uofa.ru 04.12.

2020, vineri Contacte Despre site  Intrare

 SFAT FRUMUSETEA ÎNCĂLŢĂMINTE IMAGINILE MELE 

HACKS-URI DE VIAȚĂ LA MODĂ STIL

Pentru toată lumea și pentru

orice. Sfinte moaște
FRUMUSETEA

  Нравится  В избранное

Probabil că nu există o singură persoană, mai ales în rândul

populaţiei de limbă rusă, care să nu auzit această frază. Poate că
cineva are propria idee despre asta, dar cineva nu are deloc. Dar aş
vrea, de fapt, să a u exact şi în detaliu - ce este?

Pentru a înţelege acest lucru, va trebui să te uiţi în istorie, şi nu uşor

ca o eră, ci în istoria bisericii. O privire în zilele în care oamenii aveau
o credinţă profundă în Dumnezeu şi, datorită credinţei, făceau
lucruri uimitoare.

1. Moaștele s nților, care sunt

acestea?

Deci, ce înseamnă cuvântul „putere” în sine?

Este foarte simplu - acestea sunt rămăşiţele
unei persoane decedate. Dar de ce „putere”? La
urma urmei, acest cuvânt se referă la
semni caţia unei puteri extraordinare. Dar,
cam despre asta s-a spus că acei oameni cu o
credinţă profundă, a făcut lucruri neobişnuite,
fapte şi chiar minuni supranaturale, de parcă o
mare putere ar sta în spatele lor. Şi, prin
urmare, după moarte, trupurile lor cu greu ar
putea numite pur şi simplu rămăşiţe, dar au fost numite moaştele
s nţilor. Mai mult, oamenii au crezut şi astăzi cred că forţa
incredibilă care i-a însoţit pe parcursul vieţii lor a rămas şi este
prezentă în rămăşiţe!

Acum puteţi da o de niţie exactă - acestea sunt rămăşiţele

oamenilor s nţi care pot efectua acţiuni neobişnuite. În istoria
bisericii şi acum puteţi auzi multe mărturii despre astfel de minuni
lângă moaşte!

Preoţii creştini explică acest fenomen prin faptul că s nţii şi oamenii

drepţi au nu numai un su et sfânt, ci şi un trup. Prin urmare, ele nu
sunt pur şi simplu venerate ca o amintire, ci rămăşiţele lor sunt
onorate şi păstrate, considerându-le sursa harului Divin, spre care
se poate întoarce în rugăciune.

2. Mă întreb ce de niție dă
Wikipedia?

De la Wikipedia, enciclopedia liberă:

 Loviturile (greaca veche λείψανα, lat. Reliquiae) sunt rămăşiţele
oamenilor care au fost canonizaţi după moarte. Moaştele s nţilor
sunt venerate în Bisericile istorice. Învăţătura venerării lor obligatorii
a fost con rmată în 787 la cel de-al doilea conciliu de la Nicena (al
şaptelea ecumenic). Conform acestei învăţături, moaştele sunt
purtătorii harului, ar trebui păstrate şi venerate în scopuri
edi catoare morale şi liturgice.

Această de niţie con rmă ceea ce a fost scris mai sus şi oferă o
înţelegere deplină.

3. Care este aspectul s ntelor

moaște?

Principalul lucru este să înţelegeţi că pot arăta

diferit. Nu este neapărat un corp întreg sau
incoruptibil, deoarece un astfel de cuvânt
poate adesea auzit. Dar în istoria bisericii,
s nţii au fost arşi pentru credinţa lor, aruncaţi
pentru a sfâşiaţi de lei, torturaţi, tăiaţi. Puteţi
citi chiar despre aceasta în Biblie, de exemplu,
epistola către Evrei, capitolul 11. Prin urmare,
tipul de relicve poate oase, părţi ale corpului,
cenuşă, adică diverse rămăşiţe. Dar există şi
relicve incoruptibile, de exemplu, . Dar cel mai important lucru nu
este cum arată rămăşiţele, dar cel mai important, este însoţit de
minuni, doar astfel sunt numiţi s nţi.

4. Iată o fotogra e cu unele dintre

s ntele moaște

Comunitate în cinstea Intrării în Biserica

Preasfântului Theotokos din Trento.

Creta,
un
centru
de pelerinaj.

Moaştele s nţilor mucenici

5. Unde și cum sunt

păstrate moaștele s nților?

Datorită deţinerii unor astfel de proprietăţi minunate ale

rămăşiţelor, acestea nu sunt îngropate.

Când undeva găseşte rămăşiţele celor drepţi, sunt duse la templu. În

acelaşi timp, se efectuează un rit întreg şi acest lucru se numeşte
„câştigarea moaştelor”. Apoi l-au pus într-o cutie numită „cancer”.

Uneori sunt a şate moaşte, în special în sărbătorile religioase

majore, astfel încât oamenii să le poată onora. În acest caz, o cutie
specială este realizată din specii de arbori scumpe, metale
preţioase, în formă de sicriu. Este decorat cu ţesături frumoase.
Moaştele ar trebui să e în ecare biserică ortodoxă. Întrucât
serviciile divine pot ţinute numai acolo unde există putere. Aceasta
a fost introdusă în secolul al VII-lea. De parcă ar servi are loc în
prezenţa s nţilor... Pentru aceasta, moaştele pot împărţite în
particule, astfel încât să existe su ciente pentru toate lăcaşurile de
cult. Oamenii cred că nu contează dacă este o parte întreagă sau o
particulă, puterea şi harul divin sunt la fel de prezente acolo.

6. De ce nu mocnesc moaștele
s nților?

Din istorie puteţi citi multe cazuri în care

cadavrele decedatului au fost găsite
incoruptibile, dar de fapt, cel mai adesea
acestea sunt legende, credinţe şi toate acestea
sunt manipulative. Din acest motiv, biserica a
decis să nu considere necorupţia un semn al
s nţeniei, ci doar minuni.

Cu toate acestea, există date despre astfel de

cazuri. Oamenii de ştiinţă explică acest lucru în
moduri diferite. Uneori, acest lucru se datora
unui loc de înmormântare special, de exemplu,
subsolurile catacombelor şi, din cauza
condiţiilor naturale, corpurile erau într-adevăr
păstrate. Dar există şi multe cazuri în care
oamenii de ştiinţă au fost nedumeriţi şi au fost
obligaţi să recunoască particularitatea
rămăşiţelor s nţilor. În comparaţie cu mumiile
egiptene, care erau fetide, rămăşiţele s nţilor, dimpotrivă,
miroseau, iar oamenii de ştiinţă au stabilit că acest lucru nu era
legat de îmbălsămare, mai ales că Bisericii Ortodoxe nu i s-a permis
să îmbălsămeze. Şi a fost asociat cu o schimbare a structurii
corpului. Se mai spune că ecare sfânt miroase diferit!

Desigur, credincioşii ortodocşi au crezut şi vor crede întotdeauna că

există încă o intervenţie divină. În teologia ortodoxă, acest lucru este
descris ca un semn al învierii viitoare a trupurilor promise
credincioşilor.

Un alt fapt foarte interesant despre călugării athoniţi. În credinţa şi

tradiţia lor, a fost exact opusul. Când şi-au îngropat fraţii , după
aceea au început să se roage pentru ei... Apoi, după un timp, au
dezgropat cadavrul şi au veri cat. Dacă trupul nu se descompunea,
acest lucru era considerat un semn, îl îngropau din nou şi continuau
să se roage şi mai mult pentru fratele decedat. Apoi l-au veri cat din
nou şi aşa mai departe.

7. Unul dintre cei mai venerați

s nți ortodocși

Sfânta Matrona sau aşa cum le place să o

numească mai mult - Matronushka ... Era o
ţărană săracă, pe lângă orb, dar foarte profund
religios. Când s-a întors către Domnul, prin
rugăciunea ei au avut loc multe minuni de
vindecare. În timpul vieţii, mulţimi de oameni
au fost atraşi de ea. Ea a arătat şi darul ghicirii.

Matrona şi-a petrecut cea mai mare parte a

vieţii aşezată. Chiar şi când era bolnavă, nu a încetat niciodată să
accepte oameni până la moartea ei.

Astăzi rămășițele sunt păstrate în Mănăstirea Ortodoxă din

Moscova. Din această cauză, teritoriul mănăstirii nu este niciodată
gol. Oamenii vin în mod constant, din toate părțile țării, adunând
cozi lungi. Vor să-l atingă pe Sfânta Matrona și să-i ceară multe
nevoi.
Vizitarea pelerinilor este permisă în anumite momente: de la șase
dimineața până la opt seara.
Oamenii știu și cred că Matrona va ajuta. Ei apelează la ea pentru
mijlocire, rezolvând probleme de sănătate, în afaceri, în viața
personală, în infertilitate... De asemenea, ei întreabă când
lipsește ceva și trebuie găsit.
Oamenii sunt învățați cum să se roage corect. Trebuie să începeți
cu anumite cuvinte: „O, fericită mamă Matrona” sau „Sfântă
neprihănită bătrână Matrona, roagă-ne pe Dumnezeu pentru noi”
De asemenea, trebuie să știi cum să săruți corpul Matronei. Pentru
a-și exprima respectul față de ea, înainte de asta își dau jos hainele
exterioare, lasă lucruri, genți. Atunci trebuie să te calmezi și să te
concentrezi pe rugăciune, apoi să fii botezat de două ori, să pleci
aceeași cantitate, iar acum ei sărută cancerul cu buzele. După
aceea, trebuie să fii botezat din nou și să te pleci. Trebuie să vă
plecați până când mâna atinge pământul.
Oamenii în număr mare poartă buchete vii de culoare, astfel încât
zona din jurul racului este întotdeauna îngropată în flori. Aceste
flori nu sunt aruncate, ci distribuite oamenilor unul câte unul,
restul sunt uscate și depozitate. Puteți aduce trandafiri, garoafe,
orice flori, dar liliac și crizanteme, numai lalele albe și roșii.
Mulți oameni vorbește despre experiențele lorcă atunci când
vin la Matrona și se roagă, simt imediat că există sau nu un
răspuns. Pacea vine în sufletul meu, ceea ce înseamnă că cererea
este acceptată sau că simțiți respingere, ceea ce înseamnă că nu.
Dar toată lumea știe și crede - Matrona vrea să ajute pe toată
lumea. Și dacă apare un sentiment negativ, trebuie să vă gândiți că
poate o cerere nu este o nevoie. Poate că această petiție este
păcătoasă sau din răutate.
În timpul vieții, Matrona a învățat - „trebuie să ai încredere în voia
lui Dumnezeu, Domnul va aranja totul!”
8. Ce valoare aduce venerația
s ntelor moaște oamenilor?

1 Semnificația și influența morală asupra sufletelor oamenilor vii,

deoarece amintește de personalitatea omului drept, credința,
comportamentul său. Acest lucru îi împinge pe oameni să-și
urmeze exemplul și să facă aceleași fapte, fapte. Trezirea vine în
mintea oamenilor, mai ales amintindu-i pe marii martiri,
îndemnându-i pe oameni spre dreptate.

2 Semnificație pentru închinare, făcându-l special, deoarece

amintește că atât cei vii, cât și morții sunt una într-o singură
Biserică. Că viața pământească nu este sfârșitul. Vă puteți uita la
cimitirele ortodoxe, care încă arată ca niște tronuri în biserici.
Pentru că mai devreme, unde nu existau temple, credincioșii
puteau desfășura slujbe chiar pe mormintele sfinților morți.

3 Desigur, valoarea practică este miracolele ... Chiar și în cea mai

disperată situație, o persoană are speranță pentru un miracol,
 prin sursa nepieritoare de putere din sfintele rămășițe!

De-a lungul anilor, Biserica Romano-Catolică a descoperit că

trupurile unora dintre s nţi sunt incoruptibile. Această listă de
fotogra i conţine zece dintre cele mai faimoase trupuri incorupte
ale s nţilor.

A murit în 1963.

Angelo Giuseppe Roncalli s-a născut în nordul Italiei în oraşul Sotto il

Monte din provincia Bergamo la 25 noiembrie 1881. La 28
octombrie 1958, Angelo Giuseppe a fost ales cel de-al 261-lea Papa
al Bisericii Catolice şi a devenit cel mai vechi (în momentul alegerii
sale) Papa al secolului XX. A fost canonizat la 3 septembrie 2000,
împreună cu papa Pius al IX-lea.

A murit în 1878.

A fost Papa în perioada 16 iunie 1846 - 7 februarie 1878. El a intrat

în istorie ca Papa, care a proclamat dogma Neprihănitei Concepţii a
S ntei Fecioare Maria şi a convocat primul conciliu ecumenic Vatican
în 1870, care a aprobat doctrina dogmatică a ineranţei marelui preot
roman. Ponti catul lui Pius al IX-lea a durat mai mult în istoria
Bisericii Romano-Catolice (31 de ani, 7 luni şi 22 de zile), după
Apostolul Petru. Pius IX este înmormântat în bazilica romană San
Lorenzo fuori le Mura.

A murit în 1888.

Născut la 16 august 1815, John Bosco a fost un preot şi educator

catolic italian care a predat într-o metodă bazată pe iubire, nu pe
pedeapsă. Binecuvântat la 2 iunie 1929; canonizat la 1 aprilie 1934;
fondator al Ordinului Salesian. Sfântul este considerat patronul
ucenicilor, editorilor, tipogra lor de cărţi, precum şi al tinerilor.

A murit în 1272.

Sfânta Biserică Romano-Catolică. Este considerată patroana

femeilor de serviciu şi a lucrătorilor casnici. Sfântul Zita s-a născut în
1212 în satul Monsagrati, lângă oraşul Lucca, regiunea Toscana.
Când avea 12 ani, Zita a început să slujească în casa familiei Fatinelli.
Ea a considerat că lucrarea ei este o chemare a Domnului şi un
element al pocăinţei personale. Sfântul a murit la 27 aprilie 1272 la
vârsta de 60 de ani, după ce a slujit familiei Fatinelli timp de 48 de
ani. În 1696, Zita a fost canonizată.
A murit în 1727.

Veronica Giuliani s-a născut la 27 decembrie 1660 în Mercatello sul

Metauro, Principatul Urbino, Italia, într-o familie bogată. La botez a
fost numită Ursula. Potrivit Enciclopediei Catolice, Veronica a dat
semne de s nţenie încă de la o vârstă fragedă. La 17 iunie 1802,
Veronica Giuliani a fost canonizată de papa Pius al VII-lea, iar la 26
mai 1839, papa Grigore al XVI-lea a canonizat-o.

Sfântul Silvan

A murit în 350.

Se ştie puţin despre Sfântul Silvană. Se ştie doar că, conform

tradiţiei, el a fost un diacon care a fost ucis de vandali în Agedunum
sau Akitodunum. Având în vedere că corpul său are peste 1600 de
ani, este remarcabil de bine conservat.

A murit în 1660.

Sfânt catolic, fondator al adunării lazariştilor şi icelor carităţii. În

timpul uneia dintre călătoriile sale spre sud, a fost capturat de
berberi şi dus în Tunisia, în sclavie. În 1607, din motive neclare, a
fost eliberat şi a plecat imediat în patria sa. După eliberare, a ajuns
la Paris, în 1612 a fost numit rector al unei mici parohii de lângă
Paris. Papa Benedict al XIII-lea l-a proclamat binecuvântat (13 august
1729), iar papa Clement al XII-lea l-a canonizat (16 iunie 1737).
Moaştele sfântului sunt păstrate într-o capelă numită după el pe
strada Sevres din Paris.

Sfânta Tereza Margareta

A murit în 1770.

Viaţa S ntei Tereza Margareta a fost liniştită şi ascunsă. A murit pe 7

martie 1770 de peritonită la vârsta de 22 de ani, dintre care cinci i-a
petrecut într-o mănăstire carmelită din Florenţa. Sfânta şi-a trăit
viaţa scurtă calm şi demn. Acum, moaştele incoruptibile ale S ntei
Tereza Margareta a S ntei Inimi a lui Iisus sunt păstrate în capela
mănăstirii din Florenţa, unde a luat veşminte monahale.

A murit în 1859.
Sfânt catolic, este considerat patronul preoţilor şi mărturisitorilor
parohiali. Jean-Marie s-a născut în satul Dardilli de lângă Lyon, la 8
mai 1786. El şi-a petrecut ultimii 20 de ani de viaţă în confesional
timp de 17 ore pe zi, pentru care a fost poreclit „prizonierul
confesional”. Pastorul arsian a fost numit sfânt în timpul vieţii sale, a
fost beati cat în 1874, iar în 1925 Papa Pius al XI-lea l-a canonizat pe
sfânt.

A murit în 1879.

O sfântă catolică, cunoscută pentru faptul că a pretins că este

Fecioara Maria. Aceste fenomene uimitoare au fost recunoscute de
Biserica Catolică drept reale (autentice), ceea ce a transformat
oraşul Lourdes (unde s-a născut Bernadette pe 7 ianuarie 1844) într-
un loc de pelerinaj în masă. La 16 aprilie 1879, sfântul a murit de
tuberculoză. Templul Lourdes a devenit ulterior un important sit de
pelerinaj, atrăgând milioane de catolici în ecare an.

După cum ştiţi, s nţii au fost de mult identi caţi prin relicve
nepieritoare... Dacă rămăşiţele decedatului, după ani petrecuţi în
mormânt, nu au suferit descompuneri, acest lucru a servit ca semn
al unei alegeri spirituale speciale. Este adevărat, au existat şi excepţii
referitoare atât la elită, cât şi la muritorii obişnuiţi. Şi, potrivit
oamenilor de ştiinţă, acestea sunt explicate nu numai prin
intervenţia forţelor iraţionale, ci şi din motive complet pământeşti.

Vechii egipteni, deşi îşi numeau faraonii Fiii Soarelui, încă nu se

bazau prea mult pe harul sacru şi îmbălsămau în mod regulat
trupurile regilor şi ale preoţilor, preferând să cinstească mumiile. În
acelaşi timp, unii dintre decedaţi se distingeau într-adevăr prin
„incoruptibilitatea” lor.

Luaţi-l pe lama Dashi-Dorzho Itigelov, care a murit în 1927 într-o

stare de meditaţie. În 1955, sarcofagul cu corpul a fost deschis şi
lama a fost găsită încă aşezată în poziţie de lotus şi fără semne de
descompunere.

Aceeaşi imagine a fost observată în timpul exhumărilor repetate din

1973 şi 2002.
Personalul Centrului Rus pentru Medicină Legală din cadrul
Ministerului Sănătăţii al Federaţiei Ruse care a examinat rămăşiţele
lui Itigelov nu a găsit nicio modi care semni cativă în ţesuturi. Toate
organele interne sunt, de asemenea, păstrate. Nu s-au găsit urme
de îmbălsămare. Şi budiştii cred că Lama Itigilov este încă în viaţă. Şi
asta în ciuda credinţei lor în transmigraţia su etelor.

Cel mai recent, în februarie 2015, în provincia Songinohairkhan

(Mongolia), poliţia a găsit corpul incoruptibil al unui bărbat aşezat
într-o poziţie de lotus. În acest moment, descoperirea a fost
transportată în capitală pentru cercetare la Institutul de Expertiză
Medicală (Ulan Bator, Mongolia).

Se presupune că corpul are 200 de ani, dar nu au fost găsite semne

de decădere. Fotogra a călugărului a fost publicată pe 28 ianuarie
2015 în ziarul „Өglөөny Sonin” („Ştirile de dimineaţă”). S-a sugerat că
această persoană ar putut profesorul lui Itigelov.

Poate că cele mai vechi şi puţin studiate structuri subterane ale

Rusului Antic sunt labirintele Lavrei Kiev-Pechersk. Aici se a ă
moaştele faimoşilor s nţi, la care se aliniază linii lungi de pelerini.

Bolnavii merg la moaştele vindecătorului Panteleimon - pentru

vindecare, îl cer pe Andrei cel întâi chemat să întărească puterea
vorbirii şi a spiritului. Este interesant faptul că rămăşiţele s nţilor
îngropaţi în mănăstire rămân incorupte timp de secole.
Moaştele călugărului Agapit din Pechersk

Conform obiceiului, călugării morţi erau îngropaţi în nişe speciale -

lokuli. După un anumit timp, corpul a fost scos de acolo pentru a
veri ca dacă a decăzut sau nu. Dacă moaştele se putrezeau, erau
transferate în osuar; dacă nu, erau lăsate într-un loc, care era
acoperit cu o icoană. „Locuitorii” unor astfel de loculi erau
consideraţi s nţi şi li se aduceau rugăciuni.

Din secolul al XVI-lea. Moaştele au fost transferate în relicve

speciale, astfel încât pelerinii să le poată venera. În cele mai vechi
timpuri, acestea erau deschise, iar oamenii îşi apăsau buzele direct
de mâinile s nţilor, din cauza cărora suprafaţa lor era ştearsă
aproape până la os. În vremurile sovietice, datorită incidenţei
crescute a vandalismului, moaştele erau acoperite cu sticlă.

Multe relicve curg mir. Într-unul din compartimentele peşterilor,

aşa-numitele capitole cu ux de smirnă se a ă în vase de sticlă şi
argint. Aceste cranii de s nţi secretă din când în când ulei parfumat -
smirnă, care are proprietăţi de vindecare.

Ei mai spun că papucii, care se schimbă periodic pe picioarele

morţilor, se epuizează după un timp, ca şi când s nţii prind viaţă şi
îşi îndeplinesc nevoile.

În anii 80. Secolul XX, oamenilor de ştiinţă li sa permis să

investigheze fenomenul in uenţei relicvelor asupra mijloacelor de
trai. „Am presupus că motivul vindecărilor care apar adesea în
apropierea moaştelor este o anumită radiaţie ipotetică”, scrie T.
Reshetnikova, Ph.D. A supravegheat cercetarea la Lavra Kiev-
Pechersk.

Moaştele călugărului Ignatie Arhimandrit de la Kiev - Pechersk

Pungi cu boabe de grâu din soiul „Mironovskaya-808” au fost
aplicate mormintelor cu s nte moaşte. Aceste seminţe au germinat
cu 15-30% mai repede decât de obicei şi s-au dezvoltat mai bine.
Analiza chimică a arătat că compoziţia boabelor care au vizitat
moaştele s-a schimbat: cele care au „atins”, de exemplu, rămăşiţele
Sfântului Agapit vindecătorul, „au pierdut” 18% zinc şi au „adăugat”
11% calciu plus 4% potasiu.

În plus, s-a dovedit că câmpul energetic nu numai că protejează

împotriva radiaţiilor, ci şi reduce impactul său negativ. În mai 1986,
T. Reshetnikova şi colegii ei de muncă au coborât în
\u200b\u200bpeşterile Lavra cu dosimetre în mâini. Oamenii de
ştiinţă au dorit să a e dacă s ntele moaşte pot reduce nivelul de
radiaţii, care a fost atunci, după accidentul de la Cernobâl, la Kiev
destul de ridicat. În peşteri, s-a dovedit a mai jos decât pe stradă,
dar în pasaje şi pe raci era la fel - 120 microroentgeni.

„Aceasta înseamnă că puterea Duhului Sfânt este reală”, au rezumat

experţii lor. Acest lucru a fost con rmat şi de fotogra ile cu grâu
făcute în timpul primelor experimente. Imaginile arătau că o plantă
de ghirlande de bile strălucitoare se întindea de la plante. Dacă
presupunem că boabele încărcate cu energie sfântă încep să o
emită ele însele, atunci putem explica fenomenul vindecării
pacienţilor cu apă s nţită, precum şi puterea de protecţie a crucii.

Pe baza acestei ipoteze, se poate interpreta şi miracolul relicvelor

incoruptibile. Examenul medical a con rmat că nu există urme de
antiseptice în rămăşiţele care se odihnesc în mănăstire, ceea ce ar
putea contribui la mumi care.

Se pare că trupurile au rămas nepieritoare timp de o mie de ani, nu

datorită balsamurilor miraculoase, ci pentru că trupul sfântului a
fost „antrenat” de rugăciuni în timpul vieţii sale. Acest lucru, potrivit
oamenilor de ştiinţă, a forţat atomii să se rearanjeze într-un mod
special, făcând corpul sfântului steril curat. După moarte, apa însăşi
s-a evaporat prin membranele celulare, transformând rămăşiţele în
incoruptibile.
Un alt exemplu de s nte moaşte. Într-o bisericuţă din Palermo,
există un sicriu cu capac de sticlă. În interior se a ă cadavrul unei
fete de doi ani care a murit de gripă în 1918.

Părinţii inconsolabili ai lui Rosalia Lombardo au ordonat ca copilului

să i se facă o injecţie specială pentru a opri descompunerea
rămăşiţelor. Corpul este perfect conservat, iar până în prezent
turiştii admiră buclele blonde ale „frumuseţii adormite” - aşa cum o
numeau localnicii.

Acum aproximativ 40 de ani, lucruri ciudate au început să se

întâmple în biserică. Enoriaşii simţeau mirosul de lavandă venind de
nicăieri. Şi odată un bărbat a spus că a văzut ochii micului decedat
deschise şi închise pentru o clipă. Acest lucru a speriat atât de mult
personalul templului, încât au refuzat să e acolo singuri.

Zvonuri ciudate au ajuns la oamenii de ştiinţă. Dar abia la începutul

acestui secol, rămăşiţele Rosaliei au fost în cele din urmă supuse
studiului. Cercetătorii conduşi de dr. Paulo Cortez au conectat un
dispozitiv la craniul fetei moarte care putea înregistra impulsurile
cerebrale.
Timp de câteva zile nu s-a întâmplat nimic, dar apoi ... Dispozitivele
au înregistrat două explozii de activitate cerebrală: una care durează
33 de secunde, iar a doua - 12 secunde! Acest lucru este tipic pentru
persoanele care dorm.

Cortez a rmă: „Avem de-a face cu ceva incredibil! Am veri cat şi

veri cat din nou echipamentul nostru, dar toate citirile au fost
corecte. Fetiţa a revenit la viaţă mai mult de jumătate de minut ".

Vestea descoperirii oamenilor de ştiinţă a străbătut Italia. Pelerinii s-

au repezit la micul sat, convinşi că Rosalia Lombardo este o sfântă.
Unii vizitatori par să reuşit chiar să vadă cum tremură pleoapele
bebeluşului şi să o audă oftând. Şi unii dintre slujitorii bisericii o
consideră pe fată un mesager al lui Dumnezeu.

Meditație și conservanți - calea

către incoruptibilitate?

Între timp, există o întreagă direcţie ştiinţi că care studiază legile

proceselor de descompunere a corpului uman - tafonomie. În statul
american Tennessee, lângă oraşul Knoxville, există un depozit de
deşeuri îngrădit cu sârmă ghimpată, care aparţine centrului medical
al universităţii locale.

Se numeşte „Ferma morţilor”. Există câteva sute de cadavre aici

pentru cercetare. Unii au fost lăsaţi moşteniţi de medici de către
voluntari pe parcursul vieţii lor, alţii au rămas nedeputaţi în morgă.
Unele dintre corpuri se a ă la suprafaţă, în maşini vechi sau cripte,
altele în morminte săpate la diferite adâncimi.

Sarcina oamenilor de ştiinţă este de a studia procesele de

descompunere în funcţie de condiţiile externe. Ferma Morţilor este
adesea vizitată de stagiari FBI - aceasta face parte din programul de
formare.

Există destul de multe şanse de a câştiga incoruptibilitate pentru cei

care sunt implicaţi în practici spirituale. Aşadar, în 1952, directorul
morţii din Los Angeles, Harry Rowe, a observat corpul yoghinului
Paramahans Yogananda timp de 20 de zile.

În acest timp, el nu a observat niciun semn de decădere zică.

Potrivit cercetătorilor, starea meditaţiei afectează în mod special
procesele din corp, uneori ca şi cum ar „îngheţa” ţesutul. Prin
urmare, mulţi yoghini par mai tineri decât vârsta lor, iar după
moarte rămăşiţele lor s-ar putea să nu se descompună.

Cu toate acestea, există cazuri cunoscute de „îmbălsămare

naturală”. De exemplu, în turbării, uneori găsesc rămăşiţe umane
perfect conservate. Chiar li s-a dat un nume - „oameni de mlaştină”.
Vârsta mumiilor variază de la câteva sute la câteva mii de ani.

Cel mai faimos dintre mumiile de mlaştină este bărbatul Tollund,

care a fost dat peste doi fraţi, colecţionari de turbă, în mai 1950,
lângă satul Tollund din Danemarca. Datarea radiocarbonată a
părului bărbatului Tollund a arătat că a murit în jurul anului 350 î.Hr.
e.
Este adevărat, doar ţesuturile moi (inclusiv organele interne) şi
îmbrăcămintea rămân sigure şi sănătoase. Scheletul este mâncat de
acizi. Istoricii cred că vechii locuitori ai Europei aranjează uneori
special înmormântări în mlaştini, ştiind despre proprietăţile de
conservare a mlaştinilor.

Spre deosebire de europenii occidentali, în Rusia persoanele

decedate erau protejate de putregai de buşteni de stejar.
Înmormântări similare care datează din secolele 16-17 au fost găsite
chiar în centrul Moscovei. Taninurile conţinute în lemn au făcut
posibilă păstrarea sănătoasă şi sănătoasă a ţesuturilor moi timp de
trei până la patru secole. Principalul lucru este că capacul sicriului ar
trebui să e bine închis, astfel încât aerul să nu pătrundă în interior.

Cu toate acestea, contemporanii noştri au un instrument mai bun.

Recent, profesorul Rainer Horn din Kiel, Germania, a ajuns la
concluzia că consumul constant de alimente cu conservanţi şi
utilizarea produselor cosmetice pe bază de chimie sintetică inhibă
procesele de descompunere.

Ştim cu toţii că chimia este dăunătoare, dar nu trebuie să uităm că,

dacă nu reuşim să realizăm nemurirea sau măcar să creştem
semni cativ speranţa de viaţă, atunci cel puţin după moartea zică
vom menţine un aspect „comercializabil” pentru o lungă perioadă
de timp. Desigur, acest lucru nu ne va aduce prea multe bene cii
pentru noi înşine, dar ce hrană pentru cercetare le vom oferi
descendenţilor noştri.

În ciuda ratelor ridicate de dezvoltare a tuturor domeniilor ştiinţei,

corpurile nepieritoare sunt încă un fenomen necunoscut. Şi totul
pentru că acest fenomen se a ă dincolo de limitele gândirii
materialiste. Fiecare nouă descoperire a oamenilor de ştiinţă
generează din ce în ce mai multe întrebări şi conduce la înţelegerea
faptului că o persoană încă nu ştie multe, nu numai despre lume, ci
chiar despre capacităţile sale naturale.

Cu captura „puterii” în limba slavă, sunt traduse cuvântul grecesc

„Lipsana” şi „relicva” latină, ceea ce înseamnă literalmente „rămâne”
în limba rusă. Prin urmare, acest cuvânt desemnează toate
rămăşiţele decedatului, tot ceea ce rămâne din corpul uman după
moartea sa. În acelaşi sens, cuvântul „putere” a fost întotdeauna
folosit în limba slavonă bisericească. În ritul „înmormântării
oamenilor lumeşti, preoţilor şi bebeluşilor” întâlnim în mod constant
expresii: „moaştele decedatului zac în casă”, „luăm moaştele
defunctului, mergem la biserică”, „rugăciunea este onorată lângă
moaşte”, „după ce a pus moaşte în sicriu” şi aşa mai departe. Dacă
suntem atenţi la originea cuvântului „putere” din rădăcina „putere” -
putere, atunci va deveni evident că cuvântul „putere” în limba slavă
nu denotă corpurile morţilor, ci doar oasele lor, pentru puterea,
puterea corpului uman, în general convingerea, se a ă tocmai în
oasele unei persoane şi nu în corpul acesteia (carne); o numim una
puternică, puternică, care are o structură osoasă puternic
dezvoltată, care are un piept puternic, bine dezvoltat. În cronicile
noastre ruseşti din secolele al XV-lea şi al XVII-lea, oasele erau
numite moaşte. O cronică din 1472 povesteşte despre deschiderea
mormintelor mitropolitilor din Moscova, care se odihnesc în
Catedrala Adormirii Maicii Domnului: „Iona a găsit o inţă întreagă,
Fothea nu este întreagă, dar„ moaştele ”sunt unite (Colecţie de
cronici ruseşti. T. VI. P. 195). În 1667, mitropolitul Novgorod Pitirim a
fost informat despre descoperirea moaştelor călugărului Nil
Stolbensky: „Sfântul său sicriu şi trupul au fost predate pământului,
dar s ntele sale moaşte sunt intacte”. (Fapte colectate în bibliotecile
şi arhivele Imperiului Rus de expediţia arheogra că a Academiei
Imperiale de Ştiinţe. Sankt Petersburg. Vol. IV. P. 156). Evident,
numai oasele au fost numite moaşte în ambele cazuri. În general,
„în limbajul literaturii bisericeşti antice, moaştele incoruptibile nu
sunt corpuri incoruptibile, ci oase conservate şi necorupte”
(Golubinsky EE Canonizarea s nţilor. Pp. 297-298).

Istoria atât a Bisericii creştine antice, cât şi a Bisericii ruseşti ne

spune, de asemenea, că toate rămăşiţele s nţilor mucenici, mari
asceţi, păstrate cel puţin sub formă de oase şi chiar doar praf şi
cenuşă, au fost întotdeauna numite moaşte şi printre credincioşi.
Sfântul Ignatie, episcopul Antiohiei, a fost aruncat pentru a sfâşiat
de are sălbatice (sub împăratul Traian), care i-au devorat întregul
corp şi au lăsat doar câteva dintre cele mai dure oase, care au fost
ridicate cu grijă de credincioşi ca rămăşiţe sacre. În 156, Ieromartirul
Policarp, Episcopul Smirnei, a fost ucis cu sabia şi ars, dar oasele
care au supravieţuit focului şi cenuşa erau pentru creştini „mai
cinstiţi decât pietrele preţioase şi mai preţioşi decât aurul”. Scriitorul
Bisericii Latine Prudentius spune: „Credincioşii adună cenuşă din
trupurile s nte arse ale mucenicilor şi oasele lor spălate cu vin curat
şi toţi încearcă în mod curent să le obţină pentru ei înşişi, să le
păstreze în casele lor şi să poarte praf sfânt pe piept ca un dar sacru
şi o garanţie a prosperităţii”. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie despre
moaştele martirului antiohian Babyla: „Au trecut mulţi ani de la
înmormântarea sa, în mormântul său au rămas doar oase şi cenuşă,
care cu mare cinste au fost transferate în mormânt, la marginea
oraşului Daphne”. Sfântul Lucian spune următoarele despre
moaştele sfântului arhidiacon Ştefan pe care le-a găsit: „Doar foarte
mici particule au rămas din oasele sale şi tot trupul său s-a
transformat în praf ... Cu psalmi şi cântări, aceste moaşte (rămăşiţe)
ale binecuvântatului Ştefan au fost duse la sfânta biserică Sion ...
„Fericitul Ieronim spune că foarte veneratele moaşte ale profetului
Samuel au existat sub formă de praf, iar moaştele apostolilor Petru
şi Pavel sub formă de oase (Golubinsky E.E., op. Cit. P. 35, nota).

Şi istoria Bisericii ruseşti mărturiseşte, de asemenea, că toate

rămăşiţele s nţilor, păstrate chiar sub forma unor oase, au fost
numite şi venerate cu veneraţie ca s nte moaşte. În 1031, cronicarul
scrie despre descoperirea moaştelor călugărului Teodosie al
Peşterilor: „I-am văzut oasele, dar nu le arat”; despre moaştele lui
Andrei Smolensky, cronica spune: „Corpul său este implicat în
decădere, dar ambii alcătuiesc un byahu”. Moaştele S ntei Olga,
conform noii cronici, erau alcătuite doar din oase. Moaştele prinţului
Vladimir au fost descoperite în 1635 de mitropolitul Petru de Kiev
(Mormânt) în Biserica Zecimii sub formă de oase. Capul său se a ă
acum în marea biserică din Lavra Kiev-Pechersk, oasele mâinilor
sunt în Catedrala So a din Kiev, maxilarul se a ă în Catedrala
Adormirii Moscovei. În prezent, la descoperirea moaştelor
călugărului Sera m de Sarov (1903), Sfântul Pitirim de Tambov şi
Sfântul Mucenic Hermogen, Patriarhul Moscovei (1914), au fost
găsite doar oasele s nţilor, care servesc drept subiect de veneraţie
venerativă pentru credincioşi.

Din toate cele anterioare, este clar, prin urmare, că pentru o lungă
perioadă de timp în Biserica lui Hristos toate moaştele s nţilor au
fost venerate ca s nte moaşte, chiar dacă numai sub forma oaselor
supravieţuitoare şi chiar a prafului şi a cenuşei. Dar ar o
nedreptate deplină să a rmăm că în s ntele moaşte există
întotdeauna doar oase şi nimic mai mult. Atât datele istorice, cât şi
relatările martorilor oculari şi, în cele din urmă, chiar examinările
moderne ale relicvelor de către autorităţile civile ne conving că
există relicve s nte cu carne păstrate într-o măsură mai mare sau
mai mică şi uscate până la oase. Desigur, originea unei astfel de
incorupţii a cărnii poate explicată în diferite moduri. Pentru unii,
acest lucru poate părea a un lucru natural, poate depinde, de
exemplu, de proprietăţile solului în care se a ă corpul decedatului
sau de unele in uenţe externe ale atmosferei, alţii tind să vadă acest
lucru ca pe un fenomen miraculos care este uneori inerent
rămăşiţelor s nţilor decedaţi. Şi fără să ne gândim care dintre
aceste puncte de vedere ar trebui să e recunoscute ca ind mai
corecte, a rmăm doar că, deşi necorupţia trupului în sine nu poate
o dovadă a s nţeniei unei persoane decedate, totuşi, o astfel de
corupţie a cărnii a fost mai mult sau mai puţin detectabilă uneori la
descoperirea moaştelor s nţilor lui Dumnezeu, aşa cum ne
demonstrează fără îndoială mărturiile istoricilor şi mărturia
martorilor oculari. Compilatorul Vieţii Sfântului Ambrozie al
Păunului Mediolana povesteşte cu surprindere despre descoperirea
moaştelor martirului Nazarius: „Capul său, tăiat de cei răi, era atât
de întreg şi intact, cu părul pe craniu şi pe barbă, încât părea că
tocmai fusese spălat şi astăzi a fost aşezat într-un mormânt”. ...
Istoricul Sozomen despre moaştele profetului Zaharia spune: „În
ciuda faptului că profetul a stat mult timp sub pământ, a fost găsit
intact: părul era ras, nasul drept, barba nu lungă, ochii uşor
scufundaţi şi acoperiţi cu gene”. În Rusia, moaştele mitropolitului
Iona au fost găsite în 1472 (la 11 ani de la moartea sa, care a urmat
în 1461) sub forma unui corp o lit aderat la oase: „Moastele sale
erau toate intacte şi indestructibile, se lipeau de carnea lui cu osul
său şi nu se mişcau. l" (Decret Golubinsky E.E., op. P. 79, nota 2).
Sunt deosebit de celebre moaştele prinţului Gleb Andreevich ( ul lui
Andrei Bogolyubsky), depozitate în oraşul Vladimir, lucru care nu a
fost in rmat de examinarea recentă a acestor relicve de către
autorităţile civile (protocolul de inspecţie nu a fost acoperit în tipar).
Moaştele Sfântului Ioasaf (Gorlenko) din Belgorod şi ale Sfântului
Teodosie din Cernigov s-au dovedit a mai mult sau mai puţin
intacte (nu se ştie nimic despre certi carea acestor relicve de către
autorităţile civile). Cu toţii privim cu uimire mâna acoperită de carne
a sfântului arhidiacon Ştefan (în Catedrala Treimii din Sergius Lavra)
şi o sărutăm. În protocolul privind examinarea moaştelor prinţilor
Yaroslavl Theodore, David şi Constantin (de asemenea, nepublicat în
tipar), reprezentanţi ai ştiinţei medicale din Yaroslavl, care certi că
faptul că nu numai oasele, ci şi cartilajul au fost păstrate în aceste
relicve, cea mai mare parte a pielii şi a muşchilor au fost conservate
în stare uscată , tendoanele, refuză să explice în vreun fel motivele
acestui fenomen şi, în concluzie, declară în mod direct că „ultimul
cuvânt despre motivele păstrării corpurilor prinţilor Teodor, David şi
Constantin aparţine minţii şi conştiinţei religioase a oamenilor”.

Deci, atât în \u200b\u200bbiserica creştină veche, cât şi în cea

rusească, moaştele s nţilor erau venerate la fel, păstrate atât sub
formă de oase singure, cât şi cu carne incoruptibilă uneori uscată
până la oase.

De ce Biserica Ortodoxă a stabilit

venerarea s ntelor moaște?
În lucrările s nţilor părinţi ai Bisericii creştine, găsim o bază triplă
pentru stabilirea venerării s ntelor moaşte ale celor sau ale altor
s nţi ai lui Dumnezeu.

1. Rămăşiţele s nţilor au un impact religios şi moral irezistibil

asupra su etului unei persoane, servesc drept amintire vie a
personalităţii unui sfânt şi îi încurajează pe credincioşi să-i imite
faptele pioase. Ioan Gură de Aur spune: „Vederea mormântului
sfântului, pătrunzând în su et, îl uimeşte şi îl emoţionează şi duce la
o astfel de stare, de parcă cel care zace în mormânt se roagă
împreună, stă în faţa noastră şi îl vedem şi astfel o persoană care se
confruntă acest lucru este plin de mare râvnă şi pleacă de aici,
devenind o altă persoană ".

Dacă în viaţa obişnuită, lumească, portretele unor oameni mari,

busturile, statuile şi mai ales mormintele şi mormintele pot face o
impresie puternică asupra admiratorilor memoriei lor şi trezesc în
ele o admiraţie entuziastă pentru exploatarea lor în viaţă, atunci
mormintele martirilor şi asceţii credinţei şi evlaviei din Biserică
Hristos trebuie să facă în mod natural o impresie irezistibilă,
puternică, puternică asupra tuturor credincioşilor şi a celor care îşi
cinstesc memoria sfântă. Următorul fapt istoric con rmă validitatea
poziţiei anterioare.

În Biserica din Antiohia, declinul moralei s-a dezvoltat până la limite

extreme: în pădurile cu care erau asociate legendele păgâne despre
Apollo şi Daphne, erau aranjate orgii imorale, jocuri cinice; nicio
interdicţie, nici îndemnuri din partea pastorilor Bisericii nu au ajutat.
Dar, în cele din urmă, nepotului împăratului Constance i-a venit
ideea de a construi o bazilică (templu) la marginea oraşului Daphne,
pentru a transfera la ea moaştele veneratului martir Babyla, în
special, şi de atunci orgiile s-au oprit. Sfântul Ioan Gură de Aur
spune: „Cu adevărat, ca o briză uşoară care su ă de pretutindeni
asupra celor prezenţi la mormântul mucenicului, o briză care nu
este senzuală şi întăreşte trupul, dar care poate pătrunde în su etul
propriu-zis, mângâindu-l din toate punctele de vedere şi răsturnând
din el ecare povară pământească”. Sărbătorile străvechi la
moaştele s nţilor vorbesc cel mai elocvent despre cât de mult şi-a
plasat Biserica scopul lor moral şi edi cator. Toate mijloacele au fost
folosite pentru a folosi sentimentul de apropiere al sfântului, trezit
de rămăşiţele sale, în scopuri edi catoare: au fost citite poveşti
despre suferinţele martirilor, au fost compuse şi apoi citite actele
martiriului, ceea ce a produs un efect extraordinar asupra audienţei
...

2. Împreună cu veneraţia morală şi edi catoare a moaştelor din

Biserica lui Hristos, ea are şi un sens liturgic.

Biserica Cerească este, de asemenea, în comuniune cu Biserica

pământească în comuniunea iubirii, iar o astfel de comuniune între
Biserica pământească şi cea Cerească se exprimă prin rugăciune, a
cărei cunună este jertfa S ntei Euharistii: „Acum, puterile Raiului ne
slujesc invizibil; .. „Unul dintre învăţătorii Bisericii antice (Origen)
spune:„ În şedinţele de rugăciune există o societate dublă: una -
formată din oameni, cealaltă - din locuitorii cereşti ... ”Moaştele
s nţilor sunt garanţia participării lor la rugăciunile noastre. De
aceea, vechea Biserică a lui Hristos celebra în principal Euharistia pe
mormintele martirilor, şi chiar sicriele lor au servit drept tron
\u200b\u200bpentru Taină. Când persecuţiile au scăzut, creştinii s-
au grăbit să ridice un templu deasupra mormântului martirului.
Deci, la Roma, a fost construită o biserică pe locul unde, potrivit
legendei, a fost îngropat trupul apostolului Pavel (Eusebiu. Istoria
Bisericii. 11, 25, 3). În Cartagina erau două biserici în cinstea
martirului Ciprian: una la locul crimei sale, cealaltă deasupra
mormântului său. Aici, la rămăşiţele martirului, prezenţa sa invizibilă
a fost simţită în mod deosebit viu. Prin urmare, chiar biserica în
cinstea martirului a fost numită „casa”, „locuinţa”, iar martirul însuşi
a fost numit gospodarul său. Ioan din Salonic, în eseul său despre
minunile sfântului mucenic Demetrie din Salonic, spune că acest
mucenic are două case: una în Ierusalimul Ceresc, cealaltă în
Salonic. Până la sfârşitul secolului al VII-lea, obiceiul sărbătoririi
Euharistiei doar pe moaştele martirilor devenise deja aproape
legalizare: Consiliul franc a decretat că tronul poate s nţit doar
într-o biserică în care există relicve ale s nţilor, iar al VII-lea Sinod
Ecumenic (787) a stabilit că „pentru viitor, toată lumea un episcop
care a s nţit o biserică fără moaşte trebuie să e dat afară ”. (Regula
7). De atunci, antimensiunile au fost introduse pretutindeni în
biserici, în care particule de s nte moaşte sunt în mod necesar
închise şi fără de care sărbătoarea Tainei Euharistiei este imposibilă.
Astfel, în ecare biserică există neapărat moaşte ale s nţilor, iar
aceste moaşte, conform credinţei Bisericii, servesc drept garanţie a
prezenţei s nţilor la slujbele divine, a participării lor la rugăciunile
noastre, a mijlocirii lor înaintea lui Dumnezeu, care con rmă
rugăciunile noastre. Cu poziţia moaştelor în antimensiune (sau sub
tron, dacă este consacrată de episcop), se citeşte următoarea
rugăciune: „Însuşi Domnul, bunul dătător, prin rugăciunile s nţilor,
ai favorizat poziţia moaştelor în acest onorabil altar al inţei Tale,
dă-ne necondiţionat pe tine, fără sânge, pe el faceţi un sacri ciu ".

3. A treia bază pentru venerarea s ntelor moaşte este învăţătura

Bisericii Ortodoxe despre moaşte ca purtători de forţe pline de har.
„Moastele tale, ca un vas de har plin, revărsându-se asupra tuturor
celor care se revarsă spre ele”, citim în rugăciune către Sfântul
Sergiu. Şi această temelie stă în legătură cu cele mai profunde
dogme ale credinţei ortodoxe, cu dogmele Întrupării şi Ispăşirii.

Chiar dacă oamenii reuşesc să creeze un paradis pământesc de

saţietate şi bunăstare materială, nu se vor salva de boli, bătrâneţe şi
moarte prin niciun efort şi, prin urmare, suferinţa, amărăciunea
părăsirii forţelor, durerea pierderii celor dragi şi a celor dragi,
oroarea morţii - astfel de dezastre vor rămâne pe pământ. viaţa
umană, în faţa căreia toţi ceilalţi palesc ... Unde, atunci, putem căuta
eliberarea de la ei, dacă nu harul lui Dumnezeu? Iar acest har este
învăţat omenirii prin medierea acelor sau a altor oameni s nţi care
au făcut minuni în timpul vieţii şi, după moarte, au comunicat
rămăşiţelor lor această putere miraculoasă. În primul rând, Hristos
Însuşi, ca Dumnezeu, a vărsat Duhul Sfânt asupra trupului Său, iar
acesta, în sine, nu era capabil să facă minuni, a fost impregnat cu
forţele dătătoare de viaţă ale Divinului. Prin urmare, omul-
Dumnezeu a săvârşit multe dintre minunile Sale prin mijlocul
trupului Său: întindeţi mâna, atingeţi leprosul (vezi: Matei 8, 3),
luând soacra lui Petru de mână, a ridicat-o şi a vindecat-o de febră
(vezi: Matei 8, 14-15), a vindecat un surd-mut cu o atingere (vezi:
Marcu 7, 32-36), a deschis ochii unui orb (vezi: Ioan 9: 6), a ridicat-o
de mână pe ica moartă a lui Iair (vezi: Matei 9:25), a atins sicriul
tânărului Naina şi l-a înviat (vezi: Luca 7, 14-15). Cunoscând
miraculositatea trupului lui Hristos, oamenii s-au îngrămădit
întotdeauna la Hristos pentru a atinge cel puţin doar hainele Sale.
(vezi: Mc. 3, 10); astfel, atingând doar tivul îmbrăcămintei
Mântuitorului, soţia, care a suferit sângerări timp de 12 ani, a fost
brusc vindecată şi care şi-a irosit toate bunurile fără rezultat în
tratarea bolii sale. Iar Hristos Mântuitorul Însuşi a simţit puterea Sa
miraculoasă ieşind din trup. (vezi: Luca 8, 43–46).

Deci, fără îndoială, „chiar trupul lui Hristos”, spune Sfântul Chiril al
Ierusalimului, „dădea viaţă, căci era templul şi locuinţa lui
Dumnezeu Cuvântul ...”. De aceea, în prezent, ne unim cu Divinitatea
lui Hristos, mâncând Trupul şi Sângele Său pentru iertarea păcatelor
şi în viaţa veşnică în Taina Euharistiei.
Dar Hristos este capul umanităţii reînnoite. Prin întruparea Sa,
Divinul a fost unit cu toată natura umană, cu întreaga rasă umană şi,
prin urmare, oamenii care sunt vrednici să devină templul lui
Dumnezeu devin, într-o oarecare măsură, părtaşi la gloria Sa divină.
(vezi: 1 Corinteni 3:16). Sfântul Grigorie Teologul spune: „Mintea
unei persoane este ca o oglindă. Dacă este întors către Dumnezeu,
atunci corpul, această oglindă a oglinzii, ascultând de minte, poartă
o re ectare a frumuseţii sale divine. " Dumnezeu, potrivit lui Ioan
Damaschin, prin minte locuieşte în trupurile s nţilor. Dacă sfântul
apostol Pavel numea trupul ecărui creştin templul Duhului lui
Dumnezeu care trăieşte în el (vezi: 1 Cor. 6, 19), A cărui acţiune
poate mai mult sau mai puţin secretă la oamenii obişnuiţi, atunci
la s nţi aceste acţiuni se pot manifesta cu o putere deosebit de
izbitoare ... „Pe măsură ce focul intră în toţi porii erului erbinte”,
spune călugărul Macarie din Egipt, „aşa Duhul Sfânt pătrunde
complet prin propriile Sale puterea şi su etul şi trupul sfântului. Dar
aceasta nu este o întruchipare, atât în \u200b\u200besenţă, cât şi în
puterea harului. În Hristos, cu două naturi (Divină şi umană), există
o ipostază a Divinului; la s nţi se păstrează ipostaza umană ...
Hristos este Dumnezeu purtător de carne, iar s nţii sunt oameni
purtători de Dumnezeu sau duhovniceşti ”(Venerabilul Macarie al
Egiptului). Ca urmare a unei astfel de strânse uniri cu Dumnezeu,
s nţii devin purtători de putere miraculoasă, acţionând prin mijlocul
corpurilor lor. Cine a făcut cerul sub profetul Ilie? Doamne care
locuia în el. Prin puterea cui a împărţit Moise Marea Roşie,
întinzându-şi toiagul peste ea? Prin puterea lui Dumnezeu, inerentă
lui. Cu aceeaşi putere divină miraculoasă, profetul Elisei l-a ridicat pe
băiatul mort (vezi: 2 Regi 4, 34-35), apostolul Petru a vindecat un om
care era şchiop de la naştere (vezi: Fapte 3, 6-8), a înviat pe Enea
slăbit, înlănţuit de patul bolii timp de opt ani şi toate acestea în
numele şi puterea lui Isus Hristos (vezi: Fapte 9, 33-34). Şi această
putere a lui Hristos a fost atât de inerentă sfântului Apostol Petru
încât chiar şi umbra lui, umbrind bolnavii, i-a vindecat în mod
miraculos de boli. (vezi: Fapte 5, 15). Dar puterile harului care
acţionează prin trupurile s nţilor în timpul vieţii lor continuă să
funcţioneze în ele chiar şi după moarte. Pe aceasta se bazează
venerarea s ntelor moaşte ca purtători de har. De dragul Duhului
Sfânt şi al su etelor drepte ale bărbaţilor, care odinioară au locuit în
trupurile bărbaţilor şi femeilor s nte, chiar praful şi oasele lor îşi
păstrează puterea miraculoasă. Defunctul, atingând oasele
profetului Elisei, a prins viaţă şi s-a ridicat în picioare (vezi: 2
Împăraţi 13, 21). Şi aceasta, potrivit lui Chiril al Ierusalimului, pentru
a arăta că în trupul s nţilor, atunci când nu există su et în el, o
anumită putere este pusă în el, de dragul su etului drept care a trăit
în el mulţi ani, pe care l-a slujit. S nţii morţi, spune profetul Efrem
Sirul, acţionează ca cei vii: îi vindecă pe bolnavi, alungă demonii,
pentru că în s ntele rămăşiţe există întotdeauna harul Duhului
Sfânt. Ioan Gură de Aur spune: „Nu-mi spuneţi despre cenuşă, nu vă
imaginaţi cenuşa şi oasele s nţilor care s-au degradat din când în
când, ci deschideţi ochii credinţei şi priviţi puterea lui Dumnezeu
inerentă lor”.

Din cele de mai sus, este clar că venerarea moaştelor s nţilor în

credinţele Bisericii nu este întâmplătoare, ci este asociată cu
adevărurile fundamentale ale credinţei ortodoxe şi că baza unei
astfel de veneraţii a moaştelor nu este nestricăciunea lor, ci puterea
plină de har a lui Dumnezeu inerentă lor. În acelaşi mod, baza
canonizării s nţilor nu este neputrezirea rămăşiţelor lor, ci
manifestarea izbitoare a Duhului în s nţenia vieţii lor şi în miracolele
moaştelor lor. De aceea, Biserica Ortodoxă a numărat printre s nţi
unii asceţi ai credinţei şi evlaviei, ale căror moaşte nu au fost
descoperite până în prezent şi despre a căror nestricăciune nu ştim
deloc, dar care erau cunoscuţi pentru viaţa lor sfântă şi după
moarte au oferit ajutor miraculos cu credinţă celor care s-au
orientat către l. Aceştia sunt, de exemplu, Anthony Pechersky, Kirill
Belozersky, Joseph Volokolamsky, Paphnutiy Borovsky şi alţii. Sau
unii dintre s nţi au fost canonizaţi chiar înainte de descoperirea
moaştelor lor - în principal pentru că şi înainte de această
descoperire, numeroase şi uimitoare minuni au fost săvârşite la
mormintele lor; astfel sunt călugărul Teodosie al Peşterilor,
mitropolitul Petru al Moscovei, călugărul Nil Stolbensky, Sfântul
Hermogen, Patriarhul Moscovei şi alţii.

Astfel, prezenţa rămăşiţelor incoruptibile ale decedatului nu poate

considerată un semn necesar al s nţeniei sale, la fel cum corupţia
trupului nu este un semn al nelegiuirii. Potrivit mărturiei istoriei
bisericii, au existat şi există încă corpurile incoruptibile ale unor
decedaţi, care, în absenţa miracolelor, nu au fost recunoscuţi şi nu
sunt recunoscuţi, totuşi, pentru moaştele s nţilor lui Dumnezeu. În
august 1479, a fost găsit cadavrul mitropolitului Filip, care timp de
12 zile a rămas deschis, nu au existat miracole şi a fost din nou
îngropat. În 1546, în mănăstirea Pavlovsky Obnorsky, au fost găsite
toate cadavrele a şase decedaţi necunoscuţi şi au fost din nou
înmormântaţi. În 1596, când au fost găsite moaştele s nţilor Guria şi
Barsanuphius din Kazan, cadavrele altor doi călugări au fost găsite
cu ele într-o stare incoruptibilă, dar trupurile lui Guria şi
Barsanuphius au fost recunoscute ca moaşte şi au rămas deschise,
iar trupurile călugărilor au fost din nou îngropate. (Decretul
Golubinsky EE. Op. Pp. 522-528). În marea biserică Kiev-Pechersk,
Paul, mitropolitul Tobolsk, care a murit în 1770, se odihneşte
aproape complet incorupt şi deschis, toată lumea poate vedea, de
exemplu, pensula mâinii sale drepte, complet conservată, nici măcar
foarte închisă la culoare şi nu foarte uscată. Şi în ciuda incorupţiei, el
nu este încă canonizat.

Cunoscutul istoric şi cercetător al problemei canonizării s nţilor,

profesorul E. E. Golubinsky spune: „Acei sau alţii dintre asceţi,
Biserica din cele mai vechi timpuri a început să recunoască drept
s nţi pe aceeaşi bază pe care i-a recunoscut în vremurile ulterioare
şi pe care i-a recunoscut până în prezent de atunci, tocmai pe baza
mărturiei lor de la Însuşi Dumnezeu, Care a demnizat unul sau altul
dintre ei darul minunilor - e în timpul vieţii sale, e după moarte "
(Golubinsky E.E., op. Cit. P. 16). Dar, asumându-şi dreptul, având în
vedere prezenţa miracolelor, de a clasa unul sau altul ascet de
credinţă şi evlavie în rândul s nţilor, Biserica a tratat întotdeauna
mărturia miracolelor cu extremă prudenţă: ea a examinat toate
mărturiile în mod imparţial şi cu o atenţie deplină şi numai după
date incontestabile a fost clasat faimosul ascet la faţa s nţilor.

Unul dintre cei mai veneraţi s nţi din Moscova este iubit de toţi
oamenii noştri şi, prin urmare, coada la cancerul cu rămăşiţele ei
este peste tot înnebunită. Tu şi cu mine avem o ocazie rară în orice
moment să ne închinăm moaştelor nu numai Matronushka, ci şi
altor s nţi. La urma urmei, moaştele miraculoase sunt păstrate în
multe biserici şi mănăstiri din Moscova. În numărul 5 „AiF” pentru
2011, a fost tipărită o hartă a icoanelor miraculoase, acum vom
vorbi despre moaşte.

Moaştele sunt venerate în primul rând pentru că au darul

miracolelor şi puterea vindecării. Cu moaştele, potrivit lui Ioan
Damaschin, „demonii sunt izgoniţi, bolile sunt vindecate, cei slabi
sunt vindecaţi, leproşii sunt curăţaţi, ispitele şi durerile dispar”.
Închinarea lor contribuie la transformarea lumii. „S nţii s-au umplut
şi de Duhul Sfânt în timpul vieţii lor, dar când au murit, harul
Duhului Sfânt era prezent atât cu su etele, cât şi cu trupurile lor în
morminte”, a scris Ioan din Damasc. Din această cauză, templele şi
mănăstirile, în care sunt păstrate relicve şi arcuri, devin locuri de
pelerinaj.

În limba slavonă bisericească, cuvântul „putere” este folosit în

legătură cu rămăşiţele oricărui popor decedat. În legătură cu
rămăşiţele s nţilor, se spunea de obicei „s nte moaşte” sau „moaşte
cinstite”. În Rusia, secolele XVIII-XIX. a existat o idee despre moaştele
ca trupuri nepieritoare care păstrau aspectul unei persoane care
tocmai murise. Deşi în orice moment creştinii venerau cu evlavie
orice rămăşiţe de s nţi, chiar păstraţi sub formă de oase, praf sau
cenuşă. Obiceiul de a împărţi moaştele s nţilor în părţi şi apoi de a
le plasa în diferite temple a devenit deosebit de răspândit în biserica
greacă. Dar veneraţia se extinde şi la o serie de obiecte care erau în
contact zic cu trupul sfântului, în primul rând la pânza de
înmormântare şi la ceara de la lumânările care stăteau pe
mormântul sfântului.

Sfântul Ambrozie din Mediolansky a numit moaştele „seminţele

eternităţii”. Onorându-i, ne amintim astfel de cei care, în exploatările
lor spirituale, au îndeplinit planul Creatorului pentru lume. Blzh.
Ieronim din Stridonsky scrie: „Nu cinstim, nu ne închinăm, nu slujim
creaturii mai mult decât Creatorului, onorăm moaştele martirilor
pentru a ne închina Lui pentru care au suferit”.

Cele mai venerate moaște ale

s nților din Moscova

1. Moaştele Sf. Matrona din Moscova.Îi cer vindecare de boli, sarcină

şi disciplină. Se crede, de asemenea, că Matrona însăşi ştie pe cine şi
ce să dea. Mănăstirea stavropegică Pokrovsky - st. Taganskaya, 58,
st. m. „marxist”.

2. „Crucea Kyi” cu particule din moaştele a peste 100 de s nţi: Ioan

Botezătorul, profetul Daniel, apostolii Pavel şi Iacov, fratele
Domnului, evangheliştii Luca şi Matei, egal cu apostolii regele
Constantin. Relicva, tăiată la dimensiunea Crucii Domnului, a fost
făcută cu binecuvântarea Patriarhului Nikon - în amintirea mântuirii
de la naufragiu pe Marea Albă. Templul Sfântului Serghei din
Radonezh - Krapivensky per., 4, art. m. „Trubnaya”, „Cehovskaya”.

3. Particule de peste 150 de s nţi ai lui Dumnezeu în arcuri şi icoane.

Biserica Martirului Ioan Războinicul - sf. B. Yakimanka, 46 de ani, art.
m. „Oktyabrskaya”.

4. Relicvă cu o parte din tija lui Moiseev... Cel care s-a transformat în
şarpe (şi invers) şi a înghiţit baghetele vrăjitorilor egipteni. A fost
pierdută cu multe secole în urmă şi modul în care o particulă a intrat
într-o biserică din Moscova este un mister. Biserica Adormirea Maicii
Domnului - st. Goncharnaya, 29, st. m. „Taganskaya”.

5. Arce pentru 100 şi 50 de moaşte... Printre ei - Sf. Marele Mucenic

Catherine, Andrew Bogolyubsky, Apostolul Andrei cel întâi chemat şi
alţii Templul călugărilor Zosima şi Savvaty al făcătorilor de minuni
Solovetsky - sf. Baikalskaya, 37a, st. m. „Shchelkovskaya”.

6. Moastele Sf. Nikolay... Unul dintre cei mai iubiţi s nţi ortodocşi,
este abordat cu diverse cereri - de la cele mai serioase legate de
sănătate, până la momentane, de zi cu zi. Biserica St. Nicolae pe Trei
Munţi - Novovagankovskiy per., 9, st. m. Krasnopresnenskaya.

7. Arcuri de racord cu particule din s ntele moaşte ale părinţilor

reverendKiev-Pechersk, cu particule din haina Domnului, haina
Maicii Domnului, crucea Domnului care dă viaţă. Particulele
moaştelor s nţilor apostoli şi s nţilor ruşi sunt, de asemenea,
păstrate acolo, inclusiv preoţii şe ai Moscovei, călugării Sera m de
Sarov, Chiril şi Maria din Radonezh, călugării bătrânilor Optina şi
Sfântul Vasile cel Binecuvântat. Mănăstirea Novospassky
Stavropegic - Piaţa Ţăranului, 10, Art. m. „Avanpost ţărănesc”.
 8. Crucea de relicvar cu particule de relicve Sf. Nicholas, Venerabil
Sergius din Radonezh, St. Andrei din Creta, o particulă din Sfântul
Mormânt, Sfântul Mormânt şi Crucea dătătoare de viaţă a
Domnului. Biserica Înălţării Domnului pe Polul Gorokhovoye - st.
Radio, 2, art. m. „Baumanskaya”.

9. Moaştele Blgv. carte Dimitry Donskoy... Acest sfânt ar trebui să se

roage pentru păstrarea credinţei, a purităţii morale, a intenţiei, a
curajului. Catedrala Arhanghelului Mihail (Arhanghel Cathedral of
the Kremlin) - Kremlin, Piaţa Catedralei, Art. m. „Borovitskaya”.

10. Moaştele mitropolitilor din Moscova... Moaştele Sfântului Petru

al Moscovei se odihnesc pe culoarul nordic, cu a cărui binecuvântare
în august 1326 a fost pusă Catedrala Adormirea Maicii Domnului de
la Kremlin. Templul conţine, de asemenea, moaştele patriarhilor ruşi
- Iov şi Hermogen. Catedrala Patriarhală a Adormirii Maicii Domnului
- Kremlin, Piaţa Catedralei, Art. m. „Borovitskaya”.

11. Particulă a relicvelor Ap. Andrew cel întâi chemat... El a fost

primul dintre apostoli care l-a urmat pe Hristos şi apoi şi-a adus
propriul frate, sfântul Apostol Petru, la el. Se roagă lui pentru toate
durerile. Catedrala lui Hristos Mântuitorul - st. Volkhonka, 15, st. m.
„Kropotkinskaya”.

12. Particulă a moaştelor Marelui Mucenic. George cel Victorios...

Patron al armatei ortodoxe, precum şi Moscova. Biserica Sf.
Gheorghe Victorios de pe dealul Poklonnaya - pl. victoria, d. 36, art.
m. „Kutuzovskaya”.

 uofa.ru - Frumusețe. Încălţăminte.

Imagini. Stil. Hacks-uri de viață. știri Frumusetea. Încălţăminte. Imagini. Stil. Hacks-uri de viață.
Știri din rețelele sociale

Contacte Publicitate Posturi vacante Написать нам

Copyright © «uofa.ru» 2020 Copierea și modificarea materialelor site-ului este

posibilă numai după acordul scris al deținătorilor drepturilor de autor.
Articolele sunt protejate de legea privind drepturile de autor și drepturile conexe,
atunci când se citează materiale din proiectul „uofa.ru” link deschis direct pe
uofa.ru necesar.
Toate drepturile rezervate.