ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A

MOLDOVEI

FACULTATEA BUSINESS SI ADMINISTRAREA

AFACERILOR

TEMA 1. EVALUAREA REZULTATELOR ACTIVITĂŢII LA

NIVEL MACROECONOMIC
LUCRUL INDIVIDUAL: ANALIZA INDICATORILOR
MACROECONOMICI PENTRU ECONOMIA
REPUBLICII MOLDOVA.(SAU O ALTA TARA , DE
EX. ROMANIA).
A EXECUTAT:
PROFESOR:

STUDENTA GRUPEI BA-201

DR.,CONF.,UNIV

CU FRECVENTA LA ZI
AURELIA TOMSA

CEBOTARI NINA
 Rezultatele macroeconomice sunt iesirile din activitatile agentilor
economici agregati, pe care piata le valideaza, societatea
recunoscand utilitatea acestora de a satisface nevoile sociale. Aceste
rezultate sunt inregistrate si masurate de catre institutiile
specializate, cunoasterea si analiza evolutiei lor avand o semnificatie
practica deosebita pentru adoptarea deciziilor de politica
macroeconomica. De asemenea pe baza lor se efectueaza comparatii
internationale, privind potentialul economic, eficienta si
competitivitatea fiecarei tari in ierarhia economiei mondiale.

Tarile cu economie de piata moderna pun la baza masurarii

rezultatelor macroeconomice teoria remunerarii factorilor de productie, in
functie de care s-a elaborat Sistemul Conturilor Nationale (S.C.N.).
Rezultatele activitatii la nivelul economiei se reflecta cifric (valoric si
cantitativ) prin indicatori sintetici (agregati, macroeconomici). În statistica
internationala au o larga circulatie urmatorii indicatori macroeconomici:
produsul intern brut, produsul intern net, produsul national brut, produsul
national net, venitul national, venitul personal, venitul disponibil s.a.

În evaluarea rezultatelor agentii economici, indicatorul de baza il

constituie produsul intern brut (Gross Domestic Product). Produsul intern
brut (PIB) exprima valoarea bruta a productiei finale de bunuri si servicii
produse in cursul unei perioade de timp de agentii economici ce-si
desfasoara activitatea pe teritoriul tarii. Prin agregarea valorii adaugate
brute a veniturilor si serviciilor exprimate in preturile pietei se ajunge la
produsul intern brut.

PIB se calculeaza astfel:

Prin metoda productiei, PIB se obtine fie prin scaderea din valoarea globala a
consumului intermediar (valoarea bunurilor si serviciilor provenite de la alti
producatori si utilizate in producerea de noi bunuri si servicii), fie prin
insumarea valorii adaugate brute obtinute in diferite sectoare.

Prin metoda utilizarii productiei finite, PIB se calculeaza pornind de la

componentele ce exprima folosirea bunurilor si serviciilor care alcatuiesc
productia finala si anume: consumul privat, denumit si consumul personal,
format din bunuri si servicii destinate satisfacerii nevoilor oamenilor;
consumul final guvernamental, reprezentat de cheltuielile institutiilor
guvernamentale privind cumpararea de bunuri si servicii; forarea capitalului
brut, denumit si bunuri de investitii sau investitii private brute concretizat in
formarea capitalului fix si cresterea stocurilor in cursul perioadei de
calcul;export net de bunuri si servicii, calculat ca diferenta intre export si
import.

Prin metoda costurilor, PIB se determina prin insumarea elementelor ce

exprima compensarea factorilor de productie: salariul, dobanda, renta,
profitul, alocatii pentru consum de capital fix (deprecierea fizica a capitalului
fix), taxele indirecte nete.

Marimea PIB determinata prin cele trei metode trebuie sa fie identica. Daca
tarile in curs de dezvoltare utilizeaza, in general, indicatorul PIB,
contabilitatea nationala din tarile dezvoltate foloseste produsul national brut
(Gross National Product). Produsul national brut (PNB) constituie una din
cele mai importante masuri statistice a performantelor economice. El reflecta
intr-o singura marime valoarea totala a bunurilor si serviciilor produse in
fiecare interval de timp. PNB reprezinta valoarea curenta de piata a tuturor
bunurilor si serviciilor finale produse de agentii nationali intr-o perioada de
un an. Calculul sau trebuie sa evite dubla inregistrare si consumul
intermediar. Reprezentand productia nationala de bunuri si servicii, PNB
constituie un indicator sintetic ce exprima oferta la nivelul economiei
nationale. Totodata, privit ca suma a cheltuielilor nationale pentru bunuri si
servicii, reprezinta si un indicator al cererii agregate.PNB nu este altceva
decat valoarea de piata a bunurilor si serviciilor finale produse. El constituie
rezultatul diferentei dintre valoarea de piata a bunurilor si serviciilor produse
si valoarea de piata a produselor intermediare. Ca urmare, PIB se mai poate
determina prin insumarea valorii adaugate din fiecare faza a productiei.

În calculul PNB trebuie luata in consideratie valoarea bunurilor finale produse

si nu strict valoarea soldului bunurilor finale. Aceasta distinctie este
importanta, deoarece soldul bunurilor dintr-o perioada poate fi consecinta
activitatii depuse intr-o alta perioada. Astfel, valoarea productiei finale
obtinute reprezinta valoarea vanzarilor finale (+ sau -), variatia neta a
valorii stocurilor. Valoarea productiei finale este deci identica cu cea a
cheltuielilor finale. În consecinta, PNB reprezinta si valoarea de piata a
tuturor cheltuielilor finale: cheltuielile personale de consum, investitiile
private brute, cheltuielile guvernamentale pentru bunuri si servicii si exportul
net.

Determinarea PNB (ca si a produsului national net) are la baza cuprinderea

pe langa elementele incluse in indicatorii „produsul intern” si a valorii
bunurilor si serviciilor produse de agentii economici nationali ce-si
desfasoara activitatea in afara granitelor nationale (se adauga), precum si a
valorii bunurilor si serviciilor realizate de agentii economici straini pe
teritoriul tarii noastre (se scade).

Ca urmare, produsul national va fi mai mare sau mai mic decat produsul
intern cu marimea soldului valorii brute sau nete obtinute de agentii
economici nationali in afara de granitele nationale si a celei realizate de
agentii economici straini in interiorul tarii.Marimea PNB este influentata atat
de schimbarea calitatii de bunuri si servicii produse, cat si de modificarea
preturilor acestora. Separarea acestor influente conduce la determinarea
PNB nominal si a PNB real. PNB nominal reprezinta exprimarea in preturi
curente ale perioadei in care au fost produse bunurile si serviciile. Pentru o
apreciere corecta a dezvoltarii economiei este necesara determinarea PNB
real, care constituie valoarea tuturor bunurilor si serviciilor finale produse
intr-un an si exprimate in preturile unui an de referinta sau de baza (preturi
constante). Raportul dintre PNB nominal si PNB real constituie deflatorul PNB
- ului si este folosit in scopul determinarii modificarilor reale intervenite in
productie. În timp ce deflatorul PNB masoara schimbarea mediei preturilor
bunurilor si serviciilor produse, indicele preturilor de consum surprinde
schimbarea intervenita in media preturilor bunurilor si serviciilor
achizitionate de gospodariile tipic urbane.

Masurarea economica a rezultatelor de ansamblu ale economiei nationale se

fundamenteaza pe o anumita teorie si conceptie metodologica, specifica
tarilor cu economie de piata si, respectiv, a celor cu economie planificata.
Sub acest aspect, se disting doua sisteme metodologice pe baza carora se
calculeaza si masoara rezultatele macroeconomice: sistemul conturilor
nat Sistemul conturilor nationale (SCN) se fundamenteaza pe teoria factorilor de productie,
potrivit careia participantii la multiplele activitati economice sunt recompensati in raport cu serviciile
aduse (munca prin salarii; natura prin renta; capitalul prin profit si/sau dobanda). Acest sistem este
caracteristic tarilor cu economie de piata, fiind utilizat si in statistica organismelor internationale.

Sistemul productiei materiale (SPM)  are la baza teoria muncii productive, potrivit careia munca
depusa in sfera productiei materiale, inclusiv in sectorul serviciilor de productie, creeaza bunuri
economice, deci si venituri. El cunoaste o tendinta de restrangere in favoarea SCN, asimilat treptat si
de economiile fostelor tari socialiste. In Romania conturile nationale au fost elaborate incepand cu anul
1989, pe baza metodologiei Sistemului European de Conturi Economice integrate 1979 (SEC
1979). Din anul 1998 s-a trecut la utilizarea noului Sistem European de Conturi Economice 1995
(SEC 1995). Incepand cu anul 1999, conturile nationale s-au realizat numai pe baza cerintelor
metodologice ale SEC 1995. La calculul productiei, consumului intermediar si valorii adaugate brute
pe activitati se utilizeaza „Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala” (C.A.E.N.).

In functie de sistemul de evidenta si de masurare utilizat, rezultatele macroeconomice se exprima prin

indicatori economici specifici in forma bruta si neta. In sistemul conturilor nationale se calculeaza,
in principal, urmatorii indicatori sintetici: produsul intern brut  (PIB),  produsul intern
net (PIN),  produsul national brut  (PNB),  produsul national net  (PNN)  si venitul national (VN).

Stiinta economica pune accent pe conceptele care pot fi efectiv masurate – cum ar fi pretul graului,
pretul titlurilor de valoare si ratele dobanzilor, cursul de schimb valutar, produsul national sau nivelul
preturilor. Dintre toate acestea, este posibil ca singurul indicator de importanta majora in toata stiinta
economica sa fie produsul national, exprimat mai ales prin produsul intern brut.

PIB si datele asociate lui sunt asemeni farurilor care ii ajuta pe factorii de decizie sa conduca economia
catre obiectivele economice cheie. In plus, nu s-ar putea progresa in teoria macroeconomica fara PIB
si alti indicatori ai productiei nationale. Acestia ne dau posibilitatea de a aborda principalele probleme
macroeconomice, precum: cresterea economica, ciclul economic, relatia dintre activitatea economica
si somaj, evaluarea si factorii determinanti ai inflatiei, etc.

Produsul intern brut (PIB) este denumirea data valorii totale a bunurilor si serviciilor finale produse
intr-o tara in timpul unui an. PIB este valoarea in bani a tuturor bunurilor de consum si de investitii, a
achizitiilor guvernamentale si a exporturilor nete inregistrate intr-o tara pe parcursul unui an. Cel mai
important rol al sau este acela de dimensionare a performantelor globale ale unei economii. In tara
noastra Produsul Intern Brut (PIB), principalul agregat macroeconomic al contabilitatii nationale se
calculeaza prin urmatoarele metode :

a.      Metoda de productie

PIB = VAB + IP + TV – SP

unde:

PIB – Produsul Intern Brut (in pretul pietei);

VAB – Valoarea adaugata bruta (in preturi de baza);

IP – Impozitele pe produs, inclusiv taxa pe valoarea adaugata;

TV – taxe vamale;

SP – Subventiile pe produs si pentru import.

b.      Metoda cheltuielilor (costurilor)

PIB = CF + FBKF + VS + (E – I)

unde:

CF – Consumul final;

FBKF – Formarea bruta a capitalului fix

VS – Variatia de stoc;

E – Exporturi;

I – Importuri.

c.       Metoda veniturilor

PIB = R + EBE + IPRI – SE

unde:

R – Remunerarea salariatilor;

EBE – Excedentul brut de exploatare;

IPRI – Impozite legate de productie si de import;

SE – Subventiile de exploatare si de import.

Pentru calculul PIB cea mai importanta sursa de date o reprezinta conturile agentilor economici. Un
cont al unei firme sau al unei tari este o inregistrare numerica a tuturor fluxurilor (cantitati produse,
costuri, etc.) dintr-o anumita perioada de timp.

PIB ca suma a valorii produselor finale se determina prin eliminarea din Produsul Global Brut a
consumului intermediar – bunuri ce servesc la obtinerea altor bunuri. Prin urmare, PIB include painea,
dar nu si graul, masinile, dar nu si otelul. Potrivit metodei veniturilor, in calculul PIB se cuprinde
numai valoarea adaugata de firme. Valoarea adaugata reprezinta diferenta dintre incasarile din
vanzari ale firmei si costul achizitiilor de materii prime si servicii de la alte firme. Cu alte cuvinte, in
calculul PIB pe baza veniturilor sau a valorii adaugate se includ toate costurile care revin factorilor de
productie ale firmei si se exclud platile facute catre alte firme. Astfel, costurile sub forma de salarii,
dobanzi si dividende sunt incluse in valoarea adaugata, pe cand achizitiile de grau, otel sau
electricitate sunt excluse din valoarea adaugata. Masurand valoarea adaugata corespunzatoare fiecarei
etape de fabricatie, avand grija sa scadem cheltuielile facute cu bunurile intermediare cumparate de la
alte firme, metoda veniturilor evita cu succes dubla inregistrare si contabilizeaza salariile, dobanzile,
rentele si profiturile o singura data

O alta problema importanta este aceea a pretului in care se face evaluarea valorii bunurilor si
serviciilor incluse in PIB. Daca valoarea PIB se masoara in preturi curente avem PIB nominal. Dar, de
obicei suntem mai interesati sa aflam ce s-a intamplat cu PIB real, care reprezinta PIB calculat pe
baza unor preturi constante. Pentru a obtine PIB real (Q) se imparte PIB nominal la un indice al
preturilor cunoscut sub denumirea de deflatorul PIB , respectiv:

Q = PIB real = PIB nominal/deflatorul PIB = P Q/P

Evolutia produsului intern brut real reprezinta cea mai buna evaluare a nivelului si a cresterii
productiei; ea joaca rolul pulsului atent controlat al economiei unei tari. In ciuda fluctuatiilor pe
termen scurt ale produsului intern brut, observate in ciclurile economice, economiile avansate
manifesta in general o tendinta constanta de crestere pe termen lung a produsului intern brut real si o
imbunatatire a nivelului de trai.

Produsul intern brut potential reprezinta tendinta pe termen lung a produsului intern brut real. El
reprezinta capacitatea productiva pe termen lung a economiei sau cantitatea maxima de bunuri si
servicii pe care o poate produce o economie in conditiile mentinerii unor preturi constante. Productia
potentiala reprezinta nivelul productiei corespunzator unui nivel ridicat al ocuparii.

In timpul ciclurilor economice produsul intern brut efectiv se abate de la valoarea lui potentiala.
Diferenta dintre PIB potential si PIB efectiv se numeste decalajul PIB. Un decalaj mare semnaleaza
faptul ca economia traverseaza o perioada de criza si activitatea economica se desfasoara sub nivelul
curbei posibilitatilor de productie.

Desi PIB este indicatorul cel mai utilizat pentru a reda marimea productiei nationale, exista si
alti doi indicatori des folositi: produsul intern net si produsul national brut.

Asa cum se cunoaste, PIB include investitiile brute, care reprezinta investitiile nete plus
deprecierea capitalului fix (amortizarea). Un indicator mai bun va include in produsul total numai
investitiile nete. In aceasta structura avem Produsul Intern Net (PIN). Produsul intern net este egal cu
productia finala totala obtinuta de o tara in decursul unui an (PIB) din care se scade deprecierea
capitalului fix sau amortizarea (A).

PIN = PIB – A

Se pune problema: daca PIN este un indicator mai exact al productiei nationale, atunci de ce
se lucreaza mai mult cu PIB? Pentru ca este oarecum dificil de estimat, in timp ce investitiile brute pot
fi evaluate destul de exact.

Produsul national brut (PNB) reprezinta productia finala totala realizata cu factorii de

productie aflati in proprietatea rezidentilor, in decursul unui an.

Se determina prin corectarea marimii PIB, la preturile pietei, cu marimea soldului (pozitiv sau
negativ) a valorii brute create de agentii economici nationali in strainatate (+M 1) si cea obtinuta de
agentii economici straini in interiorul tarii (– M2), adica:

PNB = PIB + M1 – M2

Daca soldul este favorabil agentilor economici autohtoni atunci PNB este mai mare decat PIB si
invers. PNB este considerat cel mai expresiv indicator macroeconomic, intrucat exprima rezultatele
activitatii agentilor economici ai unei tari, indiferent daca isi desfasoara activitatea in granitele
teritoriului national sau in afara acestuia.

Produsul national net (PNN) exprima marimea valorii adaugate nete a bunurilor si serviciilor
finale obtinute de agentii economici autohtoni, care activeaza in interiorul tarii si in afara acesteia,
rezultata in decursul unei anumite perioade de calcul. Se determina prin diminuarea PNB cu
deprecierea capitalului fix sau amortizarea(A), adica:

PNN = PNB – A

Pe plan national, o utilizare larga are indicatorul Produs Global Brut (PGB), care exprima
valoarea totala a bunurilor si serviciilor produse in economie intr-o anumita perioada de timp, de
obicei un an. PGB cuprinde inregistrari repetate, in calculul acestui indicator incluzandu-se si valoarea
bunurilor si serviciilor achizitionate de la alti producatori si folosite pentru producerea de noi bunuri si
servicii, respectiv consumul intermediar (Ci), (de pilda: materii prime, materiale, semifabricate,
energie etc.) deci:

PGB = PIB + Ci

Venitul national
Pentru a intelege mai bine activitatea macroeconomica este necesara masurarea venitului total obtinut
de o natiune. In acest scop, se foloseste indicatorul Venit national (VN). El reprezinta totalitatea
veniturilor incasate de proprietarii factorilor de productie – capital, munca si pamant. Acest indicator
este obtinut, in principal, prin scaderea deprecierii capitalului fix (A) si a impozitelor indirecte (I i) din
PIB Venitul disponibil (VD) (sau venit personal disponibil) este suma de bani de care dispun in
realitate gospodariile pentru cheltuieli. Venitul disponibil se obtine scazand din venitul national
impozitele directe aplicate gospodariilor si firmelor, precum si economiile nete ale firmelor, la care se
adauga transferurile pe care gospodariile (menajele) le primesc din partea statului.. Venitul national
este egal cu totalitatea salariilor, profiturilor, rentelor si dobanzilor.

Venitul disponibil reprezinta suma care ajunge efectiv in mainile oamenilor pentru a

dispune de ea dupa cum doresc. Este suma pe care consumatorii o impart intre cheltuielile pentru
consum si economiile personale.

Produsul intern brut si chiar produsul intern net reprezinta indicatori imperfecti ai adevaratei bunastari
economice. O abordare alternativa o reprezinta indicatorul – Bunastare Economica Neta (BEN) .
Acesta adauga la PIB anumite elemente, cum ar fi: valoarea timpului liber, serviciile prestate acasa si
activitatile individuale neinstitutionalizate. De asemenea, scade din PIB elemente precum costurile
neacoperite ale poluarii si alte consecinte nefaste ale vietii moderne.

Partizanii actualului sistem economic si social sustin adesea ca libera initiativa a dus la o
crestere a productiei reale nemaiintalnita in istoria umanitatii. Dar increderea acordata acestui
indicator a declansat reactii adverse. Ce ar trebui sa credem? Nu este adevarat ca PIB include si
achizitiile guvernamentale de bombe si rachete, precum si salariile platite gardienilor din inchisori?
Cresterea delincventei nu va duce, oare, la marirea vanzarilor de alarme pentru case, care se vor
adauga la PIB? Nu este adevarat ca taierea padurilor de neinlocuit este evidentiata in conturile
nationale drept o productie pozitiva? Si-a facut cumva teoria economica moderna un fetis din
cantitatea de produse obtinute cu pretul calitatii vietii?

In ultimii ani, economistii au inceput sa elaboreze „conturile nationale largite”, care corecteaza
principalele defecte ale indicatorului PIB standard si reflecta adevaratele produse generatoare de
satisfactie ale economiei.

Una dintre cele mai recente abordari din acest domeniu a reprezentat-o elaborarea unui
indicator mai semnificativ al productiei nationale, denumit Bunastare Economica Neta sau BEN. El
are la baza PIB, dar aduce doua modificari importante. In primul rand, BEN exclude multe elemente
componente ale PIB, care nu contribuie la bunastarea individuala, iar in al doilea rand, unele elemente
cheie ale consumului, care nu intra in calculul PIB sunt incluse in BEN. Bunastarea economica neta
reprezinta un indicator ajustat al productiei nationale totale, care include numai componentele
corespunzatoare consumului si investitiilor ce contribuie direct la bunastarea economica.

Principalele elemente componente ale BEN-ului in comparatie cu PIB sunt: Plusuri: valoarea

timpului liber si economia subterana.

Daca o persoana devenita mai instarita s-ar hotari sa munceasca mai putin pentru a obtine
satisfactia psihica oferita de recreere si de bunurile si serviciile achizitionate, valoarea PIB calculata se
micsoreaza, desi bunastarea sporeste. Calculul indicatorului BEN va trebui sa reflecte, de asemenea,
valoarea unor activitati particulare precum munca depusa in cadrul familiei (pregatirea meselor,
cultivarea rosiilor sau educarea copiilor), care nefiind exprimata valoric nu poate fi inclusa in PIB.

Economia subterana acopera o mare varietate de activitati ce nu sunt raportate guvernului. Printre
aceste activitati se numara jocurile de noroc, prostitutia, traficul de droguri, munca prestata de
imigranti ilegali, contrabanda, „umflarea” conturilor de cheltuieli etc. Majoritatea activitatilor subterane
sunt motivate de dorinta de a plati mai putine impozite sau de a eluda controlul si sanctiunile
guvernamentale. In general, specialistii exclud activitatile ilegale din calculul PIB – acestea sunt, prin
consens social „rele” si nu bunuri. O afacere cu cocaina nu va intra nici in PIB, nici in BEN.

Ce se intampla insa cu activitatile subterane legale – cele prestate de tamplari, doctori, guvernante si
fermieri, de exemplu, care produc bunuri si servicii de valoare, dar nu isi declara veniturile? Este greu
sa se faca evaluarea acestei economii. Se fac estimari ale evaziunii fiscale pe baza anchetelor si a
analizei buclei produselor din fluxul circular. De exemplu: venitul nedeclarat de catre patronul unui
restaurant va iesi la iveala cu ocazia anchetelor privind cheltuielile restaurantului.
Minusuri: deteriorarea mediului inconjurator

Uneori PIB ia in calcul bunurile produse, dar exclude „relele”. De exemplu: o firma furnizeaza energie
in valoare de 1.000.000 de $ care se inregistreaza in PIB, dar nu cuprinde costul poluarii. BEN ar
trebui sa cuprinda valoarea productiei de electricitate furnizata minus costurile poluarii. Incepand din
1994, Departamentul pentru Comert din SUA a introdus in conturile nationale largite conturile
ecologice, care vor estima contributia resurselor naturale si de mediu la venitul national.

Rezultatele macroeconomice în RM

Unit. 2012
Ind. măs. 2006 2007 2008 2009 2010 2011 preliminar

PIB, preţuri
mii lei
curente
44.754.367 53.429.571 62.921.545 60.043.308 71.885.474 82.348.703 87.847.316

PIB, preţuri
mii lei
comparabile
39.453.380 46.096.295 57.617.160 58.838.218 64.716.736 76.784. 875 81.676.322
Indice de
volum al
PIB în % %
faţă de anul
precedent 104,8 103,0 107,8 94 107,1 106,8 99,2
PIB pe
locuitor,
lei
preţuri
curente 12.483 14.937 17.625 16.839 20.181 23.132 24.680

Deflatorul
%
PIB
113,4 115,9 109,2 102,0 111,1 107,2 107,6
Venitul
naţional
mii lei
brut, preţuri
curente
50.025.906 58.409.680 69.097.536 63.833.601 77.884.331 88.979.045 98.428.420