Aplicaţii

Alegerea convertizoarelor de frecvenţă şi accesoriilor lor

1. Alegerea convertizoarelor de frecvenţă pentru o aplicaţie dată

1.1. Aplicaţii monomotor

Date necesare pentru alegerea convertizorului static de frecvenţă (CSF) corespunzător:

• caracteristicile motorului, în special:

VN, IN, fN, cosφ, nN
Atenţie la tipul motorului (sincron, asincron, cu reluctanţă variabilă, etc.)
• caracteristicile acţionării, în special:
∗ domeniul de reglaj al turaţiei
∗ regimul de funcţionare (Si)
∗ timpii de accelerare şi decelerare
∗ cuplurile de accelerare şi decelerare (= MGEN, la funcţionarea în 4 cadrane)
∗ cuplul de pornire
∗ caracteristici speciale (de ex. capacitatea macaralei - în astfel de aplicaţii)

În general, invertoarele pot fi supraîncărcate cu Imax = 150% IN pentru un timp de 60 s.

Această capacitate de suprasarcină de scurtă durată poate fi utilizată pentru procedurile de
accelerare / decelerare. Funcţiile de protecţie ale invertoarelor moderne împiedică posibila
defectare a acestora datorită unei suprasarcini îndelungate.
Pentru determinarea cuplului maxim obtenabil, se utilizează curbele motorului (vezi nota de
aplicaţii „87 Hz - un punct de funcţionare atractiv pentru motoreductoarele acţionate de
convertizoare de frecvenţă Lenze 8210 / 8200vector” – partea a 2-a). În mod uzual, curba
#4 poate fi luată ca referinţă (motor cu ventilaţie proprie, funcţionând în regim S3, cu ED =
10%, tA ≤ 60 s, Imax(invertor) = 150%IN). Pentru obţinerea unui cuplu maxim superior, se
poate supradimensiona invertorul - în anumite limite - dar sarcina de vârf trebuie să rămână
sub cuplul critic MK al motorului. Aceasta este foarte important în special la motoarele mici
(<~1.1kW) şi pentru motoarele cu peste 4 poli (6 sau 8 poli), la care raportul MK/MN este
mai redus.
În cazul convertizoarelor de frecvenţă cu reglare vectorială – seria Lenze 9300EV, se pot
obţine cupluri superioare, de până la 170% MN, de la n = 0, fără supradimensionarea
invertorului (curba limită #5). Echipamentul suplimentar (faţă de versiunea fără controlul în
buclă închisă a turaţiei) constă în montarea pe motor a unui encoder (traductor incremental)
pentru sesizarea turaţiei cuplat la invertor. Un alt avantaj al reglării vectoriale în buclă
închisă în comparaţie cu supradimensionarea invertorului este stabilitatea inerentă a
acţionării la cuplul critic şi precizia de reglare a turaţiei care acum este independentă de
alunecarea motorului fiind dată numai de traductor.

Determinarea frecvenţei de bază şi a frecvenţei maxime pentru o aplicaţie dată se poate

face optim numai prin alegerea motorului şi a raportului reductorului, convertizorul
neinfluenţând alegerea (vezi tabelul din nota de aplicaţii sus-menţionată).

Lenze Antriebstechnik 1
 Aplicaţii

Atunci când acţionarea lucrează şi în regim de frânare (cuplu de frânare) este necesar un
sistem de acţionare capabil să funcţioneze în 4 cadrane. În aceste aplicaţii invertorul va fi
cuplat obligatoriu, pe circuitul de curent continuu, la un chopper de frânare cu rezistenţa de
frânare aferentă.

1.2. Aplicaţii multimotor (acţionări de grup)

Reguli de bază ce trebuie respectate atunci când un invertor alimentează mai multe
motoare:

• Invertorul trebuie dimensionat pentru suma curenţilor prin toate motoarele conectate în
paralel.
• Restricţie asupra lungimii cablurilor de alimentare a motoarelor: suma lungimii cablurilor
de alimentare a motoarelor trabuie să fie mai mică decât lungimea maximă specificată în
manualul invertorului divizată cu rădăcina pătrată a numărului de motoare conectate în
paralel (vezi în continuare, “Precizări pentru convertizoare cu cabluri de motor lungi” şi
Nota de aplicaţii LENZE 24/97).
• Sistemul trebuie să conţină şi un filtru de tensiune pe ieşirea invertorului. Nu sunt
necesare filtre individuale pe fiecare motor.
• CSF poate proteja la suprasarcină întregul grup de motoare (prin Imax şi limitarea de i2t)
Pentru a preveni supraîncărcarea individuală a motoarelor, fiecare motor în parte trebuie
protejat independent, de ex. prin utilizarea releelor termice ajustate la 1.1INmotor. În acest
caz este importantă utilizarea senzorilor de temperatură PTC din înfăşurările motorului.
• Setarea parametrilor CSF este valabilă pentru tot ansamblul de motoare. Aceasta
înseamnă că cel puţin valorile pentru VBoost şi compensarea alunecării trebuie să fie
aproximativ egale pentru fiecare motor. Această condiţie poate fi îndeplinită numai dacă
motoarele au puteri sensibil egale.

Date tipice pentru motoare asincrone cu 4 poli (din Catalogul Lenze AC MOTORS):
Tip motor PN nN IN cosφφ η MN MK MA J
DxRA …-.. [kW] [rpm] [A] [Nm] [Nm] [Nm] [kg.cm2]
Y/∆∆
071-12 0.25 1410 .85/1.5 .69 .64 1.7 3.7 3.3 8
071-22 0.37 1398 1.15/2 .70 .65 2.5 4.9 4.1 10
080-12 0.55 1400 1.7/2.9 .66 .70 3.8 8.0 7.6 15
080-22 0.75 1410 2.3/4 .67 .71 5.1 10.6 10.4 18
090-12 1.1 1420 2.7/4.7 .77 .76 7.4 17.5 13.4 26
090-32 1.5 1415 3.6/6.2 .77 .78 10.1 22.1 17.5 34
100-22 2.2 1425 4.8/8.3 .80 .82 14.7 37.8 35.0 57
100-32 3.0 1415 6.6/11.4 .81 .82 20.1 48.5 46.5 65
112-12 4.0 1435 8.3/14.3 .82 .85 26.6 73.4 66.5 118
132-12 5.5 1450 11/19.1 .84 .86 36.2 103 72.5 290
132-22 7.5 1450 14.6/25.4 .85 .87 49.4 140 107 350
160-12 11 1460 21/36.5 .85 .89 71.9 204 150 610
160-22 15 1460 27.8/48.4 .87 .90 98.1 288 214 750
180-12 18.5 1470 32.8/57.8 .90 .905 120.2 313 260 1350
180-22 22 1456 38.8/67.4 .90 .91 144.3 360 330 1550
Notă: x = E autoventilat, x = F motoventilat; alunecarea s = (nN –n0) / n0 * 100%, cu n0 = turaţia de
sincronism (1500 rpm la motoarele cu 4 poli); fN = 50Hz, UN3~ = 400/230V Y/∆

Lenze Antriebstechnik 2
 Aplicaţii

Parametrii se setează pentru funcţionarea pe gabaritul maxim de motor corespunzător

puterii nominale. De aceea, parametrii nu sunt ajustaţi şi pentru motoarele în gabarit
inferior. Tensiunea de compensare va fi prea mică pentru a compensa căderea internă de
tensiune, deci motoarele vor fi subexcitate. Ca rezultat, cuplul va scădea rapid la turaţii
reduse, ceea ce va limita gama de reglare. Şi o compensare insuficientă a alunecării
determină limitarea domeniului de reglare a turaţiei.

Condiţiile în care motoarele din grup pot fi cuplate/decuplate în funcţionare:

• La momentul cuplării, trebuie să mai fie în funcţiune un număr de motoare care să

absoarbă cel puţin 1/3 din puterea nominală a CSF - pentru a constitui o sarcină de
bază (minimală). Este cu atât mai bine cu cât momentul de inerţie al sarcinii minime este
mai ridicat. Explicaţia este următoarea: la momentul cuplării unui motor, motorul
(motoarele) constituind sarcina de bază, susţin frecvenţa de ieşire a invertorului, lucru
favorabil accelerării motorului nou cuplat.
• Motorul care trebuie cuplat trebuie să aibă puterea nominală mai mică de ~1/4 din
puterea nominală a invertorului.
• În momentul cuplării, CSF nu trebuie să funcţioneze la o frecvenţă mai mare decât cea
de bază, presetată; în caz contrar, motorul care trebuie cuplat va încerca să accelereze
în condiţii de reducere de câmp, deci cu un cuplu de pornire redus.

Fig. 1.1 Curentul de pornire al unui motor asincron cu 4 poli, la cuplarea directă la
magistrala de alimentare din invertor.

Cablarea între invertor şi motoare trebuie implementată cu aproximativ acceleaşi lungimi de

cablu, deoarece, dacă sunt mari diferenţe de lungime, vor apare căderi diferite de tensiune
la borne. Motorul cu cablul de lungime maximă va primi cea mai redusă tensiune şi ca
rezultat, el va dezvolta cel mai mic cuplu.

Lenze Antriebstechnik 3
 Aplicaţii

Fig. 1.2 Căderea de tensiune pe cablul de alimentare al motorului, ∆V, pentru o

lungime de 100m, dependentă de curent şi secţiune.

Precizări pentru CSF cu cabluri de motor lungi

Un efect de loc de neglijat apare atunci când cablul ecranat de alimentare al motorului este
mai lung de 200 m. Problema se pune atât datorită capacităţilor parazite între faze şi
ecranul cablului, cât şi mai ales datorită capacităţilor parazite dintre faze. Curenţii adiţionali
capacitivi pot încărca CSF chiar până la nivelul curentului nominal.
Efectul se simte mai ales la puteri relativ mici (până în cca. 5.5kW); la puteri mai mari,
încărcarea în curent datorată capacităţilor parazite este mai redusă procentual. Dependenţa
capacităţilor parazite de secţiunea cablului nu este liniară. De exemplu, o creştere de 10 ori
a secţiunii produce numai o dublare a capacităţilor.

Frecvenţe de comutaţie mai mari decât cele setate de fabricant (pentru CSF Lenze: 8 kHz
la seria 82xx şi 4 kHz la 86xx), produc atât scăderea curentului de ieşire maxim cât şi
creşterea curenţilor reactivi.

Dacă se utilizează cabluri de motor neecranate, datorită radiaţiei electromagnetice nedorite,

se recomandă utilizarea filtrelor sau combinaţiilor de filtre.

Prin utilizarea inductanţelor de ieşire, a filtrelor de motor sau filtrelor sinusoidale (de
tensiune sinusoidală) se poate obţine reducerea curenţilor reactivi datoraţi cablurilor lungi
de până la 200 m (300 m), în funcţie de puterea CSF. Aceste echipamente trebuie însă
instalate în apropierea CSF (o lungime de cablu de max. 3 m).

Lenze Antriebstechnik 4
 Aplicaţii

Lungimile maxime ale cablurilor de motor în funcţie de puterea CSF (UA = 3 x 400/460V):

Puterea nominală Suma maximă a lungimilor cablului de motor ecranat [m]

a CSF [kW] fără filtre cu bobină de motor 1) cu filtru sinusoidal
0.75 15 25 50
1.5 25 50 100
2.2 50 75 150
3.0 - 11 50 100 200
15 75 125 200
22 100 150 200
30 125 175 250
45 150 200 300
55 - 90 200 nelivrabil nelivrabil
1)
inductanţă de ieşire sau filtru de motor la fCH = 4kHz (inductanţă = soluţie ieftină)

Calculul lungimii echivalente a cablurilor de motor la acţionările de grup

Atunci când un invertor alimentează un grup de motoare legate în paralel, lungimea

echivalentă lech se calculează din următoarea formulă:
lech = Σ li * √n
unde: li = lungimea cablului i (i = 1 ... n)
n = numărul motoarelor conectate în paralel

Exemplu:
La un CSF sunt conectate 4 motoare, având următoarele lungimi de cablu: 5, 10, 15, 20m
=> lech = (5 + 10 + 15 + 20) * √4 = 50 * 2 = 100m

2. Accesorii pentru convertizoare de frecvenţă

2.1. Efecte secundare produse de CSF

Redresorul de intrare, necomandat, al CSF cu circuit intermediar de tensiune continuă,

absoarbe curent din reţeaua de alimentare numai în intervalele de timp în care valoarea
instantanee a tensiunii sinusoidale depăşeşte tensiunea continuă de pe circuitul
intermediar. Ca rezultat, curentul absorbit din reţea va avea un factor de formă ridicat
(vârfuri scurte şi cu amplitudine mare). Valoarea eficace este ridicată datorită conţinutului
mare de armonici. La alimentarea trifazată predomină armonicile 5, 7, 11 şi 13. Această
formă de undă:
• produce distorsionarea tensiunii reţelei de alimentare, ceea ce poate afecta alţi
consumatori conectaţi la aceeaşi reţea.
• poate stimula apariţia osclilaţiilor şi supratensiunilor cu energie mare în circuitele de
compensare a factorului de putere, în anumite condiţii critice:
∗ cel puţin 10 - 20% din instalaţiile de forţă sunt formate din redresoare controlate
şi fixe (cu diode), şi
∗ circuitul de compensare funcţionează fără bobină de reţea (inductanţă), sau
∗ etajele inferioare de compensare formează un circuit rezonant împreună cu
transformatorul de alimentare, cu o frecvenţă de rezonanţă apropiată de
armonica 5 sau 7 (250Hz sau 350Hz pentru reţeaua de 50Hz), şi
∗ consumatori mari sunt conectaţi la reţea în această situaţie.

Lenze Antriebstechnik 5
 Aplicaţii

Supratensiunile între fazele reţelei de 400V pot atinge valori de vârf de ~1250V, tensiuni
periculoase pentru aparatele conectate la reţea.

Alt efect secundar apare ca rezultat al comutării foarte rapide a tranzistoarelor din invertor.
Pe de o parte comutarea rapidă este neceesară pentru minimizarea pierderilor în
tranzistoare şi pentru a produce o formă de undă apropiată de sinusoidă. Pe de altă parte,
tranziţiile rapide produc:
• un spectru de interferenţă de bandă largă, care afectează mediul prin intermediul
cablului de motor (problemă de compatibilitate electromagnetică - EMC)
• un zgomot tipic în pachetul de tole laminate ale statorului. Variaţia continuă a inducţiei
datorată integralelor de tensiune PWM produce, prin magnetostricţiune, o deformare
oscilantă a lungimii tolelor, generând zgomot acustic.

Comutaţia rapidă a tranzistoarelor din invertor produce o undă progresivă în cablul de

motor. Pentru o anumită combinaţie critică a timpului de deschidere a tranzistoarelor cu
lungimea cablului, se pot produce reflexii generatoare de supratensiuni de până la cel puţin
dublul tensiunii circuitului intermediar.

Pentru a reduce efectele secundare susmenţionate, pot fi utilizate filtrele de ieşire.

2.2 Inductanţe (bobine) de reţea

Bobinele de reţea sunt folosite în principal pentru reducerea vârfurilor deci şi a armonicilor
de curent absorbit de redresor. Se mai numesc şi bobine de şoc de comutaţie sau
inductanţe (drossele) de reţea.

În conformitate cu DIN VDE 0160, bobinele de reţea se proiectează pentru o tensiune de

scurtcircuit relativă VK = 4%. Utilizarea bobinelor de reţea este deosebit de importantă în
special în sistemele de alimentare de capacitate ridicată (VK redusă).

O reţea de alimentare poate fi considerată de capacitate ridicată atunci când:

• transformatorul de alimentare are o capacitate de cel puţin 100 de ori mai mare decât
puterea nominală a convertizoarelor de frecvenţă (kVA), sau
• punctul de alimentare al CSF este mai aproape de 100 m de transormatorul de
alimentare generală, având puterea de cel puţin 100 de ori mai mare decât puterea
nominală a CSF (kVA).
Fiecare CSF trebuie alimentat din propria bobină de reţea, astfel încât CSF să fie decuplate
între ele. Trebuie evitată soluţia în care o singură bobină de reţea de curent mare
alimentează mai multe CSF.

Bobinele de reţea contribuie şi la protecţia la supratensiuni a invertoarelor. Impedanţa

bobinei de şoc crează, împreună cu celelalte impedanţe din circuit, un divizor de tensiune
pentru supratensiuni. Pe durata frontului crescător al supratensiunii, caracteristica de
limitare de curent a unei inductanţe (nesaturate) ajută în funcţionare dispozitivele de
protecţie din CSF (varistoare, eclatoare cu descărcare în gaz, capacitoare).

2.3. Filtre de reţea

Perturbaţiile electromagnetice (EMC) sunt produse de funcţionarea în regim de comutaţie

rapidă a tranzistoarelor de putere din invertor. Acestea se pot propaga, printre alte căi, şi
prin cablurile de alimentare (interferenţă condusă).

Lenze Antriebstechnik 6
 Aplicaţii

Filtrele de reţea trebuie să atenueze interferenţele pe domeniul de frecvenţe cuprins între

0.15 şi 30 MHz. Valorile limită sunt specificate în standardul EN 55011:
Clasa A: echipamente utilizabile în orice zonă, departe de zonele de locuinţe
Clasa B: echipamente utilizabile în zonele de locuinţe
Grupa 1: echipamente care generează numai energie electromagnetică de înaltă
frecvenţă, condusă, ca urmare a funcţionării acestora (ex. comutaţie PWM în CSF)
Grupa 2: echipamente care generează energie electromagnetică de înaltă frecvenţă,
deliberat, pentru tratamentul materialelor (ex. echipamente de microunde, încălzire prin
inducţie).

Fig. 1.3 Valorile limită pentru nivelele tensiunii de zgomot conform EN 55 011

În plus, regulamentele internaţionale privind compatibilitatea electromagnetică (EMC

#89/336/EEC) stipulează faptul că producătorii de echipamente electronice trebuie să ia
măsuri contra emisiilor parazite şi a interferenţelor şi să realizeze un nivel corespunzător de
imunitate la perturbaţii electromagnetice pentru echipamente.
În cazul CSF aceste măsuri sunt satisfăcute prin utilizarea filtrelor de reţea din seria EZN.

Fig. 1.4 Nivelul tensiunii de interferenţă la un convertizor de frecvenţă de 5.5kW, cu şi

fără filtru de reţea
Lenze Antriebstechnik 7
 Aplicaţii

Efectele optime se obţin numai printr-o instalare corectă. De mare importanţă sunt
împământările şi distanţa dintre filtrul de reţea şi intrarea în CSF:

• Filtrul de reţea trebuie instalat în apropierea bornelor de intrare ale CSF, astfel încât
cablul de legătură între ieşirea filtrului şi intrarea CSF să nu depăşască în lungime 50cm.
Dacă, în cazuri excepţionale nu este posibilă instalarea în apropiere a filtrului şi
convertizorului, atunci cablul de legătură trebuie să fie ecranat şi legat la pământ la
ambele capete. Împământarea ecranului cablului trabuie efectuată pe suprafaţă cât mai
mare. De preferinţă, ecranul cablului se va conecta printr-o bridă metalică direct pe o
zonă metalică a dulapului, bine dezizolată.

• împământarea pe o suprafaţă extinsă este necesară deoarece câmpul electromagnetic

de înaltă frecvenţă se propagă în special pe suprafaţă, datorită efectului pelicular, şi nu
în toată secţiunea conductorului. Împământarea cablului printr-un conductor (cf. DIN
VDE 0113) nu este eficientă la supresia interferenţelor.

• Compatibilitatea electromagnetică a unui echipament depinde de metoda şi de

acurateţea instalării. O atenţie deosebită se va acorda:

∗ filtrelor
se vor utiliza numai filtre şi bobine de reţea corespunzătoare
- Filtrele de reţea reduc perturbaţiile de înaltă frecvenţă
- Bobinele de reţea reduc perturbaţiile de joasă frecvenţă
∗ ecranărilor
- se vor ecrana toate cablurile spre şi dinspre invertor
- cablurile de semnal se vor trage separat de cele de forţă
- se va evita utilizarea unui terminal (conector) comun pentru intrarea din reţea şi
ieşirea spre motor
- se vor fixa cablurile cât mai aproape posibil de potenţialul de referinţă. Cablurile
atârnate se comportă ca antene.
∗ împământărilor
- se vor împământa toate componentele metalice, electroconductive (controllere,
filtre de reţea, bobine de reţea) utilizând cabluri corespunzătoare, la un punct central
(Bara de împământare PE)
- se va menţine secţiunea minimă prescrisă în reglementările de protecţie. Pentru
EMC este importantă suprafaţa de contact, nu secţiunea cablului.

Notă: aceste recomandări sunt extrase din Directivele Comunităţii Europene pentru
compatibilitatea electromagnetică a aparaturii de joasă tensiune.

Carcasele echipamentelor trebuie să facă contact pe o suprafaţă cât mai mare cu rama
dulapului în care sunt montate. De aceea, carcasele invertorului şi filtrului de reţea trebuie
fixate pe placa metalică de montare cu elemente de fixare metalice, nevopsite. Orice strat
izolator de vopsea trebuie îndepărtat cu grijă din zonele de contact.

Filtrele de reţea conţin capacitoare care generează curenţi de scurgere la pământ. Pot fi
atinse intensităţi de până la 200 mA, în funcţie de mărimea filtrului. Alţi curenţi scurgere la
pământ sunt generaţi pe ieşirea invertorului (în special în cablul de motor). Este deci
imposibil de a utiliza pentru protecţie întrerupătoare automate cu senzor de curent rezidual
(diferenţiale).

Lenze Antriebstechnik 8