storia teoriei manageriale este un studiu contradictoriu.

Pe de o parte societatea a
fost preocupata mii de ani de eficacitatea practicii manageriale iar pe de alta,
studiile stiintifice de management dateaza doar de la inceputul secolului XX. In
aceeasi maniera, sunt multe teorii diferite care se refera la parti ale procesului de
management in timp ce nici o teorie unificatoare, generala nu a fost elaborata.

De ce trebuie studiate istoria si teoria?

Acuzatia principala ce se aduce istoriei, de regula, este aceea ca nu are relevanta in

societatea contemporana, iar teoriei – ca este abstracta si fara valoare practica. Prin
definitie, managementul este practicat in lumea reala; asa incat teoriile valoroase
de management trebuie "infipte" bine in realitate. Teoriile ne ajuta sa organizam
informatiile si sa elaboram un cadru sistematic pentru actiune. O firma poate obtine
succese similare aplicand Teoria Z sau teoria situationala (de contingenta), dar
ambele abordari sunt mai bune decat nefolosirea niciunei teorii. O teorie este o
simpla schita sau o harta care ghideaza managerul spre realizarea scopurilor
organizatiei.

Constientizarea si intelegerea importantelor descoperiri istorice sunt de asemenea

importante pentru managerii de azi. Multe cursuri de istorie americana dedica mult
timp prezentarii dezvoltarilor economice si ale afacerilor din aceasta tara.
Contributia substantiala a industriasilor americani ca practicieni ai
managementului a lasat o amprenta profunda in cultura americana contemporana.

Multe organizatii au recunoscut recent ca pot invata din trecutul propriu, astfel ca
au angajat efectiv istorici care ar trebui sa-i ajute sa elaboreze strategii, perspective
pe termen lung bazate pe "radacini", pe evolutii trecute. Practica managementului
este veche de mii de ani. Egiptenii au aplicat functiile manageriale de planificare,
organizare si control cand au construit marile piramide. Alexandru cel Mare a
angajat personal pentru coordonarea activitatilor in timpul campaniilor sale
militare. Imperiul Roman si-a dezvoltat o structura organizationala bine definita
care a facilitat comunicatiile si controlul.
Sunt numai cateva exemple care sugereaza vechimea practicii manageriale. Cu
toata aceasta recunoastere, managementul a devenit un domeniu distinct de
cercetare si studiu abia spre sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX. O
explicatie pentru aceasta lipsa de atentie este aceea ca prima disciplina dedicata
comertului a fost economia. Economistii au propus in maniera generala ca practica
manageriala era eficienta si, de aceea, si-au concentrat atentia asupra politicilor
economice nationale, si asupra celorlalte aspecte manageriale ale afacerilor.

Un alt argument este acela ca au existat putine organizatii mari pana la sfarsitul
anilor 1800. Cand au luat fiinta afacerile familiale, scopul acestora nu era cresterea
sau expansiunea, ci doar supravietuirea; daca familia putea produce si vinde
suficient pentru a se putea sustine, nimic in plus nu era necesar.

Studiile de management dintr-o perspectiva stiintifica au inceput doar la inceputul

secolului XX (sfarsitul secolului XIX). Doi dintre pionierii teoriei manageriale au
fost Robert Owen si Charles Babbage.

Robert Owen (1771-1858), industrias britanic cu viziuni reformatoare, a fost unul

dintre primii manageri care au recunoscut importanta organizarii resurselor umane.
Pana aici muncitorii erau considerati sau pusi in discutie in termeni similari
masinilor sau echipamentelor. Ca patron al unei firme, Owen a recunoscut ca
oamenii merita mai mult respect si demnitate. In consecinta, a incorporat inovatii
"radicale" in sprijinul acestei idei: conditii mai bune de munca, varsta minima mai
mare pentru copiii care aveau nevoie sa munceasca, hrana pentru angajati si numar
redus de ore de munca. Desigur, a fost si adeptul ideii ca acordand mai multa
atentie angajatilor se pot obtine beneficii mai mari. Desi nimeni nu l-a urmat in
aceea perioada, ideile sale au fost dezvoltate mai tarziu in teoria comportamentala
manageriala.
Charles Babbage (1792-1871), matematician englez, si-a concentrat atentia asupra
eficientei productiei. Contributia sa principala este cartea sa "On the Economy of
Machinery and Manufactures". Babbage a acordat mare incredere diviziunii muncii
si a pledat pentru aplicarea metodelor matematice in probleme de eficienta a
utilizarii materialelor si utilitatilor. Din acest punct de vedere munca sa a fost
premergatoare pentru teoriile clasica manageriala si cantitativa. Nu a neglijat nici
elementul uman. A inteles ca o relatie armonioasa intre manager si muncitor poate
fi benefica pentru ambele parti si a dezvoltat instrumente de genul planurilor de
impartire a profitului.