Chișinău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Pentru alte sensuri, vedeți  Chișinău (dezambiguizare).

Chișinău

Кишинёв
Кишинэу

—  Capitala Republicii Moldova  —

Municipiul Chișinău

În sensul acelor de ceasornic:

Sediul Ministerului
Agriculturii • Circul • Atrium Business
Center • Ansamblul Catedralei (cu Arcul de
Triumf în prim plan) • Teatrul Național de
Operă și Balet „Maria Bieșu” • Bulevardul
 „Dacia” • Statuia lui Ștefan cel Mare •
„Porțile orașului”

Drapel
Stemă

Poreclă: Orașul din piatră albă

Chișinău

Chișinău (Moldova)

Poziția geografică

Coordonate: 47°01′0″N 28°52′0″E

Țară  Republica Moldova

Municipiu al Republicii  Municipiul Chișinău
Moldova
Prima atestare 17 iulie 1436

Subdiviziuni 5 sectoare[arată]

Guvernare

 - Primar Ion Ceban (Partidul

Socialiștilor din
Republica Moldova,
noiembrie 2019)

Suprafață[4]

 - Total 123 km²

Altitudine 85 m.d.m.

Populație

 - Capitala Republicii
685,900 [3] locuitori
Moldova

 - Densitate 5,576 loc./km²

 - Metropolitană 820,000 locuitori [2]

Fus orar UTC+2

Cod poștal MD-20xx

Localități înfrățite

 - 19 orașe înfrățite listă

Prezență online

chișinău.md
GeoNames 
Facebook Places 
 Harta orașului

Modifică date / text 

Chișinău (în rusă Кишинёв, transliterat: Kișiniov) este capitala, cel mai mare oraș și

centrul administrativ, teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova. Orașul este așezat la o
margine a pantei de sud-est a Podișului Central al Moldovei, în zona de silvostepă,[5] fiind străbătut de râul
Bâc, un afluent de dreapta al Nistrului.

La 1 ianuarie 1984,[6] aici locuiau circa 604.500 persoane, conform recensământului din 1989 – 661.400,
[7]
 în 1996 – 662.000 persoane,[8][9]. În prezent (2020)[10], Chișinăul găzduiește peste 738.500 de locuitori
(estimare).

Chișinăul este legat prin căi ferate și drumuri cu toate municipiile, orașele și centrele raionale și multe sate

din republică, de asemenea cu centre urbane din România, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Belarus, Rusia și alte
state. Din punct de vedere administrativ, este divizat în cinci
sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Râșcani și Ciocana. Organul local al puterii de stat este Primăria
municipiului (Consiliul municipal).

Chișinăul este supranumit „Orașul din piatră albă”. Respectivul supranume provine din abundența clădirilor
deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar.[11] Printre altele, primul vers din forma actuală
a imnului orașului Chișinău, intitulat Orașul meu (muzică: Eugen Doga, versuri: Gheorghe Vodă),
este: Orașul meu din albe flori de piatră.[12] Forma anterioară a primului vers din imn era: Orașul meu cu
umeri albi de piatră[13]

Cuprins

 1Istorie
 o 1.1Etimologie

o 1.2Târgul moldovenesc

o 1.3Orașul țarist

o 1.4Perioada interbelică

o 1.5Perioada sovietică

o 1.6După independență

 2Geografie

o 2.1Structura geologică

o 2.2Bogății minerale

o 2.3Geografia și divizarea administrativă

o 2.4Climă

o 2.5Ape curgătoare

o 2.6Floră

o 2.7Faună

 3Demografie

o 3.1Dinamica numărului populației

 3.1.1Populația orașului

 3.1.2Populația municipiului

o 3.2Compoziție etnică și confesională

 4Administrație și politică

o 4.1Consiliul municipal

o 4.2Diviziuni administrative

 5Transport

o 5.1Transport public

 6Cultură

o 6.1Festivaluri

 7Mass-media

o 7.1Televiziune

o 7.2Radio

o 7.3Presă
  8Arhitectură

 9Chișinăul în literatură

 10Chișinăul ca marcă

 11Monumente în Chișinău

 12Personalități

o 12.1Născuți în Chișinău

o 12.2Au locuit în Chișinău

 13Orașe înfrățite

 14Galerie

 15Referințe și note

 16Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]

Istoria apartenenței statale 

 Moldova 1991–
 URSS 1944–1991
 Regatul României 1941–1944
 URSS 1940–1941
 Regatul României 1918–1940
 Republica Democratică Moldovenească 1917–1918
 Republica Rusă 1917
 Imperiul Rus 1812–1917
 Moldova –1812

Articol principal:  Istoria Chișinăului.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Există mai multe ipoteze despre etimologia numelui. Una din ele, emisă de Iorgu Iordan, este că numele
orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenő („micul Eugen” sau „mica latură” [14]) pronunțat Chișienău,
trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care
stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A.
V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții. [15] A. Boldur a emis ipoteza că numele vine din limba
cumană: „kesene” și „aul”, în care primul cuvânt înseamnă schit sau mănăstire iar al doilea, cătun sau
seliște[16]. O altă ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici și adoptată de autoritatea sovietică, a fost aceea că
numele orașului ar veni din suprapunerea cuvântului românesc Nouă peste cuvântul tătar Kâșla (iernut):
Chișinăul ar fi așadar o Câșla-Nouă. Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu prefixul Chiș- în zone
nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele.

Târgul moldovenesc[modificare | modificare sursă]

Hrisovul din 1436 care atestă pentru prima dată Chișinăul

Prima mențiune a târgului datează din anul 1436, iar mențiunile ulterioare descriu un târg rural prevăzut cu
o hală de piatră, grupat în jurul parohiilor Nașterea Fecioarei (Măzărache) și Sfinții împărați Constantin și
Elena (Râșcani). În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, documentele atestă existența unui sat pe malul
drept al Bâcului care avea hotar comun cu mosia Chișinăului. În alte documente de mai târziu găsim și
denumirea acestui sat : Visterniceni.

În 1772 unul din reprezentanții familiei Râșcanu și anume spătarul Constantin Râșcanu a devenit posesorul
parții de sud-est a moșiei Visterniceni. Constantin Râșcanu este ctitorul Bisericii Sfinților Impărați Constantin
si Elena pe pereții căreia în rând cu alte inscripții se poate citi: „ ... această Sfântă biserică a fost înălțată din
temelii pe mijloacele robului lui Dumnezeu Constantin Râșcanu mare spătar, in anul 1777". [17]

Până în 1812 târgul moldovenesc se ridica pe malul Bâcului, în jurul Pieței Vechi, numărând 7 parohii și
aproximativ 5.000 de locuitori.

Orașul țarist[modificare | modificare sursă]

Dezvoltarea târgului ca oraș începe odată cu stăpânirea rusească (1812) care alege Chișinăul,
rebotezat Кишинёв (Kișiniov), drept capitală a noii gubernii botezată cu acest prilej Basarabia, după numele
purtat până atunci de ținutul moldovenesc anexat de turci între 1484 și 1538 și denumit de
ei Bucak (Bugeac).

În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra târgului
moldovenesc de pe malul Bâcului. Unul dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea a fost A. Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este
menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871) spre portul Odesa.
Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în provincie, cu precădere la orașe.
Spre 1898 românii nu reprezentau decât 14% din populația orașului.
 

Harta reședinței de gubernie la 1887

Panorama orașului la 1889


Biserica Măzărache. Cea mai veche clădire din Chișinău. Imagine de la sfârșitul sec. XIX

Gimnaziul bărbătesc din Chișinău, începutul secolului XX

În aprilie 1903 a avut loc o dezlănțuire de acte huliganice și crime ale căror victime au fost minoritarii evrei.
Atrocitățile antievreiești din zilele de 6-7 aprilie 1903 săvârșite de persoane declasate din Imperiul Rus,
susținute de ohranca (poliția secretă) țaristă și soldate cu aproape 50 de evrei uciși, 600 răniți (dintre care
92 răniți grav), zeci de case și magazine jefuite și devastate au intrat în istorie sub numele de „Pogromul de
la Chișinău”. Doi ani mai târziu, a mai avut loc un pogrom, cu mai puține victime. Evenimentele anilor 1903-
1905 au determinat o mare parte din comunitatea evreiască din Moldova să emigreze.

Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

Statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt

În 1918, după ce Sfatul Țării a votat unirea cu România, Chișinăul a devenit municipiul de reședință
al județului Lăpușna. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 114.896 locuitori, dintre care 48.456
români, 41.065 evrei, 19.631 ruși, 1.436 poloni etc. [18] Chișinăul a primit statut de municipiu și a devenit al
doilea oraș ca mărime din România, după municipiul București.

Gara feroviară Chișinău a fost una dintre cele mai importante din România. Itinerarul principal l-a constituit
linia București – Iași – Chișinău (Kiev, Moscova).
În 1927 s-a realizat prima rută aeriană pe distanța Chișinău-București. (Această rută a fost repetată în mod
simbolic în 1991 de către compania de turism a deputatului municipal Chișinău de atunci, Alexandru Savițki,
în calitate de pasageri figurând o serie de persoane marcante ale municipiului, scriitori, jurnaliști etc.)

Astfel, în anii următori acelei rute aeriene din 1927, la Chișinău a fost construit aeroportul de pasageri. Pe
aici trecea linia de navigatie aeriana L.A.R.E.S. cu plecare si sosire pe aerodromul Chișinău.
Itinerarii: București – Galați – Chișinău și Cernăuți – Iași – Chișinău – Cetatea Albă.

În perioada interbelică au fost deschise și au activat în municipiul Chișinău mai multe facultăți și școli
superioare: Facultatea de Agronomie si Facultatea de Teologie (de pe lânga Universitatea din Iași),
Conservatorul Național de Muzică și Artă Dramatică, 2 conservatorii particulare.

De asemenea, tot la Chișinău, activează 4 licee de baieti, 1 liceu militar, 3 licee de fete, 1 seminar teologic, 1
liceu comercial de baieti, 1 liceu industrial de fete, 1 scoala de menaj, 1 scoala normala de baieti, 2 scoli
normale de fete, 1 scoala de cântareti, 2 gimnazii de baieti, 1 gimnaziu industrial de baieti, 3 gimnazii
industriale de fete, 1 liceu particular de baieti, 3 licee particulare de fete si 1 gimnaziu particular de fete.

Membrii Sfațului Țării, 10 decembrie 1918

Primăria municipiului, 1930

 
 

Sediul Sfatului Țării în anii '20

 Celebrarea a 25 de ani de la lansarea revistei Viața Basarabiei (1932)

De asemenea, după 1918, Chișinăul a devenit un centru notabil de cultură românească. Iată institutiile
culturale ce activau la acea vreme: Casa Scoalelor si a Culturii Poporului, care întretine în judet 179 de
camine culturale, 5 societati muzicale si 15 biblioteci, adica în total 199 de organizatii culturale dintre care
130 au personalitate juridica.

Alte instituții culturale în Chișinău: Universitate Populara, Muzeul National al Basarabiei, Muzeul istorico-
arheologic bisericesc, Cercul Militar, Biblioteca Municipala (peste 100.000 de volume), Biblioteca
Universitatii Populare, Biblioteca Centrala, Biblioteca Jokey Clubului, 8 biblioteci particulare, Teatrul
National, 4 cinematografe, 8 societati sportive, 8 societati de vânatoare, Automobil Clubul Regal Chisinau
etc.

În 1927 au răsunat la Chișinău primele semnale și emisiuni ale postului de radio "Basarabia", în scurt timp în
municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia
sovietică din 1940.

Mănăstirea Ciuflea, este un simbol al rezistenței prin credință. În epoca sovietică, o bună perioadă de timp
(începutul anilor '60 - sfârșitul anilor '80 ai sec. XX) lăcașul a fost singura biserică ortodoxă din Chișinău în
care s-au oficiat slujbele[19].

Iată și organizarea de Sănătate a Chișinăului după 1918. Spitale de stat: Spitalul Central, Spitalul Regina
Maria, Spitalul de contagiosi, Spitalul Militar, Spitalul Militar de ochi, Spitalul de ochi „D. Manoilescu”,
Spitalul Maternitatea, Maternitatea Municipiului si, Ospiciul de alienati „Costiugeni”.
Spitale si sanatorii particulare (în Chișinău): Spitalul de orbi, Spitalul evreesc, Spitalul de copii al Societatii de
Binefacere, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sanatatea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”, Sanatoriul „Dr.
Tumarhin”, Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf).

Odată revenit la sânul Patriei-Mamă, la Chișinău au fost schimbate denumirile de străzi. Astfel Țarski
Prospekt devine Bd. Alexandru cel Bun (azi Ștefan cel Mare și Sfânt ), fiind renominalizate și majoritatea
celorlalte străzi. Acestea însă vor fi schimbate din nou de regimul sovietic (Alexandru cel Bun devenind
Stalin), care reclădește orașul, acum capitală unională, în stilul blockhaus specific comunismului (vizibil,
bunăoară, în palatul guvernului sau la Ciocana), dar construind și monumente de stil tradițional rusesc.