Astronomia 

(greacă ἀστρονομία / ástronomía) este o știință naturală care studiază obiecte și

fenomene cerești. Folosește matematica, fizica și chimia pentru a explica originea și evoluția lor.
Printre obiectele de interes se numără: planete, sateliți
naturali, stele, nebuloase, galaxii și comete. Fenomenele relevante includ explozii de supernove,
explozii de raze gamma, quasari, blazari, pulsari, și radiații cosmice de fond. Mai general,
astronomia studiază tot ceea ce își are originea în afara atmosferei Pământului. Cosmologia este
o ramură a astronomiei și studiază Universul în ansamblu.

Astronomia este una dintre cele mai vechi științe naturale. Civilizațiile timpurii din istoria
înregistrată au făcut observații metodice despre cerul nopții. Acestea includ babilonienii, grecii,
indienii, egiptenii, chinezii, Maya și multe popoare indigene antice din America. În trecut,
astronomia includea discipline la fel de diverse precum astrometria, navigația
cerească, astronomia observațională și întocmirea calendarelor. În zilele noastre, astronomia
profesionistă este sinonimă cu astrofizica.

Astronomia profesionistă este împărțită în două ramuri: observațională și teoretică. Astronomia

observațională este concentrată pe achiziționarea de date din observațiile obiectelor astronomice.
Aceste date sunt apoi analizate folosind principii de bază ale fizicii. Astronomia teoretică este
orientată spre dezvoltarea de modele computerizate sau analitice pentru a descrie obiecte și
fenomene astronomice. Aceste două câmpuri se completează reciproc. Astronomia teoretică
încearcă să explice rezultatele observaționale, iar observațiile sunt folosite pentru a confirma
rezultatele teoretice.

Amatorii joacă un rol activ în astronomie. Este una dintre puținele științe în care se aplică acest
lucru. Este valabil mai ales pentru descoperirea și observarea evenimentelor tranzitorii.
Astronomii amatori au ajutat la multe descoperiri importante, precum găsirea de noi comete.