Interesul public a fost intotdeauna o prioritate care presupunea angajarea celor mai

competente persoane pentru a forma o elita administrativa care sa actioneze in conformitate

cu legea si precedentele existente.
Comunicarea poate fi formal definita ca orice proces prin care premisele decizionale
sunttransmise de la un membru al unei institutii la altul. Comunicarea insoteste activitatea
institutiilor publice, contribuind la realizarea in bune conditii a acesteia.
Comunicarea publica se refera atat la schimbul si impartasirea de informatii de utilitate publica,
cat si mentinerea liantului social.
Comunicarea in institutii este un proces bilateral: el presupune atat transmiterea ordinelor,
informatiei si sfaturilor la un centru de decizie (adica un individ investit cu responsabilitatea de
a lua decizii), cat si transmiterea deciziilor luate de la acest centru in alte parti ale institutiei.
Mai mult, este un proces care se desfasoara in sus, in jos si lateral in institutie.n purtator de
cuvant trebuie sa existe in orice organizatie, datorita mai multor factori: directorul organizatiei
nu poate fi intotdeauna la dispozitia jurnalistilor, datorita programului sau de activitati -; spre
deosebire de acesta, purtatorul de cuvant este disponibil 24 de ore din 24; conducatorul
organizatiei nu poseda acele tehnici de comunicare ce il pot face un bun comunicator -; un
avantaj al purtatorului de cuvant este faptul ca,
in cazul unor situatii neclare, acesta poate declara ca nu cunoaste decizia conducerii; purtatorul
de cuvant il protejeaza pe directorul organizatiei, neexpunandu-l permanent mass media -;
conducerea organizatiei va aparea astfel numai in anumite momente.

De aceea, existenta unui purtator de cuvant in orice organizatie este extrem de necesara, el
reprezentand principala sursa de informare a jurnalistilor si, poate, cel mai important lucru,
imaginea organizatiei.

Interesul public a fost intotdeauna o prioritate care presupunea angajarea celor mai
competente persoane pentru a forma o elita administrativa care sa actioneze in conformitate
cu legea si precedentele existente.
Comunicarea poate fi formal definita ca orice proces prin care premisele decizionale
sunttransmise de la un membru al unei institutii la altul. Comunicarea insoteste activitatea
institutiilor publice, contribuind la realizarea in bune conditii a acesteia.

Comunicarea publica se refera atat la schimbul si impartasirea de informatii de utilitate publica,

cat si mentinerea liantului social.
Comunicarea in institutii este un proces bilateral: el presupune atat transmiterea ordinelor,
informatiei si sfaturilor la un centru de decizie (adica un individ investit cu responsabilitatea de
a lua decizii), cat si transmiterea deciziilor luate de la acest centru in alte parti ale institutiei.
Mai mult, este un proces care se desfasoara in sus, in jos si lateral in institutie.n purtator de
cuvant trebuie sa existe in orice organizatie, datorita mai multor factori: directorul organizatiei
nu poate fi intotdeauna la dispozitia jurnalistilor, datorita programului sau de activitati -; spre
deosebire de acesta, purtatorul de cuvant este disponibil 24 de ore din 24; conducatorul
organizatiei nu poseda acele tehnici de comunicare ce il pot face un bun comunicator -; un
avantaj al purtatorului de cuvant este faptul ca,
in cazul unor situatii neclare, acesta poate declara ca nu cunoaste decizia conducerii; purtatorul
de cuvant il protejeaza pe directorul organizatiei, neexpunandu-l permanent mass media -;
conducerea organizatiei va aparea astfel numai in anumite momente.

De aceea, existenta unui purtator de cuvant in orice organizatie este extrem de necesara, el
reprezentand principala sursa de informare a jurnalistilor si, poate, cel mai important lucru,
imaginea organizatiei.

Interesul public a fost intotdeauna o prioritate care presupunea angajarea celor mai
competente persoane pentru a forma o elita administrativa care sa actioneze in conformitate
cu legea si precedentele existente.
Comunicarea poate fi formal definita ca orice proces prin care premisele decizionale
sunttransmise de la un membru al unei institutii la altul. Comunicarea insoteste activitatea
institutiilor publice, contribuind la realizarea in bune conditii a acesteia.

Comunicarea publica se refera atat la schimbul si impartasirea de informatii de utilitate publica,

cat si mentinerea liantului social.
Comunicarea in institutii este un proces bilateral: el presupune atat transmiterea ordinelor,
informatiei si sfaturilor la un centru de decizie (adica un individ investit cu responsabilitatea de
a lua decizii), cat si transmiterea deciziilor luate de la acest centru in alte parti ale institutiei.
Mai mult, este un proces care se desfasoara in sus, in jos si lateral in institutie.n purtator de
cuvant trebuie sa existe in orice organizatie, datorita mai multor factori: directorul organizatiei
nu poate fi intotdeauna la dispozitia jurnalistilor, datorita programului sau de activitati -; spre
deosebire de acesta, purtatorul de cuvant este disponibil 24 de ore din 24; conducatorul
organizatiei nu poseda acele tehnici de comunicare ce il pot face un bun comunicator -; un
avantaj al purtatorului de cuvant este faptul ca,
in cazul unor situatii neclare, acesta poate declara ca nu cunoaste decizia conducerii; purtatorul
de cuvant il protejeaza pe directorul organizatiei, neexpunandu-l permanent mass media -;
conducerea organizatiei va aparea astfel numai in anumite momente.

De aceea, existenta unui purtator de cuvant in orice organizatie este extrem de necesara, el
reprezentand principala sursa de informare a jurnalistilor si, poate, cel mai important lucru,
imaginea organizatiei.