În anul 1703 izbucnește o mișcare anti-habsburgică condusă de Francisc Rákóczi al II-lea.

Târgurile din
jurul cetății au devenit câmpuri de bătălie între garnizoana imperială din interiorul fortificației și
răsculații lui Rákóczi.[19] Meritele orădenilor în sprijinirea garnizoanei imperiale din timpul mișcării
rakocziene au fost recunoscute oficial la 27 noiembrie 1712 chiar de Împăratul Carol al VI-lea.[20] Viața
economică orădeană a fost caracterizată de înflorirea ramurilor neagricole: meșteșugurile și comerțul,
negustorii constituind cea mai activă categorie socială din oraș.[9]

În această perioadă au fost edificate Catedrala Romano-Catolică din Oradea și Palatul Baroc. Între 1757
și 1763, înainte de a fi chemat la Salzburg, muzician al catedralei romano-catolice din Oradea a fost
compozitorul Michael Haydn, fratele lui Joseph Haydn și prieten apropiat al lui Wolfgang Amadeus
Mozart.

Papa Pius al VI-lea a înființat în anul 1777 Episcopia Greco-Catolică de Oradea Mare.[21] Unul din corifeii
Școlii Ardelene a fost episcopul greco-catolic orădean Ignațiu Darabant. Promotor al emancipării
spirituale a românilor bihoreni a fost și urmașul său, episcopul Samuil Vulcan, întemeietorul liceului
românesc din Beiuș, care astăzi îi poartă numele.[9]

La 19 iunie 1836 un puternic incendiu, care a durat trei zile, a avut urmări catastrofale pentru locuitorii
Oradei. Focul a izbucnit în centrul orașului și a cuprins clădirea primăriei, fabrica de mătase, fabrica de
bere, hotelul „Vulturul Negru”, depozitul de sare, fabrica de cărămidă și câteva biserici, inclusiv Biserica
cu Lună, principala biserică ortodoxă din acea vreme. Acestea au fost distruse parțial sau în totalitate. Pe
lângă acestea focul a mistuit și 414 case cu clădirile anexe, întinzându-se până la zidurile cetății,
cuprinzând și cartierul Velența.[22]

wikipedia