Buric Adrian Vlad

Master Doctrină și Cultură Creștină

Anul II-Semestrul II

Referat

Dialogul dintre Teologie și știință

Sistemul tehnologic actual. Alienarea naturii umane și a vieții în mediul tehnologic actual

Am ales să tratez în acest referat câteva aspecte din tema privind sistemul tehnologic
actual și implicațiile lui asupra vieții și naturii umane. Mai precis, aș vrea să îmi îndrept
atenția asupra schimbărilor majore în maniera de raportare a omului la semeni și
argumentarea faptului că sistemul tehnologic actual este un factor determinant în dizolvarea
și deturnarea identității și a vieții personal-comunitare.

În ceea ce privește maniera de raportare a omului la semeni, trebuie subliniat mai

înainte de toate că o mare parte din populația lumii trăiește în comunități urbane, față de
situația existentă acum un secol, când urbanizarea nu era atât de accentuată. Această
schimbare a adus numeroase beneficii locuitorilor din zonele urbane, precum servicii
medicale mai bune, o ofertă educațională mai variată, mai multe locuri de muncă, o rețea de
piețe, dar și servicii de transport și utilități. Însă, pe lângă aceste beneficii, trebuie observate
și numeroase aspecte negative, precum declinul instituției familiei, scăderea moralității,
dezorganizarea socială, creșterea ratei criminalității, inechitatea socială. Se pot vedea, adesea
la periferia societății, persoane fără adăpost, fără un loc de muncă, vulnerabile, acest tablou
marcând partea tristă a așa zisului ,,progres uman”. Raporturile dintre semeni se resimt, însă,
în urma întâlnirii omului cu procedeele și instrumentele tehnologice. Fiecare vede și resimte,
ca locuitor al spațiului urban, influențele venite din partea nenumăratelor ,,oferte” puse
înainte, ca expresie a procesului de tehnologizare și progres al omenirii. Fie că ne dăm seama,
fie că nu, observăm că viața în aglomerările urbane ne poate îndepărta de semenii noștri.
Profesia sau stilul de viață, valorile împărtășite sau vestimentația, multe alte aspecte pot
deveni criterii de separare a semenilor noștri, a vecinilor sau a cunoscuților. Sociologii au
concluzionat că omul din mediul urban, pentru a se simți în largul său, își trasează granițele
de siguranță, adică își alege și include în lumea lui persoanele care par să îi semene, care
împărtășesc aceleași valori cu el. Aceasta deoarece, afirmă sociologii, el poate înțelege cu
mai multă ușurință intențiile și mesajele semenilor, atitudinile și comportamentele lor. Din
acestea rezultă că omul se îndepărtează tot mai mult de semenii săi, pe care îi vede ca fiind
diferiți, străini, sau chiar dușmani. Tendința aceasta se datorează în primul rând distanței
spirituale între cei ce se consideră diferiți, iar acest aspect îl voi trata după prezentarea
sistemului tehnologic actual.

În ceea ce privește sistemul tehnologic actual -denumire introdusă de Jacques Ellul,

gânditor creștin care a criticat acest sistem tehnologic- acesta poate fi definit prin cuvinte ca:
eficiență, utilitate, progres, viteză, și altele. Aceste procedee, sau realități, transformă relațiile
personale în manifestări standardizate, în care omul devine un accesoriu al regulii, aplicate în
vederea eficientizării sistemului. De asemenea, sistemul tehnologic se bazează pe un progres,
considerat inevitabil în condițiile societății actuale, caracterizat prin: autosuficiență,
automatism, absența finalității, accelerare. Acest sistem propune o lume descreștinată, prin
ademenirea ideii de rai pământesc, care să se substituie împărăției cerurilor, promițând
bunăstare, prosperitate, securitate și fericire globală. Sistemul oferă totul, cu condiția de a
plăti un tribut, nu unul în bani, ci unul plătit prin suflet și viață. Se poate observa cu ochiul
liber că orice referință la transcendență este practic absentă, materialismul și ateismul sunt
realități practice bazate pe confort, consum, prelungirea vieții și o viziune imanentă, fără un
ideal înalt, spiritual. Dezumanizarea produsă prin sistemul tehnologic reprezintă o amenințare
asupra identității profunde și a demnității umane. Integrarea este condiția esențială pentru a
lua parte la viața comunității post moderne.

Revenind acum la raportarea omului la semeni, se poate vedea o legătură strânsă a

acestuia cu impactul sistemului tehnologic actual asupra vieții și comunității. Nefiind ancorat
în duhul și învățătura evanghelică, sau refuzând-o în mod voluntar, omul zilelor noastre caută
să-și îndrepte atenția, sau mai bine zis să-și găsească un reazem în multitudinea de oferte și
plăceri oferite prin intermediul tehnologiei și al produselor acesteia. Fără a generaliza, se
poate constata că omul contemporan nu dorește, sau nu poate să se desprindă ușor de
,,bogăția și slava acestei lumi” ademenitoare, și să se apropie, să se dăruiască ființial lui
Dumnezeu. Această înstrăinare de Dumnezeu, ca o consecință a înstrăinării de viața Bisericii,
îl face pe om să se distanțeze și de semenii săi, deoarece nu mai privește la aceștia ca la
chipuri ale lui Dumnezeu, nu mai privește lumea și oamenii cu ochii credinței, ci numai în
spiritul acestei lumi, care nu caută decât cele de aici, imediate și trecătoare. Ori adevăratul
creștin este conștient de valoarea omului, că acesta deține înăuntrul său cel mai de preț lucru,
și anume sufletul. Dacă gândește astfel, raportarea la semenii săi se va schimba, și implicit
atitudinea și cuvintele sale, care vor fi alese cu grijă, fiind insuflate, desigur, de un duh de
rugăciune, în care se va face simțită prezența harului lui Dumnezeu. Un astfel de om, chiar
dacă trăiește în mijlocul agitației și zgomotului lumii contemporane, inima și sufletul lui vor
fi totdeauna la Dumnezeu, încălzite de bucuria și iubirea dialogului cu Tatăl Ceresc, cu
Hristos, și cu toți Sfinții, bucurie și iubire care se vor revărsa în mod firesc și asupra
semenilor săi, făcându-i să simtă în mod tainic prezența lui Hristos în sufletul lui, și să
dorească, în adâncul lor, să simtă și ei acea bucurie tainică, venită parcă din altă lume. Un
bun creștin va reuși să propovăduiască, astfel, fără cuvinte, ci prin propria sa prezență, viața
și bucuria de a avea, încă din această lume, Împărăția lui Dumnezeu înăuntrul inimii (Luca
17, 21). Pentru omul zilelor noastre, aceste lucruri pot părea depășite, sau imposibile, însă
drept mărturie în acest sens stau astăzi creștinii care strălucesc în lume printr-o viață și o
conduită exemplară, plecând de la simplii credincioși, monahi, monahii, și culminând cu
oameni ce dețin funcții importante in stat, care nu se rușinează să-și mărturisească în mod
public credința în Hristos și în valorile creștine.

Am enumerat mai sus implicațiile sistemului tehnologic actual asupra vieții și naturii
umane. În contextul lumii secularizate de astăzi, în care se resimte o nevoie, o sete tot mai
profundă de spiritual, de împlinire lăuntrică, creștinii sunt chemați să mărturisească puterea
de viață a Evangheliei, izvorâtă din Persoana dumnezeiască a lui Iisus Hristos. Suntem
chemați să devenim exemple vii de trăire autentică a credinței în Hristos, de asumare a
principiilor și valorilor creștine, de a aduce aminte de numele tuturor celor care, prin viața și
activitatea lor, au marcat istoria lumii, unii chiar prin jertfa propriei vieți, mărturisind
Adevărul în fața lumii. Suntem chemați să realizăm nimicnicia noastră, să conștientizăm că
fără Dumnezeu suntem neputincioși, că oricât ne-am bucura de darurile acestei lumi, la fel de
ușor le putem pierde, și atunci se va vedea temelia pe care ne-am clădit viața și osteneala
noastră. Suntem chemați să înțelegem, să învățăm, că deși suntem cununa creației lui
Dumnezeu, tot la fel putem deveni, prin negrija noastră, cea mai josnică făptură. De aceea,
Mântuitorul Hristos, cunoscând firea noastră pătimașă și aplecată spre păcat, a început
propovăduirea Sa prin cuvintele ,,Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!”. Pocăința,
atât de blamată și neluată în seamă în zilele noastre, reprezintă de fapt, acea putere
dumnezeiască prin care omul, căzut și plin de rănile și durerile provocate de ispitele acestei
lumi, caută să se ridice, să-L cheme pe Dumnezeu din adâncul ființei sale, să își vadă păcatele
prin care L-a întristat pe Dumnezeu și astfel, să se producă cea mai mare minune de pe
pământ, întoarcerea omului căzut, al fiului pierdut, la Tatăl cel Ceresc. Referindu-ne la starea
de incertitudine și epuizare generată de programul si ritmul accelerat al sistemului tehnologic
actual, care promovează eficiența, pentru conștiința creștină, a trăi, a lucra, înseamnă a te
împărtăși continuu de viața lui Hristos, ceea ce înseamnă o revigorare și o reîmprospătare a
puterilor sufletești cu fiecare act de jertfă, de iubire, de dăruire.

Lumea de astăzi a pierdut bucuria vieții și a comuniunii personale, mulți dintre noi
preferând în locul acestora micul ecran, fie al televizorului, al calculatorului sau al
telefonului, accentuându-ne starea de singurătate și neîmplinire. Fiecare își trăiește propria
dramă, fără să aibă curajul de a conștientiza pericolul în care se află și de a încerca să
depășească alienarea produsă de acest sistem tehnologic. De aceea, trebuie accentuat că
împlinirea reală a persoanei ține de dăruirea jertfelnică prin iubire, de participarea efectivă la
durerile și bucuriile semenilor noștri. Astfel, fiecare semen este perceput în lumina lui
Hristos, poate fi iubit și prețuit cu adevărat, realizând astfel comuniunea la care suntem
chemați de Dumnezeu.