Generația Facebook

Deși sunt departe de-a mai fi un om tânăr, am trecut și sper să trec și de-acum încolo cu mintea
deschisă prin revoluția de paradigmă tehnologică și culturală prin care trecem toți. Departe de-a mă
speria și irita, lumea rețelelor de socializare, a motoarelor de căutare, a marilor break-throughs
științifice, a gadgeturilor electronice mă fascinează. Să vezi din tot miracolul lumii din ultimele decenii
doar imbecilii de pe Facebook (care erau, slavă Domnului, destui și-n lumea cărții, a catedralelor și-a
peșterilor și-or să fie tot atâția pe Proxima b, dac-o s-ajungem cândva acolo) înseamnă să iei un
supărător produs secundar drept esența schimbărilor.
Îi înțeleg pe oamenii care-au trăit în utopia cărții (doar sunt unul dintre ei), le-înțeleg perplexitatea
în fața tinerilor și-a unei lumi care nu mai seamănă cu cea de-acum două sau trei decenii, dar mie mi
se pare că rareori a existat în lume atâta creativitate, atâta risipă de geniu științific, tehnologic și artistic
ca astăzi. Nu cred că e bine să vedem doar pericolele noului fel de realitate (și post-realitate) în care
trăim fără să înțelegem și speranțele de neimaginat altădată pe care ni le aduce.
Personal, nu cred că există o conspirație pentru idiotizarea tinerelor generații ca să fie
manipulate mai ușor. Cred doar că omul se schimbă, cum s-a mai schimbat de câteva ori în istorie.
Tinerii nu mai citesc la fel de mult ca părinții lor, poate, dar navighează în alte medii cu o dexteritate
pentru mine uimitoare și inimitabilă. Puștiul meu scrie pe claviatură de trei ori mai repede ca mine,
computerele n-au secrete pentru el, umblă pe Skype, pe WhatsApp, pe YouTube și pe alte chestii de
zici că plutește și vă jur că nici el, nici colegii lui nu mi s-au părut vreodată imbecili spălați pe creier.
În plus, și mă opresc aici, noi, cei care-avem o vârstă, am avut șansa noastră în lume. Ne-am
dat măsura în bine și-n rău. Astăzi sunt alții în punctu-n care-am fost noi acum mai multe decenii. Să
nu vedem în ei decât o umanitate decăzută de la standardele noastre - vai, câteodată conservator-
naționaliste - mi se pare un lucru urât și trist. Șansa lor e acum, și ei nu vor trăi și nu vor gândi ca noi,
deși poate ne vor duce viața și gândurile mai departe.
Mircea Cărtărescu
(text publicat de autor pe pagina sa Facebook)

Notă: încercuiți literele corespunzătoare afirmațiilor care corespund cerinței fiecărui exercițiu. Unele
întrebări pot avea răspunsuri multiple.

1. Care dintre afirmațiile următoare este neadevărată, raportată la textul de mai sus?
a) Vârsta înaintată îl împiedică pe autorul textului să facă față schimbărilor tehnologice ale
prezentului.
b) Noile forme de comunicare socială exercită o atracție specială asupra autorului.
c) Au existat imbecili și în lumea cărții, așa cum există și în era Facebook.
d) Lumea de azi este deosebită de cea de ieri în ceea ce privește modul de comunicare.
2. Care dintre afirmațiile de mai jos sunt corecte în raport cu textul de mai sus?
a) Pot înțelege uimirea unor contemporani care au trăit în lumea cărții, în fața realităților de azi.
b) Generația Facebook este dominată de imbecili.
c) Excepția nu trebuie considerată ca fiind definitorie pentru întreg.
d) Lumea de azi aparține tinerilor care o construiesc în funcție de propriile standarde.
e) Tânăra generație este victima conspirațiilor care au drept scop imbecilizarea ei.
3. Care dintre afirmațiile de mai jos nu pot fi deduse din text?
a) Fiul meu este capabil să utilizeze o sumedenie de aplicații pe calculator.
b) Fiul meu este un programator competent și utilizează în cunoștință de cauză WhatsApp,
Skype sau Youtube.
c) Persoanele în vârstă nu au dreptul să se pronunțe în legătură cu preferințele tinerilor din ziua
de azi.
d) Este întristător faptul că unii îi privesc cu scepticism pe tineri.
e) Standardele morale ale generațiilor vârstnice sunt întotdeauna conservatoare și naționaliste.
f) Există o legătură strânsă între utilizarea rețelelor sociale și gradul ridicat de imbecilizare.