1.
Activitatea umana si structura ei asupra unui obiect, fenomen, a unei informatii
Acivitatea este un ansamblu de actiuni interne sau externe care
indeplinesc o anumita functie si care sunt unite printr-un scop
comun.Activitatea este un process de interactiune a omului cu
mediul ambient in cadrul caruia el se autocunoaste si transforma
realitatea in conformitate cu un scop bine determinat.Activitate
umana,ca realitate psihica complexa,contine serie de elemente
 durabilitatea în raport cu forma orală a comunicării.
structural,organizate ierarhic,a caror functionalitate va permite
 Textul poate fi recitit de mai multe persoane
satisfacerea unor necesitati.
 Formele de comunicare scrise pot fi transmise la distanțe mari.
Scopul este ceea pentru ce omul actioneaza.
 Este o formă de comunicare ce poate fi utilizată și mai tîrziu
Motivul este ceea de ce omul actioneaza.
Mijlocul reprezinta tot ceea ce trebuie facut intreprins si tot ceea ce
 Feed-back întîrziat sau chiar absent
trebuie folosit in calitate de instrument sau unealta pentru
 Receptorul nu are posibilitatea de a pune întrebări și de a cere
rezolvarea sarcinilor si realizarea scopurilor.
Orice activitate organizata constient parcurge urmatoarele etape:
 Se poate pune problema confidențialității, aceasta poate fi mai greu
-etapa de elaborare a scopului
-etapa de planificare a activitatii
 Elaborarea unui mesaj scris cere o investiție mai mare de efort
-etapa de selectare a procedeelor
-etapa realizarii activitatii
-evaluarea activitatii
1.Aspectul fizic al lucratorului medical
Frumusetea fizica adevarata are mai degraba legatura cu sanatatea
decit cu moda.O persoana frumoasa din punct de vedere fizic ,este
o persoana sanatoasa fizic.,o persoana care verifica definitia
sanatatii data de OMS ,,Sanatatea este o stare de bine din punct de
vedere fizic,psihologic si social si nu consta doar in absenta bolii.
Un specialist medical ideal trebuie sa fie frumos din punct de
vedere fizic,adica sanatos fizic.Aspectul fizic reprezinta suma
fatadelor observabile ale specialistului medical,incepind cu
tinuta,mersul ,privirea ,gestica,mimica si terminind cu
vestimentatia.Folosirea cosmeticelor nu trebuie sa deranjeze prin
mirosuri puternice.Limbajul non-verbal are intotdeauna impact mai
puternic decit cel verbal.Tinuta trebuie sa fie
dreapta,flexibila,sigura pe sine.Privirea sincera,directa,dar
neostentativa ,sustinind privirea interlocutorului,induce
incredere.Zimbetul cald transmite disponibilitate si
solicitudine.Expresia fetei trebuie sa fie in concordanta cu
discursul.Vestimentatia trebuie sa fie comoda,curata ,decenta,
evitindu-se culorile tipatoare si exagerarile.Haina nu-l face pe
om,dar il caracterizeaza.Incaltamintea trebuie sa fie aleasa astfel
incit sa asigure confortul fizic,sa fie comoda,usoara,fara tocuri
inalte Purtarea accesoriilor ,a bijuteriilor este
nerecomandata.Trebuie de evitat fardurile exagerate,unghiile lungi
vopsite in culori stridente.,pentru a nu incomoda
pacientul.Uniforma are rol dublu.Pe de o parte asigura protectie in
munca,iar pe de alta parte ofera autoritate si prestanta la locul de
munca.De multe ori semnifica statutul profesional.
.Formele si functiile atentiei
Atentia consta in evidentierea obiectului,realitatii din
multimea altor obiecte si fenomene care-l inconjoara pe om.
Atentia constituie fenomenul de activitate selective, de concentrare
si orientare a energiei psihonervoase in vederea desfasurarii optime
a activitatii psihice
Atentia este un fenomen al activitatii psihice de orientare si
concentrare optima a constiintei omului asupra unui lucru
excluzindu-le pe celelalte
Formele atentiei :
--Atentie involuntara – lipsita de effort volitiv
--Atentie voluntara – existent asupra unui scopconstituit cu
depunerea unui effort
--Atentie postvoluntara – ansamblu de deprinderi de a fi atent
Functiile si insusirile atentiei :
Atentia are ca functie de a stimula alte procese, de a selecta o
informative necesara pentru atingerea unui scop :
--Pentru perceptive, atentia constituie un amflificator ce permite
perceperea detaliata a informatiei
--Pentru memorie, atentia intervine ca factor capabil de a stoca
anume informatia esentiala
--Volumul atentiei – cantitatea de elemente asupra carora se poate
concetra atentia
--Stabilitatea atentiei – capacitatea de a mentine atentia
--Concentrarea atentiei – capacitatea de a intesifica constiinta
--Distribuirea atentiei – indeplinirea simultan a mai multor
activitati
2.Avantajele și dezavantajele comunicării în scris.
Avantajele:
Pe lîngă avantaje, comunicare în scris are și unele dezavantaje:
clarificări imediate
de asigurat, decît într-o discuție între patru ochi.
decît o informare verbală sau o conversație.
.Crizele de virsta.
Crizele de virsta presupun schimbarile prin care trece o persoana la
anumite etape ale vietii este un proce de intergare a factorilor
biologici persoanelor cu factorii socioculturali si
educationali.Exista mai multe tipuri de crize, acestea se clasifica
in:
-Crizele la 1an:survine in urma in urma realizarii nevoilor
fiziologice.Are loc procesul capatriiincrederii fata de mediul
inconjurator.
-Criza la 3 ani:are loc autorealizarea si afirmarea proprie .Se
formeaza increderea in propriile forte ,intelegerea ,initiativa .Apare
limita dintre actiunile care sunt permise si care nu.
-Criza la 7 ani :invatarea ,dorinta de a lucra ,a se dezvolta ,are loc
procesul de identificare a statutului social propriu.
-Criza adolescentei :posibilitatile personale si cele de realizare
.Capacitatea de depasire a problemelor .
-Criza maturitatii :cautarea persoanelor apropiate apartenerului de
viata.
-Criza la 40 de ani:identificarea reusitelor sau esecurilor aprecierea
rostului in viata si a elegerilor facute .
-Imbatrinirea :evaluarea reusitelor ,a experientei acumulate si a
bunurilor in perioada de munca.Frica ca nu poate realiza ceea ce
facea de obicei.
. Comunicarea interpersonala
Comunicarea interpersonala este abilitatea oamenilor de a
transforma spusele fara noima in cuvinte vorbite si scrise, prin care
ei sint capabili sa-si faca cunoscutenevoile, dorintele, ideile si
sentimentele.
Comunicarea interpersonala este un proces complex care poate sa
fie descris, in termini simplificati, prin aceea ca un emitator si un
receptor schimba mesaje intre ei, mesaje care contin deopotriva si
idei si sentimente.
Comunicarea interpersonala indica un nivel particular in sistemul
comunicarii. Comunicarea implica oameni care sint angajati in
procesul de comunicare. Acestia formeaza sisteme sociale. Esenta
comunicarii este schimbarea si ea poate fi cauza sau efectul
schimbarilor dintr-un sistem social. Sistemul interpersonal este o
parte a unor sisteme de comunicare, care cuprind grupuri,
organizatii si societatea.
2.Stiluri de comunicare interpersonala
Stilul utilizat este, de obicei, adaptat interlocutorului, contextului si
subiectului abordat.
-Stilui emotive este caracteristic indivizilor: expresivi, care vorbesc
repede, gesticuleaza, uneori se inhiba, alteori se grabesc, au un
comportament dinamic, orientat spre actiuni si risc.
-Stilul director este caracteristic indivizilor cu atitudine serioasa,
preocupata, exprima opinii clara in maniera hotarita.
-Stilul flexibil este caracteristic indivizilor care incearca
permanent, deliberat sa-si schimbe stilul propriu, merg in
intimpinarea greutatilor celorlalti.
-Stilul reflexiv este caracteristic indivizilor care se controleaza
puternic emotional, exprima opinii intr-o maniera deliberat
formala, isi cauta cuvintele si formeaza cu atentie propozitiile, sint
aparent linistiti, retrasi, mereu preocupati de alt ceva.
*Temperamentul-una dintre insusirile rin care oamenii se
deosebesc intre ei.
Temeramentul-un ansamblu de insusiri ereditare constant ce
caracterizeaza dinamica decurgerii proceselor psihice si a
conduitei.
 Clasificarea traditional a temperamentului este legata de
cultura,areal geographic,perioada istorica.Cele mai cunoscute
clasificari ale temperamentului sunt clasificarea grace si
chineza;In Europa este raspindita clasificarea greaca a lui
Hipocrate care are 4 grupe mari umorale:
1) Sanguis(singe)
2)Chole(bila)
3)Melan(fiere neagra)
4) Flegma(saliva)
De aici provin cele 4 temperamente:
 Sanguin(temperament comparat cu aerul)
 Coleric(temperament comparat cu focul)
 Melancolic(temperament comparat cu pamintul)
 Flegmatic( temperament comparat cu apa)
Sanguinicul- se deosebeste prin ritmicitate, echilibru rapiditatea
miscarii si a vorbirii.E temperamental bunei dispozitii si stapinirii
de sine .In colectiv sangvinicul e vessel,plin de viata,intelege
repede ce e nou isi comuteaza cu usurinta atentia.
Colericul- este cel nelinistit nerabdator,predispus la violent in caz
de furie.In functie de semnificatiile activitatii lor,de idealul de
viata colericii de pot afirma ca oameni ai marilor initiative.Poseda
o reactivitate motorize accentuate,uneori agresivitate.
Melancolic- mai este numit si hypotonic,el manifesta un tonus
scazut ,disponibilitati energice reduse,sensibilitate,emotivitate
deosebita.Are dificultati in adaptarea sociala incredere redusa in
fortele proprii.Melancolicii sunt necomunicativi,mai ales cu
oamenii noi.Indeplinesc cu success misiunea incredintata,inving
greutatile.
Flegmaticul-o persoana lenta intot ceea ce face,neobisnuit de
calma.Dispune de un fel de rabdare naturala.Este temeinic in
munca de lunga durata.Este solid si nu-si consuma fortele in
zadar.Este cumpatat in relatii si sociabil cu masura.Echilibrul si o
anumita inertie a proceseor nervoase ii permit flegmaticului sa
ramina calm in orice conditii
1.Factorii de stres la locul de munca.Printre factorii de stres la
locul de munca se Numara lipsa controlului asupra
muncii,solicitarile necorispunzatoare pentru lucratori si lipsa
sprijinului din partea colegilor si a conducerii.
Stilul de conducere:*lipsa unor objective clare,*slaba comunicare
si lipsa de informare in cadrul organizatiei,*neconsultarea si
neimplicarea angajatilor in schimbarile si modificarile de la locul
de munca,*lipsa sprijenului din partea conducerii
Statul,rolul in organizatie:*statut neclar in organizatie,*objective
si prioritaticontradictorii,*nivel inalt de responsabilitate la locul de
munca
Cariera:-incertitudine in evolutia carierei,-frustari in dezvoltarea
carierei,-satut incert si lipsa recunoasterii,-nesiguranta locului de
munca,-insuficienta programelor de instruire,-modificarea
statutului in cadrul organizatiei
Decizie si control:-lipsa posibilitatilor de control asupra propriei
munci,-slaba participare la luarea deciziilor
Relatii la locul de munca:-izolarea fizica sau sociala,-conflicte
interpersonal,-legaturi slabe cu superiorii,
-diferite tipuri de hartuire
Proiectarea locului de munca:-lipsa de competnta,-riscuri
semnificative de accidentare si imbolnavire la lucul de munca,-
teama de tehnologie in raport cu responsabilitatea
sarcina de munca si ritmul de munca:-sarcini de munca supra
sau sub-incarcate,-lipsa controlului asupra ritmului de munca
Programul de lucru:-lucru suplimentarexcesiv,-ore de lucru
suplimentare neplanificare,-program de lucru inflexibil,-lucru
suplimentar excesiv
2.Simptomele stresului la locul de munca
Siptomele sunt diferite unele personae au o reactive acuta la
stress,altele pot avea simptome in tipm,acestea fiind accumulate cu
diferite alte problem de sanatate.Reactia imediata acuta este de
panica,anxietate,crestera pulsului transpiratie,tremuraturi.starea de
ster pe durata mai indelungata poate cauza dureri de cap ,ameteli
,tulburari de vedere,mincarimi de piele.
simptome fizice:
(tensiune,dureri de cap,oboseala,palpitatii,indigestii,dificultati
respiratorii,stare de voma,stare de lesin,traspiratii,diareie sau
constipatie,frecvente raceli,gripe sau alte infectii minore)
simptome pe plan intelectual:tulburari de memorie si ale
somnului,stare de ingrijorare,erori,intuitie scazuta,dificultati in
luarea deciziilor,gindire negativa,decizii pripite
simptome pe plan intelectul roasta dispozitie,nervozitte si
iritabilitate,deprimare,incordarenervoasa,ingrijorare fara
motiv,lipsa simtului umoruluisi a entuziasmului,putina satisfactie
in viata,lipsa motivatiei,pierderea increderiiin sine.
schimbari de comortament:agitatie ,neliniste,sociabiltate
redusa,insomnii,consum mai mere de tigari si lcool,preocuparea de
problemele de serviciu,tendinta de a minti pentru a acoperi
greselile,tendinat de a se certa,abuzuri verbale,dificultate in
vorbire.
Daca toate aceste siptome se manifesta intr-o perioada mai
inglungata este nevoie de sprijin din partea persoanelor apropiate si
a conducatorului de lucru sau medicul de familie
putem observa persoana daca este stresata prin faptul cum gindeste
cum se comporta .printre starile de stres se enumara :
la nivel de organizatie robleme de disciinare
,hartuire,productivitate scazuta,eroro ,accidente
la nivel de individ :* reactii emotionale(tulburari de somn
,anxietate,depresii,epuizare,probleme in relatii de familie)
*relatii de comportament(abuz de droguri ,alcool,tutun)
*reactii cognitive(dificultate in concentrare ,in luarea deciziilor,in
memorie)
*reactii fiziologice(imunitate sczuta probleme ale sanatatii)
performanta in munca:
scaderea acesteia
lipsa de decizii,greseli,ore suplimentare excesive,semne de
oboseala,
Neimplicarea:intirziere,pierderea interesului,pasivitate sau lipsa de
implicare,absente,comportament agresiv:criticarea
cerolalti,vandalism,hartuire,comportament imatur:caderi de
persoaitate,certuri ,nervozitate,comportament negativ:refuzarea d
asculta aunele sfaturi si sugestii celor din jur
.Particularitățile ce caracterizează conștiința
Conștiința este o reflectare a realității datorită căreia
omul își dă seama de obiectele, fenomenele din jur.
Conștiința se caracterizează prin următoarele
particularități:
 este o toatalitate de cunoștințe despre realitate, pe care le obținem
datorită proceselor psihice cognitive
 este capacitatea omului de a se cunoaște pe sine
 asigură desfășurarea activității cu scop de realizare a scopului
 asigură exprimarea atitudinii adecvate
 are capacitatea de a se exprima prin intermediul cuvintelor
*Psihicul este o reflectare subiectivă a realității obiective care
exista independent de noi.
Structura psihicului uman:
 Procesele psihice – reprezintă reflectarea dinamică a realității în
diferite forme ale fenomenelor psihice. ● Stările psihice – nivelul
relativ stabil al activității psihice concretizat în momentul dat, care
se exteriorizează printr-o activitate mai intensă sau mai slabă a
personalității. ● Însușirile psihice – reprezintă niște formațiuni
stabile, care asigură un anumit nivel calitativ și cantitativ al
activității și conduitei, caracteristic omului respectiv
 procese psihice cognitive -senzație, percepție, memorie, gândire,
imaginație.
 stări psihice afective-temperamentul, caracterul, aptitudini,
orientarea personalitații.
 însușiri spihice-optimism, entuziasm, tristețe, bucurie,
incredere.Functiile: Percepția și reprezentarea realitățiiLimbajul și
reconstrucția lingvistică a realității,Afectivitatea
Ce reprezinta comportamentul?
Comportamentul este reactia totala a unui organism prin care le
raspunde la situatia traita,in fuctie de stimularile mediului si de
tensiunile sale interne.Sistemul comportamental al omului
reprezinta un ansamblu coerent de valori,stari,actiuni sau
transformari prin care subiectul intra intr-o relatie cu mediul
ambiant cu sine si cu altii.
Comportamentul reprezinta:
-modalitatea de a actiona in anumite imprejurari sau situatii.
-ansamblu manifestarilor obiective ale oamenilor prin care acestia
isi exteriorizeaza viata psihica. Din punctul de vedere al
psihologiei comportamentul reprezinta conduita unui subiect luat
in considerare intr-un mediu si intr-o data de timp.
a)comportament specific,,rechinul’’
,,presupune un comportament necooperant si reflecta o abordare
cistig-perdere a conflictului interpersonal.Cei care folosesc aceasta
strategie incearca sa-si atinga propriile scopuri fara a se gindi la
altii.
b)comportament specific,,urs’’
reprezinta un comportament de cooperare ,dar
neasertiv,ACOModarea poate reprezenta un act de altruism o
strategie pe termen lung ,in directia incurajarii cooperarii cu
ceilalti,dar uneori poate fi considerate o slabiciune saun un act de
supuunere.
c)comportament specific,,broasca testoasa’’
presupune comportament necooperant ,oamenii folosesc aceasta
strategie pentru a mentine departe de conflict ,a ignora
neintelegerea sau a ramine naturali,exista situatii in care adversarii
bat in retragere pentru a se calma si pentru a-si controla
emotiile,impulsurile,atunci cind conflictele nerezolvate afecteaza
scopurile ,evitarea duce la rezultate negative.
d)comportament specific,,vulpea’’
comportamentul aflat la un nivel intermediar intre cooperare si
asertivitate,se bazeaza pe a oferi si a primi presupune o serie de
concesie,compromisul este adesea folosit si acceptat ca o metoda
de rezolvare a conflictului si a accepta Solutia care ofera o
satisfacere incomplete a nevoilor partilor,prin urmare caracteristica
distinctiva a compromisului este ca fiecare partte intentioneaza sa
renunte la ceva
e)comportament specific,,bufnita’’
comportament de cooperare ,ea reflecta o abordare cistig-cistig a
conflictelor interpersonale ,apare atunci cind partile implicate in
conflict urmaresc fiecare sa satisfaca deplin nevoile tuturor partilor
si cauta un rezultat benefic penttru toti
.Notiune de comunicare
Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun
transmiterea de informații sub forma de mesaje, știri, semne sau
gesturi simbolice, texte scrise etc. între două persoane, numite
interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor. A nu se
confunda însă cu aparatele de comunicație numite emițătorul și
receptorul de radio, care folosesc la comunicațiile la distanță =
telecomunicații.
Termenul de « comunicare » este legat de existența noastră ca
oameni, mai apoi ca societate, fiindcă ființele umane și
comunicarea sunt interdependente. Fără comunicare și limbaj noi
ca ființe ce interacționăm și relaționăm în cea mai mare parte, sau
chiar în întregime prin actul comunicări, existența noastră pe
pământ ar fi inutilă.
Este un proces dinamic, aflat într-o permanentă transformare.
Societatea există datorită comunicării, ea înseamnă comunitate și
este văzută ca un proces care implică participare din partea
membrilor unei societăți. Comunicarea îmbracă forme variate și
diverse, dintre care ne vom opri la comunicarea mediatizată și la
comunicarea de masă, care este de fapt o formă a comunicării
mediatizate, destinată unor mase mari de indivizi și poate avea o
formă subiectivă, care are ca scop manipularea opiniei publice, și
forma obiectivă, care dorește simpla informare a persoanelor.
Comunicarea în masă este o parte integrantă a mass-mediei,
concept relativ nou, care s-a dezvoltat în special în perioada
postbelică, ca o consecință directă a apariției noilor forme de
transmitere a informațiilor, fie prin unde radiofonice, fie prin
imagini pe micul ecran. Comunicarea în masă studiază modul în
care indivizii și entitățile transmit informația prin intermediul
mass-media către un număr mare de persoane în același timp. La
acest tip de comunicare sunt atribuite, de obicei, ziarele, revistele,
cărțile, televiziunea, radioul și filmele - medii utilizate pentru a
disemina informații, știri sau reclame
.Comunicarea si componentele sale.
Comunicarea este o parte component a activitatii medicale,este
individualizata,necesita o permanenta imbunatatire.PAcientii
sanatosi sau bolnavi au nevoie de informatii pe intelesul lor.
Comunicarea interpersonala are loc la nivelul
dispensarului,policlinicii,spitalului,in cadrul comunitatii,la
domiciliusi presupune interactiunea dintre lucratorii dintre
domeniul sanatatii si pacientii,prieteni,rude,sot,sotie.
Componentele comunicarii:
-Emitatorul are rol de a produce mesajul.El stapineste
informatia,allege modalitatea de codificare,canalul si mijlocul de
comunicare,adreseaza mesajul unui destinatar.
Mesajul-este
semnificatia(informatia,stirea,idea,emotia,sentimentul)expediat de
emitator,transmisa pe canal,primita si integrate de receptor.
Schema fundamentala a comunicarii:
Putem vorbi despre o sursa a comunicarii care
produce mesajul care poate contine ganduri, sentimente, idei, sau
emotii. Mesajul nu poate fi transmis in forma pura, ci este trimis
prin este tradus in cuvinte insotite de tot ceea ce inseamna limbajul
nonverbal
Asadar, mesajul este codificat in "limba" emitatorului si transmis
prin intermediul unui canal (verbal, nonverbal, vizual etc.). In
comunicarea umana, rareori folosim un singur canal. In acest
moment al comunicarii, apar "zgomotele" care pot perturba
comunicarea. In categoria perturbatiilor, putem exemplifica
zgomotele fizice (zgomotul strazii, intunericul, ceata etc.
Perturbatiile pot aparea si in etapele de codificare si decodificare in
functie de particularitatile sursei si destinatiei. Este vorba de
diferentele semantice ale unor cuvinte si de experienta de viata a
fiecaruia.
Semnalul este receptionat si decodificat la destinatie. Destinatarul
receptioneaza si intelege mesajul transmis mai mult sau mai putin
in concordanta cu ceea ce a vrut emitatorul sa exprime: adevarul
este cel auzit, nu cel rostit.
Temperamentul coleric,manifestari in activitatea profesionala.
temperamental constituie una din insusirile individual-tipologice
prin care oamenii se deosebesc intre ei dupa cantitatea de energie
de care dispun dupa modul cum isi organizeaza conduit.
colericul este cel nelinistit ,nerabdator predispus la violenta in caz
de furie,in functie de semnificatiile activitatii lor de idealul
colericii se pot affirm a ca oameni initiatori.poseda o reactivitate
motorie accentuate ,dispun de un character cyclic al muncii.
.Temperamentul flegmatic.Manifestari in activitatea
profesioanala.
Temperamentul prezinta un ansamblu de insusiri eriditare constant
ce caracterizeaza dinamica decurgerii proceselor psihice si a
conduitei.
Temperamentul flegmatic se caracterizeaza prin predominarea
inhibitiei,el fiind
echilibrat,calm,linistit,calculate,stabil,ordonat,rabdator,insa lipsit
de initiativa si entuziasm.
Se adapteaza greu la situatii noi,esteun tip rece,inchis,putin
sociabil,insa prin educatie devine destul de productiv.
Gindirea si caracteristicile ei.Gindirea-proces cognitiv superior
prin intermediul caruia are loc rezolvarea de probleme.
B)Caracteristicile gindirei.
a)Gindirea inductiva-faciliteaza extragerea si formularea unei
concluzii generale dintro multitudine de cazuri particulare.
b)Gindirea deductiva-reprezinta miscarea cunoasterii in sens invers
celei inductive,deci de la general la particular;este un excelent
mijloc de a controla conceptele,relatiile si legile optinute prin
gindirea inductiva.
c)Gindirea analogica-consta in stabilirea similitudinilor dintre
diverse obiecte,fenomene,evenimente,idei etc acolo unde ele par a
nu exista in transferul de informatie de la un obiect cunoscut
asimilat la altul necunoscut
.Memoria si caracteristicile eiMemoria este un process psihic
care face posibila fixarea, stocarea si reactuzalizarea experientei
anterioare. Memoria mai poate fi definite ca un proces psihic prin
care se realizeaza intiparirea, pastrarea si reactualizarea sub forma
recunoasterii sau reproducerii experientei congnitive, affective,
volitive, achizionate anterior.Caracteristicile memoriei :
--Ea este active - informatia depozitata o prelucreaza, o transforma
si o recunstruieste
--Ea este selectiva – memoram mai repede trebuintele, dorintele,
atitudinile sau interesele ce au o semnificatie mai mare pentru tine
--Ea este inteligibila – subiectul este memorat,apoi spus cu mai
multa intelegereProcesele de baza ale memoriei :
--Memorarea – tiparirea informatiei
 --Patrarea- retinerea informatiei in memorie
--Reactualizarea – se caracterizeaza prinrecunoastere, reproducere,
reinvatare
--Uitare – imposibilitatea de a reproduce informatia asimilata
cindvaExista mai multe feluri de memorie :
-memorie vizuala, auditiva, tactica, kinestetica, gustative, olfactiva
1.Ce este motivatia?Motivatia este totalitatea de factori dinamici
ce determina conduit omului.Pentru indeplinirea unumitor
activitati e necesar sa fim motivate.Motivatia sta in spatele tuturor
deciziilor,atitudinilor si actiunile umane.Motivatia trebuie
considerate drepto lege generala de organizare si functionare a
intregului sistem psihic uman.
Functiile motivatiei sunt:
Functia de activare interna difuza si de semnalizare.Functia de
mobil sau de factor declansator al actiunilor efective.Functia de
autoreglare a conduitei,prin care se imprima conduitei un caracter
activ si selectiv.Prin termenul de motivatie definim o component
structural-functionala specifica a sistemului psihic uman,ce reflecta
o stare de necesitate in sens larg
Perceptiile si clasificarea lor.
Perceptia este un proces psihic cognitiv sensorial care reflecta
obiectele si fenomenele in inregistrarea proprietatilor lor.Ea
asigura constiinta unitatii si integritatii obiectului.Perceptia
reproduce atit obiectul cit si integritatea lui individuala.
-Criteriile de clasificare a perceptiilor sunt:
1.Dupa activitatea analizatorului:
Externe: de distanta,de contact.
Chinestezice: de echilibru,de miscare.
2.Dupa prezenta sau absenta scopului si a efortului volition:
voluntara si involuntara.
3.Dupa formele de existenta a materiei : obiective si subiective
Personalitatea si caracteristicile ei.
Om-fiinta umana este un rodus biologic ereditar,omul devine om
entru ca se naste.
Om-fiita biologica pentru ca este dispus prin erditare.Notiunea de
om semnifica apartenenta la specia “homo sapiens”.
Om- fiinta biologica pentru ca poseda cel mai inalt nivel de
deflectare-constiinta explicita poseda functii psihice superioare
,poseda limbajul si capacitatea de a cunoaste lumea
inconjuratoare,dotat cu gindire ,memorie si vointa.
Om- fiinta sociala cea mai importanta particularitate.Om-fiinta
cultural deoarece este un purtator s generator al valorilor culturale.
Personalitatea- are o conotatie supplimentara,ea desemneaza
oameni care s-au evidentiat prin calitati deosebite,au generat
rogrese,au revolutionat domeniul in care activeaza.
Personalitatea se caracterizeaza:
“ homo faber”-(subiect al actiunii)
“homo sapiens”-(subiect al cunoasterii);
“homo valens”-( purtator al valorilor)
Personalitatea reprezinta fenomenul dezvoltarii sociale a unui om
concret inzestrat cu constiinta si autoconstiinta.
.Noțiune generală de psihologie. Principalele ramuri ale
psihologiei.
Psihologia este știința care se ocupă cu studiul
psihicului, cu legile proceselor psihice și cu particularitățile psihice
individuale.
Psihologia este reprezentată prin senzații proprii,
imagini, fenomene ale memoriei, gândirii, vorbirii. voinței,
imaginației, motivelor, necesităților, emoțiilor și sentimentelor.
Ramurile fundamentale ale psihologiei au un sens
general pentru înțelegerea psihologiei și comportamentului
oamenilor, indiferent de faptul cine sunt ei și cu ce activitate
concretă se ocupă.
Principalele ramuri ale psihologiei:
 Psihologia generală
 Psihologia pedagogică
 Psihologia vîrstelor
 Psihologia socială
 Psihologia juridică
 Psihologia militară
 Psihologia sportului
 Psihologia militară
Structura psihicului uman:
 procese psihice cognitive -senzație, percepție, memorie, gândire,
imaginație.
 stări psihice afective-temperamentul, caracterul, aptitudini,
orientarea personalitații.
 însușiri spihice-optimism, entuziasm, tristețe, bucurie, incredere.
1.Comunicarea în scris.
O modalitate eficientă prin care oamenii comunică este scrisul.
Comunicarea realizată în scris este un act de corespondență.
Într-o comunicare scrisă se folosesc elementele:
 Utilizarea frazelor cu o lungime medie(15-20 cuvinte)
 A paragrafelor centrate asupra unei singure idei
 A cuvintelor înțelese cu siguranță de receptor
 Evitarea exprimării comune
 Alegerea cuvintelor încărcate de efectivitate optimă
Un text clar nu este valoros dacă nu este interesant. Principalul
element care face textul interesant îl prezintă subiectul.
În comunicarea scrisă este nevoie de a elabora texte simple și
foarte clare, pentru a fi ușor de citit și înțeles.
Putem să ne aflăm în situații de a transmite publicului-țintă
mesaje privind cercetarea științifică.
 Folosiți limbaj simplu
 Prezentați mesajul de la simplu la complex
 Explicați lucruri necunoscute cu ajutorul celor cunoscute și
transmiteți un mesaj accesibil.
2.Avantajele și dezavantajele comunicării în scris.
Avantajele:
 durabilitatea în raport cu forma orală a comunicării.
 Textul poate fi recitit de mai multe persoane
 Formele de comunicare scrise pot fi transmise la distanțe mari.
 Este o formă de comunicare ce poate fi utilizată și mai tîrziu
Pe lîngă avantaje, comunicare în scris are și unele dezavantaje:
 Feed-back întîrziat sau chiar absent
 Receptorul nu are posibilitatea de a pune întrebări și de a cere
clarificări imediate
 Se poate pune problema confidențialității, aceasta poate fi mai greu
de asigurat, decît într-o discuție între patru ochi.
 Elaborarea unui mesaj scris cere o investiție mai mare de efort
decît o informare verbală sau o conversație.
.Senzatiile si clasificarea lor
Senzatia este forma cea mai simpla ,primara de captare si
prelucrare a informatiilor la structurarea unor modalitati de raspuns
ale organismului la interactiunea lui cu obiectul.este cel mai vechi
proces psihic aparut inainte de aparitia omului.omul are nevoie de
senzatii pentru ca :senzatiile sint prima sursa a cunostintelor despre
lumea inconjuratoare si cea inferioara a omului.senzatiile au
functia de orientare si protectie in viata omului.senzatiile asigura
mentinerea echilibrului informational intre organism si
mediu.senzatiile regleaza torentul de informatie care vine la
creier,pastrindu-l la nivelul adecvat organismului.Senzatiile se
clasifica in dependenta de locul unde sunt plasati receptori-
terminatiile nervoase care receptioneaza influentele din mediul
inconjurator. Senzatiile interioreceptive sunt cele ce apar prin
intermediul receptorilor plasati in interiorul corpului,contin
informatii despre starile organismului.
Senzatii interioreceptive :1)in legatura cu trebuinte:foame,sete
2)provocate de boli,dureri
3)in legatura cu functionarea organelor
interne :respiratie ,pulsul
4)provocate de excese:greutate in
stomac ,greata
Senzatiile proprioreceptive apar prin intermediul receptorilor
plasati in muschi si tendoane ,ne informeaza despre pozitia si
deplasarea corpului in spatiu.
Senzatiile proprioreceptive:1)somatoetezia:pozitia membrelor
2)chinestezia:miscarea membrelor
3)senzatii statice:pozitia corpului in
spatiu
Senzatii exterioreceptive apar datorita receptorilor plasati la
exteriorul corpului,ne informeaza despre insusirile obiectelor din
jurul nostru .
Senzatii exterioreceptive:1)olfactive:reflectarea mirosului
2)vizuale:reflectarea culorilor,a luminii
3)tactile:reflectarea temperaturii,durerii
4)auditive:reflectarea sunetelor
5)gustative:reflectarea gustului
.Stresul şi caracteristicile lui.
Stresul este o trăire afectivă psihologică nervoasă generată de
circumstanţe deosebite,tensiune nervoasă(frică,pericol pentru
viaţă,decizii de mare importanţă).
Stresul de scurtă durată cu o intensitate moderată mobilizează
subiectul,formeză deprinderi de înlăturare a dificultăţilor.
Stresul frecvent şi de o intensitate relativ mare provoacă suferinţe
legate de afectarea sistemului nervos central(nevroză,ulcer).
Cauzele generatoare de stres,care grupate după natura lor,apar sub
forma conflictelor ce pot fi:
*conflicte familiale
*conflicte profesionale(ce sunt generate de activităţile profesioale
excesive,lipsa relazării,odihna insuficientă)
*conflicte sociale(reyultă din problemele legate de locuinţă,criza
de timp,poluarea sonoră,accidentele,şomajul,unele programe TV şi
chiar terorismul care poate provoca stres psihic social)
*conflicte din sfera vieţii intime(complexe de
inferioritate,dificultăţi de integrare socio-familială,insatisfacerea
legată de unele trebuinţe biologice,tristeţe datorită subsolicitărilor
sau monotonici din viaţa personală).
2.Răspunsul la stres.
*Stresul trebuie căutat nici doar în raport cu individul,nici numai la
nivelul evenimentului,ci în relaţia individ-mediu.
* Caracteristicile cantitative şi calitative ale unui agent stresor nu
influenţează singure intensitatea stării de stres,reacţia negativă la
stres este rezultatul dezechilibrului între exigenţe(interne sau
externe)şi resursele individului de a face faţă acestora.Factorii
agresori parcurg mai multe filtre individuale,care conduc la
amplificarea sau diminuarea reacţiilor,în funcţie de modul în care
sunt percepuţi(apreciaţi,evaluaţi) factorii respectivi.
Stilurile de comunicare utilizate in diverse forme de
comportament
-pasiv-cauta sa evite conflictele,nu isi exprima nevoile,vorbeste
incet,arata speriat
-agresiv-deranjeaza pe alti,este autoritar,crede ca este superior,nu-
si respecta colegi,este abuziv,violent,vorbeste tare,gesticuleaza
Asertiv-sigur pe sine,are incredere in propriile forte,comunica
deschis,onest,isi satisface neoile fara a deranja pe alti,are o privire
intelegatoare,o postura relaxanta.
Stadiile dezvoltarii inteligentei
-stadiul inteligentei senzio-motorii,intre 0-2 ani,inteligenta
copilului isi are originea in perceptie si actiune.El absoarbe toate
informatiile pe cale senzoriala si motorie.Este o inteligenta
traita,practica,legata de actiunea efectiva a copilului,ce are la baza
mobilizarea schemelor senzorio-motoriisi coordonarea lor pina la
gasirea alternativei eficiente.
-stadiul inteligentei preoperatorii este cel mai intens studiat de
Piaget.Pentru acest stadiu sunt substadii care dau seama de
progreselor inregistrate in evolutia copilului:substadiul gindirii
simbolice si preconceptuale si sub stadiul gindirii intuitive(4-7ani)
-stadiul operatiilor concdrete pune in evidenta faptul  că
reversibilitatea gândirii se manifestă în jurul
vârstei de 8 ani. Copilul poate acum concepe că fiecărei acţiuni îi
corespunde o acţiune inversă, care
permite revenirea la starea anterioară. Fiind capabil de
reversibilitate, el va putea surprinde şi
invarianta, adică ceea ce este constant şi identic în lucruri. Va
sesiza, deci, treptat conservarea
substanţei, a greutăţii şi a volumului. Piaget susţine că procesul de
conservare apare într-o ordine
definită: conservarea substanţei la 8 ani, conservarea greutăţii la 9-
10 ani, iar conservarea volumului la
11-12 ani. De la un mediu cultural la altul, vârstele la care se
achiziţionează conservarea pot fi diferite,
dar ordinea de achiziţie este constantă.
-stadiul operaţiilor formale evidenţiază un progres substanţial al
gândirii copilului. Gândirea lui se va
elibera de concret, deoarece trecerea la preadolescentă şi
adolescenţă îi asigură capacitatea de a raţiona
corect din punct de vedere formal după ipoteze, adică după
propoziţii despre care nu ştie încă dacă
sunt adevărate sau false. Gândirea formală este şi o gândire
ipotetico-deductivă care permite
examinarea consecinţelor ce decurg în mod necesar din ipoteze.
Primul rezultat al acestei desprinderi a
gândirii de obiecte constă în eliberarea relaţiilor de ordine
(serierile) şi a clasificărilor de legăturile lor
concrete, intuitive. Structurile operatorii se dezvoltă, devin mai
mobile, mai extensibile. Substituirea
manipulării reale sau imaginare a obiectelor cu enunţuri verbale
înseamnă suprapunerea unei noi
logici, logica propoziţiilor, peste aceea a claselor şi relaţiilor
Tipurile de negociatori
-Negociatorul cooperant-se bazeaza pe o vointa reala de a reusi si
pe respectul fata de partener si fata de obiectivele sale.-este un
generator de relatii bune pe termen scurt, mediu, lung-exclude
efectele nefaste ale raportului de forte , apara interesele
negociatorilor si actioneaza intr+un cadru de incredere totala.- a fi
un negociator cooperant presupune respectarea unui anumit numar
de reguli cum sunt: transparenta, loialitatea fata de partener,
respectul pentru obiectivele sale, vointa de a ajunge la un
aranjament pozitiv
-Negociatorul Afectiv -este o persoana care care actioneaza si
negociaza potrivit sentimentelor si emotiilor sale de moment-
actioneaza in functie de afinitatile sale si gradul de afectivitate
care il leaga de partenerul sau-impulsiv , el poate sa decida in
privinta unei cumparaturi sau exprima un refuz, fara un motiv
evident sau rational-modul lui de a actiona se bazeaza pe
subiectivitate-maniera cea mai buna de a-l combate este sa-I
patrunzi in universul afectiv
-Negociatorul conflictual -este o persoana care acorda prioritate
fortei si nu diplomatiei-este obismuit sa urle mai tare ca pentru a
avea dreptate, sa foloseasca santajul sau amenintarea, sa renunte
cu usurinta la dialog si sa abuzeze de raportul de forte
-Negociatorul Demagog - este persoana care se refugiaza in
spatele minciunilor, manipularilor, simularilor si duplicitatiieste o
forma dstul de raspandita in lumea afacerilor.
Ascultarea activa
Ascultarea activă reprezintă o abilitate care implică atât ascultarea
vorbitorului, cât și oferirea de feedback spuselor acestuia, cu
scopul de a-i comunica faptul că auzim și înțelegem ceea ce el ne
transmite Ascultarea activă este o abilitate necesară
pentru construirea unor relații bazate pe înțelegere, respect și
încredere, precum și pentru activități ca învățarea, negocierea
conflictelor sau comunicarea în context profesional și
personalAscultarea activă reprezintă un efort intens al individului
de a auzi, de a analiza și de a înțelege ceea ce comunică celălalt,
fiind o abilitate necesară tuturor categoriilor profesionale care
presupun interacțiunea cu oamenii (profesori, consilieri, asistenți
sociali etc). De asemenea, ascultarea activă este foarte utilă în
situațiile de negociere și de oferire de sprijin reciproc, fiind
considerată o abilitate importantă pentru funcționarea relațiilor de
cuplu și de familie 
Asertivitate.Reguli ale asertivitati
o formă de comportament caracterizat printr-o încredere declarație
sau afirmație de o declarație fără a avea nevoie de dovezi; acest
afirmă drepturile persoanei sau punctul de vedere fara sa fie
agresiv amenință drepturile de alt (presupunând o poziție
dominantă) sau supus permite un alt pentru a ignora sau a nega
drepturile sau punct de vedere Acesta este considerat un critic
abilitate de viata si este recomandat pentru copii să se
dezvolte. Asertivitatea este o abilitate de comunicare care poate fi
învățat și abilitățile de comunicare asertivă în mod eficient
învățat.Asertivitatea este o metodă de gândire critică în cazul în
care o persoană vorbește în apărarea opiniilor lor sau în lumină a
unor informații eronate. Asertiv oamenii sunt capabili de a fi sincer
și de a analiza informații și subliniază domeniile de informații
lipsite de substanță, detalii sau probe. Asertivitatea sprijină
gândirea creativă și eficientă de comunicare.
Psihologia medicala.Obiectivele si functiile
Psihologia medical studiaza personalitatea bolnavului la diferite
etape ale evolutiei bolii.
Obiectivele:1)cercetarea psihologiei omului sanatos si a celui
bolnav fata de agresiunea somatica sau psihica si efectele
psihologice ale suferintei in diverse faze de evolutie a bolii
2)cercetarea relatiei medic-pacient in scopul eficientizari ei
3)asigurarea confortului fizic si psihic in conditiile de spital si de
suferinta 4)oferirea solutiilor tehnice de specialitate pentru
prevenirea imbolnavirii si a consecintelor starii patogene
5)cercetarea factorilor psihici si a mecanismelor producerii
tulburarilor de somatizare.
Functiile:1-participă la descoperirea etiologiei bolilor, insistând
asupra elucidarii cauzelor de natură psihogenă; 2. intervine în
asistenţa medicală în cunoaşterea simptomelor diferitelor boli şi a
conduitei individului în boală; 3 este implicată în susţinerea
terapeutică, venind cu mijloace specific
Psihologia femeilor si a barbatilor.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca unele diferente fundamentale
intre femei si barbati sunt biologice .Afost identificat faptul ca pe
linga diferenta dintre logica este diferit si creierul acestora,lucru
care determina abilitatea de a comunica mai usor femeilor si
intruitia,barbatilor insa ao o separare mai mare intre cele 2
emisfere astfel se explica priceperea in rationamentul abstract si
inteligenta vizual-spatiala.Obiceiurile diferite ale barbatilor si a
femeiolor se explica prin rolurile diferite pe care le-a avut in
procesul evolutiv.
Barvatii tind sa pastreze o directie ferma ,sa urmareasca tinta si sa
gaseasca solutii,pe cind femeiea are o viziune periferica mai buna
ce le ajuta sa observe schimbarile din mediul inconjurator.Creierul
barbatului este programat sa vineze ,fapt ce explica intr-o masura
viziunea lor clara ,structurata in timp ce reierul femeii este capabil
sa descifreze o arie mai ampla de informatie.Barbatii sunt capabili
sa retina informatia si sa o arhiveze.Femeile au tendinta de a re-
analiza informatia iar si air.Genul masculin prefera sunete stridente
,stringerile de mina puternice si culoarea rosie,se pricep la
rezovarea problemelor tehnice.Pe cind genul feminin eu un auz
fin ,se descurca la indeplinirea sarcinilor propuse independent.
Discursurile publice
Un discurs este o cuvântare publică în care o persoană vorbește în
fața altora. Discursul poate fi improvizat sau mai mult sau mai
puțin pregătit.Discursurile sunt ținute cu diferite ocazii.
Discursurile pot fi instituționalizate precum discursurile de
mulțumire sau pot să nu aibă o temă predeterminată. Discursul
poate fi ținut pe stradă, într-o încăpere, într-un context mai mult
sau mai puțin formal
Tipuri de discursuri
-Discursuri care informeazaDeoarece oamenii absorb
informatiile cu mai multa usurinta atunci cand acestea sunt
interesante, e deosebit de important sa adaugati mai multe detalii in
discursurile informative. Mijloacele vizuale, cum ar fi graficele,
diagramele si videoclipurile sunt solutii ideale pentru a face
informatia clara si digerabila.Discursurile care informeaza (sau
informative) indeplinesc urmatoarele actiuni –explica-relateaza-
descriu-clarifica-definesc-demonstreaza
-Discursuri care convingDiscursurile persuasive sunt facute sa
convinga. Daca va propuneti sa influentati credintele sau
atitudinile auditoriului, atunci vorbiti ca sa convingeti. Puteti
aborda discursul persuasiv din mai multe perspective. Va puteti
folosi de credibilitatea dumneavoastra ca sa intariti argumentatia.
Puteti apela la emotiile auditoriului, la motivatia lui sau la simtul
lui moral. Dar, orice ati face, discursul dumneavoastra trebuie sa
includa informatii care sa sprijine logica pozitiei pe care o aveti.
-Discursuri care creeaza atmosferaDiscursurile care amuza
raspund unei nevoi sociale, prin faptul ca promoveaza un sentiment
de unitate sociala care ii apropie pe oameni. Pentru a atinge acest
obiectiv, va trebui, mai mult ca sigur sa includeti elemente din
discursurile informative: statistici, ilustratii, exemple.Multi oameni
cred ca discursurile de atmosfera trebuie sa fie amuzante si multe
dintre ele chiar sunt. Dar nu este obligatoriu ca ele sa fie amuzante
– aproape orice lucru interesant poate constitui baza unui discurs
de atmosfera.Fiindca aceste trei tipuri de discursuri de multe ori se
suprapun, este important sa analizati si sa intelegeti care este
scopul discursului dumneavoastra, inainte de a incepe sa-l scrieti.
Temperamentul melancolic.Manifestari in activitatea
profesionala.Este timid inchis in sine,neincrezator.Se supara
usor,are dificultati,in adoptarea sociala,increderea scazuta in
propriile forte.Indeplinesc cu success misiunea incredintata,inving
greutatile.
Temperamentul sangvin.Manifestari in activitatea
profesionala.Se deosebeste prin ritmicitatea,rapiditatea miscarilor
si vorbirii,E persoana cu buna dispozitie si stapinire de sine.E
vessel plin de viata,intelege repede ce e nou,.E sociabil,optimist,nu
se jeneaza nici intr-un fel de mediu nou.
Tipologia atitudinilor interpersonal
După cum s-a putut observa, atitudinile joacă un rol esenţial în
conturararea comportamentelor individuale. Acelaşi rol primordial
îl deţin şi în cadrul situaţiei de comunicare. Pentru a înţelege mai
bine importanţa acestora, este necesar să precizăm funcţiile 1 pe
care atitudinile le îndeplinesc în comunicare:Funcţia cognitivă se
referă la faptul că atitudinile organizează percepţiile. Această
caracteristică se deduce din situaţia conform căreia, dacă
indivizilor li se prezintă ansambluri de cuvinte (mai ales ambigue),
cel mai bine cunoscute şi percepute de aceştia, nu sunt cuvintele cu
frecvenţa cea mai mare în limbă, ci acelea care corespund valorilor
dominante ale individului (adica cele care corespund atitudinilor
sale) sau care se raportează la acestea.Funcţia energetică (tonică)
înseamnă că atitudinea determină natura şi intensitatea
motivaţiilor.Funcţia reglatoare se referă la atitudinile care unifică
opiniile unui individ, care generează şi guvernează coerenţa internă
a opiniilor şi a comportamentelor individului.Atitudinile
interindividuale constituie un aspect determinant al climatului
relaţional, influenţează decisiv relaţia care se stabileşte între actorii
comunicării. Numeroase cercetări şi studii au demonstrat că
perceperea unor atitudini similare este un element puternic al
atracţiei interpersonale. Atitudinea adoptată de interlocutori
influenţează în mod direct tipul relaţiei sociale care se stabileşte,
intervenind în definirea statutului fiecărui individ în cadrul
procesului comunicaţional şi determinând calitatea şi natura
elementelor ce urmează a fi exprimate.
1
Metodele de convingere in comunicare cu pacientul

mijloace ale convingerii au fost determinate: 1. Educarea –

procesul de direcţionare spre scopul formării abilităţilor, şi
deprinderilor. 2. Propagarea – răspândirea în masă a ideilor,
învăţăturilor şi cunoştinţelor, cât şi explicarea lor. 3. Agitaţia –
răspândirea ideilor cu scopul atragerii masei la activitatea social-
politică activă. 4. Lucrul explicativ – activitatea de a lămuri
conţinutul la ceva anume. 5. Critica – aprecierea negativă şi
arătarea neajunsurilor într-un oarecare lucru. 6. Dezaprobarea
comportamentului antisocial – exprimarea dezacordului, mustrarea
respinsului. 7. Schimbul de experienţă. Convingerea ca metodă a
administraţiei publice are trăsături caracteristice proprii şi elemente
care o determină, este folosită permanent şi în raport cu toţi
cetăţenii, şi de asemenea asigură îndeplinirea voluntară a normelor,
instrucţiunilor, prescripţiilor, iar în final educă „deprinderea”
respectării legii. Elementele convingerii, ca metodă a
administraţiei publice, sunt: dobândirea atenţiei; insuflarea;
influenţa (efectul) asupra conştiinţei; operarea emoţiilor; formarea
interesului. De altfel, convingerea, ca metodă umana şi destul de
eficientă în asigurarea respectării normelor de drept, nu exclude
metoda constrângerii, atunci când măsurile educative nu au dat
rezultatul scontat. Este evident faptul că mult mai uşor se impune o
anumită comportare prin ordin sau decizie decât prin convingerea
membrilor societăţii despre necesitatea unei anumite comportări.
Însă un astfel de stil, bazat doar pe constrângere, ar fi incompatibil
cu principiile unui stat democratic, care presupune o anumită
corelaţie a metodelor utilizate în administraţie