Tenis de masa

enisul de masă este un sport în care doi sau patru jucători lovesc o minge ușoară de la unii la
alții cu ajutorul unor palete. Jocul are loc pe o masă separată în două de un fileu. Un jucător
trebuie să lase mingea jucată spre el să cadă o singură dată pe partea sa de masă și trebuie să o
trimită înapoi pe partea de masă a adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și necesită
reflexe rapide. Un jucător bun poate imprima efect mingii, ceea ce face ca ricoșajul din masă sau
paleta adversarului să fie imprevizibil. Este de mentionat faptul că ”recordul” în domeniul ”jocului
pasiv” îl dețin românul Paneth Farkas și polonezul A. Ehrhich, care au jucat timp de 2 ore și 12
minute pentru a face un singur punct. Tenisul de masă este foarte popular, în special în Asia de
Est. Este printre cele mai populare sporturi din lume ca număr de jucători,[3] și unul din cele mai
noi sporturi majore.[4]
Acest sport cunoaște câteva denumiri alternative:

 乒乓球 (Pīng Pāng Qiú) este numele oficial al sportului în China, Hong Kong, Taiwan si
Macau;
 卓球 (Takkyu) este numele oficial al sportului în Japonia;
 탁구 (Tak-gu) este numele oficial din Coreea.
Tenisul de masă este la nivel de organizație mondială condusă de Federatia Internationala de
Tenis de Masa. (International Table Tennis Federation), fondată în Berlin, Germania in 1926. În
prezent, Federația include 226 de asociații membre.  Regulile oficiale ale tenisului de masă sunt
specificate în manualul Federației. Tenisul de masă a devenit un sport olimpic din 1988 cu mai
multe categorii de probe. Din 1988 până în 2004, acestea erau individual masculin, individual
femenin, dublu masculin, dublu femenin, dublu mixt.
 Istoric
Istoricul acestui sport este unic și deosebit de interesant. A fost ca și cum o civilizație întreagă
ar fi apărut dintr-o dată, pentru a dispărea, mai apoi, în uitare, renascând după un timp cu
aceeași vigoare, dar, de aceasta dată, urmând calea firească a afirmării si perfecționării. Cea
dintâi perioadă a istoriei sale se plasează între începutul anilor 1880 si 1904, perioadă în care
noul joc a devenit una din marile pasiuni ale sfârșitului de secol, provocând reacții pro și
contra de o intensitate rar întâlnită, pentru că, apoi, cam pâna în 1922, să intre într-un
anonimat deplin, disparând din preocupări la fel de brusc cum apăruse. Noua aventură începe
în 1922, când tenisul de masă revine în actualitate și evoluează spre campionate mondiale –
printre puținele care au o longevitate, fară întrerupere, de peste jumătate de veac, patrunzând,
în 1988, cunoscut cu denumiri: tenis miniatural, de sală; joc de masă, de salon; ping-pong;
pom-pom; puch-ball; gossima, cea mai folosită fiind desigur ping-pong. Contextul mondial 15
ianuarie 1926 este o zi memorabilă pentru istoria tenisului de masă, la acea data punându-se
prima semnatură pe actul de naștere al viitoarei Federații Internationale și al Campionatelor
Mondiale. In ianuarie 1926, la Berlin, Wilmesdorf, avea loc cea de a doua ediție a
campionatelor internaționale ale Germaniei, moment în care, la inițiativa dr. Olaf Lehman, la
Clubul de tenis de masă „Galben-Alb, Berlin, 1900”, situat în Berlin Wilmesdorf, pe Kaiser
Alee 45-50, s-au reunit conducătorii delegațiilor participante la concursul
amintit: Anglia, Austria, Germania, Ungaria, precum și câte un reprezentant din partea
Cehoslovaciei și a Suediei. În urma discuțiilor s-a stabilit organizarea unui Campionat
European, care ar fi urmat să se desfașoare la Londra, în decembrie același an. Numai că, la 6
decembrie 1926, la Memorial Hali, Farrington Street Londra, jucători din șapte țări s-au reunit
pentru a-și disputa titlurile a ceea ce avea să fie, în cele din urmă, prima ediție a
Campionatelor Mondiale – și nu europene, cum se decisese anterior. Cea dintâi ediție a CE a
avut loc abia peste trei decenii, la Budapesta. în urma desfașurării CM, a avut loc Congresul
Federației Internaționale care, cu această ocazie, a constituit Federatia Internationala de Tenis
de Masa (Internation Table Tennis Federation, ITTF), membre fondatoare
fiind: Anglia, Austria, Cehoslovacia, Danemarca, India, Suedia, Tara galiilor și Ungaria;
președinte: Ivor Montagu, care va ramâne în funcție timp de 41 de ani. În decursul a trei
sferturi de veac, ITTF și-a diversificat activitatea, apărând federații continentale (africană,
asiatică, europeană, latino-americană, cea din Oceania) sau regionale (arabă, balcanică,
caraibiană, ibero-americană, nordică, sud-americană). 

Regulamentul si tehnica jocului de tenis de masa

Masa de tenis este dreptunghiulară, cu suprafața de joc netedă și perfect orizontală, putând fi
confecționată din orice material (lemn, plastic etc.). Mingea este sferică, confecționată din
celuloid sau alt material plastic, de culoare albă mată, având greutatea de 2,40 g – 2,53 g și
circumferința de 37,2 – 38,2 mm. Fileul are o lungime de 183 cm, partea sa superioară fiind la
15,25 cm de la suprafața mesei. Paleta poate avea orice formă, dimensiune sau greutate.
Singura cerință regulamentară se referă la grosimea stratului acoperit care nu poate depași 4
mm, iar culoarea sa fie închisă și mată. Un meci se poate disputa după sistemul ”2 seturi din
3”, sau ”3 seturi câștigate din 5”. Un set este câștigat de către un jucător care realizează
primul 11 puncte; când ambii jucători au acumulat 10 puncte, sunt necesare pentru victorie 2
puncte diferență față de adversar. Schimbarea serviciului se efectuează după fiecare serie de 2
puncte; de la scorul de 10, schimburile de servici au loc alternativ dupa fiecare punct.
Jucatorii schimba terenul dupa fiecare set.
Regulile de joc
Redacția completă a regulilor de tenis de masă are un volum de zeci de pagini. Federațiile din
majoritatea țărilor aprobă regulile în conformitate cu acceptul acordat de Federația
Internațională de Tenis de Masă (ITTF). O ediție completă a regulilor moderne ale jocului
este disponibilă pe pagina oficială a Federației Internaționale de Tenis de Masă 
Definiții
În regulile tenisului de masă există următoarele definiții:
„Un joc” este perioada când mingea este jucată. Mingea este în joc, din momentul în care,
pentru executarea serviciului, se află staționară în palma întinsă a mâinii libere, este proiectată
pentru serviciu și pâna în momentul când ea a atins orice altceva în afara suprafeței de joc, a
fileului sau a accesoriilor acestuia, a paletei ținută în mâna paletei, sau mâna paletei sub
încheietura acesteia, sau când schimbul s-a terminat printr-o decizie de rejucare, sau prin
acordarea punctului.
„Joc anulat”, jocul în care rezultatul nu este înregistrat.
„Un punct”, jocul în care rezultatul este înregistrat.
„Mâna paletei”, este mâna care ține paleta.
„Mâna liberă”, este mâna care nu ține paleta.
„Un jucător lovește mingea”, dacă o atinge cu paleta ținută în mână sau cu mâna paletei,
dedesubtul încheieturii.
„Un jucător obstrucționează mingea”, dacă el atinge mingea fără ca aceasta să fi trecut
peste suprafața sa de joc, sau linia ei de fund, fără să o fi atins, cu toate că ultima oară a fost
lovită de oponentul său.
„Jucătorul de serviciu”, este cel care trebuie să lovească primul mingea în joc.
„Jucătorul la primire”, este cel care va lovi al doilea mingea în joc.
„Arbitrul”, este persoana desemnată să conducă și să controleze un meci.