Mass-media

Termenul Mass-media, uneori formulat ca media, este o expresie engleză la plural, care

a fost preluată și în română, având semnificația (și traducerea) "mediile de mase".
Cuvântul se poate folosi eventual și la singular, când se spune - pe engleză medium, care
se traduce pe românește cu "un mediu" (un exemplu: "Pentru a face reclamă, compania
Xyz utilizează ca mediu de mase în special radioul.").

Media (sau: mediile de mase) cuprind toate sursele/mediile de informație publice care
ajung la un număr foarte mare de persoane, ca de
exemplu televiziune, radio, Internet, presă inclusiv aparițiile periodice ca ziare, reviste
sau foiletoane. Aceasta presupune că produsul respectiv e ușor obținut și are un preț
accesibil pentru toate grupurile sociale.

[modificare]Clasificarea mediilor

Mijloacele de comuniacre în masă pot fi clasificate după următoarele criterii:

 modul de vehiculare a informației, de ex. mijloace scrise (ziarele, revistele),

mijloacele audio-vizuale (radioul, televiziunea) ș.a;
 gradul de noutate și de complexitate, de ex. mijloace tradiționale (ziarele,
radioul), mijloace moderne (televiziunea, Internetul, complexe multimedia).

[modificare]Funcțiile mediilor

Mediile au un important rol în societate, concretizat prin următoarele funcții:

 transmiterea informatiei,
 formarea, influențarea și manipularea opiniei publice,
 educație,
 divertisment ș.a.

[modificare]Teorii privind influența mass-media

Începand de la teoria lui Lippmann, teoria cultivării, a dependenței, a stabilirii ordinii de

zi, a spiralei tăcerii, etc – toate acestea relevă modul în care mass media influențează
comportamentele, fie direct sau indirect, pe termen lung sau mediu. E. Noelle-Neumann
apreciază că există un procent de circa 20% de indivizi care își exprimă convingerile cu
fermitate chiar și dacă acestea sunt contrare opiniei dominante. (Gabriel A. Almond,
Sidney Verba,1996).

1
Cele mai importante evenimente interne sau externe, despre care marea majoritate dintre
noi are opinii formate extrem de puternice, ne-au fost aduse la cunoștință de către mass-
media. De aici și ușurința cu care mass-media poate influența judecățile noastre de
valoare și, prin urmare, alegerile pe care le facem sau deciziile pe care le luăm în urma
lor.

În funcție de evenimentele prezentate în buletinele de știri, în presa scrisă, la radio, etc.,

oamenii își organizează viața. Depindem de mass media pentru a fi informați, iar cei care
știu cum să profite de acest lucru, câștigă o mare parte din public. În primul rând, toate
aceste forme moderne, modele ale comunicării în masă, acționează asupra minții omului
în general, probabil televiziunea este cea mai utilizată formă a comunicării în masă, căci
“audiența” se rotunjește la un număr extreme de ridicat.

Teoreticienii sunt de acord că presa și celelalte mass-media au efecte asupra indivizilor,

grupurilor, instituțiilor și maselor, modelând personalitatea umană sub aspect cognitiv,
afectiv și comportamental.

Un model, numit spirala tăcerii, creat de cercetătoarea germană Elisabeth Noelle

Neuman, imaginează efectele comunicării asupra individului în timp, ele împingând
individul puțin și slab informat spre marginea unei spirale, în funcție de comunicarea la
care are acces subiectul. Un alt model mai simplu este acela al fluxului în doi pași, care ia
în calcul rolul liderului de opinie ca mediator între mass-media și individ. Primul pas este
efectul asupra liderului, al doilea reprezentând influența acestuia asupra celorlalți.

Modelul “Agenda setting” este propus de o teorie care privește efectul mass-media ca
forme de structurare a activității sociale propuse indivizilor în mod prioritar și acceptate
de aceștia. Mass-media lansează, definește problemele publice și, prin aceasta, stabilește
agenda cetățeanului și a omului politic.
[modificare]

Etimologia cuvântului "opinie" derivă din latinescul "opinari" care înseamnă a gândi, a
crede, a formula o părere și este expresia unei convingeri subiective într-o anumită
problemă, față de o anumită situație.

În "Enciclopedie de psihologie", opinia publică este definită ca "procesul psihosociologic

interactiv de agregare a judecăților evaluative, atitudinilor și credințelor referitoare la o
problemă socială ale unui număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se
exprimă verbal deschis".

2
B. Hennessy definește opinia publică drept "un complex de preferințe exprimate de un
număr semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanță generală".

De foarte multe ori, noțiunea de opinie publică este asimilată, și uneori se pune chiar sub
semnul egalității, cu o anumită mulțime, cu un anumit grup de persoane, semnificativ ca
dimensiuni.Cum nu se poate pune semnul egalității între omul care își exprimă o părere și
omul ca atare, în carne și oase, mai ales în calitate de votant, tot așa nu se poate considera
că "opinia publică" reprezintă o masă de oameni definită în funcție de diverse criterii (de
la cel național, până la cel profesional). Așa că este impropriu să se spună, de pildă,
"opinia publică cere..." sau "opinia publică regretă...". [1]

În unele teorii politice, opinia publică este asimilată cu

ideologia maselor, în opoziție cu ideologia elitelor, exprimată prin
r e t o r i c a o f i c i a l ă . Edward L. Bernays (1923/2003, 73) defineste opinia publica in
lucrarea Cristalizarea opiniei publice astfel: "opinia publica este termenul care defineste
un grup difuz, nestatornic si schimbator de judecati individuale. Opinia publica este
rezultanta opiniilor individuale - cand consensuale, cand conflictuale - ale oamenilor care
alcatuiesc societatea sau orice grup social." Remy Rieffel (2008, 38) considera in
lucrarea Sociologia mass-media ca opinia publica este "produsul unui auditoriu specific
(un public cum este electoratul); ea este, apoi, o opinie impartasita de un numar mare de
persoane, o opinie comuna; si, in sfarsit este o opinie adusa la cunostinta tuturor si supusa
evaluarii - este facuta publica.".  

Septimiu Chelcea (2006, 37-41) in lucrarea Opinie publica. Strategii de

persuasiune si manipulare a realizat o cronologie a studiului opiniei publice, dupa cum
urmeaza:

Aristotel (382-322 i.e.n.) a consacrat ideea de om ca "fiinta sociala" si a aratat

importanta cunoasterii dorintelor cetatenilor, dorinte exprimate liber. In Evul Mediu,
exista un dicton ce elogia opinia publica, si anume "vox populi, vox Dei". Desi in acea
perioada conceptul de "opinie publica" nu era inca unul cunoscut, iar in Europa
predominau comunitatile rurale, fenomene importante pentru timpurile respective,
precum luptele pentru suprematie si disputele religioase vor conduce la formarea a ceea
ce se va numi mai tarziu "opinie publica".

Nicolo Machiavelli (1469-1527) considera ca opinia publica poate juca un rol

important in ceea ce priveste puterea politica, ea o putea distruge sau o putea sustine. De
asemenea, Nicolo Machiavelli a fost primul care s-a referit la opinia publica in sensul
modern al cuvantului. Niccolo Machiavelli a observat ca opinia publica poate fi
manipulata si a avertizat ca puterea nu trebuie sa ignore forta opiniei publice.

Blaise Pascal (1623-1662) elogia opinia publica si o considera "regina lumii". La

aceasta consideratie, Voltaire (1694-1778), marele scriitor iluminist francez, a replicat: "
252c26c Daca opinia este regina lumii, atunci filosofii conduc regina".

3
 John Locke (1632-1704) nu a facut referire la opinia publica direct insa in
scrierile sale se poate observa faptul ca acest concept este prezent implicit in sintagmele
pe care le folosea: "opinie a poporului" sau "opinie a publicului".

Jean-Jacques Rousseau a folosit consecvent termenul de « opinie publica » inca

din anul 1744. Daca pana atunci acest concept era folosit implicit in scrierile filosofilor si
oamenilor politici, Jean-Jacques Rousseau a aratat rolul opiniei publice in cadrul
guvernarii democratice.

In anul 1937, Floyd H. Allport (1890-1978) a realizat un articol intitulat Toward a

Science of Public Opinion si publicat in Public Opinion Quaterly, (ianuarie, 1937) in care
a analizat opinia publica, oferind o lista de caracteristici a acesteia. Astfel, opinia publica:

   -    implica verbalizare si comunicare intre indivizi

-    se refera la un subiect de larg interes

-   implica actiune sau predispozitie spre actiune a unor indivizi constienti ca si

altii reactioneaza in acelasi mod

-    este un fenomen tranzitoriu

-    nu implica in mod necesar o majoritate

-    trebuie facuta distinctia intre opinie publica si norme si obiceiuri

-  eficacitatea schimbarii pe care o aduce depinde de contextul social-politic

(Floyd H. Allport, 1937, apud P. Davison, 1958, 93).

Floyd H. Allport considera ca "termenul de opinie publica designeaza o situatie sau mai
multi indivizi care se exprima sau pot fi chemati sa se exprime in termeni de aprobare sau
de sustinere (sau de dezaprobare sau opozitie) a unei situatii, persoane sau propuneri larg
impartasite de o proportie, intensitate si constanta, astfel incat rezulta probabilitatea unei
actiuni efective directe sau indirecte in raport de obiectivul implicat" (apud S. Chelcea,
2006, 29).

Jean Stoetzel (1910-1987) a formulat trei definitii ale opiniei publice. In prima
considera ca aceasta este "formula nuantata care, asupra unei probleme delimitate, obtine
adeziunea fara rezerve a unui subiect". Cea de-a doua definitie a conceptului de opinie
publica este urmatoarea: "Opinia unui individ este pozitia pe o scala obiectiva a
propozitiei careia ii acorda adeziunea sa totala". A treia definitie propusa de Stoetzel in
urma analizei determinarii opiniilor sustine ca opiniile unui subiect sunt "manifestarile,
constand in adeziunea la anumite formule, ale unei atitudini, care poate fi evaluata pe o
scala obiectiva" (apud S. Chelcea, 2006, 29).

4
 Desi de-a lungul timpului conceptul de "opinie publica" a nascut controverse si a
fost analizat si definit de foarte multi filosofi, sociologi si psihologi din diferite epoci si
cu diferite puncte de vedere, in prezent acest termen nu este inca definit astfel incat una
dintre definitii sa fie pe deplin acceptata de specialistii ce trateaza acest subiect. Fiecare
definitie ce a fost data conceptului de "opinie publica" subliniaza anumite caracteristici si
trasaturi ale acestui fenomen astfel incat sa poata scoate in evidenta esenta lui, insa toate
aceste definitii pe care le cunoastem se completeaza reciproc. Chiar daca poate parea ca
acest subiect a fost tratat superficial si de aceea nu a fost data o definitie completa a lui,
este totusi imposibil sa poti surprinde toate aspectele unui fenomen atat de complex ce
poate schimba cursul istoriei sau poate duce la anumite modificari importante in
comportamentul uman in cadrul societatii sau chiar poate ramane inert la diverse actiuni
ce vizeaza in primul rand un impuls din partea opiniei publice.

Personal, consider adecvata obiectului acestei lucrari urmatoarea definitie: opinia

publica este "procesul psihologic interactiv de agregare a judecatilor evaluative,
atitudinilor si credintelor referitoare la o problema sociala ale unui numar semnificativ de
persoane dintr-o comunitate, care intr-o forma sau alta (declaratii spontane, raspunsuri la
intrebarile din chestionarele de cercetari, memorii si scrisori adresate factorilor de
decizie, demonstratii de strada, greve, mitinguri, etc) se exprima deschis" (S. Chelcea,
2006, 33).

Teorii ale influentei mass-media asupra opiniei publice

"Notiunea de "mass-media" sau "mediumuri de masa", formata de anglo-saxoni prin

unirea cuvantului latin medium (care este la mijloc si intermediaza relatii la distanta) si a
cuvantului mass (cantitate mare), se refera nu doar la suporturile si mijloacele tehnice de
transmitere a mesajelor (instrumentele comunicarii), ci mai ales la caracterul masiv al
mesajelor difuzate, pe cand notiunea de "comunicare de masa" se refera la ansamblul
procesului de comunicare "care incorporeaza ceea ce este vehiculat, cine vehiculeaza si
pe cei care primesc mesajele (D. Chaney, 172, 8). Este un proces social specific in care
aceste mijloace sunt folosite de catre profesionistii comunicarii (jurnalisti si altii), proces
in care intervine o practica comunicationala particulara si care este adresata unei audiente
de masa" (I. Dragan, 2007, 287).

 Opinia publica este influentata constant de mass-media. Presa a fost unul din

factorii care au favorizat aparitia opiniei publice. Aceasta influenta se poate manifesta
prin mai multe metode. Efectele mass-media sunt abordate si examinate, conform lui Ioan
Dragan (2007, 189), pe trei axe:

1. axa intensitatii: efectele pot fi atotputernice, puternice, limitate, minore;

2. axa amplitudinii: de la microefecte, la mezoefecte si la macroefecte;
3. axa temporara: efect pe termen scurt, mediu sau lung.

5
De-a lungul timpului au fost formulate teorii care masoara consecintele sociale ale
actiunii mass-media. Cativa dintre autorii care s-au ocupat de definirea si explicarea
acestor teorii sunt: Paul F. Lazarfield, Harold D. Lasswell, Malvin L. DeFleur, Robert K.
Merton, Charles R. Wright, Rosengren, etc. Teoriile referitoare la influenta mass-media
asupra opiniei publice sunt: modelul "glontului magic", modelul "fluxul comunicarii in
doua trepte", teoria "agenda-setting", teoria "spirala tacerii".

Modelul "glontului magic". Acest model s-a fondat pe convingerea potrivit careia

comunicarea in masa are o putere foarte mare care se exercita instantaneu asupra
oamenilor. Termenul de "glont magic" a fost preluat din practica medicala, astfel ca in
secolul al XIX-lea se credea ca injectiile si pilulele administrate actioneaza ca un glont,
producand instantaneu reactii in organismul pacientilor (S. Chelcea, 2006, 87).

            Acest concept a fost influentat de puterea pe care parea sa o aiba propaganda in

primul razboi mondial. Astfel, modelul "glontului magic" preconizeaza efectele puternice
ale comunicarii de masa asupra opiniei publice. Teoriile ulterioare vor incerca sa
inlocuiasca postulatele acestui model in conformitate cu evolutia societatii, a sistemului
media si a modului de intelegere a individului si a societatii. Desi modelul "glontului
magic" poate parea invechit sau naiv, el era in concordanta cu mentalitatile epocii in care
a luat nastere. Astfel, oamenii obisnuiti atribuiau mass-media puteri nelimitate.

   Continutul mass-media a fost astfel imaginat ca fiind injectat in venele audientei,

care ar reactiona in mod uniform si previzibil. O asemenea conceptie se sprijina implicit
pe doua idei principale:

1.      Societatea moderna este privita ca un agregat de indivizi relativ atomizati,

actionand potrivit intereselor personale si foarte putin constransi de obligatii si
legaturi sociale.

2.      Mass-media sunt considerate angajate in campanii de modificare a

comportamentului, conform intentiilor unor institutii puternice, publice sau
private (agentii de publicitae, institutii guvernamentale, partide politice, etc.)

Principalele trasaturi ale acestui model stimul-raspuns referitor la societatea de masa  ar

fi:

- mesajele sunt concepute si distribuite in modalitati sistematice si pe scara larga. In

acelasi timp ele sunt transmise unei mase de indivizi, si nu persoanelor particulare;

- tehnologia reproducerii si distribuirii neutre urmareste maximizarea receptarii si

reactiei la nivel colectiv;

- structurile de grup sau sociale au un rol mic sau chiar inexistent, iar legatura dintre
media si individ este directa;

6
 - persoanele care recepteaza mesajele sunt egale ca pozitie si valoare: ceea ce
conteaza este doar numarul lor cumulat (D. McQuail si S. Windhal,1982/ 2004, 54).

Mesajele venite din partea mass-media pot fi considerate, in acceptiune cu modelul

"glontului magic", asemenea unor gloante care lovesc opinia publica. Astfel, individul ce
face parte din audienta nu este capabil sa filtreze aceste gloante pe care le primeste si
reactioneaza ca la administrarea unei pastile sau a unei injectii.

Modelul "fluxul comunicarii in doua trepte". Teoria "fluxului comunicarii in doua trepte"

scoate in evidenta importanta relatiilor sociale in formarea opiniei publice. El opereaza
mai ales in cadrul societatilor traditionale si al grupurilor primare, cum ar fi familia.
Astfel, aceasta noua teorie marcheaza o schimbare de perspectiva: "indivizii nu mai sunt
vazuti ca entitati uniforme, izolate; ei intra in relatii interpersonale si intergrupale, nu
raspund imediat si uniform la mesajele mass-media. Este, oricare ar fi limitele lui, un
model mai realist" (S. Chelcea, 2006, 89).

            In urma unui studiu realizat de Paul F. Lazarsfeld, Bernard R. Berelson si Hazel
Gaudet in Statul Ohio, in Erie County, in care se urmarea constatarea impactului
campaniei electorale din 1940 din SUA asupra comportamentului de vot al cetatenilor, s-
a aflat ca mesajele pe care le transmite mass-media nu au un impact chiar atat de mare pe
cat se credea la vremea respectiva, avand in vedere ca modelul "glontului magic"
demonstrase ca mass-media "injecteaza" opinia publica astfel incat aceasta sa nu poata
reactiona si sa primeasca mesajele ca atare. S-a constatat ca de fiecare data cand cetatenii
erau rugati sa vorbeasca despre modul in care au fost influentati de catre campania
electorala facuta prin mass-media, acestia mentionau mai des discutiile politice decat
stirile sau radioul. Astfel, cei ce isi luau informatiile din discutiile politice erau mai
numerosi decat cei ce urmareau stirile sau ascultau radioul. In urma acestui studiu, s-a
descoperit existenta a doua trepte in transmiterea informatiilor: de la sursa care este
reprezentata de mass-media catre persoanele mai bine informate si care urmaresc mai des
stirile si asculta radioul (prima treapta) si de la aceste persoane catre cele care se
informeaza mai putin din stiri si radio sau ziare, fiind mai putin expusi la mesajele mass-
media (cea de-a doua treapta). De asemenea, persoanele ce erau indecise in privinta
votului puteau fi mai curand convinse de catre discutiile interpersonale despre acest
subiect decat din mesajele mass-media (S. Chelcea, 2006, 91).

            Se poate spune ca odata cu modelul "fluxului comunicarii in doua trepte" a luat
nastere si notiunea de "lideri de opinie". Dupa cum arata acest model, oamenii sunt mai
influentati de discutiile pe care le poarta anumiti indivizi ce au acces la canalele media si
care ulterior aduc in prim-plan subiecte de actualitate. Aceste persoane care reprezinta
prima treapta a fluxului sunt considerati lideri de opinie. Ei nu trebuie sa fie neaparat
membri ai unor grupuri marcante sau figuri proeminente in viata publica ci mai degraba
sunt persoane ce apartin anumitor grupuri sociale ce detin la un moment dat o informatie
mai bogata. De asemenea, liderii de opinie pot fi impartiti in doua grupuri: lideri de
opinie formali si lideri de opinie informali. Primii sunt cei ce pot influenta opinia publica
datorita statutului social (parlamentari, editorialisti, etc.) iar cei din urma sunt persoane
care influenteaza prin personalitatea lor (S. Chelcea, 2006, 93).

7
Teoria "agenda-setting". La inceputul anilor '60, teoriile privind influenta mass-media
asupra opiniei publice erau puse sub semnul intrebarii. Putini mai erau cei ce considerau
ca mass-media actioneaza puternic si are efecte imediate asupra publicului.

   Aparitia teoriei "agenda-setting" are mai multe semnificatii, fiind vorba, in primul
rand, despre semnalul pe care il da. Odata cu aparitia acestei teorii se cerea abandonat
modul in care se punea problema asupra influentei mass-media asupra opiniei publice.
Aceasta influenta nu este nici atat de mare, nici atat de mica pe cat se demonstrase, astfel
ca cercetarile care avusesera loc pana atunci nu erau suficiente. In al doilea rand, teoria
"agenda-setting" reprezinta, in mare parte, efortul de a identifica un nou camp al
influentelor, acela al efectelor indirecte si de lunga durata, care sunt mai greu de surprins
cu mijloacele de cercetare sociologica ale momentului. Celelalte doua teorii, modelul
"glontului magic" si modelul "fluxul comunicarii in doua trepte", s-au axat pe efectele
mari sau minore ale mass-media si au scapat din vedere efectele obisnuite, curente,
comune, care se exercita in mod silentios si greu observabil, dar care, pe o perioada mai
mare de timp, pot cumula un impact considerabil (P. Dobrescu si A. Bargaoanu, 2003,
215).

Walter Lippmann observase ca oamenii aveau posibilitati reduse de a cunoaste

evenimentele in mod direct, ca sunt dependenti de presa pentru a se informa despre ceea
ce se intampla. Lippmann subliniaza faptul ca intre relatarile presei si ceea ce se intampla
in realitate pot exista discordante. Insa, lasand la o parte manifestarile deliberate
de  discordanta, autorul atrage atentia asupra urmstorului aspect: temele alese de presa
pentru a zugravi "lumea din afara" nu limiteaza numarul si natura evenimentelor despre
care ne putem forma "imaginile din mintile noastre"? (W. Lippmann, 1922/1991, apud P.
Dobrescu si A. Bargaoanu, 2003, 217).

In anii 1960, sunt identificate mecanisme explicative, sunt elaborate anumite

concepte ale teoriei agenda-setting. Cercetatori din diverse domenii isi orienteaza
investigatiile in directia selectiilor operate de mass-media.

"Mass media reprezinta principalii artizani ai culturii politice a maselor, adica a

ceea ce masele considera ca reprezinta viata politica si preocuparile politice ale
momentului. De asemenea, mass-media sunt cele care formeaza, in cea mai mare parte,
cultura politica a elitelor" (A.S. Lowery, M. si L. DeFLeur,1995, 285, apud P. Dobrescu
si A. Bargaoanu, 2003, 226).

Teoria "agenda-setting" sustine ca "mass-media nu le spune oamenilor "cum" sa

gandeasca, ci "despre ce" sa gandeasca; le arata care este "relieful evenimentelor din
spatiul public", le stabileste ordinea de zi a discutiilor: ordinea de zi a mass-media (gradul
de atentie acordat problemelor) devine ordinea de zi a publicului. Chiar si numai prin
faptul ca da oamenilor un subiect de discutie, presa contribuie la emergenta opiniei
publice: ne amintim ca opinia devine publica prin comunicare in public" (S. Chelcea,
2006, 102).

8
Teoria "spirala tacerii". Modelul "spirala tacerii" fost elaborat de catre Elisabeth Noelle-
Neumann, fosta directoare a Institutului de Demoscopie din Allensbach (R. F. Germania).
In 2004 a aparut in limba romana  Spirala tacerii. Opinia publica-invelisul nostru social
(Die Schweigespirale: Öffentliche Meinung - unsere soziale Haut,1980), lucrarea in care
aceasta teorie apare pentru prima data.

Influenta mass-media asupra opinei publice din perspectiva spiralei tacerii a fost
testata de autoare cu ocazia alegerilor din 1976 din Germania. S-au realizat astfel
interviuri si anchete panel care sa surprinda intentia de vot a alegatorilor, disponibilitatea
de a se exprima public in favoarea unui partid, interesul fata de politica, contactele cu
mass-media. Testul a fost realizat pe 1000 persoane iar rezultatele au condus la concluzia
ca televiziunea fusese cea care schimbase climatul opiniilor in anul electoral 1976. Caci,
chiar daca cele doua partide politice erau la fel de puternice in viziunea opinei publice,
mass-media, prin prisma convingerilor lor  nu acordau nici o sansa ca alianta CDU/CSU
sa castige in 1976.  Astfel, populatia a receptat doua opinii despre realitate, doua impresii
diferite, cea rezultata in urma observarilor lor directe si cea survenita prin intermediul
mass-media. Astfel s-a creat un climat dual al opiniilor si a castigat mass-media (E.
Noelle-Neuman, 1980/2004, 204).

Premisele testarii teoriei au fost expuse de catre autoare astfel:

1.      Societatea ii ameninta cu izolarea pe indivizii care au un comportament

deviant

2.      Indivizii traiesc in permanenta cu teama de izolare

3.      Teama de izolare ii determina pe indivizi sa evalueze in permanenta climatul

opiniei

4.      Rezultatul acestei evaluari afecteaza comportamentul public, in special

exprimarea deschisa sau trecerea sub tacere a opiniilor (E. Noelle-Neuman,
1980/2004, 258).

Teoria sustine ca inainte de orice control social exista un control personal. Amenitarea
din afara cu izolarea este anticipata in minte. La gandul ca o situatie va fi extrem de
neplacuta, individul isi corecteaza in prealabil conduita care incalca o regula ce
contravine opiniei publice, inainte ca grupul si controlul social sa intre in actiune. Astfel,
cei ce percep ca sunt in minoritate vor adopta opinia majoritatii de teama de a nu fi
izolati, resimtind presiunea din partea celorlalti si incetand a-si mai exprima opiniile.

   Modelul "spirala tacerii" a fost criticat pentru viziunea mult prea pesimista cu
privire la natura umana si la mass-media. Alti critici au pus la indoiala gradul sau de
aplicabilitate. Serge Moscovici sugera ca ar trebui sa acordam mai putina atentie
majoritatii tacute si mai multa minoritatilor zgomotoase, care joaca un rol creator si
inovator in evolutia societatii. Moscovici considera teoria oarecum depasita, la fel ca

9
intrega conceptie iluminista despre opinia publica  (D. McQuail si S. Windhal,
1982/2004, 99).

10