Regele Hussein al Iordaniei

Page 3 Introducere
Hussein, (născut la 14 noiembrie 1935, Amman, Transjordania [acum Iordania] - a murit la 7 februarie 1999,
Amman, Iordania), rege al Iordaniei din 1953 până în 1999 și membru al dinastiei hașemite. Domnia sa a marcat
conturarea regatului modern al Iordaniei, iar politicile sale au crescut mult nivelul de trai iordanian.

Page 4

Istoria Iordaniei după 1953 a fost în mare măsură modelată de politicile regelui Ḥussein de a-și asigura tronul și de a
păstra sau recâștiga Cisiordania ...

Politicile lui Hussein au favorizat un progres economic lent, dar constant, deși a fost forțat să depindă de un ajutor
financiar semnificativ din partea Occidentului. Politicile conservatoare social ale regelui și alinierea sa cu puterile
occidentale au fost adesea criticate de alți lideri arabi, precum și de opoziția sa internă.

Page 5-6-7 Venirea la Conducere

După asasinarea în Ierusalim a bunicului lui Hussein, regele Abdullah, în Ierusalim, tatăl său, Talal, a urcat pe tron,
dar în 1952 a fost declarat incapabil să conducă de către parlament din cauza bolilor mintale. Regele Talal a abdicat în
favoarea lui Hussein, care, după ce a petrecut câteva luni la Colegiul Militar Regal Sandhurst din Anglia, și-a asumat
puterile constituționale depline la 2 mai 1953.

Page 7 La momentul urcarii la tron a lui Hussein, în 1953, Iordania era o națiune tânără și controla Cisiordania. Țara
avea puține resurse naturale și o mare populație de refugiați palestinieni ca urmare a războiului arabo-israelian din
1948.

Politica Internă
Page 8

După masacrul din Qibya 1953, armata a fost dur criticată pentru că nu a fost capabilă să-și protejeze poporul.

”Regimul iordanian exista doar pentru a se proteja.”

Page 9

Nu a semnat  Pactul de la Bagdad (1955) din cauza protestelor ,și partidelor politice

 în 1956 l-a demis pe generalul John Bagot Glubb, ofițerul britanic.
Mulți palestinieni - care la acea vreme reprezentau o majoritate în Iordania - au simțit puțin atașament față de dinastia
sa; Hussein a răspuns prin consolidarea instituției militare pentru a afirma autoritatea coroanei asupra autorității
parlamentului.

Page 10 -11 Grafic

Hussein, un monarh constituțional, și-a început conducerea cu ceea ce a fost numit „experiment liberal”, permițând, în
1956, formarea singurului guvern ales democratic în istoria Iordaniei. La câteva luni după experiment, el a forțat
guvernul să demisioneze, declarând legea marțială și interzicând partidele politice.

Page 12 Cu ajutorul SUA și-a extins și modernizat constant forțele militare, pe care le-a folosit pentru a preveni
încercările de a răsturna regimul său.

Page 13
- În 1970, Hussein a expulzat luptătorii palestinieni (fedayeen) din Iordania după ce amenințaseră securitatea țării în
ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Septembrie Negru.
- Regele a renunțat la legăturile Iordaniei cu Cisiordania în 1988 după ce Organizația pentru Eliberarea Palestinei a
fost recunoscută la nivel internațional ca singurul reprezentant al palestinienilor.
- El a ridicat legea marțială și a reintrodus alegerile în 1989, când în sudul Iordaniei s-au răspândit revoltele legate de
creșterea prețurilor.
Politica externă

Page 14
Dupa anii 70 pe plan extern Hussein s-a abținut de la confruntarea militară a Israelului, a reparat relațiile cu OEP și a
căutat atât legături mai strânse, cât și ajutor financiar din partea Arabiei Saudite și a altor state arabe. De asemenea, a
menținut relații bune cu Statele Unite și Marea Britanie.

Page 15

Relațiile cu Gamal Abdel Nasser, erau mereu tensionate 

Page 16 În 1994 a devenit al doilea șef de stat arab care a semnat un tratat de pace cu Israelul.

Page 17
În ianuarie 1995, Ḥussein a semnat acorduri cu OEP care promitea sprijinul pentru autonomia palestiniană și
înființarea unui stat palestinian care să includă Ierusalimul de Est. Cu toate acestea, palestinienii au rămas ostili
tratatului de pace cu Israelul, la fel ca Siria .
Ḥussein a devenit din ce în ce mai frustrat de ceea ce el considera a fi politicile obstrucționiste ale guvernului
israelian, dar a jucat în continuare un rol central în intermedierea unui acord între Israel și OEP privind retragerea
israeliană din Hebron în Cisiordania la începutul anului 1997. În plus, Ḥussein a acționat ca un mediator între
israelieni și palestinieni într-un acord încheiat în octombrie 1998 la plantația Wye din estul Maryland

Economy

Page 18

Încă de la început, Hussein s-a concentrat pe construirea unei infrastructuri economice și industriale pentru stimularea
economiei și creșterea nivelului de trai.
În anii 1960, s-au dezvoltat principalele industrii ale Iordaniei - inclusiv fosfat, potasiu și ciment, iar prima rețea de
autostrăzi a fost construită în tot regatul.

Page 19

În timp ce în 1950 apă, salubrizare și electricitate erau disponibile doar pentru 10% dintre iordanieni, la sfârșitul
domniei sale, acestea ajunseseră la 99% din populație. În 1960, doar 33% dintre iordanieni erau alfabetizați; până în
1996 acest număr urcase la 85,5%. de 2.198 calorii; până în 1992 această cifră a crescut cu 37,5% pentru a ajunge la
3.022 calorii.

Page 20

Statisticile UNICEF arată că între 1981 și 1991, Iordania a atins cea mai rapidă rată anuală de scădere a mortalității
infantile la nivel mondial - de la 70 de decese la 1.000 de nașteri în 1981 la 37 la 1.000 în 1991, o scădere de peste
47%.

La începutul anilor 1960, Statele Unite acordau lui Ḥussein aproximativ 100 de milioane de dolari anual, ceea ce a
stimulat dezvoltarea economică și a asigurat viitorul regelui.

Procesul Politic

 Guvern - Monarhie Constituțională Parlamentară Unitară
 Monarhul Abdullah II
 Primul ministru Bisher Khasawneh

 Partidele politice au fost interzise înainte de alegerile din 1963. 

  Între 1971 și 1976, când a fost desființată, Uniunea Națională Arabă (numită inițial Uniunea Națională
Iordaniană) a fost singura organizație politică permisă. 
 Deși nu este un partid politic, Frăția Musulmană a continuat,
cu aprobarea tacită a guvernului, să se angajeze în funcții active social și a capturat peste o pătrime din
camera inferioară la alegerile din 1989. 
 În 1992 partidele politice au fost legalizate - atâta timp cât au recunoscut legitimitatea monarhiei. 
 De atunci, frăția a menținut o prezență minoritară semnificativă în politica iordaniană prin brațul său politic, F
rontul de acțiune islamică.

Încheiere

A transformat Iordania până la sfârșitul domniei sale de 46 de ani într-un stat modern stabil

Hussein și-a condus țara prin patru decenii turbulente ale conflictului arabo-israelian și din războiul rece, echilibrând
cu succes presiunile naționaliștilor arabi, islamiștii, Uniunii Sovietice, țărilor occidentale și Israelului, transformând
Iordania până la sfârșitul domniei sale de 46 de ani în un stat modern stabil.

El a fost venerat pentru iertarea disidenților politici și a opozanților și pentru acordarea unor funcții de rang înalt în
guvern. Hussein, care a supraviețuit zeci de încercări de asasinat și comploturi pentru a-l răsturna, a fost cel mai
longeviv conducător al regiunii.

Regele a murit la vârsta de 63 de ani de cancer la 7 februarie 1999 și a fost succedat de fiul său cel mare, Abdullah II.

Frăția musulmană din Iordania provine din fuziunea a două grupuri separate care reprezintă cele două componente ale
publicului iordanian: transjordanianul și palestinianul din Cisiordania.