo- formative ale copiilor, în
condiţiile unei libertăţi şi flexibilităţi crescute)”. (C.
Ciupercă, 2000, p.130)
“Analogul, E.Elder a identificat modelul tatălui tradiţional (care
asigura educaţia copiilor de pe poziţia aceluia care are întotdeauna
dreptate şi ultimul cuvânt în orice problemă) şi modelul tatălui
modern (ce foloseşte mult mai puţin metodele punitive-
restrictive)”. (Ibidem)
Sistemul familial trebuie să-şi construiască şi să-şi consolideze o
stare de echilibru între cele două modele culturale ale generaţiilor.
În familia modernă socializarea implică unele procese de
identificare şi diferenţiere. O serie de identificări constituie
personalitatea. Pentru copii, părinţii sunt primele repere pentru
autoidentificare, pentru a-şi găsi sinele. Un copil învaţă să fie matur
de la părinţi în primul rand. De exemplu băiatul trebuie să se
ataşeze mai mult de tată spre al lua exemplu, fiind şi de acelaşi sex
au mai multe puncte în comun, însă nu trebuie să-l urmeze în tot
ceea ce face tatăl. Trebuie să ia de la el doar părţile bune şi nu cele
rele.
Însă fata trebuie să rămână alături de mama sa pentru a se
autoidentifica şi de a se regăsi şi poate acesta este unul din motivele
pentru care fetele se maturizează mai repede decât băieţii. Greutăţile
pe care le întâmpină fata în procesul de identificare se leagă de
rolul pe care îl vede la mama sa, acela de a fi gospodină (de a avea
grijă de gosodărie ,de familie).
Un rol important îl are şi reacţia tatălui faţă de propria sa fică. De
exemplu, dacă fata seamănă cu mama sa la feminitate (la aspectul
fizic), atunci tatăl o tratează ca pe o femeie, iar dacă fata este un
pic mai robustă cu un corp mai dezvoltat, atunci tatăl o tratează ca
pe un băiat pe care poate nu îl are.

21
O fată care trăieşte într-o familie cu doi fraţi sau mai mulţi se
formează altfel decât atunci când creşte alături de surori.
Dacă un copil creşte într-o familie mai organizată, cu principii şi el
va vrea să-şi construiască viaţa asemenea părinţilor, însă dacă a
crescut într-o familie dezechilibrată, dezbinată, acelaşi lucru va face
şi el, nu îl va interesa casa, familia, copii săi cid oar să trăiască cât
mai bine şi săi fie lui bine. La început părinţii încearcă să-şi înveţe
copiii cum să gândească şi să acţioneze în viaţă. Primele lucruri pe
care îi învaţă sunt dintre curat-murdar şi dintre permis-interzis.
Apoi copilul, ieşind din exteriorul familiei încearcă să devină
independent, să aibă libertate totală. Încearcă să-şi afirme dorinţa de
frustrare sau de permisivitate. Majoritatea cercetărilor spun că cele
mai frecvente conflicte între părinţi şi copii sunt în perioada
adolescentă, atunci când adolescentul are dorinţa de libertate şi
autonomie. Dorinţa de libertate şi autonomie sporeşte odată cu
înaintarea în vârstă. “Observăm că la vârsta adolescenţei, copilul
aparţinând familiei moderne tinde să se comporte în două maniere
faţă de părinţi: contra lor sau îndepărtându-se de ei. În rimul caz, el
consideră că părinţii nu-l înţeleg şi se decide să <lupte>, dovedindu-
le că poate reuşi şi fără ajutorul lor, dar aplicând o altă mentalitate
şi o altă scară de valori. În al doileacaz, copilul nu luptă, dar îşi
construieşte o lume a sa, se
izolează faţă de părinţi şi îi acceptă în jurul său doar pe cei care-l
înţeleg.” (idem, p.136 apud K. Horney) De cele mai multe ori,
divergenţele între generaţii apar din cauza lipsei de interes pentru
problemele adolescentului. Majoritatea părinţilor sunt dezinteresaţi
de copiii lor, îi lasă să facă ce vrea, copiii se căsătoresc de la o
vărstă fragedă, nu-I mai interesează şcoala, nu-I interesează să-şi
facă o cariera în viaţă, să aibă un viitor mai prosper.
Au trecut vremurile când copiii urmau meseriile părinţilor, când se
căsătoreau la indicaţiile rudelor, când cuvântul celor mai învârstă

22
era lege şi se supuneau. În ziua de astăzi tinerii doresc un statut
social bun, o viaţă fără probleme, fericire personală, însă pentru
aceste lucruri trebuie depus şi puţin effort şi muncă pentru a se
realize, ori ei nu fac nimic, aşteaptă totul deagata şi acest lucru nu
este posibil. Preocuparea pentru efectuarea unei cercetari privind
problematica familiei provine din ideea ca noi toti traim in cadrul
structurilor familiale, intr-un sistem de relatii sociale. Iar cele mai
importante relatii sunt cele stabilite in  familie, intrucat acestea sunt
primare si definitorii pentru personalitatea individului. Pentru a
intelege, preveni si inlatura disfunctiile cuplului conjugal este
necesar sa se cerceteze mai intai modul cum functioneaza cuplu,
studiind dinamica modelelor interactionale in evolutia  familiei, a
structurilor de rol familial, mecanismele si factorii generatori ai
disfunctiilor si dezorganizarii maritale.
Actualitatea temei mai rerzita si in faptul ca familia a suferit
modificari profunde la relatiilor dintre membrii ei. S-a trecut de la
familia traditionala la cea moderna. Au avut loc schimbari in cadrul
functiilor familiei si in distribuirea rolurilorconjugale. Sotul nu mai
este considerat singurul care contribuie la bugetul familia. Sotia in
ziua de astazi are grija nu numai de  familie dar mai este incadrata in
campul muncii. Toate aceste schimbari necesita o studiere
aprofundata si o analiza stiintifica, deoarece asa studii inca nu au
fost intreprinse in Republica Moldova. Studii care sa cuprinda
anume aceste particularitati. Astfel acest studiu isi propune anume
acest lucru de a studia cum sunt distribuite rolurile conjugale in
familia moldoveneasca in cele doua medii: rural si urban.
om363t1192lmmi 
Pe acest fundal scopul cercetarii este determinarea distribuirii
rolurile conjugale in familia moldoveneasca rurala si urbana. Pentru
atingerea acestui scop au fost inaintate urmatoarele obiective:  
- analiza paradigmelor sociologice in studierea vietii de  familie; 

23
- evidentierea aspectelor metodologice in studierea  familiei; 
- determinarea cadrului legislativ privind drepturile si obligatiile
sotilor in cadrul familiei; 
- efectuarea unei cercetari calitative pe baza ghidului de interviu
pentru a determina modul de distribuire a  rolurilorconjugale in
familia rurala si urbana in Republica Moldova;  
- analiza rezultatelor si elaborarea unui set de recomandari pentru
viitorele politici familiale;  
Pentru realizarea scopului si a obiectivelor au fost formulate
urmatoarele ipoteze, care sa faciliteze desfasurarea cercetarii:  
- Distribuirea rolurilor conjugale se face in dependenta de valori si
nivel de instruire; 
- Valoarea principala in functie de care sunt distribuite rolurile
conjugale este autoritatea;  
- Sotia poarta o dubla povara: munca casnica si extracasnica;  
- Familia din mediul rural este o  familie traditionala comparativ cu
cea din mediul urban care prezinta unele tendinte de modernizare.  
Numeroase modalitati de abordare a familiei, care sunt discutate si
sistematizate in lucrare, conduc la ideea ca esenta structutii si
functionalitatea familiei este psihosociala. Conteaza nu
personalitatile luate in sine, ci relatia, interactiunea dintre ele,
profilele asemanatoare de personalitate incluse in relatiile conjugale
diferite putand sa duca la evolutii si climate diferite. Familia este
tocmai sistemul unor personalitati aflate in interactiune si
interdependenta mutuala, sistem in interiorul carora se petrec
schimbari comunicationale si emotionale, perceptii, evaluari si
valorizari interpersonale, se deruleaza procese de rol marital,
parental si filial.
Apartinand unor orientari conceptuale diverse, sub aspectul analizei
specificului si functiilor  familiei, au fost intreprinse numeroase
cercetari privind rolul de sot si sotie. Un aport considerabil in

24
studierea vietii de familie au adus urmatoarele teorii: teoria
dezvoltarii, teoria structurala, teoria functionala, teoria sistemica si
teoria istorica. Toate aceste teorii incearca sa explice modul de
functionare a familiei, care sunt etapele prin care trece un cuplu,
care sunt rolurile sotului si a sotiei, care sunt relatiile ce se
stabilesc intre membrii ei. Cercetatorii romani Iolanda Mitrofan,
Maria Voinea, Ioan Mihailescu si Petru Ilut au efectuat un sir de
studii privind viata de familiei.
Distributia  rolurilor in familia moldoveneasca este in primul rand
cauzata de reincadrarea femeii in productie si in alte activitati
extrafamiliale, de mediul social in care se afla familia, de nivelul de
instruire si cultura a partenerilor. Pentru a dezvalui
caracteristicile rolurilor conjugale in familia moldoveneasca este
necesar sa privim familia si distributiarolurilor  pe axa
traditionalitate/modernitate. Ipoteza de la care am pornit consta in
ideea ca traditionalitatea este specifica ruralului, iar urbanul se
asociaza inerent cu modernitatea. Dar mai intai este necesar de a
prezenta raportul traditionalitate / modernitate si realitatile pe care
acest raport le implica in societate.

25