Stilul Științific

Dependenţa de telefon, boală nouă a omului modern

Simptome: Două treimi din posesorii de telefoane refuză să se despartă de ele

chiar şi pentru perioade scurte de timp şi le verifică obsesiv de zeci de ori pe zi,
semn că au devenit dependenţi de mobile.

Dependenţa de telefonul mobil i-a adus omului modern încă o fobie, pe

lângă cele câteva zeci inventariate deja de medici. Este vorba despre nomofobie
(engl. nomophobia - no mobile phone phobia), care se manifestă printr-o
senzaţie intensă de teamă şi anxietate resimţită atunci când telefonul mobil este
uitat acasă sau la birou, când aparatul se află în afara ariei de semnal, când
rămâne fără baterie sau când creditul se termină. Fobia afectează 66% din
purtătorii de telefoane mobile, potrivit unui studiu publicat recent de
SecurEnvoy, o companie britanică specializată în sisteme de specialitate pentru
dispozitive mobile. Procentul este mai mare decât cel înregistrat în urmă cu
câţiva ani, când 53% din oameni au mărturisit că au toate simptomele acestei
fobii.
„Studiul din 2008 arăta că fobia afectează mai mult bărbaţii, dar în prezent, ea
este întâlnită mai mult la femei“, spune Andy Kemshall, co-fondatorul
SecurEnvoy. Pe categorii de vârstă, cei mai dependenţi de telefon sunt, aşa cum
era de aşteptat, tinerii între 18 şi 24 de ani. 77% din ei au declarat în cadrul
studiului britanic că nu reuşesc să stea departe de mobil mai mult de câteva
minute.

Sindromul telefonului-fantomă

Multe persoane spun în glumă că sunt dependente de telefonul mobil, dar

sunt puţine cele care conştientizează cu adevărat că au această problemă. Un
semn alarmant ar trebui să fie ceea ce psihologii numesc sindromul telefonului-
fantomă: simţi că telefonul sună ori vibrează în buzunar sau în geantă, dar când
îl verifici, constaţi că nu nu ai niciun apel pierdut. Un studiu condus de
specialiştii Universităţii Indiana arăta că nu mai puţin de 89% din studenţii
incluşi într-un experiment au simţit vibraţii inexistente ale telefoanelor mobile.
Un alt indiciu al dependenţei de telefon este nevoia imperioasă de a răspunde
unui sms ori mail, chiar dacă o replică imediată nu este necesară şi chiar dacă
scrierea mesajului presupune să întrerupi activităţile în care eşti implicat. O
dependenţă semnalează şi tendinţa de a verifica des telefonul sau anxietatea
simţită la gândul că mesageria ar putea fi plină. Tocmai pentru a preîntâmpina o
astfel de situaţie, mulţi posesori de telefon au grijă ca ultimul lucru făcut înainte
de a adormi şi primul la trezire să fie verificarea lui. Iar pentru a le fi mai
comod, ţin aparatul pe noptieră, la îndemână.

Ignorarea celor din jur, un „simptom“ frecvent

La reuniunile cu familia sau la întâlnirile cu prietenii, un dependent de

telefon va avea grijă să scoată aparatul pe masă, la vedere, şi să-l verifice
periodic cu privirea, deşi nu aşteaptă un apel. El nu va ezita să răspundă atunci
când este apelat sau când primeşte un mesaj chiar dacă nu este urgent, ignorând
astfel discuţiile şi persoanele din jurul său. Pentru purtătorii de smartphone,
există încă un semn al dependenţei: teama de a fi lăsaţi pe dinafară sau ceea ce
psihologii americani numesc sindrom FOMO (engl. fear of missing out). Un
dependent de telefon – şi de tehnologie, în general – se gândeşte în permanenţă
la ce fac ceilalţi şi la lucrurile interesante pe care ar putea să le piardă. Şi pentru
că nu vrea să le piardă, va rămâne conectat în permanenţă la reţelele de
socializare şi va monitoriza activitatea celorlalţi în mediul virtual.

Nu este inofensivă

Dependenţa de telefon a devenit un fenomen în lumea modernă, iar

gravitatea ei nu ar trebui subestimată, atenţionează specialiştii. „Adicţia este o
chestiune serioasă şi este important să nu o subapreciem aşa cum fac unii
oameni când spun că sunt «dependenţi» de o emisiune TV sau de ciocolată“,
spune dr. Brian Johnson, psihiatru specialist în dependenţe şi director în cadrul
Universităţii de Medicină SUNY Upstate din SUA, citat de MSN Money.
Pentru psihologul american Elizabeth Waterman, aceasta este o dependenţă ca
toate celelalte, dar spune că nu toţi cei 66% din utilizatorii anxioşi identificaţi de
studiul britanic au nevoie de tratament. Potrivit specialistului, nomofobia devine
alarmantă atunci când afectează relaţiile cu persoanele apropiate, dependentul
alocând mai mult timp vorbitului la telefon decât lor. „Adicţia devine o
problemă şi când începi să ai probleme la serviciu sau la şcoală pentru că
foloseşti telefonul pentru lucruri care nu ţin de aceste aspecte“, completează
Elizabeth Waterman.

Se tratează în clinici pentru adicţii

În ţări precum Marea Britanie şi SUA există centre de „dezintoxicare“

pentru dependenţii de telefoane mobile. Psihologul american Elizabeth
Waterman oferă „bolnavilor“ posibilitatea de a se interna într-un centru de
recuperare din California pentru a scăpa de această adicţie modernă. Ei trebuie
să renunţe complet la telefon 10 zile şi, pentru că metoda este destul de drastică,
sunt ajutaţi cu şedinţe de terapie şi cu diverse tehnici de distragere a atenţiei.
„Persoanele dependente de telefoane se tem să nu se deconecteze de la lumea
exterioară. Noi vrem ca ele să înţeleagă că oamenii nu-i vor uita dacă nu-i pot
contacta câteva zile şi că nu va veni sfârşitul lumii dacă nu vor au acces imediat
la informaţii. Se pot pune la curent cu noutăţile mai târziu şi pot duce o viaţă
fericită în acest mod“, explică specialistul.
 Stilul Publicistic

Javre nesimţite ce suntem!

Am citit declaraţia de marţi a Consiliului Superior al Magistraturii şi

aproape c-am intrat în pământ de ruşine! Doamne, ce jenă mi s-a făcut pentru
întreaga noastră breaslă jurnalistică! Nesimţiţi ce suntem, cum de ne mai
suportă lumea la câte rele facem noi, ziariştii!

I-am adus pe dragii, bunii, oneştii, stimaţii, curaţii, echidistanţii, corecţii,

credibilii, independenţii, imparţialii, nemaipomeniţii şi inegalabilii noştri
judecători la capătul răbdării, încât au ajuns să se plângă la CSM, ca nişte bieţi
copii obijduiţi de colegii de şcoală. Acum îmi dau seama cât de vinovaţi
suntem. Declaraţia CSM m-a luminat, aşa de clar e spus totul acolo, trebuie să
fii prost să nu conştientizezi câtă durere şi dreptate conţin acele rânduri. Nici n-
are cum fi altfel, doar a fost scrisă şi votată de oameni cu scaun la cap, potcoviţi
în ale justiţiei, care cântăresc bine fiece cuvânt, nu scriu de pe pereţi –
judecători, preşedinţi de instanţe, procurori, profesori universitari...

Doar ministrul Justiţiei, Oleg Efrim, n-a votat. E prea tânăr, probabil, n-are
înţelepciunea colegilor de consiliu. E prea verde (nu mă refer la culoarea
politică) şi nu-şi dă seama că prin poziţia sa, practic, încuviinţează porcăriile
noastre, ale presei. Chiar credeţi că e normal ceea ce facem, dle ministru? Oare
nu înţelegeţi că, luând la puricat averile şi afacerile judecătorilor, noi, de fapt,
desfăşurăm o „campanie de denigrare şi de exercitare de presiune îndreptată
împotriva sistemului judecătoresc şi în mod special împotriva unor persoane ce
deţin funcţii înalte în justiţie“? Cum puteţi să nu fiţi de acord cu colegii
dumneavoastră care, iată, ne-au ghicit intenţiile murdare şi şi-au dat seama că
munca noastră de zi cu zi nu e decât o campanie „ce utilizează atacuri mediatice
extrem de agresive, în care se aduc acuzaţii false, operandu-se fie cu fapte
inexistente, fie cu jumătăţi de adevăr, fie cu opinii subiective şi tendenţioase“?

Într-adevăr, cum altfel decât atacuri şi presiuni să califici articolele în care

dezvăluim că unii judecătorii se dau săraci lipiţi pământului în declaraţii, deşi
stau în case de lux trecute pe numele soţiilor, amantelor, soacrelor; alţii îşi
gajează locuinţa pentru credite de milioane în favoarea unei firme private; fac
justiţie având diplomă falsă; îşi trag pensii grase prin tertipuri legale... Ce
contează că operăm cu documente şi fapte, adică probe, ca să utilizăm termeni
din domeniu? Corpul judecătoresc oricum suferă, deoarece „aceste atacuri aduc
o atingere gravă sistemului judecătoresc ştirbind din autoritatea şi încrederea de
care trebuie să se bucure acesta în ochii publicului într-o societate democratică“.

Declaraţia CSM chiar m-a pus pe gânduri. De ce n-ar avea judecătorii case
arătoase şi maşini bengoase? Doar n-o să stea în cocioabe şi-o să meargă cu
Zaporojeţ. Şi dacă statul ăsta netrebnic n-are grijă să-i plătească aşa cum merită
ei, de ce nu şi-ar face singuri nişte bănuţi colea? Ca să nu moară de foame, să nu
umble zdrenţuroşi, să nu se facă de râs în faţa oamenilor, să corespundă
nivelului înalt al sistemului, la urma urmei.

Asta nu înţelegem noi, jurnaliştii, javre nesimţite ce suntem! Îi atacăm, îi

denigrăm, îi defaimăm. Şi cine dacă nu CSM să-i apere, cine să-i jelească, cine
să le facă dreptate, să-i scape de hăituiala câinilor turbaţi?
 Stilul Oficial/Administrativ

Se anunţă admiterea la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism pentru anul

de studii 2013-2014

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism (ŞSAJ) anunţă admiterea  pentru

anul de studii 2013-2014. ŞSAJ este un proiect al Centrului pentru Jurnalism
Independent, iniţiat în cooperare cu Şcoala de Jurnalism din Missouri (SUA)
şi Centrul de Formare Profesională a Jurnaliştilor din Paris (Franţa). 

Şcoala este concepută în baza unor programe postuniversitare avansate de

pregătire a jurnaliştilor şi a fost creată în conformitate cu cele mai înalte
standarde internaţionale în jurnalism practicate în Europa şi Statele Unite ale
Americii.

Sunt admise persoane care au studii superioare în diverse domenii (ştiinte socio-
umane, tehnice, arte, medicină ş.a.) Corpul didactic al ŞSAJ este format din
jurnalişti notorii din Moldova, precum şi instructori din străinătate. Şcoala
asigură studenţii cu echipament tehnic pentru cursurile foto, video şi radio,
precum şi cu alte materiale necesare pentru deprinderea unor abilităţi practice în
domeniul jurnalismului.

Anul de studii durează zece luni, cursurile sunt la zi şi implică frecvenţă

obligatorie. Printre principalele cursuri predate se numară: Scrierea ştirilor,
Jurnalismul radio-TV, Legislaţia şi etica mass-media, Jurnalismul on-line,
Jurnalismul de investigaţie, Jurnalismul economic şi de afaceri,
Fotojurnalismul, Management mass-media s.a. Mai multe detalii găsiţi pe site-ul
Şcolii www.scoaladejurnalism.md.

Începând cu acest an de studii, se introduce un nou curs de jurnalism de date.

Studiile se fac în regim cu taxă, care se achită în trei tranșe. Cei mai buni
studenţi beneficiază de burse, care implică scutirea de taxa de studii, sau
reduceri la taxa de școlarizare în timpul anului de studii.

Certificatul de absolvire este obţinut în baza unui proiect susţinut la finele

anului de învăţământ şi este semnată de Centrul pentru Jurnalism Independent
(Licenţa A MMII nr.033236, Ministerul Educaţiei RM) și de partenerii săi –
Organizația Press Now (Olanda) și Școala de Jurnalism a Universității din
Missouri (SUA).

Selectarea candidaţilor se face în baza dosarului, care va cuprinde:

 1. CV
2. Formular (descarcă de pe site-ul www.scoaladejurnalism.md)
3. Scrisoare de motivare
4. Trei materiale jurnalistice (nu este obligatoriu ca acestea să fi fost
publicate anterior)
5. Două recomandări
6. Copia diplomei de studii superioare (absolvenţii promoţiei 2013 pot
prezenta un certificat de la facultate în care se confirmă că sunt în ultimul
an de studii)
7. Copia buletinului de identitate

Admiterea persoanelor selectate se va face în baza dosarului depus, a unui test

în scris şi a unui interviu.

Data limită de depunere a dosarelor este 12 aprilie, 2013, ora 18.00.

Dosarele se pot depune la:
Școala de Studii Avansate în Jurnalism, str. Tighina 49/4, et.2, Chişinău
Tel.: 92 94 40, e-mail: lbogheanu@scoaladejurnalism.md, ccepoi@ijc.md