ce frumusețe subțire și

tăioasă luna
la lăsatul serii

alb de albă
murmură ino aproape de urechea mea

o feciorelnică iluzie
pentru care mai merită oare
să mori

iubirea
moartea renașterea carusel
apoi oamenii
nu mai cred în puterile vindecătoare
ale cornului meu
sufletul migrează în trupurile de pluș
din odăile copiilor

dar
ne vom înmulți într-o zi
vom intra flămânzi în corpurile celor care
ne-au râvnit înșelat ucis disprețuit
lumea
va fi doar o turmă de inorogi visători

vom călca foarte ușor să nu trezim spaimele

ierbilor
vom digera hipnotic vorbele voastre mari despre
frumusețe bunătate dragoste adevăr
până când totul va deveni
o explozie de lumină
albă