IP COLEGIUL DE MEDICINĂ

TEMATICA PROIECTUI

PROPRIETĂȚILE FIZICE ȘI CHIMICE ALE APEI

Disciplina: Geografie

Elaborat: Ișcălău Elmina

Studenta grupei: AM-11
Verificat: Gheorghii Darii

Ungheni, 2021
 Apa este un compus chimic al hidrogenului şi oxigenului cunoscut sub formula chimică
H 2 O . Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul
dintre cei mai universali solvenţi. Comparativ cu lichidele obişnuite care devin mai dense când
se răcesc, apa îşi atinge densitatea maximă la temperatura de 4°C. Sub, dar şi peste această
temperatură, apa are o densitate mai redusă. Acesta este cauza pentru care, de exemplu, mările şi
lacurile îngheaţă de la suprafaţă în jos, iar gheaţa pluteşte pe apă. Dacă acest comportament al
apei ni se pare banal pentru că ne-am obişnuit cu el, merită menţionat faptul că aproape toate
celelalte substanţe chimice sunt mai dense în stare solidă şi îngheaţă de la fund spre suprafaţă.
Apa are capacitate termică ridicată, cu impact crucial asupra vieţii. Datorită acestei
proprietăţi, organismele vii, compuse în cea mai mare parte din apă, pot să îşi regleze
temperatura corpului. Oamenii trebuie să îşi menţină temperatură între 36,1 şi 37,8 °C. Şi acest
lucru este posibil întrucât aproximativ 70% din volumul corpului unui om adult este apă. De
vreme ce capacitatea apei de a acumula căldură este neobişnuit de mare, chiar şi în condiţiile în
care temperatura exterioară se modifică, schimbul de căldură între corp şi mediu nu duce la
diferenţe majore în temperatura organismului. Acestei calităţi i se datorează şi stabilizarea
temperaturii apei oceanelor. Capacitatea termică a pământului este mult mai mică decât cea a
apei. Astfel, temperatura apei în oceane variază mai puţin decât cea a suprafeţei uscate.
Temperatura în oceane poate fi între -2 şi 35 °C, în timp ce pe continente se înregistrează variaţii
de temperatură între -70 şi +57 °C.
Apa reuşeşte să transporte căldura mai uşor decât oricare alt lichid cu excepţia
mercurului, ceea ce face ca temperatura să fie aproximativ aceeaşi în diferitele părţi ale
organismului. Aceeaşi proprietate a apei este responsabilă şi de menţinerea relativ uniformă a
temperaturii pe verticală, în oceane şi lacuri.
Apa are tensiune superficială ridicată care explică de ce insectele pot merge pe apă sau
cum se formează picăturile şi de ce apa se poate ridica prin trunchiurile copacilor, sfidând legea
gravitaţiei. În stare naturală, apa nu este un bun conductor al electricităţii, dar mai bun decât alte
lichide datorită ionizării proprii şi anume abilitatea de a reacţiona şi a forma ioni de hidroxid OH -
şi hidroniu H 3O+. Multe din aceste proprietăţi neobişnuite ale apei pot fi explicate prin felul în
care moleculele de apă interacţionează între ele.
Apa are o moleculă unică, în forma unui V, cu un atom de oxigen la bază şi doi de
hidrogen la cele două vârfuri. Molecula de apă este polară. Polaritatea este dată de combinaţia de
un atom de oxigen în vârful moleculei cu încărcătură negativă şi doi atomi de hidrogen încărcaţi
pozitiv. Astfel, în două molecule de apă apropiate, atomii de hidrogen încărcaţi pozitiv vor atrage
atomii de oxigen încărcaţi negativ. Aceasta aşa-numită “legătură de hidrogen” este cauza pentru
care apa are o temperatură de fierbere înaltă şi un punct de evaporare ridicat, deoarece ruperea
legăturilor de hidrogen necesită energie în plus. Asta explică totodată şi capacitatea ridicată de
acumulare a căldurii.
Apa este un minunat solvent universal datorită polarităţii moleculei de apă şi a tendinţei
acesteia de a forma legături ale hidrogenului cu alte molecule. Apa dizolvă unele substanţe
anorganice şi organice care conţin atomi capabili de a forma legături de hidrogen cu moleculele
de apă.
Apa are capacitatea de a dizolva foarte multe substanţe. În natură, apa nu este chimic
pură. Apele naturale conţin cantităţi variate de substanţe, de la gaze şi săruri dizolvate, la
substanţe organice şi bacterii. Apa este o parte vitală în multe din procesele metabolice ale
organismului: este solventul universal al materiei vii, fiind cadrul molecular în care se desfăşoară
procesele vieţii.
Particularităţile apei:
 Punct de topire: 0 °C
 Punct de fierbere: 100 °C
 Densitatea maximă la 4°C: 1 g/cm3
 Tensiunea superficială la 20°C: 72,75 mJ/m2
 Masa moleculară: 18,01 g/mol
 Neelectrolit: apa pură nu conduce curent electric