Lucrarea nr.

DIAGNOSTICAREA SISTEMULUI
DE APRINDERE LA MAS

1. Fundamentare teoretică
Sistemul „clasic" de aprindere la MAS este prezentat în figura 7.1, în care s-au
pus în evidenţă bobina de inducţie cu rezistenţa adiţională, ruptorul, condensatorul,
distribuitorul şi bujiile. Toate elementele acestui sistem sunt puternic intercorelate,
astfel încât funcţionarea defectuoasă a oricăruia dintre ele duce la funcţionarea
defectuoasă a sistemului sau chiar la scoaterea din funcţiune a acestuia. Deoarece
funcţionarea sistemului de aprindere se face cu o frecvenţă mare (100 Hz la 3000
rot/min şi 4 cilindri), comportarea statică a sistemului este net diferită de cea dinamică
şi de aceea orice acţiune de diagnosticare, cât de cât pretenţioasă, care să surprindă
corect starea tehnică a sistemului de aprindere, se face în funcţionarea reală, iar
principalul mijloc de diagnosticare îi reprezintă analizorul electronic al aprinderii sau
igniscopul. Analizorul electronic este de fapt un osciloscop pentru înaltă tensiune,
adaptat utilizării la MAS. El poate fi folosit atât pentru vehicule având un sistem clasic
de aprindere, cât şi pentru vehicuie având aprindere electronică, integrală sau nu.
Principiul general de lucru este vizualizarea tensiunilor generate atât în primarul, cât
şi în secundarul bobinei de inducţie şi compararea lor cu nişte forme de undă
standard. Eventualele diferenţe corespund unor deficienţe ale sistemului de aprindere
şi trebuie interpretate de operatorul uman.
Observaţie: La ora actuală s-au dezvoltat şi sisteme electronice complexe care
fac automat această analiză.
Pentru exemplificare,
se consideră cazul unui
MAS cu 4 cilindri, cu
aprindere ciasică. Struc-
tura sistemului de aprin-
dere este dată în figura
7.1. Bornele diferitelor
elemente comoonente s-
au marcat cu un cerculeţ.
Cablurile de înaltă tensi-
une (I.T.) sunt marcate cu
linie dublă, continuă şi
punctată. în aceste con-
Fig. 7.1 Schema sistemului „clasic" de
aprindere diţii, tensiunile pe conden-
sator, şi în secundarul
bobinei, u2, sunt date
 1

respectiv în figura 7.2 a şi b, corespunzător punctelor de măsură m2,respectiv

m3 şi m4. Diferenţa între punctele m3 şi m4 rezidă în faptul că m4 măsoară
tensiunea doar la bujia cilindrului 1, care are perioada egală cu a ciclului
motor, pe când m3 măsoară tensiunile la toţi cilindrii şi va avea o perioadă de
4 ori mai mică.

Fig. 7.2 Tensiunile în primarul şi secundarul bobinei de inducţie

La momentul (0) (şi 8) se presupune că se deschid contactele ruptorului

R. în acest caz tensiunile cresc foarte rapid, datorită unei evoluţii oscilante,
date de condensatorul C şi inductivitatea primarului bobinei, L1. în punctul (1)
tensiunea secundară a devenit foarte mare (notată Ustr) şt se produce
străpungerea spaţiului dintre electrozii bujiei. Acest lucru determină
amorsarea arcului electric, care se traduce printr-o scădere bruscă a tensiunii
secundare u2 până la o valoare de ardere a arcului electric, Uarc.
Corespunzător, şi tensiunea pe condensator acuză un palier, notat cu (2). La
momentul (3), energia acumulată iniţial în bobină nu mai poate susţine arcul
electric. Acesta se stinge, iar tensiunile capătă forma unor oscilaţii amortizate
(4) către valorile de regim permanent (5), 0 pentru u2 şi tensiunea de
alimentare, V+, pentru tensiunea pe condensator. în momentul (6), ruptorul se
închide şi scurtcircuitează condensatorul, deci tensiunea u1 devine zero.

Primarul bobinei începe să se reîncarce cu energie ⁄ ,

datorită creşterii curentului primar I1. Creşterea esteînsă mult mai lentă faţă de
variaţiile care apar la t=0, ceea ce determină apariţia unei tensiuni secundare
induse mult mai mică, net inferioară nivelului Ustr. Acest lucru nu permite
amorsarea unei scântei în acest regim. La momentul (8), ruptorul se
redeschide şi evoluţia ciclică se reia. Dacă se notează cu tc şi td timpii cât
ruptorul conduce, respectiv este deschis, atunci perioada ciclului de lucru va fi:
 T= ti + td (7.1)
şi se defineşte coeficientul Dwell:

[ ] (7.2)

Este evident că acest parametru arată cât de mult creşte curentul în primarul
bobinei. Din punct de vedere practic, el este influenţat de profilul camei şi de
distanţa maximă între contactele ruptorului, d. Când d este mic, D este mare,
bobina se umple cu energie mare, scânteia este bună, dar prin bobină trece un
curent mare mult timp şi mai ales la turaţii mici aceasta se încălzeşte excesiv,
putând rezulta o scădere a duratei de viaţă şi o uzură mai accentuată a contactelor.
Când d este mare, D este mic, curentul nu apucă să crească suficient, bobina se
umple cu energie puţina şl scânteia este slabă, mai ales la turaţii mari.
Observaţie: în locul coeficientului se poate introduce unghiul Dwell, definit
drept unghiul cu care se roteşte axul ruptorului cât timp contactele sunt închise:

[] [ ] (7.3)

în continuare vor fi prezentate câteva defecte posibile şi modul lor de

manifestare.
A) Diagnisticarea bujiei. Dacă distanţa între electrozi creşte, cresc Ustr şi Uarc
, dar scade timpul de ardere al arcului (palierul 2). în general, nu toată energia
înmagazinată în bobină se transmite la arc, ci o parte se pierde fie la ruptor, în
bobină, în distribuitor, fire de legătură etc. Transferul maxim de energie
bobină-scânteie se face la o anumită valoare a distanţei între electrozi. Orice
modificare de la acest optim duce la scăderea energiei, deci la o aprindere mai
dificilă a amestecului în cilindru. De aceea este indicat să se păstreze valorile
indicate de producător. Aceasta valoare se poate mări în cazul utilizării bobinelor de
energie mare şi/sau utilizării aprinderilor electronice.
Dacă bujia este ancrasată sau îmbătrânită, rezistenţa de izolaţie scade sub
1MΩ, iar tensiunea maximă furnizată de sistemul de aprindere U2max scade sub
valoarea de amorsare a arcului, Ustr. Acest lucru se traduce prin dispariţia palierului
caracteristic arcului (2), înregisirându-se doar oscilaţii amortizate, (4). Aceeaşi
dispariţie poate surveni în cazul smulgerii sau întreruperii unei fise de IT, dar în
acest caz Ustr este foarte mare.
Dacă distanţa este normată, dar pe ecran vârful de tensiune caracteristic lui
Ustr apare mic şi neregulat, cu imagine nestaţionară care se desincronizeazâ,
înseamnă că apar străpungeri parazite, fie în cablurile IT fie în bobina sau chiar la
bujie.
 1

De obicei, tentiunea de
străpungere este între 4 şi 9
kV.
B)
Diagnosticarea camei şi
ruptorului. Dacă distanţa la
ruptor, d, este prea mare,
scade D. De obicei ecranul
analizorului este gradat.
Dintr-un comutator al bazei
de timp se poate ajusta
perioada T în dreptul
gradaţiei 90° (pentru i = 4)
sau 60° (pentru i = 6) şi
atunci ti rezultă direct în
D[°].
Prin suprapunerea for-
melor de undă pentru toţi
cilindrii (osciloscopul se
sincronizează cu m3 şi nu
cu m4 - fig. 7.3), apar vi-
zibile deosebirile între ci-
lindri. Dacă D [°] are variaţii
prea mari de la un cilindru la
altul, înseamnă că umerii
camei sunt neuniformi.
Dacă pentru acelaşi cilindru
D[°] nu este constant (ima-
ginea nu este staţionară)
rezultă un joc în axul camei.
Valorile maxime admisibile
ale acestor abateri, expri-
mate în grade arbore de
Fig. 7.3 influenţele geometriei distribuţie (AD) sunt indicate de
şi uzurilor camei constructor (cel mult 3°).
O uzură accentuată a ruptorului
(oxidarea, arderea sau împuşcarea contactelor) se manifestă printr-o creştere a
rezistenţei totale primare, o scădere a curentului primar şi deci a energiei
înmagazinate. Scade atât valoarea maximă a tensiunii primare, cât şi
secundare. De asemenea, contactul nu mai este ferm şi apar oscilaţii parazite la
încniderea/deschiderea contactului (fig. 7.4).
Slăbirea arcului ruptorului se manifestă prin scăderea unghiului Dwell la
turaţii mari ( peste 3000 rot/min) şi prin oscilaţii parazite (vibraţii ale contactului)
la închidere.
 1

Scurtcircuitarea ruptorului
sau a condensatorului
datorită degradării izolației,
o întrerupere în bobină, o pană
de alimentare (în cheia de
contact, la siguranţă etc.), sau o
întrerupere a firului la borna 1
se observă prin faptul că u1, nu
mai creşte către V+. Pentru, a
distinge între aceste cauze, se
măsoară tensiunea în m1, în loc
de m2 .Dacă există tensiune de
alimentare, tensiunea măsurată
va fi constantă la V+ , altfel va fi
0. Pentru a vedea dacă este un
scurt pe ruptor sau condensator,
sau o întrerupere, se poate pro-
ceda astfel: se taie contactul, se
desface firul de la borna 1 a
bobinei şi se pune un fir sigur
bun (testat în prealabil); se pune
contactul şi se scurtcircuitează
la masă firul legat la borna 1 a
bobinei; dacă atunci când se
întrerupe scurtcircuitul apare
U^ri/J
flama, înseamnă că bobina este
continuă şi are alimentare, iar
defectul este la ruptor / con-
densator.
C) Verificarea
Fig. 7.4 Diagnosticarea stării condensatorului. Condensatorul este
contactelor ruptorului construit din două foiţe subţiri de
aluminiu între care se pun foiţe de
izolaţie din hârtie. Acest ansamblu se roluieşte şi se introduce într-o carcasă
tubulară de aluminiu. Una dintre armături (foiţe) se conectează la carcasă, iar
cealaltă la un fir flexibil ce iese în exterior. Această conexiune se protejează
împotriva umezelii atmosferice printr-un dop de cauciuc. Principalele defecte
interne ale condensatorului constau în slăbirea izolaţiei sale, în micşorarea
capacităţii, din cauza degradării hârtiei (prin pătrundere- umezelii sau prin
îmbătrânire) şi în întreruperi la legăturile între armături terminale. De multe ori
aceste defecte nu sunt constante, ci acţionează aleator, astfel că măsurătorile
staţionare pe banc nu dau cele mai bune rezultate.
 1

În cazul slăbirii izolaţiei, apare un

curent de scurgere între armături,
care poate fi modelat printr-o
rezistenţă în paralel (fig. 7.5, a). Acest
curent reduce oscilaţiile de tensiune
în zona începutului scânteii (2) şi în
zona imediat următoare stingerii ei
Fig. 7.5 Verificarea condensatorului (4). întreruperea se modelează
printr-o rezistenţă serie de valoare
mare (fig.7.5, b). Ea se manifestă prin
reducerea oscilaţiilor de tensiune la momentul (2), dar nu afectează oscilaţiile de tensiune
în zona (4). în privinţa capacităţii, ea se poate măsura fie cu un capacimetru, sau pe
unele analizoare electronice, prin estimarea factorului de
calitate, Q. Modul de operare în acest caz depinde de
construcţia analizorului şi se preia din cartea tehnică a aparatuiui.
D) Bobina de inducţie. în general testul implică vizualizarea tensiunii U2max pe care o
dă bobina în gol. Pentru aceasta se scoate fişa de la o anumită bujie şi se ţine izolată faţă
de masă. Se măsoară tensiunea la m3, pentru cilindrul fără bujie, ce nu are palierul
caracteristic arcului electric. Trebuie să se observe o oscilaţie sinusoidală amortizată.
Dacă bujia este bună, tensiunea maximă trebuie să crească cu cel puţin 10 kV faţă de
situaţia când bujia era conectată. Dacă amortizarea este prea accentuată, bobina are un
scurt. Aceasta poate însemna de exemplu că al doilea maxim al tensiunii trebuie să fie
mai mic de 2/3 din primul.
E) Uzura ploturilor din capacul distribuitor. Se ştie că transmiterea înaltei
tensiuni în distribuitor nu se face prin contact ohmic, ci printr-un interstiţiu de aer între plot
şi lamela distribuitoare, deci printr-un arc electric secundar. Dacă plotul se uzează,
distanţa creşte, ponderea arcului electric secundar creşte şi ea şi reduce energia scânteii
la bujii. Unicul mod de a estima distanţa plot-distribuitor este cu ajutorul analizorului
electronic, prin conectarea fisei IT a bujiei X direct la masă şi măsurarea tensiunii în m1.
Tensiunea care apare pe ecran, asociată cilindrului X (este net deosebită de a celorlalţi),
este de fapt asociată doar arcului secundar. Dacă în acest caz se măsoară U str ea dă
indicaţii despre distanţa la distribuitor.
2. Chestiuni de studiat
a) cunoaşterea schemei sistemului de aprindere,
bj cunoaşterea analizorului electronic
c) vizualizarea formelor de unda corecte în primar şi secundar;
d) evidenţierea unor defecte posibile.
 1

3. Aparatura folosită
Pentru simularea sistemului de aprindere MAS se utilizează unbanc de încercări
pentru sistemul de aprindere, pe care se montează un ruptor-distribuitor.Bujiile sunt
simulate prin eclatoare. Schema de conexiuni este dată în fig.7.1. Se utilizează analizorul
ELKON-S 300, al cărui panou frontal este prezentat în fig. 7.6. în care semnificația
elementelor este:
comutatoare: 1- selector al tipului de motor( 2 timpi/ 4 timpi )
2- selector al numărului de cilindri existenți
3- vizualizare tensiune primară, un ciclu motor complet
4- vizualizare tensiune primară, cicluri cilindri suprapuse
5- vizualizare tensiune secundară, 20 kV maxim., un ciclu motor
complet
6- vizualizare tensiune secundară, 40kV maxim., un ciclu motor
complet
7- vizualizare tensiune secundară, cicluri cilindri suprapuse
8- măsurare neuniformități

potențiometre: 9- ajustare suprapunere

10- ajustare bază de timp
11- poziție verticală
12- luminozitate

Fig. 7.6 Analizorul electronic Elkon- S 300

Analizorul are, de asemenea, o serie de traductoare, sub formă de clește, care trebuie
amplasate pe motor. Acestea sunt:
- traductor capacitiv pentru înaltă tensiune
- clește inductiv pentru semnal bujie 1
- clește pentru tensiunea primară
- clește de masă
4.Modul de lucru

a) Se urmărește schema din fig. 7.1, identificând elementele componente, rolul lor și
modul de conectare.
b) Se identifică fiecare element al analizorului
c) Se realizează schema sistemului de aprindere pe banc, ca în fig. 7.1. Se
conectează apoi traductoarele analizorului electronic. Analizorul se pune în priză și se
pornește tensiunea de alimentare. Se pornește motorul bancului şi se stabileşte la
ruptor o turaţia de 2000 rot/min (echivalentă cu 1000 rot/min arbore cotit). Se
vizualizează formele de undă ale tensiunii primare şi secundare. Se interpretează pas
cu pas aceste forme de undă conform fig. 7.2 şi explicaţiilor din text . Se identifică
acţiunea fiecărui buton şi potenţiometru. Se desenează pe hârtie milimetrică forma de
undă a tensiunilor primar şi secundar.
d) Se simulează câteva defecte posibile şi se urmăresc imaginile rezultate. Se
compară cu imaginea etalon şi cu figurile 7.3-7.6. Astfe!:
- pentru modificarea distanţei la bujii se măresc/micşorează distanţele la
eclatoare;
- pentru modificarea unghiului Dwell se opreşte motorul bancului ş se taie
alimentarea circuitului de aprindere; se desface ruptor- distribuitorul (R-D) şi
se modifică distanţa, d. la contactele ruptorului; se remontează R-D şi se
repornesc motorul bancului şi alimentarea;
- se taie alimentarea la circuitul de aprindere: se desface o fisă de IT; se
vizualizează din nou.

Observaţie: Manipulările sistemului de aprindere se fac cu alimentarea lui

deconectată, altfel pot apare scurt-circuite care pot distruge piese, sau se pot produce
electrocutări la IT. Deoarece rezistenţa internă a secundarului bobinei este foarte
mare, aceste electrocutări nu sunt de obicei mortale, sunt Insă foarte neplăcute. Ele
trebuie evitate şi pe autovehicul.
5. înregistrarea şi interpretarea rezultatelor
De fiecare dată se desenează pe hârtie milimetrică formele de undă rezultate,
primare şi secundare. Pentru rapiditate, în laborator se pot preleva formele de undă
pe hârtie transparentă, urmând ca acasă să fie copiate pe hârtie milimetrică. Pe
aceste desene se marchează zonele unde se evidenţiază modificări de aspect. Se
comentează aceste rezultate, în privinţa apropierii de formele de undă standard, date
în figura 7.2, alte modificări observate, erori de măsură sau de metodă etc.