Viena 

(învechit Beciu, în germană   Wien (ajutor·info), în maghiară Bécs) este capitala Austriei. Orașul este

situat în extremitatea răsăriteană a acestei republici federale, în landul (regiunea autonomă) Viena, și este
traversat de Dunăre. Regiunea autonomă Viena este, cu cei aproape două milioane de locuitori ai săi, ce
reprezintă un sfert din populația totală a Austriei, al zecelea oraș ca mărime din cadrul Uniunii Europene.

Populat de 1,8 milioane de locuitori,[4] Viena este un important centru politic internațional (datorită
neutralității postbelice a Austriei și situării în partea centrală a Europei), unde își au sediul organizații de
primă mărime, ca: Organizația Națiunilor Unite(ONU), Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol și alte
diverse agenții, între care Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Această agenție își are sediul,
alături de cel al ONU, într-unul dintre complexele așa-numitului centru UNO-city, aproape de Dunăre.

Orașul a fost secole la rând capitală imperială și reședință a familiei imperiale de Habsburg, ceea ce a dus la
dezvoltarea sa ca unul dintre cele mai importante centre culturale și politice ale Europei. Cotat fiind drept al
patrulea oraș pe plan mondial, cu o populație pe atunci de două milioane de locuitori, Viena era depășită
doar de Londra, New York și Paris. La sfârșitul Primului Război Mondial capitala Austriei a pierdut un sfert
din populația sa. La propunerea Republicii Austria, centrul vechi al orașului Viena precum și castelul
Schönbrunn, mărturii vii ale domniei familiei imperiale de Habsburg, au fost trecute de UNESCO pe lista
monumentelor patrimoniului mondial.

De-a lungul timpului Viena a fost capitala Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, a Imperiului
Austriac și, între 1867-1918, a Imperiului Austro-Ungar. Aici s-a desfășurat Congresul de la Viena în
anul 1815.

Cuprins

 1Geografie

o 1.1Localizare

o 1.2Peisaj

o 1.3Clima

 2Istorie

o 2.1Perioada antică, perioada romană, perioada medievală

o 2.2Domnia familiei de Habsburg

o 2.3Asediul otoman al Vienei

o 2.4Barocul și clasicismul la Viena

 2.4.1Baroc

 2.4.2Clasicism

o 2.5Orașul imperial între conservatorism și avangardă

o 2.6Primul război mondial și „prima republică”

o 2.7Viena în timpul naționalismului și celui de-al doilea război mondial

 o 2.8Ocupația, cea de-„a doua republică”, reconstrucția

o 2.9De la revoluția ungară până în prezent

 3Populația

 4Cultură

 5Știință

 6Politică

 7Administrație

 8Transport

 9Economie

o 9.1Industrie

 10Electronica, mecanică, produse alimentare de renume.

o 10.1Turul Vienei

 10.1.1Catedrala Sf. Ștefan

 10.1.2Catedrala Sf. Barbara

 10.1.3Catedrala Greco-Ortodoxă

 10.1.4Schönbrunn

 10.1.5Palatul Hofburg

 10.1.6Parcul Prater

o 10.2Personalități născute în Viena

o 10.3Note

o 10.4Legături externe

o 10.5Vezi și

o 10.6Imagini

Geografie[modificare | modificare sursă]

Viena, datorită suprafeței sale de numai 414,65 km², este cel mai mic land al Austriei și, totodată, singurul
land care nu se învecinează pe nici una din granițele sale cu o altă țară. Întrucât este regiune autonomă, cu
statut special, în cadrul republicii federale din care face parte, Viena dispune de suprafețe construite și de o
infrastructură mult extinse în raport cu suprafața sa. 11,3% din suprafață este alocată construcțiilor, 11,1%
reprezintă suprafața ocupată de rețelele de circulație, altele decât cele pe șine, care acoperă la rândul lor
2,2% din suprafața totală a landului. Viena este considerată a fi regiunea cu cea mai mare suprafață
destinată parcurilor și grădinilor, care se bucură de un procent semnificativ de 28,4%, reprezentând
117,76 km². Apele reprezintă 4,6%, adică o suprafață de numai 19,1 km², fiind prezente pe o mai mare
întindere în Burgenland.
Viena se numără printre cele patru regiuni cultivatoare de viță de vie. 1,7% din suprafață a fost atribuită
viticulturii, în timp ce suprafața împădurită acoperă 16,6%, iar agricultura se realizează pe 15,8% din totalul
suprafeței acestei regiuni.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Dezvoltarea sa ca unul dintre cele mai mari și importante orașe ale Europei Centrale, Viena o datorează,
între altele, poziției sale geografice favorabile. Orașul se află între culmile nord-estice ale Alpilor, în zona
bazinelor vieneze. Orașul istoric a fost ridicat numai în partea de sud a Dunării, astăzi însă el se întinde pe
ambele maluri. Viena a luat naștere la intersecția dintre direcția vest-est (Dunărea) cu cea din nord-
sud. Dunărea formează aici mai multe brațe, care cuprind numeroase insule fluviale.

După căderea Cortinei de fier în 1989 s-au reluat relațiile economice și de tranzit dintre țările din nordul și
cele din estul Austriei. Apropierea geografică de „blocul de est” de odinioară s-a făcut din nou remarcată.
Viena se află la o distanță de doar 60 km de capitala Slovaciei, Bratislava, ceea ce este un caz unic
în Europa (făcând abstracție de cazul Vatican-Roma). Începând cu 21 decembrie 2007, odată cu
extinderea spațiului Schengen, care a inclus printre altele și țările învecinate Austriei
(Cehia, Slovacia și Ungaria), granițele Austriei au devenit libere, permițând pentru prima dată din 1918 să fie
trecute fără control.

Peisaj[modificare | modificare sursă]

Viena are o suprafață construită relativ mică. Aproximativ jumătate din suprafață este destinată spațiului
verde, întinderi semnificative fiind, de asemenea, atribuite agriculturii.

Viena cuprinde un teritoriu care coboară până la 151 m deasupra nivelului mării în Lobau și urcă în Pădurea
Vieneză până la înălțimea de 542 m Hermannskogel. Aici, în nord-vestul, ca și în vestul și sud-vestul Vienei,
se află Pădurea vieneză, cu înălțimile Leopoldsberg, Kahlenberg, și extensiile sale ce pătrund până în
interiorul orașului. Pădurea vieneză este străbătută de râuri ce trec prin teritoriul capitalei austriece. Cel mai
cunoscut poartă numele orașului, Viena. Munții din vest sunt continuați în sud de terasele din perioada
glaciară, Wienerberg și Laaer Berg. Întregul ținut este pentru viticultură, el formând regiunea viticolă Viena.

Estul este o regiune joasă (Marchfelds) ce servește actualmente drept teren agricol, dar care este acaparată,
în ritm accelerat, de construcții. În sud-est, de-a lungul Dunării, se întind câmpiile de pe malurile fluviului,
declarate parc național.

Din cauza actualelor condiții atmosferice (ca și în cazul altor state europene), cartierele de locuințe se află
predominant spre granița de vest a Vienei, unde poluarea nu s-a făcut încă remarcată, în timp ce zona
industrială ocupă partea de est a orașului.

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima Vienei este temperat continentală cu influențe oceanice dinspre vest. Precipitațiile sunt în Viena
relativ mici în comparație cu celelalte regiuni ale Austriei, perioadele de secetă fiind lungi. Iernile sunt însă
blânde față de restul țării. Temperatura medie se ridică la 11,4 °C în centrul Vienei, coborând la 10,2 °C spre
periferie. Precipitațiile sunt în medie de 600 mm, vienezii bucurându-se de numai 60 de zile de vară, față de
cele 70 de zile de iarnă pe an. În Viena se află Institutul Central de Meteorologie și Geodinamică (ZAMG).

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima lucrare de istorie referitoare la istoria orașului Viena datează din secolul al XIII-lea. Este o cronică a
orașului scrisă de Jans der Enikel.
Perioada antică, perioada romană, perioada medievală[modificare | modificare sursă]

Descoperirile arheologice au demonstrat că bazinul Vienei a început să fie locuit din epoca pietrei. În epoca
bronzului, teritoriul a continuat să fie locuit, fapt atestat și de mormintele de incinerare descoperite
aici. Epoca fierului - Cultura Hallstatt - s-a bucurat de o și mai bună reprezentare arheologică în această
zonă, dovezile locuirii în perioada respectivă fiind de necontestat (necropole și alte urme). Din
perioada celtică provin datele despre Oppidum-ul aflat pe Leopoldsberg și o cetate celtică
denumită Vedunia („râuleț de pădure”).

În secolul I d.Chr., romanii au ridicat pe locul unde astăzi se află centrul istoric al Vienei, în
apropierea Dunării, un castru și un oraș civil cu numele Vindobona (localizat în sectorul/cartierul 3 al
orașului de astăzi). Inițiativa romană a avut drept scop asigurarea graniței provinciei romane Pannonia. Se
pot încă vedea pe străzilele sectorului 1 (în centru) zidul și străzile castrului roman. Prezența romană a durat
până în secolul al V-lea. Poziționarea castrului în partea de est a imperiului l-a transformat într-o pradă
ușoară pentru popoarele migratoare germanice, cărora le-a căzut curând victimă.

Drept centru al evului mediu timpuriu în Viena a fost considerat Berghof, care s-a transformat într-un centru
comercial pentru regiunea viticolă înconjurătoare. Cea dintâi atestare, medievală, este cea din 881 în
Analele Salzburgului. Referirea a fost făcută în contextul unor lupte cu ungurii. Anul 955 a avut un rol
hotărâtor asupra dezvoltării ulterioare a Vienei după ce în acest an regele francilor de est Otto I i-a învins pe
unguri în Bătălia de la Lechfeld (de lângă Augsburg).

În 976 s-a organizat comitatul Ostarrîchi (sau Marchia orientalis, ulterior Marcha Austriae și Osterland), pe

al cărui teritoriu, la granița cu Ungaria, se află Viena de astăzi. Începând cu secolul al XI-lea, Viena a devenit
un centru comercial important, în 1155 orașul fiind ridicat de Heinrich Jasomirgott la rangul de capitală.
După numai un an, Viena a primit statutul de ducat autonom.

Domnia familiei de Habsburg[modificare | modificare sursă]

Viena în 1758, de Bernardo Bellotto

În 1278 ducatul a fost cucerit de regele german Rudolf I, din Casa de Habsburg. Astfel a început domnia

acestei familii în Austria, domnie care continuat până în 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial. Viena s-a
aflat în evul mediu în umbra orașului Praga, care fusese desemnată reședință imperială pentru Casa de
Luxemburg. Dinastia de Habsburg a încercat să dezvolte Viena, pentru a ține pasul cu Praga. O contribuție
remarcabilă a avut Rudolf IV, care, printr-o politică economică inteligentă, a ridicat nivelul de trai al
populației. Două decizii importante i-au adus acestuia titlul de fondator: constituirea Universității din
Viena în 1365 (după modelul Universității Caroline din Praga) și construirea Bazilicii „Sfântul Ștefan”. Etapele
următoare au fost marcate de conflicte între moștenitori, care au stârnit tulburări și au condus la declinul
economic al țării.
În 1438 Viena a ajuns oraș de reședință al Sfântului Imperiu Roman, din dispoziția ducelui Albrecht V,
devenit rege romano-german. Numele ducelui este însă legat și de marea acțiune de deportare și omorâre a
evreilor vienezi, în 1421-1422. În 1469 Viena a devenit reședință arhiepiscopală, ceea ce a determinat
ridicarea Bazilicii Sfântul Ștefan la rang de catedrală. În perioada de domnie a lui Friedrich al III-lea, un
monarh slab din dinastia de Habsburg, Viena s-a aflat mereu la dispoziția potrivnicilor săi, deoarece acesta
nu putea asigura pacea ținutului împotriva bandelor de mercenari ce bântuiau nestingheriți locurile.

Viena în Harta Iosefină, 1773-81

În 1556 Viena a devenit reședință imperială, după intrarea Regatului Ungariei și al Boemiei sub

dominația Casei de Habsburg.

Din 1551 a început recatolicizarea orașului, care căzuse repede sub influența protestantismului lutheran.

Regele Ferdinand I i-a adus la Viena pe iezuiți, care au exercitat o influență majoră asupra
poporului. Iezuiții au pus bazele unui colegiu, li s-a transferat conducerea universității din Viena, au practicat
cenzura editorială, au implementat prin acțiunile lor la așa-zisa „contrareformă” a Sfântului Imperiu Roman.
Reprezentantul iezuit cel mai de seamă a fost Melchior Khlesl, arhiepiscop de Viena în jurul anului 1600.
Acest război religios a dus la exproprieri și expulzări brutale, încât în 1640 în Austria au rămas foarte puțini
protestanți.